Michael Laitman, pe The Times of Israel: “E timpul ca ONU să-și respecte Carta ”

Săptămâna trecută a fost cea de-a 77-a Zi a  Naţiunilor Unite , care marchează aniversarea intrării în vigoare a Cartei ONU în 1945. Pagina web oficială a zilei afirmă: „Nu există nicio altă organizație globală cu legitimitatea [și] impactul Națiunilor Unite. Nicio altă organizație globală nu dă speranță atâtor oameni pentru o lume mai bună și nu poate oferi viitorul pe care ni-l dorim. Astăzi, urgența ca toate țările să se unească, pentru a îndeplini (sic) promisiunea națiunilor unite, a fost rareori mai mare.” Secretarul general a oferit și un mesaj, afirmând că „ONU este produsul speranței”, dar astăzi ONU „este testată ca niciodată înainte”.

Aș spune că într-adevăr este timpul ca ONU să-și respecte carta. Este timpul ca ONU să reunească cu adevărat țările, nu doar să spere că se vor „uni”. Speranțele nu devin realitate decât dacă ne străduim să le transformăm în realitate. Nu ar trebui să îndrăznim doar să visăm; trebuie să îndrăznim să și facem!

Sunt de acord cu cuvintele Secretarului General conform cărora astăzi ONU este testată. Se cere să acționeze, să aducă oamenii și națiunile împreună și să nu se mulțumească cu vorbe goale, ca și cum ONU ar fi o cafenea unde oamenii vin să discute.

Omenirea are o problemă serioasă pe care nu o poate ignora. Lumea din jurul nostru funcționează conform unui set de principii, în timp ce umanitatea insistă să funcționeze conform unui set diferit de principii care se ciocnesc cu lumea din jurul nostru. Drept urmare, totul în jurul nostru devine inospitalier și periculos. Clima devine haotică și extremă, aerul, pământul și apa devin toxice, animalele mor, culturile din care trăim se usucă, iar oamenii devin din ce în ce mai violenți unii față de ceilalți. Este ca și cum ne-am agăța de viața dragă cu un fir care ne împiedică să cădem în prăpastie, iar firul devine din ce în ce mai întins pe măsură ce umanitatea și realitatea se mișcă în direcții opuse și este aproape în punctul de a se rupe.

Realitatea va continua să se miște în propria sa direcție. Lucrurile vor deveni din ce în ce mai încurcate; sistemele care ne susțin viața, societățile în care trăim și corpurile noastre, de asemenea, sunt sisteme complexe a căror complexitate crește în timp în procesul de evoluție. Acest proces este ireversibil, la fel cum nu putem inversa viața de pe Pământ, de la oameni înapoi la creaturi unicelulare.

Prin urmare, singura modalitate de a opri ruperea firului este schimbarea direcției. Dacă încetăm să căutăm din ce în ce mai multă izolare de ceilalți și începem să căutăm mai multă conexiune cu ceilalți, vom simți că natura și toată viața nu mai sunt ostile. Vom descoperi că ele ne susțin mai degrabă decât să lupte împotriva noastră într-o luptă pentru supraviețuirea celui mai apt.

„A da o șansă păcii” și „apărarea planetei noastre”, conform declarației Secretarului General, nu pot avea succes fără o campanie la nivel mondial pentru a stimula solidaritatea și grija reciprocă între toate națiunile. Întrucât problemele de astăzi sunt globale, soluțiile trebuie să fie și ele globale.

Organizația mea și eu însumi am fost implicați într-o inițiativă a ONU de promovare a educației pentru conexiune și solidaritate în întreaga lume încă din 2012. Efortul nu s-a materializat niciodată în pași concreţi, dar nevoia de a realiza astfel de eforturi a crescut de atunci.

Putem aștepta pasiv și să lăsăm natura să-și urmeze cursul, dar natura nu cunoaște milă. Dacă insistăm să ne slujim sinele narcisist, în timp ce natura își continuă traiectoria holistică, vom suferi consecințele incongruenței noastre cu ea. Războaiele actuale și crizele climatice sunt oarecum un preludiu pentru ceea ce urmează, dar ele pălesc în comparație cu revoltele care urmează dacă ne oprim inițiativa.

Cred că nu ar trebui să așteptăm. Ar trebui să inițiem schimbarea; trebuie să realizăm că singura modalitate de a face viața pe Pământ sigură și plăcută este să trăim în conformitate cu natura atotcuprinzătoare din jurul nostru. Cred că mai avem foarte puțin timp și nu avem de ales.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →