Thrive Global a publicat noul meu articol: “Hubris-ul ucide”

Dacă aș putea sfătui conducătorii cu privire la atu-ul esențial pentru țările lor, le-aș spune că educația pentru conexiune este cerința lor numărul unu pentru o guvernare reușită.

Hubris este una dintre cele mai fundamentale, dar distructive trăsături ale noastre. Există chiar și un nume academic pentru aceasta: superioritate iluzorie. Practic, înseamnă că majoritatea oamenilor cred că sunt mai buni decât sunt cu adevărat, în majoritatea aspectelor vieții. Tindem să ne supraestimăm calitățile și abilitățile în majoritatea a tot ceea ce facem, spunem sau gândim. Tindem să ne supraestimăm abilitățile cognitive, obiceiurile de sănătate, abilitățile de conducere și inteligența.

Mai ales astăzi, lipsa de conexiune, ura și înstrăinarea distrug totul. Suntem indivizi unici, vom rămâne unici și ar trebui să rămânem unici. Cu toate acestea, dacă nu suntem învățați să ne folosim unicitatea pentru binele comun, unicitatea noastră nu ne va aduce decât vărsare de sânge și moarte, în loc de prosperitate și bucurie.

                                                                        Michael Laitman

Credem chiar, că suntem mai rezistenți la prejudecăți decât suntem de fapt. Cercetătorii îl numesc „punctul mort al prejudecății”, ceea ce înseamnă practic că ne descriem ca fiind mai puțin susceptibili la prejudecăți decât alți oameni. Dar dacă, de exemplu, 68 la sută din facultățile chestionate de la Universitatea din Nebraska se consideră în top 25 la sută în ceea ce privește abilitatea de predare, iar 94 la sută se consideră ca fiind peste medie, unii dintre ei trebuie să fie nerealişti despre ei înșiși, deoarece numerele pur și simplu nu se adună. Același lucru este valabil și pentru studenții de masterat în administrarea afacerilor de la Universitatea Stanford, dintre care 87% dintre aceștia și-au evaluat performanțele academice peste medie.

Una dintre explicațiile cheie pe care cercetătorii le-au găsit fenomenului superiorității iluzorii este, deloc surprinzător, egocentrismul. Cu alte cuvinte, majoritatea dintre noi suntem prea egoiști pentru a ne vedea în ceea ce suntem cu adevărat.

Hubrisul, sau superioritatea iluzorie, ar fi amuzant dacă nu ne-ar costa foarte mult. Ne face să credem că îi putem învinge pe ceilalți comercianți de pe piață, dar ajungem să pierdem bani. Ne face să credem că avem șanse mari să câștigăm la loterie, deci merită să cheltuim din ce în ce mai mulți bani pe ea sau pe alte forme de jocuri de noroc, atunci când, de fapt, șansele noastre sunt aproape zero. Ne face să ne angajăm în obiceiuri alimentare nesănătoase, crezând că putem depăși șansele și nu putem fi afectați de alimentația noastră proastă. De asemenea, ne face să asumăm riscuri inutile și neînțelepte pe drum, crezând că nu ni se va întâmpla nimic. Dar oamenii mor și sunt mutilați pentru tot restul vieții din cauza acestor judecăți greșite. Aceste erori nu afectează doar persoanele care le fac, ci și alte persoane, a căror singură „infracțiune” a fost că au fost prezente atunci când a avut loc judecata greșită.

Cu toate acestea, în timp ce egoismul este într-adevăr cauza principală a hubrisului, există un motiv bun pentru acesta și o soluție bună. Simțul unicității este comun pentru noi toți. Fiecare dintre noi este într-adevăr unic și este bine că este așa, cu condiția să folosim corect asta.

Așa cum nu există două celule la fel în corpul nostru, nici doi oameni din organismul umanității nu sunt la fel. Fiecare celulă din corpul nostru este unică, la fel ca noi, deoarece fiecare celulă are o sarcină unică. Când își îndeplinește sarcina, contribuie la întregul corp. Cu alte cuvinte, numai atunci când celula își folosește caracteristica unică pentru beneficiul întregului corp, unicitatea sa contribuie la bunăstarea colectivului, a organismului și devenim sănătoși. Dacă își folosește unicitatea în alt scop decât pentru a îmbunătăți binele comun, devine dăunător organismului și trebuie să fie evacuat din el.

La fel și noi: Când ne folosim de unicitatea noastră în beneficiul societății, ajutăm societatea, care la rândul ei ne susține și exprimarea noastră de sine unică. Când ne folosim unicitatea în orice alt scop, cum ar fi acumularea de avere sau putere, devenim dăunători societății. În acest caz, avem una dintre cele două opțiuni: fie ne schimbăm drumul și ne folosim de unicitate pentru binele comun, fie rămânem așa cum suntem, iar societatea, la un moment dat, ne va elimina. Prin urmare, singura modalitate de a defini pozitivitatea și negativitatea este prin a defini dacă acțiunile cuiva aduc beneficiu societăţii sau îi fac rău.

În prezent, ne folosim în mod clar trăsăturile în mod negativ. Nu este vina nimănui; este modul în care cu toții ne-am născut și cum am fost cu toții crescuți. Cu toate acestea, dacă vom continua acest lucru, ne vom distruge unii pe alții. De fapt, suntem deja la limită.

Pentru ființele egocentrice, considerarea reciprocă nu vine în mod firesc. Prin urmare, educația este un instrument necesar pentru a ne schimba mentalitatea de la „eu mai întâi” la „noi mai întâi”. Dacă aș putea sfătui conducătorii cu privire la cel mai esențial atu pentru țările lor, le-aș spune că educația pentru conexiune este cerința lor numărul unu pentru o guvernare reușită.

Mai ales astăzi, lipsa de conexiune, ura și înstrăinarea distrug totul. Suntem indivizi unici, vom rămâne unici și ar trebui să rămânem unici. Cu toate acestea, dacă nu suntem învățați să ne folosim unicitatea pentru binele comun, unicitatea noastră nu ne va aduce decât vărsare de sânge și moarte, în loc de prosperitate și bucurie.

— Publicat pe 25 Noiembrie, 2020

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →