The Times of Israel a publicat noul meu articol “Ţintind sus la Înaltele Sărbători ale evreilor”

Atmosfera vie din Zilele Veneraţiei (yamim hanoraim), care îmbracă sinagogile în fiecare toamnă. înfățișează imagini de o profundă introspecție și o comunitate profund conectată În acest an, pentru prima dată în istorie, COVID-19 va oferi o cu totul altă simţire a Înaltelor Sărbători, deoarece acestea vor fi desfășurate în principal prin platforme virtuale, în loc de adunări fizice masive. Distanța fizică ce ne este impusă, nu este o coincidență. Este o reflectare a stării noastre interne, ca popor evreu. Înaltele Sărbători din acest an oferă o oportunitate specială de transformare, de a ne ridica de la diviziunea noastră actual, la unitatea inimilor.

Noile noastre condiții sunt de fapt o indicație și o direcție de Sus a ceea ce ar trebui să fie rugăciunile noastre, în special în perioada sărbătorilor evreiești. Acum este momentul perfect pentru a lua pauză și a reflecta asupra prezenței noastre în lume ca popor – atât de împărțit, plin de ură nefondată, fără conexiune sau reciprocitate. O rugăciune puternică și eficientă ar trebui să fie ruga unită pentru întreaga națiune, și cum este posibil dacă ne ținem reciproc la distanță, în opoziție interioară? Dacă aceasta este starea noastră, atunci ar trebui să simțim și fizic distanța. Acesta este mesajul, din condițiile unice pe care ni le-a oferit pandemia anul acesta.

Este bine pentru noi să simțim cât de mult ne închid în noi înșine jocurile noastre egocentrice, cât de greu este să deschidem inima către cineva cu opinii diferite și cât de mult suntem împărțiți în facțiuni, partide și tabere. Ne mândrim în mod natural cu comunitatea și confesiunea noastră, dar nu ar trebui să fie niciodată folosită pentru a micșora, disprețui sau maltrata pe alții. În timp ce diversitatea noastră este minunată, ar trebui să existe ceva care să ne conecteze pe toți ca unul, mai presus de toate diferitele forme și culori. În prezent, ne lipsește acea piatră de temelie a iubirii dintre noi.

Așadar, anul acesta, în loc să ne adunăm mecanic, ar trebui să stăm singuri și să jelim starea scindată și nefericită în care ne-am scufundat, ca popor. De îndată ce ne dăm seama ce trebuie reparat – fragmentarea noastră ca națiune evreiască – o adevărată rugăciune va izbucni din adâncul inimii noastre, pentru a insufla viață în cuvintele goale, recitate din cartea de rugăciune.

Inițial, o sinagogă sau beit knesset (din ebraicul kinus, adică adunare) simboliza o casă de conexiune, un loc în care toată lumea se adună împreună pentru a căuta o putere supremă, a iubirii și dăruirii. Dacă anul acesta circumstanțele izbitoare nu ne permit nici să ne reunim fizic, trebuie să fie un indiciu că am ajuns într-un punct mort pe calea noastră actuală. Există însă o latură limpede: când răul se relevă, oferă o invitație de a corecta cursul și de a trasa o nouă cale, către o formă de existență mai avansată.

Mai mult, era coronavirusului luminează ceva ascuns până acum. Dacă în trecut am putut fi separați în inimile noastre și totuși să stăm unul lângă celălalt, acum nu mai este așa. Există o lege în natură, care ne cere să ne adaptăm la o lume care a evoluat într-o stare strâns interconectată. Prin urmare, nu ne mai putem raporta la „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” ca la o plăcere minunată, dar goală. Este formula absolută pentru conectarea reciprocă, fără de care va fi imposibil să supraviețuim. Intrăm într-un nou grad evolutiv, în care fiecare va simți că celălalt este cu adevărat o parte din el însuşi, și vom deveni cu adevărat ca un singur om cu o singură inimă.

Proiectul pilot pentru o conexiune integrală între oameni trebuie să aibă loc mai întâi între noi, evreii. Și când vom sparge noul cod pentru conexiunea dintre noi, vom lumina calea pentru toate celelalte popoare. Rezultatul final va fi bucurie, sănătate, prosperitate – o abundență supremă care va curge prin inimile noastre conectate.

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Sarbatori | Add Comment →