Întrebare: Dintr-o scrisoare: „În filmul lui Tarkovsky Sacrificiul, există un război nuclear. Personajul principal, pentru a-și salva familia și întreaga lume, ca și cum ar fi de acord să facă o înțelegere cu Creatorul, face un sacrificiu: își arde casa frumoasă, renunță la familia sa, refuză să comunice cu oamenii și depune un jurământ de tăcere. În schimb, se presupune că Creatorul. întoarce realitatea înapoi și războiul nu are loc. Ce sacrificiu trebuie să facă fiecare individ acum, pentru a schimba realitatea umanității? Este necesar să renunți la tine și la tot ce te împlinește pentru asta? În ce măsură ar trebui să renunțăm, dacă nu deloc?”

Răspuns: Trebuie să renunțăm să primim plăcere de dragul nostru, astfel încât o persoană să nu se bucure de ceea ce își dorește corpul. Evident asta nu înseamnă doar un fel de plăcere animală. În schimb o persoană ar trebui să se bucure de faptul că trăiește în armonie cu ceilalți.

Întrebare: Într-o persoană trebuie să aibă loc o astfel de revoluție? Trăiesc primind plăcere doar de dragul meu. A renunța la ea înseamnă a trăi de dragul celorlalți. Dacă primesc plăcere din faptul că altcineva primește plăcere, este aceasta o formulare normală pentru o explicație sau nu?

Răspuns: Aceasta este condiția plăcerii mele: dacă în același timp şi alții primesc plăcere. Pentru mine este important ca ei să primească plăcere.

Întrebare: Când spunem plăcere, la ce fel de plăcere vă referiţi?

Răspuns: Absolut orice, indiferent ce fel de plăcere.

Întrebare: Adică sunt fericit când alții sunt fericiți, sunt fericit când altcineva este fericit. Este aceasta o formulă biruitoare?

Răspuns: Practic, da.

Întrebare: La ce am renunțat în acest caz?

Răspuns: La primirea plăcerii de dragul meu.

Întrebare: Este atunci când sunt singurul care primește plăcere și nu-mi pasă de ceilalți? Adică toate există pentru a mă servi.

Răspuns: Da, chiar mai mult decât atât! Așa este lumea astăzi.

Întrebare: Acum, cea mai dificilă întrebare este: cum poți renunța la asta?

Răspuns: Nu există nicio cale.

Întrebare: Pe de o parte spuneţi că trebuie să ajungem la asta. Pe de altă parte spuneţi că nu este în puterea noastră. La urma urmei, ce este în puterea noastră?

Răspuns: Să creezi o societate în care poți primi plăcere, dar în aceeași măsură cu ceilalți.

Întrebare: Nu mai mult decât alții?

Răspuns: Da.

Întrebare: O societate a plăcerilor egale? Au existat astfel de utopii la vremea lor. Cu ce vă deosebiţi  de aceste utopii, de tot ce s-a construit acolo?

Răspuns: Sunt un susținător al doctrinei care spune că acest lucru este imposibil.

Întrebare: Dacă realizez că acest lucru este imposibil, este acesta un punct bun?

Răspuns: Acesta este un punct bun și te va conduce la o soluție.

Comentariu: Deci, spuneţi asta: este imposibil să renunți la a primi plăcere de dragul tău, este imposibil să-ți iubești aproapele, este imposibil să dăruieşti altuia. Imposibil!

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Dacă o persoană ajunge la o astfel de înțelegere, care este foarte aprigă, amară și în interiorul ei spuneţi că asta este bine?

Răspuns: Aceasta este recunoașterea răului naturii tale! De aici ar trebui să spui: dar este nevoie să mă ridic deasupra ei, deasupra acestei naturi. Ce trebuie să fac pentru asta? Unde pot găsi un astfel de medicament?

Până acum oamenii nu l-au găsit. Au încetat deja să spere, pe de o parte. Dar pe de altă parte, treptat, încet înțeleg din ce în ce mai mult că dacă nu există un astfel de medicament, atunci nu există fericire, nu există bine și nu există viitor.

Comentariu: Adică aici avem o astfel de bifurcaţie: înțeleg că este imposibil să trăiești așa, că eu sunt așa, firea mea este așa și în același timp înțeleg că nu pot merge mai departe.

Răspunsul meu: În niciun caz.

Întrebare: Sunt într-un asemenea punct; Nu mă pot mișca nici înapoi, nici înainte. Ce ar trebui să fac în acest caz?

Răspuns: Când ajungem într-o astfel de stare, atunci începem să înțelegem că dacă natura ne-a pus cu adevărat în faţă o astfel de sarcină, atunci evident există o soluție pentru ea în natura însăși.

Întrebare: Este logic. Adică nu există o soluție în jurul nostru, dar există una în natura însăși. Încep treptat să comunic cu natura în acest fel?

Răspuns: Da. Aceasta este comunicarea cu natura.

Întrebare: Eu spun: „Există o soluție în tine. Dă-mi această soluție!”?

Răspuns: Da. La acest lucru ar trebui să ajungă o persoană, într-o stare care o va forța să se întoarcă cu adevărat către natură în acest fel.

Întrebare: În ce moment va răspunde natura și va da răspunsuri?

Răspuns: Când o persoană este în deznădejde completă, când are cu adevărat nevoie doar de asta.

Comentariu: În acest caz, o persoană va putea renunța doar cu ajutorul naturii, atunci când are nevoie disperată, mare de ea.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Dacă rezumăm toate acestea, suntem conduși în această stare chiar acum? Nu vom ocoli acest punct și nu vom trece de el în vreun fel?

Răspuns: În niciun caz.

Întrebare: Aveți un sentiment clar că suntem conduși către asta?

Răspuns: Da, trebuie să înțelegem și să simțim că o schimbare interioară se bazează pe acest punct și este necesară.

Întrebare: Pentru că acesta este viitorul și neapărat se va întâmpla? Nu există unde să scapi de el?

Răspuns: Nu. Altfel, nu vei păşi într-o altă existență.

Întrebare: Spuneţi-mi, dacă o persoană v-a auzit, care trebuie să fie acțiunile sale în acest moment? Chiar dacă începe să comunice mecanic cu natura, ca și cu Creatorul.

Răspuns: Trebuie să se întărească în această paradigmă.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →