Întrebare: Unii cercetători susțin că tendința oamenilor de a crede în miracole poate fi explicată fiziologic prin faptul că o anumită parte a creierului nostru este responsabilă pentru gândurile iraționale, iar o altă parte este responsabilă pentru corectarea acestora.

De-a lungul milioanelor de ani de existență, ne-am povestit unul altuia tot felul de mituri și basme pentru a conecta toate tipurile de fenomene naturale. Prin urmare, credința în miracole și încercările științei de a le explica logic este probabil inerentă în noi la nivel genetic.

Tu crezi, de asemenea, că a crede în miracole este o tendință fiziologică? De unde provine?

Răspuns: O persoană vrea să învețe, să creadă și să simtă ceea ce este dincolo de înțelegerea sa. Persoana ascultă cu atenție, privește îndeaproape și încearcă să depășească limitele sentimentelor sale. Acesta este motivul pentru care miracolele ne atrag atât de mult.

Întrebare: Din punctul tău de vedere, acest lucru este bun sau rău?

Răspuns: Este bun! Acesta este un atribut uman! Omul nu fuge, ci, dimpotrivă, încearcă să se apropie, să înțeleagă acest „miracol”, dacă, bineînțeles, nu-l respinge.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă el doar crede în miracole și nici măcar nu încearcă să le explice? Să spunem că are tendința de a crede.

Răspuns: Acest lucru depinde deja de calculele sale, de ceea ce vrea să obțină printr-o astfel de atitudine față de miracole.

Nu aș spune că ar trebui să ne fie frică de miracole, să încercăm să fugim de ele, să le limităm sau să le punem într-un cadru religios oarecare. Trebuie doar să căutăm o explicație științifică, reală, pentru tot ceea ce ni se pare a fi un miracol.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 30/11/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →