Comentariu: Astrid Lindgren, care a scris populara serie de cărți pentru copii Karlsson-pe-acoperiş, a spus brusc această frază într-un mod foarte adult: „Totul este vanitatea vanităților și a alerga după vânt. Toți suntem la fel. Toți am fost copii drăguți odată. Copiii au crescut și vor muri. Ce contează dacă lucrarea ta a fost tradusă în 50 de limbi?”

De unde vine această înțelepciune și de ce vine cu vârsta: „Tot ce am scris, aceste 50 de limbi în care a fost tradus Karlsson, toate acestea, ce sunt? Aceasta este viața mea și nici măcar nu cred că acesta este un fel de rezultat final al vieții mele. Nu mă agăţ de asta.”

Oare ajunge cineva la asta doar cu vârsta, așa cum a făcut cândva regele Solomon?

Răspunsul meu: Da. Asta rămâne dintr-o persoană. Orice altceva, rămâne deja în oameni.

Întrebare: Plec cu „Am făcut tot ce am putut și va rămâne pentru oameni”? Este aceasta formula corectă?

Răspuns: Da, este formula corectă. Pentru că generațiile următoare trec prin ceea ce le-ai lăsat tu.

Întrebare: Să ne imaginăm că acest lucru nu a venit la o persoană în vârstă, ci la una foarte tânără. Un adolescent a venit deja cu ideea că „totul este vanitatea vanităților”. Este bine, sau este de fapt rău?

Răspuns: De obicei, ajunge la oameni care au nevoie să o audă. Ei cumva o procesează în sine.

Întrebare: Înseamnă că dacă este vorba despre un tânăr, atunci noi vedem doar exterior că este tânăr și poate că sufletul lui este deja matur?

Răspuns: Da, probabil are deja ceva pregătire pentru asta. Altfel, nu ar fi auzit asta.

Întrebare: Dacă vine vorba de el la vârsta aceea, a venit pe lumea asta pentru ceva anume?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 16/11/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →