Michael Laitman pe Times of Israel: “Ce putem învăța de la furnici și coloniile lor?”

Oamenii de știință de la Universitatea Rockefeller au efectuat cercetări asupra modului în care furnicile se comportă la temperaturi extrem de ridicate. Descoperirile au relevat un aspect fascinant al comportamentului furnicilor. Când o furnică individuală dintr-un grup simte creșterea temperaturii de dedesubt, pare să continue ca neafectată. Își continuă cursul fără întrerupere, menținându-și drumul hotărât până când întreaga colonie își schimbă colectiv direcția. Furnicile iau decizii în mod colectiv, arătând un nivel remarcabil de încredere în mintea colectivă.

Întrebarea este: pot oamenii să aplice acest concept de luare a deciziilor unitare în propriile vieți? Chiar este posibil ca oamenii să ajungă la o stare similară de încredere și unitate unii cu alții? Răspunsul, după cum se dovedește, nu este atât de simplu. Atingerea unei astfel de stări necesită o muncă interioară semnificativă și nu este ceva care are loc instinctiv, cum sunt mișcările coordonate ale furnicilor, păsărilor sau peștilor.

În cazul unor astfel de animale, acțiunile lor sincronizate sunt instinctive. În contrast, pentru oameni atingerea unei stări de unitate și încredere colectivă necesită efort și intenție conștientă. Este un alt fel de unitate.

Ideea ca oamenii să atingă o stare în care se simt conectați unul cu celălalt ca și cum ar exista într-o „o singură respirație” este într-adevăr un scop pentru care să lupți. Cu toate acestea, o astfel de unitate se realizează printr-un proces deliberat care implică alinierea rugilor si cererilor noastre în congruenţă cu legile integrale ale naturii.

Legile naturii dezvoltă pe toată lumea și totul la stări superioare de unitate. Când ajungem la o stare de unitate între noi și natură, preocupările pentru sine se risipesc, pe măsură ce ne cufundăm pe deplin în conștiința unificată.

Această stare de unitate cu legile naturii se aplică tuturor și are ca rezultat formarea unui singur corp și o singură inimă, la fel ca mișcările sincronizate ale furnicilor, păsărilor sau peștilor. Cu toate acestea, spre deosebire de animalele care acționează instinctiv, oamenii au nevoie de implicarea legilor naturii pentru a-și activa unitatea.

Apare atunci întrebarea: de ce asistăm la aceste comportamente sincronizate la regnul animal? Este menit ca oamenii să vadă și eventual să invidieze aceste creaturi? Scopul din spatele observării acestor fenomene naturale este acela de a ilustra posibilitatea realizării unei stări de adeziune, o stare completă de unitate în care indivizii își anulează de bunăvoie egoismul pentru binele colectiv.

În cele din urmă, destinația finală a umanității este să ajungem la acea stare unificată, chiar dacă suntem egoiști din fire când dorim să ne bucurăm de noi înșine în detrimentul altora și al naturii. Prin depășirea acestor tendințe înnăscute și îmbrățișând unitatea cu ceilalți, putem găsi adevărata fericire și împlinire. Într-un fel, existența egoismului nostru creează fundalul pe care experimentăm bucuria de a ne alinia la legile naturii și de a fi împreună cu toată lumea.

Această stare de unitate nu elimină prezența ego-ului uman – dorința de a se bucura în detrimentul celorlalți – ci îi lasă pe indivizi să se ridice deasupra lui. Ego-ul rămâne, dar iubirea și conexiunea prevalează asupra egoului. După cum se spune, „Iubirea va acoperi toate crimele” indicând faptul că egoismul trebuie să persiste sub suprafață, cu conexiunea și iubirea predominând deasupra lui.

Oamenii sunt într-adevăr diferiți de furnici, deoarece putem experimenta fericirea și revelația. Spre deosebire de furnici, ale căror acțiuni sunt conduse exclusiv de instinct, capacitatea noastră de a experimenta plăcerea și fericirea depinde de capacitatea noastră de a ne depăși impulsurile îndreptate spre sine și de a îmbrățișa unitatea. Prin acest efort conștient putem obține adevărata fericire.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →