Noi evaluam totul numai prin modul în care împlinirea este pentru noi, şi există două tipuri de împlinire: de dragul nostru propriu şi de dragul de a dărui. Dacă eu doresc să mă satisfac, eu nu pot primi mai mult decat lumea noastră materială. Am un vas enorm (dorinţă), dar tot ceea ce as putea să primesc în ea este o parte infimă numita „această lume.” Şi chiar ceea ce am putea primi este compus din plăcerile temporare care intra in mine şi pleacă imediat. Şi aceasta este întreaga mea viaţă.

Astfel, în cursul istoriei, am continuat căutarea plăcerii la un nivel din ce în ce mai mare: în continuare, vegetativ şi animal. Dar în cele din urmă, am simtit un gol si mai mare  . La început, dorinţa mea era mică şi, treptat, a crescut mai mult şi mai mult până când a ajuns la limitele sale: secolul al XXI-lea.

Nu sunt împliniri egoiste mai mari decat în acest moment pentru că am ajuns la limita gradulului de a consuma, absorbi. Prin urmare, eu întreb: „Ce am realizat în toata istoria mea, în mii de încarnări ale mele (Gilgulim)? Care este scopul existenţei mele în această lume de mii de ani ? „Inregistrări informaţionale (Reshimot) cu privire la deplasările efectuate care s-au păstrat în mine, şi, prin urmare, cer un raspuns.

Şi la acest punct, o genă specială informaţionala (Reshimo) se desfăşoară în mine prin care am început brusc sa experimentez partea exterioara a dorintei de a primi (dorinţa), care ma trage inainte, impingandu-ma spre dezvoltare. Dar mai întâi, abordez aceasta noua dorinta externa într-un mod vechi şi verific cum pot primi în ea, sa absorb ceva. Eu nu înţeleg că am nevoie de o abordare total diferită şi plăcerea nu trebuie să provină de la primire, ci de la daruire.

Imi ia timp pentru a ajusta acest gând nou, începand să-l înţeleg şi sa trec la exterior din interior. La acest lucru le referim prin timp de pregătire, atunci când am ajuns treptat să înţelegem că plăcerea se află în daruire, nu in primire.

Baal HaSulam priveşte acest lucru ca „bariera psihologica” (Machsom)-ul). Eu trebuie să inteleg că actul de conexiune reciprocă şi daruire, un gând despre altcineva, poate aduce placere. Începem să facem astfel de exerciţii în grup, absorband treptat natura exaltanta a daruirii.

Dacă am rămane în acest lucru singuri, am putea repeta experienţa comunista din Rusia. Dar avem o componenta in plus, Lumina care reformeaza, şi în mod constant ne influienteaza pe măsura efortului nostru. Este acea Lumina care reformeaza natura noastră! Incep brusc sa pretuiesc cu adevarat valoarea daruirii şi sa simt plăcere în ea.

Acesta se numeşte miracol. Am descoperit brusc că există plăceri infinite ascunse în daruire şi capacitatea de a darui este nelimitata! Dar cea mai importantă şi confuza componentă pentru noi este Lumina care reformeaza. Deocamdata, încă ne scapă.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/10, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →