Stadiile Dezvoltării Creaţiei

Creatorul emană Lumina (+) a împlinirii, satisfacției, care dă naștere unei dorințe pentru ea, Kli (vasul) (-).

Lumina este etapa 0 (Keter). Prima etapă, Hochma, este deja o dorință de a primi care vrea să se bucure de Lumină. Această dorință este naturală, instinctivă. De obicei, o prezentăm sub forma unei cupe care primește Lumina.

După ce Lumina a creat dorința, ea a început să se transforme. Acum vrea să fie ca Lumina și, prin urmare, refuză să se bucure. Lumina își transferă treptat proprietățile de dăruire, iar dorința, care acum vrea să dăruiască ea, ȋnsăşi și să fie similară cu Lumina, se îndepărtează. Aceasta este a treia etapă, Bina.

Întrebare:  Dacă în prima etapă am vrut să primesc, atunci, în etapa a doua, sub influența Luminii, vreau dintr-o dată să dau, să devin ca Lumina?

Răspuns:  Sub influența Luminii începeți să vă schimbați.

A treia etapă este una foarte interesantă. Este opusă primei etape, ceea ce înseamnă că aici ființa creată atinge starea opusă celei în care a fost creată. După aceea, Bina hotărăște: „Dacă vreau să dăruiesc, trebuie să o fac eu, ȋnsumi.” Prin urmare, cu dorința ei de a dărui, creează o nouă etapă, numită Zeir Anpin.

Aceasta este o dorință de a primi, dar una foarte mică, nu la fel de mare ca în stadiul de Hochma.

Întrebare:  De ce stadiul doi este insuficient? La urma urmei, devenim ca forța superioară care dăruieşte.

Răspuns:  Nu. Devenim ca forța superioară în intenția noastră, dar nu în forma noastră. Noi nu dăruim nimic în Bina, pur și simplu refuzăm să primim. Dar când Bina se realizează pe sine în Zeir Anpin, a treia etapă, acesta este modul în care se realizează pe sine, ca fiind similară cu Creatorul.

Prin urmare, Keter este calitatea Creatorului de a dărui. Hochma este realizarea acestei dorințe, dăruirea. Bina primește proprietatea pe care i-o dă Hochma și, la rândul său, refuză să primească.

Dar, pentru moment, nu are nimic de oferit și nici măcar nu vrea asta.

În cea de-a treia etapă, Zeir Anpin, Bina îşi realizează calitatea de dăruire. Este ca și cum i-ar fi dat naștere, a creat această proprietate următoare și a împlinit-o.

Întrebare:  Deci, în această a treia etapă, le fac pe ambele, dăruiesc și primesc puțin?

Răspuns:  Da. Zeir Anpin este complex, ca și cum ar fi compus din două părți, ca și Bina. Hochma are, de asemenea, două părți și la fel și Keter. Adică, dorința de a primi este întotdeauna prezentă.

Când Zeir Anpin este complet umplut de Bina, începe să simtă că ceea ce este cel mai important pentru el este de a fi umplut în loc să refuzi să primești. Prin urmare, proprietatea care dorește să fie umplută se numește Malchut (Împărăția) – Împărăția dorințelor.

Malchut este complet opusă lui Keter. În sensul că, în final, creația, care este complet opusă Creatorului, dorește să realizeze ceea ce El a planificat pentru ea. Adică, Creatorul vrea să dăruiască, iar Malchut dorește să primească ceea ce Keter vrea să dăruiască.

Din KabTV – „Bazele Cabalei” 11/27/18

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Planul creației – de a aduce bucurie creației

Ȋntrebare: Care este scopul creaţiei?

Răspuns:  Scopul creației este de cea mai mare importanță. Acesta precede tot ceea ce a fost creat, până acolo unde suntem acum.

Scopul creației este de a aduce bucurie creației. Pentru a realiza acest lucru, creația trebuie să aibă o dorință de a se bucura. De aceea, mai întâi trebuie să existe o lipsă în creație, o simţire a ceea ce doreşte creatia. Principala calitate a materiei creației este senzația că îi lipsește ceva. Aceasta se numește „dorința de a primi plăcere”.

Această dorință ar trebui să se dezvolte treptat, aşa ȋncât creația să fie capabilă să determine ceea ce este de dorit și de nedorit pentru sine, în ce etape, sub ce formă, etc., numai dacă dorința se dezvoltă în mod treptat. Cu alte cuvinte, creația nu poate fi creată imediat. Se poate construi rapid o mașină care va îndeplini o anumită funcție, dar pentru ca creația să fie independentă, pentru ca ea să devină similară cu Creatorul ei, pentru a se bucura, dorința trebuie să treacă prin anumite etape de dezvoltare.

Ȋntrebare:  Se pare că nici Creatorul nu poate crea o creație dintr-o dată, fără nici o etapă de dezvoltare?

Răspuns:  Răspunsul este nu. Dacă creația nu ar trece printr-un proces gradual de dezvoltare, atunci nu ar fi o creație. Ar fi ca un robot, similar cu nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, care își desfășoară automat programarea, fără nicio alegere liberă și o participare independentă din partea lor.

Crearea unei ființe umane este de a dezvolta dorința spre un punct de independență, aducând ființa la o conștiință a cine este, ce este, cine o controlează și de ce și cum a fost creată în modul specific în care există. Pe de o parte, această dorință trebuie să aibă calități opuse Creatorului și, pe de altă parte, trebuie să aibă posibilitatea de a atinge calitățile Creatorului. Acesta este modul în care creația poate ajunge, în cele din urmă, la perfecțiune. Prin urmare, totul începe cu influența Creatorului asupra creației.

Din KabTV – „Bazele Cabalei” 11/27/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

O viață nouă nr. 268 – Construirea unei adevărate rețele sociale de securitate

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Când ne aflăm în criză și simțim slăbiciunea și tulburarea, avem nevoie de siguranță socială care oferă adevărata căldură umană și îngrijorarea. Astăzi ne aflăm într-o deteriorare rapidă de neajutorare și nesiguranță. Cei în vârstă caută serviciile sociale datorită dorinței lor pentru conexiunea umană, dar nu o găsesc. Dezvoltarea umană se concentrează mai mult pe relațiile sociale bune. Avem nevoie de voluntari cu o atitudine inimoasă față de ceilalți, pentru a construi un sistem social bazat pe garanția reciprocă. Asta este ceea ce reduce cu adevărat anxietatea și previne boala. Iubirea umană și conexiunea sunt forța vieții care renaște, vindecă și însuflețește totul.

De pe KabTV „O viață nouă #268 – Construirea unei adevărate rețele sociale de securitate

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întregul Univers este o lipsă de împlinire, dorința de a se bucura, de a crește și de a se împlini pe sine. Această dorință funcționează instinctiv în întreaga creație: în materia neînsuflețită (mineral), în plante, în animale și în ființele umane și, prin urmare, ei caută, au o sete nepotolită și luptă între ei pentru supraviețuire. Aceasta este tendința fiecărei ființe create.

Creatorul se apropie de ființa creată și aceasta începe să simtă un fel de disconfort, fără să înțeleagă de unde provine. Ființa creată nu știe exact ce-i lipsește, dar începe să caute împlinirea. Creatorul inițiază abordarea ei, apropiindu-se de ființa creată, iar ființa creată suferă din asta și dorește să elimine această suferință și, prin urmare, caută împlinirea. Asta se întâmplă în viața de zi cu zi.

Cu toate acestea, există oameni care sunt capabili să avanseze spre obiectiv, prin calea de grăbire a timpului (Achishena). Ei, înșiși iau propriul proces de dezvoltare ȋn mâinile lor, trezind treptat un sentiment de deficiență în ei, înșiși. După multe urcări și coborâri, care ȋi duc mai departe sau mai aproape de Creator, ei realizează mai exact ce trebuie să facă. Viața lor devine mult mai direcţionată spre scop. Ei înțeleg ce se întâmplă și cum să acționeze, cum să devină partenerii Creatorului.

Creatorul nu-i mai avansează instinctiv, ca pe toate celelalte ființe create, care nu înțeleg ce fac, ci pur și simplu reacționează într-un mod predeterminat la influența Creatorului, conform instinctului inerent din ele. Vedem acest comportament în întreaga natură. Deși o persoană este dotată cu mai multă complexitate decât altele, nu există nimic special în ea care să o facă o creatură independentă. Creatorul, forța naturii, acționează în toate.

Dacă oamenii aspiră să afle ce scop ar trebui să atingă și cu ce mijloace, ei pot accelera dezvoltarea lor, trezind în ei, înșiși, singuri, dorința de a simți lipsa și împlinirea ei. Și cu ajutorul acestor două forțe, ei pot merge, ca pe două picioare și pot accelera în mod semnificativ calea lor.

Ei înțeleg către ce merg și cu ce au de-a face și, prin urmare, calea lor devine mai clară, mai emoțională și conștientă pentru ei. Ei descoperă forțele care acționează asupra lor și înțeleg Sistemul în care ei există, adică dezvăluie lumea superioară. Totul depinde de atitudinea noastră față de stările pe care le putem supune și, astfel, față de forțele care ne guvernează. (Minutul 0:20)

Puteți aștepta până veți simți suferința sau puteți căuta deficiența chiar înainte să începeți să o simțiți. Dacă vreau să elimin problema care deja s-a dezvăluit, este o reacție firească. Adevărata deficiență nu este cea care este dezvăluită de ea, însăși, ci cea pe care o trezesc eu, însumi, dorind să o descopăr în mine. Aceasta înseamnă că eu, însumi trezesc întunericul care precedă zorile. (Minutul 24:30)

Răul poate avea multe forme. Poate că am o stare proastă și asta e rău. Sau sunt decepționat de calea spirituală și nu înțeleg pentru ce îmi pierd viața – și asta este rău. Creatorul nu mi se dezvăluie, prietenii nu mă ajută și uită de mine – și asta este rău, deasemenea. Iar atunci descopăr că tot răul este, de fapt, în mine. Dar Creatorul m-a creat astfel.

O persoană decide prin ea, însăși ce trebuie să considere drept rău. Ar trebui să fii foarte sensibil la ce fel de rău simți; la urma urmei, avansarea este tocmai în asta: câte tipuri de rău pot să disting și să încep să le analizez.

Ori dezvălui singur răul, ori Creatorul mi-l descoperă. Este important ceea ce este considerat rău. Dacă Creatorul, forța dăruirii și iubirii, se apropie de mine, un egoist, atunci mă simt rău. La urma urmei, această forță este opusă mie, iar apropierea de ea îmi aduce suferinţă.

Creatorul nu este dezvăluit dorinței mele de a primi, ca forță a iubirii. Această iubire este mai presus de egoismul meu, mai presus de rațiune, iar dacă Creatorul ne-ar aborda în mod deschis, ar fi foarte neplăcut pentru noi. S-ar dezvălui forța dăruirii, căreia cu siguranţă nu îi aparținem. A cere ca această forță să mă umple complet este mai rău decât moartea, pentru egoismul meu. Prin urmare, suntem gata să acceptăm orice stare, dar nu forța de dăruire.

Noi trebuie să cerem unitatea, conexiunea cu ceilalţi și să ne rugăm pentru Kli-ul comun și nu pentru împlinirea lui. Iar dacă va fi descoperită conexiunea noastră, vom putea tolera forța de dăruire, în interiorul ei. (Minutul 38:15)

Poate mi-e teamă că voi descoperi măsura în care sunt opus dorinței de a dărui. Prin urmare, în mod subconștient, mă protejez instinctiv și nu îmi dau voie să mă apropii de ea. Găsesc o orbită externă care mă lasă să țin balanța: particip cumva în grup, dar nu mă ataşez de el, cu adevărat și, de aceea, nu-mi depășesc condiţia.

Aici apare întrebarea: poate grupul să mă împingă, să mă tragă aproape, așa încât să simt că nu există nicio cale de ieșire și că trebuie să cer din partea prietenilor puterea să mă ajute să mă includ în grup, deasupra naturii mele. Aceasta este ceea ce înseamnă să trezești întunericul de dinaintea zorilor: în ciuda întunericului, a respingerii, a fricii, a refuzului și a confuziei, să mergi spre conexiune și, astfel, să avansezi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/11/19, Rugăciunea

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

O viață nouă nr. 267 – Slăbiciunea

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Astăzi toți suntem definiți ca fiind slabi, deoarece nu avem relații bune cu ceilalți. Legăturile care se referă la pământul natal, la țară și chiar la familie, s-au răcit și sunt pierdute. Tinerii văd lumea prin ecrane și cei în vârstă trăiesc într-o frica existențială. Lipsa sprijinului social și a conexiunii ne fac să ne simțim anxioși, încordați și neajutorați. Ne lipsește bucuria. Deconectarea vă creste până când vom vedea răul din ea. Banii nu pot acoperi totul. Încrederea adevărată, liniștea sufleteasca, siguranța și calmul sunt obținute când vom avea încredere în societate, ca o singură familie puternică.

De pe KabTV „O viață nouă nr. 267 – Slăbiciunea”, 12/11/13

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

O viață nouă nr. 1130 – Psihologia și Cabala

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Psihologia investighează persoana, în timp ce încă este la nivelul acestei lumi, în timp ce înțelepciunea Cabala investighează sufletul. Psihologia este limitată, deoarece se distanțează de viața fizică, practică, unde înțelepciunea Cabala învață omul cum să își controleze impulsurile, să își extindă percepția asupra realității, să obțină relații bune și să atingă o putere pozitivă care există în afara sa. Psihologia lucrează în limitările înclinației rele sau a ego-ului uman. Pentru a sparge percepțiile noastre egoiste și să revelam forța superioară în realitate, noi trebuie să ne îndreptăm spre beneficiul celorlalți.

De pe KabTV „O viață nouă #1130 – Psihologia și Cabala”, 6/27/19

Video: Play Now | Download

Audio: Play Now | Download

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Există oameni care obișnuiesc să se roage și sunt aceia care nu s-au rugat niciodată și nu sunt obișnuiți să gândească despre ei ca depinzând de o Forță mai înaltă, de credință. Dar, pentru cel care studiază Înțelepciunea Cabala, toate aceste diferențe devin nesemnificative. Acesta nu se mai raportează la rugăciune ca la o activitate obișnuită, familiară lui din copilărie. Studiul duce omul prin tot felul de stări care îl curăță de confuziile anterioare. Acum el înțelege că nu are nicio conexiune cu Creatorul și toate cerințele lui au fost artificiale.

Îi ia mult timp până când începe să simtă că nimic nu-l ajută pe om să avanseze, să înțeleagă, să simtă și să se conecteze cu Sistemul Creației. Nu contează cât efort investește în colegii de studiu (prieteni) și în studiu, fiindcă nimic nu ajută. Omul înțelege din ce în ce mai clar că toată neajutorarea lui și toate încercările îl duc la o singură concluzie: „Numai dacă mă ajută Creatorul voi fi capabil să fac ceva și să ies din această stare”.

Numai Creatorul mă poate ajuta, nimeni altcineva, nici chiar eu, însumi. Cu ajutorul tuturor mijloacelor am reușit să trec prin diferite stări, urcări și coborâri, să experimentez tot felul de simțiri pentru a înțelege în cele din urmă că nimic nu mă va ajuta în afară de Creator. Aici ajung cu adevărat la nevoia de rugăciune. Dacă nu mă ajută Creatorul, atunci nimic nu o va face. Deci, ce trebuie să facă omul pentru a obține ajutorul Creatorului? Cum mă pot convinge că ajutorul de Sus va veni numai dacă voi ajunge la cererea corectă la care Creatorul să răspundă? Asta este ceea ce ne învață Cabala: cum și ce să cer și cum să mă pregătesc astfel ca cererea să aducă ajutorul Creatorului. (Minutul 0:20)

Rugăciunea este munca în inimă. Inimă decide toate dorințele și creierul doar ajută la realizarea lor, la ordonarea lor. Munca în inimă înseamnă aranjarea dorințelor în așa fel încât ele să fie gata să se schimbe.

Aceasta este muncă deasupra rațiunii. Dacă te rogi pentru ceea ce știi, atunci este o rugăciune egoistă a unui om al acestei lumi și, de aceea, nu cauzează nicio schimbare semnificativă în tine. Orice animal se roagă, fiindcă rugăciunea este simțirea unei lipse în toți atomii, în toate moleculele și în tot corpul. Creatorul este cel care a creat inițial această lipsă; El, însuși este complet și, de aceea, a creat o creatură care simte o lipsă.

Adevărata rugăciune nu vine din lipsurile (nevoile) create în noi de Creator, adică, din lipsa de bani, de sănătate și din alte probleme pe care Creatorul le-a trezit în fiecare din noi. Vedem că toată lumea suferă din cauza unui anume fel de lipsă, fiindcă materia Creației este dorința de primire căreia îi lipsește împlinirea.

Dar, creând o astfel de creatură, Creatorul a vrut ca omul să ceară să fie ridicat, astfel ca el să nu rămână în interiorul dorinței, cerând umplerea ei, ci să se ridice la un grad mai înalt, peste aceste lipsuri. (Minutul 11:10)

Din Lecția zilnică de Cabala din 8/07/19 – Rugăciunea

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există un cult de personalitate în Cabala? Crezi în infailibilitatea anumitor autori sau totul ar trebui să fie tratat cu un anumit nivel de scepticism?

Răspuns: Cinstit vorbind, eu, cu mica mea atingere, nu-mi permit să evaluez Cabaliștii. Într-adevăr, în ciuda faptului că simt, înțeleg, ating și locuiesc într-un spațiu spiritual, eu mă aflu în el la nivelul unui copil de cinsprezece ani din lumea noastră.

Ce pot să spun despre asta? În lumea spirituală, atunci când înțelegi chiar și de la un asemenea nivel, asta iți oferă sentimentul că ești doar un tânăr, că încă nu știi multe și, prin urmare, nu poți să deschizi gura, să critici sau să oferi vreo evaluare.

Pot să critic Cabaliști așa de mari precum profesorul meu Rabash și tatăl său Baal HaSulam sau aceia care îi preced: Baal Shem Tov și Ari? Ei se află în atingerea absolută a Creatorului. Prin urmare, nu am nimic de spus în această privință.

Accept cărțile lor ca pe cunoașterea absolută. Aceștia sunt oameni care nu au făcut nicio greșeală în urcarea pe nivelul lor, iar nivelul lor practic este în Finala Corectare (Gmar Tikkun).

Singura diferență dintre ei este că fiecare a atins-o din rădăcina sufletului său, așa că este o diferență în prezentare. Însă, pentru mine, de fapt, este bine. Citesc dintr-un unghi despre atingerea lumii superioare, apoi din altul, din al treilea și asta mă dezvoltă.

Din lecția e Cabala în limba rusă 3/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Nevoia pentru măreția Creatorului este principalul lucru care ne călăuzește în spiritualitate. Cu cât ne străduim mai mult și luptăm pentru ca măreția Creatorului să devină mai importantă pentru noi, decât orice altceva, mai mult decât importanța noastră, cu atât mai mult ne schimbăm calea și ne îndreptăm spre lumea spirituală. Spiritualitatea este construită pe măreţia Creatorului: în măsura în care gazda devine mai importantă pentru mine decât eu, însumi, în aceeaşi măsura sunt în stare să-I dăruiesc Lui. Acesta este motivul pentru care aceasta nu este o problemă minoră între multe altele, ci principală și decisivă.

De-a lungul zilei, trebuie să verific dacă mă însoțește măreția Creatorului, dacă am nevoie de El ca de o gură de aer. Așa cum nu pot să nu mai respir, în fiecare secundă trebuie să verific dacă simt nevoia măreției Creatorului, dacă trăiesc pentru El, astfel încât numai asta mă va însufleţi. Dacă Creatorul dispare din viața cuiva, cineva cade imediat în egoism, care ia puterea asupra persoanei și îl transformă într-un animal.

Este foarte dificil să simțim măreția Creatorului, pentru că El se ascunde, se ascunde de noi, ca să nu-L căutăm din lăcomie, materialism și câștig egoist. În acest fel vom crește doar egoismul nostru. Trebuie să ne dorim ca, Creatorul să ne conducă, pentru că El este mai înalt decât egoismul nostru. Preferând măreția Creatorului față de măreția egoismului nostru, preferăm dăruirea in faţa primirii și avansăm.

Pentru aceasta, Creatorul a făcut multe pregătiri și a ”spart” sufletul comun, care ne permite să ne adunăm în grupuri de zece și împreună să dezvoltăm nevoia pentru măreția și importanța Creatorului. Este scris despre acest lucru: „Fie ca omul să-l ajute pe aproapele său”. Iar când suntem impresionați de dorințele prietenilor care aprind invidia și ambiția, atunci putem atrage lumina reformatoare.

Lumina va veni chiar dacă intențiile, dorințele, aspirațiile și întrebările noastre nu sunt încă dezinteresate. Este similar cu o mamă care îşi înțelege copilul, care încă nu știe încă să vorbească și să pună întrebări, dar mama simte ceea ce vrea copilul. Prin urmare, este suficient să strigăm și să cerem din interiorul egoismului nostru și să cerem ajutor. Deși ne străduim pentru măreția Creatorului din motive egoiste, ele sunt acceptate de Sus, ca fiind inevitabile din partea noastră.

Dacă ne întoarcem la Creator prin grup, adică dacă toți se anulează câte puțin, atunci trezim lumina reformatoare, care ne schimbă. Încet, încet începem să simțim nevoia pentru măreția Creatorului și, deasemenea, măreția Lui. Dacă strălucește puțin asupra noastră, atunci putem aprecia deja că acesta este un remediu complet. Simțim că acesta este singurul care lipsește.

Când, cu ajutorul grupului, înlocuiesc importanța egoismului meu, care mă forțează să am grijă și să mă gândesc mereu la mine, cu măreția Creatorului și cu grija față de El, mă mut din material în lumea spirituală, de la primire la dăruire. Măreţia grupului de zece și măreția Creatorului din ea este pârghia cu ajutorul căreia mă ridic din material în lumea spirituală.

Trebuie să verific dacă îmi pasă de importanța măreției Creatorului ca principalul lucru de care am nevoie. Și orice altceva care poate fi de ajutor, voi accepta cu bucurie. În măsura măreției Creatorului, măreția ”gazdei”, voi fi capabil să-I dăruiesc Lui și să avansez în spiritualitate. Prin urmare, acest subiect va fi cu noi până la sfârșitul corectării, deoarece măreția Creatorului nu are limite și este singurul lucru care ne ridică. (Minutul 0:20)

Creatorul nu este numai calitatea de dăruire. Dăruirea este o forță care există în natură, dar este neînsuflețită și nu o putem aborda. Creatorul nu este numai o forță, ci și dorința, planul, programul și scopul creației și al vieții. Creatorul îmi construiește întreaga viață și pe mine. Prin urmare, Îl cer pe El și nu una dintre calitățile sau manifestările Sale. (Minutul 9:40)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/26/19, Lipsa pentru măreția Creatorului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce în conceptele spirituale există proprietățile vitejiei, a curajului și a devotamentului?

Răspuns: Toate acestea sunt lucrul cu egoismul tău. Egoismul stă între mine și Creator ca o coajă izolatoare.

Mă înconjoară din toate direcțiile, iar eu mă aflu în el ca într-un cocon, incapabil să transfer ceva în afară ori să percep ceva din afară, decât prin el. Asta este problema noastră. Așa că trebuie constant să îl batem cu ciocanu. Însă, de îndată ce străpungem prin el și privim în afara cojii egoismului, atunci vom vedea lumea reală.

Pentru asta este necesar un mare curaj și cu siguranță ajutorul de la prietenii și fără de care este absolut imposibil să ne mișcăm în direcția asta.

Întrebare: Pentru ce avem nevoie de devotament și cui să-l oferim?

Răspuns: Să lovești o dată în egoism este foarte dureros. Trebuie să fie lovit pentru o vreme îndelungată înainte ca să treci prin coajă și ca o găină scoți capul afară. Aici va trebui să lucrăm foarte serios, cu un devotament întreg față de grupul nostru și față de Creator.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/24/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→