Rabash, “Iubirea de prieteni – 1”: Această cale este numită “o cale a dăruirii” şi, de aceea, este împotriva naturii noastre. Pentru a o putea obţine, nu este nicio altă cale decât [într-un grup unde este] iubirea de prieteni, prin care toată lumea îşi poate ajuta prietenul său [pentru a merge înainte pe această cale].

Nimeni din grup nu poate avansa pe cont propriu şi nu poate avansa cu ajutorul celorlalţi. Avansarea spirituală înseamnă că o persoană ajuta grupul şi astfel dezvoltă calitatea dăruirii şi iubirii în ea însăşi.

Grupul ajuta o persoană prin acţiuni alternative, astfel încât o persoană poate da, influenţa, împlini, îngriji şi sprijini prietenii săi. În acelaşi timp, persoana dezvoltă calităţile spirituale.

Întrebare: Care este rolul garanţiei reciproce în acest proces?

Răspuns: Sprijinul reciproc, deoarece o persoană nu are putere proprie.

Garanţia reciprocă lucrează chiar şi în oamenii care nu realizează asta şi care nu o folosesc în mod conştient. Prietenii care lucrează în grup şi care iau parte la lecţii şi la toate evenimentele folosesc deja această forţă oricum. Chiar şi dacă nu în mod explicit, fără să fie direcţionaţi în mod clar, însă garanţia reciprocă deja lucrează pentru ei.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Ce este cel mai important este forţa dăruirii, forţa credinţei, iar Malchut, dorinţa de a primi, rămâne tot timpul sub restricţie. Restricţia nu dispare niciodată; de aceea noi vrem să ne prindem, să luăm şi să deţinem totul în jurul nostru, dar asta nu va funcţiona niciodată. Restricţia va fi tot timpul acolo, iar Malchut va rămâne goală fără Lumină.

În această lume ni s-a dat o iluzie că ne putem împlini noi înşine, însă asta este aşa doar ca să fie posibil să existăm şi să descoperim legile superioare ale naturii: dăruirea în schimbul primirii, Bina în loc de Malchut, credinţa în loc de raţiune, Lumina în loc de întuneric, bine în loc de rău. Noi construim un ecran anti-egoist, separând raţiunea de credinţă, dorinţa de a primi de dorinţa de a dărui.

Refuzăm să ne folosim dorinţele de primire a plăcerii în mod direct. În schimb, noi ne dorim să le folosim în forma opusă, ridicându-ne deasupra lor cu scopul de a dărui. Desigur, noi înţelegem că nu avem puterea pentru asta deoarece întreaga noastră natură este bazată pe primire. Dar, în anumiţi oameni, în care punctul din inima este revelat și care îi trezeşte spre spiritualitate, acolo este o oportunitate de a realiza asta.

Punctul din inima este sămânţa credinţei, o scânteie rămasă de la ecranul care a existat înainte de spargerea sufletului colectiv. Aceasta scânteie apare in dorinţa de a primi, în întuneric, în raţiunea egoistă.

Raţiunea creşte constant sub influenţa motorului interior al evoluţiei: dezvoltarea spirituală şi materială. Totuşi, credinţa creşte în noi numai atunci când atragem Lumina superioară spre noi înşine, care apoi ne trage mai aproape de sursă. Lumina superioară acţionează asupra noastră şi ne schimbă.

Influenţa Luminii asupra noastră depinde de eforturile noastre de a ne ridica în credinţă deasupra raţiunii, adică să ne folosim dorinţa de primire pe cât de puţin posibil și numai când este necesar. În mod simultan, noi acţionăm prin construirea unui mediu în grup, ca şi cum noi suntem deja în dorinţa de a dăruiri şi de a iubi, iar unitatea stă între noi.

Deşi noi nu avem nici puterea și nici dorinţa pentru aşa ceva, totuşi noi facem un efort şi atragem spre noi înşine Lumina reformatoare, Lumina înconjurătoare. Aceasta este aceeaşi Lumină care ne-a umplut sufletul în forma sa corectă înainte de spargere. Lumina aprinde punctul din inimă – scânteia rămasă în noi din ecranul care a existat în sufletul colectiv, în Adam HaRishon – iar scânteia creşte gradual într-un ecran.

În acest mod, ajungem la restricţie (ecran) şi la Lumina reflectată şi primim un nou Kli (vas). Dorinţa de a primi – raţiunea, Malchut, rămâne în întuneric, în timp ce, deasupra ei, Lumina construieşte un ecran şi senzaţia calităţilor dăruirii şi unităţii, iar în măsura în care acest lucru se petrece, noi simţim calitatea dăruirii sau, cu alte cuvinte, credinţa. Devenim conştienţi că vine la noi dintr-o anumită forţă şi, în funcţie de similaritatea noastră de formă cu ea, noi experimentăm calitatea generală a dăruirii sau, în alte cuinte, Creatorul.

Atunci noi putem să facem o comparaţie. În funcţie de diferenţa dintre calitatea noastră de dăruire şi calitatea generală a dăruirii, Creatorul, noi experimentăm fie ascunderea sau opusul acesteia, revelarea şi atingerea. În acest fel, prin ascundere şi revelaţie, noi începem să atingem Creatorul. Relaţia dintre noi şi Creator este numită “această lume” sau măsura revelaţiei, ori a ascunderii forţei superioare de noi. ¹

“Raţiunea” este modul în care mă văd şi mă experimentez pe mine însumi în lume. Eu trebuie să fac o restricţie pe aceasta. Adică eu trebuie să trăiesc, nu în această raţiune, ci deasupra ei. Vreau să înţeleg lumea în mod diferit, în modul în care este văzută de Creator, ca o lume a dăruirii, a unităţii şi a iubirii. Atunci este ca şi cum trăiesc în două lumi: în raţiunea aceste lumi, pe care o percep prin cele cinci organe de simţ ale mele şi în credinţă, adică în realitatea în care aş fi dacă aş fi corectat împreună cu prietenii, un grup corectat şi Creatorul care se îmbracă în noi.

Între noi construim tipul de conexiune unde forţă superioară poate să fie exprimată datorită similarităţii calităţilor noastre, până la revelaţia sa completă. Cu alte cuvinte, noi construim o societate spirituală. ²

Din prima parte a lecţie zilnice de Cabala, 8/17/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 00:30

2 Minutul 10:30

Filed under: Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Eu ascult deseori emisiunea TV Secretele Cărţii Eterne, unde explici ce înseamnă fiecare poruncă, iar eu încerc să înţeleg cum dau Cabaliştii mai departe această informaţie.

De ce nu pun ei o explicaţie a fiecărui concept între paranteze? De exemplu Egipt (Mitzraim) este o concentraţie a răului, Faraon este ego şi aşa mai departe.

Răspuns: Este un scop pentru asta – îi dai unei persoane libertatea. În măsura în care cineva avansează, el poate interpreta uşor toată munca spirituală, fie în lumea noastră sau în lumea spirituală, în conformitatea cu creşterea sa.

De asemenea, şi eu mi-am pus aceste întrebări şi am încercat să pun totul în prima mea carte, cel puţin într-un mod simplu. Dar nu este un limbaj în lumea noastră care să explice simplu acţiunile spirituale şi tot ceea ce este scris în Tora.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Intenţia unei mame pentru copiii ei este tot timpul pozitivă. De ce este considerată această atitudine ca fiind “de dragul meu” şi dăunătoare pentru ceilalţi?

Răspuns: Noi nu considerăm intenţia mamei în nici un fel, fiindcă este pur și simplu un instinct.

Întrebare: Ne putem îmbunătăţii acţiunile prin intenţii?

Răspuns: Cu siguranţă. Chiar şi atunci când o persoană este adusă în faţa tribunalului pentru o infracţiune, noi clarificăm care au fost intenţiile ei atât pentru reclamant, cât şi pentru apărare. Asta poate să schimbe sensul acţiunii spre o acţiune complet opusă.

Întrebare: Ce este o “recompensă” în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: Aceasta este avansarea spre Creator, adică o intenţie din ce în ce mai corectată.

Întrebare: De ce ar trebui să fiu egal cu Creatorul? Şi ce se va întâmpla după ce devin egal cu El?

Răspuns: “După” nu există, deoarece intrarea în lumea spirituală ridică omul imediat deasupra cadrului timpului. În lumea spirituală nu există timp, la fel cum nu este nici mişcarea fizică obişnuită. Deci, noi nu putem să discutăm despre continuarea întrebărilor noastre care sunt referitoare la cadrul timpului, mişcării şi a spaţiului. În spiritualitate limitările de acest gen nu există.

Întrebare: Ce este mai corect: să ai o intenţie să te uneşti, ori să faci acţiuni concrete pentru unificare?

Răspuns: Acţiunile concrete pentru unificare sunt mult mai folositoare pentru avansarea noastră. Iar după aceasta noi vom vedea cum aceste acţiuni se vor transforma din acţiuni fizice în acţiuni tot mai spirituale.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot să reacţionez în mod corect la intenţiile rele ale unei persoane faţă de mine? Până la urmă, ca răspuns ea va primi în mod automat propria mea intenţie rea?

Răspuns: Nu. Aceasta este o formulare incorectă a întrebării. În primul rând eu nu simt intenţiile. Eu percep doar acţiunile.

Cu toate acestea, dacă încerc să acţionez spiritual, atunci eu pot să spun că “nu este nimeni în afară de El” şi, în acest fel, Creatorul direcţionează influența acestei persoane faţă de mine. Nu este persoana în sine, ci Creatorul care stă în spatele ei şi El conduce totul.

Apoi eu acţionez faţă de această persoană într-un mod complet echilibrat. Ea nu prezintă niciun pericol pentru mine, nicio sursă negativă de dezvoltare – Creatorul face totul pentru ea.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce ar trebui să-mi iubesc aproapele dacă, după cum spui, ceilalţi nu există, iar tot ceea ce este în afara mea este numai o iluzie a sentimentelor mele?

Răspuns: Tot ceea ce este în afara ta este Creatorul, care apare pentru tine prin proprietăţi diferite, opuse față de ale tale. Ele se manifestă în special ca repulsie, deoarece asupra lor omul trebuie să construiască noul său vas (Kli) anti-egoist, capabil să absoarbă toată informaţia, nu numai ceea ce pare plăcut pentru tine.

Imaginează-ţi cât de mult percepi din ceea ce simţi chiar acum. Tu în mod automat respingi tot ceea ce nu-ţi place, ce este neplăcut pentru tine. Omul se îndepărtează de ce este neplăcut atât exterior, cât şi interior.

Şi mult mai multe ne sunt ascunse, deoarece egoismul nostru iniţial nu şi le doreşte. Prin urmare, noi nu percepem ce există cu adevărat.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Organizaţia Mondială a Sănătăţii include jocurile video în lista sa de boli şi distorsiuni. O persoană este considerată a fi dependentă de jocurile video dacă dedică din ce în ce mai mult timp pentru ele, “până în punctul în care jocurile capătă prioritate deasupra intereselor vieţii”.

Care este motivul pentru care o persoană se lipeşte de un joc atât de mult încât acesta devine viaţa sa?

Răspuns: Şi ce este viaţa noastră? De asemenea, este un joc.

Aşa că nu este nimic altceva, deccât că persoana schimbă una cu cealaltă. Jocul în care intră i se supune, el există în acesta, primeşte o reacţie de la el şi îl influenţează. Pentru el acesta este un spectru de conexiuni, evenimente şi de reciprocităţi mai apropiate.

El participă în mod activ în acesta. Oamenii cheltuie o grămadă de bani şi sunt gata pentru a trăi în acesta.

Întrebare: Crezi că asta este o boală?

Răspuns: Eu cred că orice hobby, dacă nu-i distrage atenţia de la scopul creaţiei, poate să fie ca o relaxare, dar dincolo de asta este deja o boală.

Întrebare: Este posibil să înfrângi această boală?

Răspuns: Eu nu cred că cineva va renunţa la ea de bună voie. Aceasta se datorează faptului că înlocuirea unei lumi de basm cu una reală este pur şi simplu ca şi cum i-ai fura viaţa cuiva de la el însuşi.

Întrebare: Pentru el viaţa este un joc?

Răspuns: În fapt, nu este un joc, ci viaţa lui! Şi viaţa noastră este un joc prostesc.

Remarcă: Tu vorbeşti tot timpul numai despre un lucru: Numai atunci când cineva va ajunge la adevăratul sens al vieţii, toate acestea vor deveni pentru el ca o joacă de copii.

Comentariul meu: Toate acestea vor ofili de la sine, deoarece prospectul pentru revelarea lumii adevărate, pentru eternitate şi perfecţiune, vor ascunde toate jocurile, tot ceea ce face astăzi.

Întrebare: Probabil de aceea există jocurile. Pentru a-l ducă mai aproape de asta?

Răspuns: Nu ca să-l ducă mai aproape, ci că pur şi simplu pentru a-și înveseleli timpul până când umanitatea își va realiza starea finală, lipsită de speranţe în care se află.

Întrebare: Şi când va veni acest timp?

Răspuns: Depinde de doi factori: când umanitatea va avea suficientă suferinţă şi când Cabaliştii vor putea să se apropie de ea şi să explice care este problema.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 6/20/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Munca în raţiune este clară tuturor. Este important, conform înţelegerii noastre şi, prin urmare, noi suntem pregătiţi ca să lucrăm. Munca deasupra raţiunii merge împotriva minţii şi sentimentelor noastre. Întreaga noastră lume lucrează de dragul primirii, conform propriei sale minţi şi sentimente, în raţiune. O fiinţă umană, ca cea mai inteligentă şi dezvoltată fiinţă dintre toate, trebuie să se poarte rezonabil.

Noi respectăm o persoană pentru inteligenţa sa. În mod specific aici, noi trebuie să mergem ca şi cum ar fi împotriva simţirii şi raţiunii. Dar ce altceva mai avem? Nimic! Se pare că noi trebuie să mergem împotriva a tot ceea ce există în noi dacă ne dorim să atingem lumea superioară. Până la urmă, în lumea superioară, mintea şi sentimentele noastre nu funcţionează, lumea superioară este deasupra raţiunii şi a sentimentelor.

Acesta este următorul pas: în locul primirii – dăruirea, în locul raţiunii – deasupra raţiunii. Dar ce pot să fac dacă eu nu am proprietăţile dăruirii, iar lumea spirituală este construită pe principii complet diferite? Omul nu poate să spună altfel, deoarece noi nu ştim ce înseamnă această opoziţie.

Noi nu înţelegem cum să ne schimbăm pe noi înşine pentru a ne ridica la o stare numită “lumea care va veni”, la următorul pas. Omul trebuie doar să încerce să o facă. Lumea spirituală este numită “lumea care va veni”, deoarece ea va veni, dar va veni conform eforturilor noastre.

Chiar şi dacă nu vrem asta, programul creaţiei are deja dorinţa noastră şi va veni. Cel care face eforturi în avans, salvează timp şi suferinţă, deoarece el ajunge repede la o rugăciune. Altfel el va irosi timp, deoarece încăpăţânarea sa nu-i va face niciun bine. Trebuie să fii încăpăţânat numai în ceea ce priveşte aplicarea eforturilor, aşa cum este vorba: “Fă orice, numai nu pleca”.

Chiar şi dacă eu văd prin toate semnele că nimic nu merge pentru mine, iar Creatorul chiar îmi arată că eu nu sunt dorit, totuşi nu renunţ. Insistenţa este cheia avansării.

Omul trebuie să aibă o raţiune profundă ca să lucreze deasupra ei. Sarcina noastră este să facem un efort până când primim proprietatea dăruirii, proprietatea conexiunii şi a iubirii. ¹

Spiritualitatea este revelată în dorinţele de dăruire şi este necesar să ştim cum să verificăm şi cum să măsurăm aceste dorinţe, conform principiului care este opus de ceea ce avem. Aşa cum este scris: “Am văzut o lume opusă”.

În lumea noastră, totul este măsurat după cât de mult capăt, după cât de mult este în farfuria mea, în geanta mea. Dar în lumea spirituală, opusul este adevărul: cu cât îmi doresc mai mult să primesc în raţiune, eu cu bucurie m-aş ridica deasupra acestor cereri pentru a dărui, în ciuda marii mele dorinţe de a mă bucura.

În acest mod este măsurată credinţa mea deasupra raţiunii. Mă bucur, deoarece m-am ridicat la următorul pas, am devenit mai apropiat de Creator şi am început să simt şi să explorez realitatea numită lumea următoare. Până la urmă, eu sunt sigur că, Creatorul controlează totul şi, prin urmare, ştie mai bine ce este bun.

Tot ceea ce am vine de la Creator, inclusiv toate instrumentele mele de verificare a Lui. Tot ceea ce am, în mod direct şi indirect, vine de la Creator şi nimic nu depinde de mine. Chiar şi dacă decid să mă verific pe mine însumi, aceasta verificare vine tot de la Creator.

Fără Creator eu nu sunt doar un computer gol, pe care nu este instalat niciun program, ci calculatorul chiar nu există deloc. Nu este nimic. Prin urmare, cu cât mă ridic mai sus deasupra raţiunii, cu atât mai puternic şi elevat este simţul lumii spirituale pe care îl posed.

Primul pas spre spiritualitate este să renunţi la propriul tău bine şi la sentimentul de încredere din raţiune şi să construieşti deasupra lor o atitudine opusă faţă de lume, de dragul dăruirii. Se pare că eu am două niveluri: raţiunea şi deasupra raţiunii. Iar eu încerc să le extind pe amândouă, să deschid aceste foarfece pe cât de mult posibil. Acolo, între ele, eu voi simţi lumea superioară, realitatea superioară. ²

Scopul muncii omului în această lume este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele sale de a se bucura, adică să câştige mai mult, să învingă, să reuşească, să se umple pe sine cu toate binecuvântările. Însă. scopul muncii omului în lumea spirituală este un sentiment al perfecţiunii în dorinţele superiorului. În măsura eforturilor noastre de a ne imagina asta, noi suntem influenţaţi de Lumina care se reîntoarce la sursă şi ne duce la dorinţa superiorului şi la simţirea perfecţiunii în această dorinţă.

Una nu poate să existe fără cealaltă. Este imposibil să simţi lumea spirituală şi să suferi din cauza ei. Eu voi primi dobândirea spirituală numai dacă ea mă face fericit. ³

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/20/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:20
2 Minutul 10:08
3 Minutul 21:11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Cel mai important lucru este să te ridici la nivelul Lishma, pe care se construieşte întreaga scară spirituală. Şi anume, omul trebuie să capete puterea credinţei, puterea Bina, care este puterea dăruirii deasupra primirii şi a dorinţei de a te bucura, pe care Creatorul, Lumina superioară o trezeşte constant în noi. Aşadar, Creatorul ne avansează, trezind întunericul în noi, iar noi trebuie să ne ţinem de Lumina credinţei, Lumina Hassadim, dăruire deasupra întunericului.

Asta înseamnă că omul trebuie să avanseze prin credinţă deasupra raţiunii. Cunoaşterea căpătată devine nivelul pe care noi construim credinţa. Iar credinţa pe care o obţine cineva deasupra cunoaşterii devine noua cunoaştere, când omul trebuie să se ridice deasupra ei la o credinţă şi mai mare. Şi astfel, de fiecare dată, un nou nivel de dăruire şi de credinţă se schimbă într-un nou nivel de primire şi cunoaştere, peste care omul trebuie să se ridice din nou.

Omul se înalță deoarece nu acordă atenţie la sentimentele sale din interiorul dorinţei de a se bucura. Desigur, el simte întunericul, neajutorarea şi disperarea în tot ce are legătură cu egoismul. Dar, în ciuda acestui lucru, omul trebuie să acţioneze ca şi cum este în dăruire, în proprietatea Bina, în credinţă şi în unitate, aşa cum este scris: “Ei au ochi şi nu văd”.

Noi trebuie să lucrăm pe două niveluri care nu se anulează între ele. Eu ştiu în mod exact, în bunul meu simţ, că sunt în egoism şi că nu vreau să mă conectez şi să dărui nimănui. Nu sunt atras de toate condiţiile pe care ştiinţa Cabala le recomandă. Omul simte toate acestea în dorinţa sa egoistă, iar el îşi face un raport complet faţă de acest lucru, fără să deschidă vreun ochi orb faţă de adevăr şi să se înşele pe el însuşi ca şi cum el a fost deja corectat.

Stau cu ambele picioare pe pământ, deoarece “judecătorul are doar ceea ce ochii lui văd”. Iar cu asta eu îmi ridic capul deasupra norilor, adică îmi imaginez un pas spiritual, ca şi cum Lumina superioară a venit deja şi m-a umplut şi mi-a dat puterea dăruirii, a unităţii, contopindu-mă cu grupul, iar prin el cu Creatorul.

Acest lucru devine o nouă etapă care nu o anulează pe prima. Eu sunt pe două niveluri în acelaşi timp; ele nu se anulează unul pe celălalt, ci există fiecare în sine. Astfel, eu construiesc nivelul de credinţă deasupra raţiunii: este raţiunea, care este Malchut, iar deasupra ei – credinţa, Bina.

Trăiesc în acest mod tot timpul. Dacă reuşesc să mă ţin de credinţa deasupra raţiunii, punând o măsură completă de efort în asta, atunci eu voi simţi cum starea mea se va schimba. Nivelul anterior al credinţei se schimbă gradual în cunoaştere, iar apoi eu am nevoie de o nouă credinţă şi de un nivel şi mai înalt de dăruire.

În acest fel eu mă urc pe scară. Ceea ce a fost credinţă devine cunoaştere. Bina îşi transmite puterea la Malchut, iar Malchut creşte şi se dezvoltă. Omul se ridică deasupra lui la un nou nivel de Bina: din ce în ce mai sus!

Acesta este tot secretul urcării spirituale. Cel mai dificil lucru este să stai pe două niveluri simultan: în Malchut şi în Bina, ca să nu se anuleze între ele. Nu fiţi copii mici care pot să fie numai într-o stare. Adultul stă ferm pe pământ, în această lume şi își ţine capul sus în lumea viitoare.

Omul trebuie să practice acest lucru foarte mult, deoarece toată urcarea, până la finala corectare, se întâmplă numai în această formă. Cu cât o realizăm mai repede, ajutându-ne între noi, cu atât mai mult vom reuşi. Noi suntem aproape de această stare. Este foarte important pentru grup să sprijine pe toată lumea. Destinul nostru depinde numai de adoptarea acestui principiu: cum să ne ridicăm de la nivelul raţiunii la nivelul credinţei. Urcarea spirituală şi obţinerea sufletului sunt construite pe acest principiu. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 8/14/18, lecţie pe subiectul: “De la baza scării la Dvekut permanent”.

1 Minutul 0:20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Este imposibil să judeci o situaţie până când nu ai trecut şi tu prin ea. Seara este dificil de crezut că dimineaţă nu vei avea putere să te trezeşti și că somnul va fi așa de dulce, deoarece seara noi suntem atraşi de plăceri complet diferite.

Prin urmare, este scris: “Nu judeca un prieten până când nu eşti în pantofii lui”. Celălalt eşti tu, aşa că nu te judeca degeaba. Ca să judeci locul, tu trebuie să te afli în el cu toate dorinţele, gândurile şi cu sentimentele tale. Asta înseamnă că “judecătorul are numai ceea ce văd ochii lui”.

Calea spirituală presupune că omul se judecă pe el însuşi, privindu-se dintr-o parte, în fiecare stare, până când ajunge la linia de mijloc, apoi poate deveni un judecător real. ¹

Este cel mai important pentru avansarea spirituală rugăciunea, o cerere. Nu contează ce s-a întâmplat, în ce stare ne aflăm – toate acestea sunt date şi aranjate de către Creator. Iar noi putem doar să îi cerem Creatorului, toţi împreună, cu o singură cerere, dintr-o singură inima. Asta este cel mai important.

Dacă omul tratează cererea faţă de Creator în mod corect, atunci el imediat primeşte un răspuns, iar prin asta el îşi poate ascuţi cererea şi din nou să primească un răspuns, din nou îşi ascute cererea şi iarăşi primeşte un răspuns, etc. Deci asta merge în cercuri tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul este pentru mine”, până când aderam într-o asemenea măsură încât lucrăm împreună. Nu este ca şi cum eu cer, iar Creatorul răspunde sau că eu reacţionez la răspunsul Creatorului, ci cererea şi răspunsul se petrec simultan.

Mai târziu noi vom vedea că răspunsul stă în cerere. Acest lucru este determinat de măsura adeziunii dintre noi. Omul nu are nevoie să aştepte un răspuns, deoarece cererea în sine conţine deja răspunsul. ²

Din lecţia zilnică de Cabala 8/20/18, pregătirea pentru lecţie

1 Minute 6:11
2 Minute 8:00

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→