Întrebare: De ce folosește Rabaş cuvinte care ne sunt familiare în articolele sale?

Răspuns: Rabaş nu poate folosi alte cuvinte nefamiliare. Nu este vina lui că tu te încurci. Întreaga Tora constă în numele Creatorului. Lumina este îmbrăcată în Kli (vas), iar Kli-ul primește percepții de la acesta cu privire la ceea ce face El și ce calități are.

De exemplu, ce înseamnă: „Așa cum El este milostiv, așa ar trebui să fii și tu milostiv”? Pe măsură ce îmi îmbunătățesc calitatea milei, voi simți că și El este milostiv. Aceasta înseamnă că am dobândit cunoașterea, revelația numelui sfânt „cel milostiv”.

Astfel, întreaga Tora este formată din numele Creatorului. Luminile se îmbracă în mine și îmi dau o simţire despre cine este Creatorul, deoarece Creatorul este totalitatea luminii, în timp ce eu primesc această totalitate a luminii în porțiuni, în funcție de măsura corectării mele. Drept urmare, odată ce am primit întreaga Tora, Îl simt astfel pe Creator. În totalitatea tuturor luminilor, Îl simt pe deplin. Aceasta este esența poruncilor, Tora și Creatorul. Iar cel care le revelează se numește Israel.

Singurul despre care se spune: „Întreaga Tora sunt numele Creatorului”. Cu alte cuvinte, doar despre asta este scris în toate cărțile sfinte. Cărțile sfinte sunt cele scrise dincolo de Machsom, care înseamnă „sfânt” și se referă la separarea de această lume.

Dacă citești Tora ca pe un roman care îți spune ce s-a întâmplat între bărbați, femei și copii, cine unde s-a dus, cine pe cine a ucis și ce li s-a făcut pentru asta, aceasta este problema ta. Trebuie să citim Tora ca pe numele Creatorului.

Am fost întrebat astăzi pe internet: „Dar scrie că în fiecare săptămână trebuie să citești un capitol săptămânal din Pentateuh cu comentariul lui RAȘI: citește capitolul săptămânal de două ori și comentariul o dată.” Apropo, există mult mai multe comentarii detaliate și le poți include. Toate sunt scrise de mari cabaliști.

Deci ce ar trebui să fac, să citesc sau să nu citesc? Am răspuns că există o interdicție strictă în Tora: „Să nu-ți faci chip cioplit”. Adică, nu-ți imagina ceva material în loc de spiritual. Dacă îți imaginezi un roman istoric în timp ce citești un capitol săptămânal, nu-l citi.

Aceasta este cea mai strictă interdicție din Tora, deoarece face imposibilă atingerea spiritualității. Și nu-ți face griji. Încălcând-o, nu faci nimic greșit și nu dăunezi Creatorului sau lumii. Cu toate acestea, în același timp, rămâi „animalul” care ești astăzi. Prin urmare, trebuie să tratăm Tora ca fiind adevăratele nume ale Creatorului și apoi ea te va conduce către scop.

Moise a scris Tora în această limbă, deoarece nu a putut găsi o altă limbă. În toate celelalte limbi – Hagada, Midraş, Halacha, Cabala – este mult mai dificil să exprime toate punctele și detaliile pe care a vrut să le descrie. Acest lucru este aproape imposibil în alte limbi. De aceea a ales această limbă, limba în care sunt scrise toate poveștile.

Comentariu: Există o contradicție aici. La urma urmei, noi încă respectăm poruncile și facem tot ce este necesar.

Răspunsul meu: Te afli pe Pământ într-un corp pământesc, prin urmare, îndeplinești poruncile: aplici Tfillin, Tallit, faci o binecuvântare, mănânci mâncare Koşer etc. Dacă nu ai fi în corp, nu ai avea ocazia să îndeplinești aceste acțiuni. Dar acestea nu sunt acțiunile prin care dobândești numele sfinte. Dobândești numele sfinte prin corectarea dorinței, prin așezarea unui ecran asupra ei și prin primirea luminii în ea. Lumina care se dezvăluie în dorința corectată este numită numele sfânt.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum se poate bucura omul de întuneric? La urma urmei, eu experimentez sentimente negative.

Răspuns: Nu pot vorbi cu tine despre sentimente. Astăzi ai un set de sentimente, iar peste un an sau doi vei avea altele. A te bucura de întuneric înseamnă a te bucura de scop. Întunericul este starea în care mă aflu acum, dar asta nu înseamnă că nu mă pot bucura de ceea ce îmi promite.

Poate că sunt într-o stare rea acum, dar în același timp lumina înconjurătoare strălucește pentru mine. Și dacă un viitor bun strălucește pentru mine, atunci deja îndulcește întunericul pentru mine. Asta nu înseamnă că încetez să-l mai simt, dar simt atât întunericul de astăzi, cât și rezultatele bune pe care mi le va aduce în viitor.

Desigur, nu vorbim despre întunericul în care te afli acum, unde te simți confuz, gol, neputincios și neajutorat. Vorbesc despre un întuneric în care există un plus de viitor, de spiritualitate, numit lumina credinței, și cu toate acestea totuși, este întuneric. Când coboară la gradul de „Șimon, de la piață”, Rabi Șimon își definește singur că acum este cu adevărat ca Șimon, negustorul de la piață, iar gradul care stă opus acestuia va fi aparent gradul sfârșitului corectării.

Dar când determină el acest lucru? El determină acest lucru atunci când se află la gradul de „Șimon, de la piață” și nu dintr-o altă stare. Deci a coborât la acest grad sau nu? Da, dar Rabi Șimon este cel care a coborât: el nu a devenit adevăratul Șimon de la piață, ci Rabi Șimon care s-a îmbrăcat în Șimon, negustorul de la piață. Deși se află la un nivel atât de scăzut, el determină din starea sa generală ce trebuie să-i aducă acest grad.

Chiar și înainte de Machsom [barieră] „și voi veți simți astfel de stări diferit și nu vă veți mai teme atât de mult de coborâri. Toate stările pe care le vom avea după Machsom le simțim într-un fel chiar înainte de el, nu pe plan spiritual, ci prin materialul nostru, totuși, într-un fel sau altul, le simțim. Deci, le veți simți.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce pot lua de la un prieten – gânduri, dorințe sau eforturi?

Răspuns: Nu poți lua nimic direct de la el. Poți percepe doar latura exterioară a muncii sale, modul în care gândește și acționează. De exemplu, vezi că scrie constant – așa că de ce nu scrii și tu? El își ia notițe mereu și apoi se pare, continuă să lucreze la ceva acasă. Poate că nici măcar asta nu este tot ce face. Așadar, află cu ce este ocupat, dar fă-o fără ca el să știe.

Uită-te doar la ce este bun și închide ochii la ce este rău. De ce să strici totul pentru tine? Ar trebui să iei ceva bun de la prietenul tău, ca să ai energie. Prin urmare, privește-l din partea lui bună.

Să presupunem că tu cântărești 50 de kilograme. Dacă ai cântări cât el, probabil ai dormi de două ori mai mult. Totuși cumva, el găsește puterea să doarmă mai puțin. Așa că acordă-i meritul pentru asta. Uită-te cât de greu este și totuși el face efortul, ca un ursuleț sârguincios.

Când îți privești prietenul, fii atent la tot felul de mici detalii și trage beneficii de pe urma lor. Asta înseamnă să-ți judeci prietenul favorabil. Tora nu prezintă interdicții, ci sfaturi pentru avansarea ta personală, pentru propriul tău beneficiu. Nimeni nu are nevoie de ceea ce faci sau nu faci. Este vorba în întregime despre tine, despre propria ta corectare personală. Toate interdicțiile și toate sfaturile sunt îndreptate exclusiv spre îmbunătățirea lucrurilor pentru tine.

Judecă-ți prietenul favorabil. În orice caz, nu-i vei face rău. Altfel, pur și simplu nu vei primi de la el ajutorul și puterea suplimentară pe care le-ai fi putut câștiga. Întreaga pierdere va fi a ta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: La ce bun să spun că vreau să ating spiritualitatea dacă inima mea nu o dorește? Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ideea este că „a rosti cu buzele”, a vorbi cu voce tare, nu înseamnă doar să deschizi gura și să vorbești. „A rosti cu buzele” înseamnă a efectua diverse acțiuni exterioare care te ajută să-ți schimbi inima.

Să presupunem că merg să ascult o lecție sau să primesc o impresie de la prietenii mei, pentru că Creatorul a creat ființa umană punând-o într-un mediu astfel încât mediul să o influențeze. Și acum aleg cel mai bun mediu, cel mai îndreptat spre scop.

Când mă aflu într-un mediu, trebuie să-l împing pentru a-l ajuta să fie mai precis îndreptat spre scop, deoarece mediul este în esență, singura sursă care mă poate influența și schimba dorințele din inima mea. Asta înseamnă să spui o rugăciune cu buzele. „Buzele” sau „gura” (Pe în ebraică) se referă la locul ecranului (Masach), unde pot într-un fel, să iau decizii independente.

Voi deschide gura doar pentru un motiv? Toată lumea minte și vorbește. Omul nu are absolut nicio idee ce este „inima” sa, ce sunt „buzele” sale și care este diferența dintre ele.

Avem la dispoziție o singură acțiune prin care putem schimba dorința din inimă. Este să ascultăm în mod intenționat influența mediului înconjurător, filtrând în același timp tot ce este inutil. Pentru a face acest lucru, trebuie să-mi astup urechile și să le deschid doar în locul potrivit și pentru cuvintele potrivite și să mă izolez de orice altceva.

Așa trebuie să acționez înainte de începerea lecțiilor. Acum, să clarificăm ce se întâmplă în timpul lecțiilor. Pot să-mi mențin gândurile și inima concentrate asupra spiritualității în acest timp? După cum se spune: îndreaptă-ți mintea și inima spre Tora pentru a fi răsplătit prin atragerea luminii conținute în Tora care se întoarce la sursă. Aceasta înseamnă că în timpul studiului, trebuie să simt constant nevoia ca lumina să vină și să mă corecteze cu intenția de a dărui.

Și ce se întâmplă de fapt? După primul cuvânt pe care îl citesc, uit de ce studiez și devin complet absorbit de lectură și vreau să ajung la esența sensului textului. Îmi angajez intelectul și caut să conectez ceea ce vreau de la viață cu ceea ce studiez.

Și aici trebuie să ascult grupul, pe prietenii mei. De asemenea, îți poți sugera că o astfel de „spălare a creierului” funcționează, dar principalul lucru este să auzi din mediul înconjurător că tot ce este scris în carte vorbește despre mine și că toate acțiunile descrise în carte sunt ceea ce trăiește sufletul meu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 181

De ce nu există mijloace puternice împotriva calomniei?

Într-adevăr, există un mijloc puternic împotriva calomniei. Este posibil pur și simplu să nu ascultăm. Nu putem distruge calomnia, deoarece nu avem suficientă putere pentru a face acest lucru, deoarece calomnia vorbește din interiorul naturii. Putem doar să-I cerem Creatorului să ne schimbe natura, și astfel, să înlocuim calomnia cu vorbe bune despre ceilalți. Omul individual nu ar fi niciodată capabil să facă acest lucru pe cont propriu.

Este imposibil să supunem calomnia în niciun alt mod, deoarece nu poate fi confruntată la nivel uman, deoarece la acel nivel are întotdeauna dreptate. La suprafață, într-adevăr pare că putem obține bani, onoare, cunoaștere, siguranță și sănătate  prin diverse mijloace acceptate. Mai mult, atunci când oamenii încearcă să obțină acestea prin căi convenționale, văd că este imposibil să rezolve problemele prin intelect. Prin urmare, intelectul nu poate rezolva nimic, ci trebuie să ajungem la această realizare singuri, prin examinare.

Cu ce ​​facem o astfel de examinare? Tocmai cu această calomnie, dar cu condiția să o canalizăm spre beneficiul nostru. Apoi vedem că existența sa este menită să ne ajute să recunoaștem răul. Cu alte cuvinte, calomnia trebuie să fie sub controlul nostru și atunci ne dăm seama că ea este „un ajutor împotriva Lui”, ceea ce este foarte bine.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Ce înseamnă „să nu fie neimportant în ochii tăi”? Înseamnă că este foarte dificil să ajungi la o stare în care omul se consideră inferior celorlalți. El crede că merită mai mult decât restul și are nevoie de condiții speciale, deoarece numai atunci va putea munci.

El crede că Creatorul trebuie să se comporte diferit cu el; altfel, nu va putea să se miște de la locul său. Când se uită la alți oameni, se gândește că poate pot munci fără aceste cerințe, dar el nu poate.

De fiecare dată pune condiții preliminare, indiferent dacă recunoaște sau nu. Dar dacă are cerințele ca numai atunci să poată efectua o anumită muncă, asta înseamnă că are „mândrie” și până când nu își alungă această cerință din inimă, nu va putea avansa.

„Mândria” este o stare pe care de obicei omul nu vrea să o recunoască și nu o poate defini clar. I se pare că totul este în regulă cu el, că este ca toți ceilalți.

Dar dacă munca sa este condiționată de precondiții, fără de care nu-și poate da toată inima, literalmente sufletul, și nu se poate dedica avansării spre scop, dacă stabilește condiții pe care Creatorul se presupune că trebuie să le îndeplinească mai întâi, atunci poate aștepta mult timp, și până când nu anulează toate aceste condiții, el nu va putea avansa.

Cu toate acestea, omul rareori recunoaște acest lucru. Este o stare interioară specială atunci când, fără să-și dea seama, stă și așteaptă ceva și abia după aceea plănuiește să înceapă să lucreze. Într-o astfel de stare, el nu este deloc în conexiune cu Creatorul. Această stare se numește „mândrie”, iar atunci Creatorul de asemenea, își pune o mască de mândrie și nu vrea să fie în conexiune cu omul care stabilește condiții.

Nu degeaba este scris că trebuie să ne raportăm la muncă „precum un bou la jug și un măgar la povară”, fără precondiții și indiferent de starea în care Creatorul a pus omul. De îndată ce el, după ce și-a determinat starea, este de acord să accepte munca fără să se gândească și fără să calculeze suplimentar, aceasta înseamnă că și-a înlăturat mândria. Chiar dacă se află în cea mai rea stare posibilă, Creatorul este în ea, este conectat cu el și îl ajută.

Omul își poate înlătura mândria și poate ieşi din starea în care își stabilește condițiile preliminare pentru avansare doar ajungând să cunoască măreția Creatorului.

Când omul dorește să simtă măreția Lui și să-și înlăture mândria – așa cum trebuie să se întâmple, deoarece nu există nicio altă forță care să-l oblige să facă acest lucru – atunci Îi spune Creatorului: „Revelează-Te mie și voi putea scăpa de mândria mea și nu voi mai pune condiții în muncă”. Dacă cere cu adevărat, atunci Creatorul îl va ajuta și i Se va revela.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26,, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

Ce sunt legea și justiţa? În esență, ambele provin din judecată. Pentru a exista într-o stare de eternitate și a fi demnă de scopul său,  dorinţa de a primi trebuie să sufere corectări. Aceste corectări sunt restricții și transformări, iar tocmai asta constituie legea și justiţa.

De fapt, atunci când credem că lucrăm împotriva noastră înșine, adică împotriva dorinței noastre de a primi, se dovedește a fi opusul. Spunem că omul trebuie să atingă numele Creatorului, să știe că El este bun și face bine, că El este drept și milostiv și așa mai departe.

Aceste cuvinte nu sunt precise și nu transmit adevăratele simțiri. Când omul dobândește cu adevărat numele sfinte ale Creatorului, aceste cuvinte sunt percepute de el într-un mod complet diferit, deoarece dobândirea are loc conform legii echivalenței de formă, echivalenței calităților.

Prin urmare, dobândirea numelor sfinte înseamnă asumarea corectăilor numite numele sfinte ale Creatorului. Când omul dobândește ceea ce este atributul Creatorului, mila, în aceeași măsură devine el însuși milostiv. Pentru a atinge ceea ce înseamnă „milostiv”, omul trebuie să devină milostiv.

Totul este atins conform echivalenței calităților. Adică, atingerea unui anumit nume al Creatorului înseamnă că omul a devenit purtătorul acelui nume. Aceasta se numește „Și numele Creatorului va fi asupra ta” și apoi, așa cum se spune, „Klipot se vor teme de tine”. Astfel, omul care atinge atributele Creatorului dobândește chiar acele atribute.

Tora ne spune despre atingerea numelor sfinte: „Gustați și vedeți că Creatorul este bun”. „Gustați și vedeți” înseamnă că Tora îl face pe om să fie bun, și în cele din urmă, asemănător Creatorului. Căci Creatorul este lumina generală îmbrăcată în toate cele 613 corectări pe care le efectuează omul asupra celor 613 dorințe ale sale.

Aceste acțiuni, luate împreună, sunt numite cele 613 Mițvot, iar în fiecare dintre ele există o lumină particulară corespunzătoare unei corectări specifice. Când omul completează toate corectările, lumina generală care îl învăluie (NRNHY) se numește Creator. Baal HaSulam scrie despre asta.

Ce trebuie făcut pentru aceasta? Zeir Anpin este numit justiţie, iar Malchut este numită lege. Astfel, Malchut, care este legea, trebuie să devină precum justiţia. Pentru aceasta, trebuie să adopte prin credință deasupra rațiunii, calitățile pe care le are Zeir Anpin, adică să adopte calitățile gradului superior.

Peste gradul omului înseamnă deasupra propriei rațiuni, deoarece rațiunea determină esența gradului. Prin urmare, justiţia trebuie să corespundă legii.

Ce înseamnă „justiţia ca lege”? Calitățile care există în Zeir Anpin trebuie să devină lege, adică proprietățile lui Malchut. În cele din urmă, unitatea legii și justiției – Zeir Anpin și Malchut – dezvăluie toate atributele Creatorului ființei create.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Cum are loc revelarea feței Creatorului  ca fiind bună în guvernarea Sa? La urma urmei, tot ceea ce se obține se obține prin credinţă mai presus de raîiune, ca și cum nu am dori să-L dezvăluim direct.

Răspuns: Dacă omul se îndreaptă spre faptul că dorește total să dezvăluie atitudinea Creatorului față de el și nu numai față de el, atunci, în funcție de intensitatea tânjirii și dorinței sale, el trezeşte răspunsul Creatorului.

Astfel, el se întoarce către Creator cu o întrebare pentru a cunoaște atitudinea Creatorului față de el și primește un răspuns.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/12/25, Baal HaSulam Articole, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 180

De ce nu există mijloace puternice împotriva calomniei?

Într-adevăr, există un mijloc puternic împotriva calomniei. Este posibil pur și simplu să nu ascultăm. Nu putem distruge calomnia, deoarece nu avem suficientă putere pentru a face acest lucru, deoarece calomnia vorbește din interiorul naturii. Putem doar să-I cerem Creatorului să ne schimbe natura, și astfel, să înlocuim calomnia cu vorbe bune despre ceilalți. Omul individual nu ar fi niciodată capabil să facă acest lucru pe cont propriu.

Este imposibil să supunem calomnia în niciun alt mod, deoarece nu poate fi confruntată la nivel uman, deoarece la acel nivel are întotdeauna dreptate. La suprafață, într-adevăr pare că putem obține bani, onoare, cunoaștere, siguranță și sănătate prin diverse mijloace acceptate. Mai mult, atunci când oamenii încearcă să obțină acestea prin căi convenționale, văd că este imposibil să rezolve problemele prin intelect. Prin urmare, intelectul nu poate rezolva nimic, ci trebuie să ajungem la această realizare singuri, prin examinare.

Cu ce ​​facem o astfel de examinare? Tocmai cu această calomnie, dar cu condiția să o canalizăm spre beneficiul nostru. Apoi vedem că existența sa este menită să ne ajute să recunoaștem răul. Cu alte cuvinte, calomnia trebuie să fie sub controlul nostru și atunci ne dăm seama că ea este „un ajutor împotriva Lui”, ceea ce este foarte bine.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Sunt complet dezamăgit, care ar trebui să fie următorul meu pas?

Răspuns: Nu mai am nicio dezamăgire. Sunt deja dezamăgit și m-am despărțit deja chiar și de dezamăgirea în sine. Ce mi-a mai rămas? Nimic. Doar să fiu în aceeași stare ca și Creatorul. Adică, să renunț la tot, să returnez totul, să reglez toate conturile, să fiu gol, absolut liber.

Și după aceea, dacă sunt suficient de norocos, pot începe să mă gândesc cum să mă implic în dăruire, cum să-i cer Creatorului capacitatea de a dărui liber, altruist, fără a aștepta nimic în schimb. De ce? În ce scop? Nu există răspuns. Cui? Nu există răspuns. Pur și simplu, așa cum este scris: „Împrăştie-ți pâinea pe ape”.

Întrebare: Este aceasta adevărata libertate?

Răspuns: Da. Nu există o stare mai bună decât aceasta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→