Întrebare: Atunci când încercăm să măsurăm dorința unui prieten prin noi înșine, să intrăm în el, o forță de opoziție începe să funcționeze în interiorul nostru. De unde vine a doua forță de echilibrare care ne va ajuta să ”intrăm în prieten”? Ce ne lipsește?

Răspuns: O forță străină externă este necesară pentru a lovi ego-ul nostru. Vedem că nu suntem consolidați în inimile noastre. Este imposibil să răzuim membrana inimii. Acest sac plin de sânge fierbe și bate în noi, măsurând în fiecare secundă a vieții care ne rămâne și nu putem face nimic cu asta. Ceea ce se cere este o forță exterioară care va uni inimile noastre.

Este posibil să o avem prin intenția corectă, studiind sursele reale cabalistice ale Baal HaSulam și Rabash. Deci, constant trebuie să încercăm, să încercăm, și să încercăm să o facem. Nu este altă cale.

Voi trebuie să încercați împreună să anulați zidul de fier care există între voi. Simțiți cât separă inimile voastre. Deci, încercați să-l străpungeți!

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Așa cum este scris: ”Nu este nimeni în afară de El”. Întreaga noastră muncă este concentrată pe acest lucru. În fiecare din acțiunile mele, senzațiile mele, dorințele mele, gândurile mele, eu vreau să-L revelez, pe El care îmi trimite toate astea.

El este organizatorul, Cel care acționează autentic. De fapt, orice aș face El o face prin mine, și trebuie să descopăr cum muncește El în interiorul meu, cum forța superioară, Creatorul, acționează ca un ”derivat” în ființa creată.

Ajungând la asta, ating adeziunea. Prin experiența acțiunii, sunt de acord cu ceea ce Creatorul face prin mine și apoi devin un întreg cu El.

Pe drumul adeziunii, trec prin multă rezistență, sunt trimis în ascundere și în diferite forme. Asta îmi permite, în cele mai mici detalii, să mă aduc în conformitate cu Creatorul, să fuzionez cu El, să ader la un punct în care nu simt nici chiar pe Cel care produce gândurile mele, acțiunile mele, dorințele mele, ci eu, eu însumi, ca și cum eram înainte de creația Sa; toate astea pentru că sunt în adeziune cu Creatorul și că Îl cunosc.

Din kab.tv, ”Viață nouă”, 05.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Animalul nu este o Ființa Umană.

Animalul, spre deosebire de om, trăiește în conformitate cu legile naturii, dar în natură nu se acceptă să ucizi pe cineva pentru profit și de dragul profitului. Animalele, în general, sunt mult mai liniștite decât majoritatea oamenilor, cred. Apropo, animalele preferă să nu aibă de a face cu „rege al naturii.”

Povești de groază care se spun despre lup (la fel ca tigrul) sunt impodobite cu fantezie de persoane inactive și puţine dintre aceste poveşti contin ceva adevăr.

O haită de lupi, înnebuniți de foame, în anumite situații, poate ataca oamenii, chiar și adulții care sunt înarmaţi; se mai poate întâmpla ca lupii să ucida și să mănânce un om, dar în orice caz, amenințările lupilor în țările în care populația de lupi este mare, nu este la fel de mare cum de multe ori ne imaginăm.

Un lup singuratic rareori atacă un adult, chiar si unul înarmat doar cu un ciomag; acest comportament poate fi cauzat numai de circumstanțe speciale, cum ar fi un lup turbat sau o femelă lup care se teme pentru puii ei. (Alfred E. Brehm, Viaţa Brehm a  Animalelor)Un animal nu este cu siguranță un om. Animalele nu sunt capabile de următoarele:

„Cu un profit adecvat, capitalul este foarte îndrăzneț.Un anumit 10 la suta îi va asigura loc de muncă  oriunde; 20 la suta sigur va produce aviditate; 50 la suta, va produce obrăznicie.; 100 la suta. va fi gata să calce în picioare toate legile omenești; 300 la sută… acolo nu este o crimă la care se va sfii, nici un risc pe care nu şi-l va asuma , va profita şi de șansa ca proprietarul său să fie spânzurat. „(Thomas Joseph Dunning)

O imagine ireală este în fața noastră. Omul, cel mai înalt grad al naturii, se comportă mult mai rău decât animalele. De ce intelectul, de care un om este atât de mândru, aduce mult mai mult rău decât bine? De ce este omul capabil să facă astfel de lucruri inimaginabile pentru propria sa natură?

Și nu sta această creatură pe partea de sus a dezvoltării naturii? Pare, cel puțin ilogic. Cum ar putea el, care este capabil să distrugă milioane din cei ca el,să fie deasupra tuturor? Cum s-a întâmplat că „regele naturii”, este capabil de unele idei iluzorii de a distruge nu numai pe alții, dar chiar pe el însuși?

Și, în același timp.

Cum se poate acest lucru toate fi combinat cu idealuri, cultură, artă, principii morale înalte şi intelect puternic?

Filed under: Israel, Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

Din  cartea “ Secretul esenţial al evreilor “, M. Brushtein

Postulatele teoriei integralităţii

Toate dorințele și gândurile noastre sunt îndreptate într-o direcție – modul de utilizare a lumii pentru avantajul propriu .

Pentru moment , oamenii sunt doar animale dezvoltate , doar cu puțin înaintea celorlalte animale .

Nu există nici o creatură mai opusă Naturii decât ființa umană . Spre deosebire de alte creaturi , ea însăși îşi face rău continuu .

Dezvoltarea umană nu se oprește nicio clipă: din generație în generație , de la an la an , și de la o zi la alta . Omul este cununa  naturii , dar până acum doar în potențial.

Filed under: Israel, Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: După distrugerea Primului Templu, evreii au existat tot ca popor al  lui Israel, in sensul spiritual al expresiei?

Răspuns: Erau conștienți de incapacitatea lor de a rezista în fața egoismului care îi controla. Acest fapt este documentat în scrieri istorice și în cronici.

Există extrem de multe materiale care acoperă acest subiect. Ele au fost scrise de către participanții la evenimente, imediat după desfășurarea acestora și nu de cercetătorii contemporani.

Evreii erau o națiune cu știință de carte. Ei și-au transmis cunoștințele din generație, în generație. Scrierile lor au fosr păstrate, sistematizate și clasificate, păstrându-se în acest fel timp de secole.

Prin urmare, poporul a înțeles cu claritate: “Între noi nu există nici un Creator!”

Întrebare: Totuși, ce au luat cu ei în exil? Ce purtau cu ei? Mai înainte ei se conformau principiilor lui Abraham, dar ce mai aveau după colaps?

Răspuns: Își aminteau cu precizie propria istorie. Nu era ca și cum nu o cunoșteau, ca loviți în cap. Mai mult, niciodată căderea nu se petrece pe loc; ea se desfășoară treptat; oamenii își pierd entuziasmul încet, încet, își lasă în urmă stările anterioare, continuând să facă tentative lipsite de succes de a se întoarce la aceste stări.

Încercăm să ne agățăm de trecut, dar nu suntem capabili să o facem. În același timp, încercările de a ne întoarce la aceste stări, chiar dacă sunt lipsite de succes, ne fac să continuăm explorarea și retrăirea stărilor anterioare, păstrându-le astfel în amintirea noastră.

Este asemănător cu distribuirea luminii în Parțuf și ieșirea ulterioară a acesteia din el –TANTA. În ultima etapă, când tot restul s-a dus deja, tot ceea ce mai rămâne sunt amintirile (Reșimot). Cu toate acestea, în acest stadiu ele sunt proaspete și poartă numele de vase (Kelim). Acest tip de vase sunt corecte. Ele reflectă adevăratele senzații, definind ceea ce se petrece în interiorul nostru, doar că, în acest moment, omul își înțelege starea anterioară. Atunci când ne găseam în acea stare nu înțelegeam ce reprezenta ea, cu adevărat, pentru noi.

Acest fenomen se petrece și în viața de zi cu zi. Deseori îi spunem cuiva: “Mai târziu, îți vei aminti și înțelege această situație cu totul altfel.” Așadar, atunci când ne pierdem situația anterioară și nu stă în puterea noastră să ne oprim din cădere, ceva continuă să existe în continuare.

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today,” 9/3/2014

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă “despărțirea” de Babilon și construirea celui de-al Doilea Templu?

Răspuns: Aceste noțiuni semnifică ridicarea de punți pozitive între cele două triburi rămase, conform principiului “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Acesta este un nivel spiritual care a existat câteva sute de ani, până când s-a prăbușit.

Întrebare: Cu alte cuvinte, mesajul lui Abraham ne călăuzește tot mai sus, dar calea pe care o urmăm deseori este plină de “obstacole” care ne coboară, nu-i așa?

Răspuns: Calea nu este ușoară. După ridicarea spirituală inițială, ei au căzut în Egipt. De acolo s-au ridicat la nivelul Primului Templu, apoi au căzut în Babilon. În continuare, s-au ridicat ceva mai puțin, până la nivelul celui de-al Doilea Templu, apoi iar au coborât până la distrugerea internă. Cu alte cuvinte, ei au pierdut chiar și nivelul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Pur și simplu, nu mai erau capabili să continue implementarea acestui principiu, deoarece marele lor egoism a spart chiar și rămășițele iubirii anterioare.

În concluzie, cam pe la începutul primului secol al erei noastre, dragostea a dispărut în totalitate.

Comentariu: Ei au început chiar să se lupte între ei și să se ucidă unii pe ceilalți.

Răspuns: S-au petrecut anumite lucruri în timpul Primului Templu. După prăbușirea acestuia au apărut anumite categorii de populație, cum ar fi căpitanii, comercianții, demnitarii, administratorii, etc. Deși se găseau la nivele înalte, ei manifestau un egoism excesiv.

Este o chestiune total diferită față de construirea unor relații la nivelurile inferioare, ca de exemplu în sătucuri, sau printre aceia care dețin doar o vacă, o oaie sau un cal. Pentru a supraviețui, ei trebuiau să se împrumute unul de la altul.

Pe când, dacă și tu și eu avem miliarde, alții au și ei la fel, atunci războaiele, luptele sunt inevitabile. Fiecare posedăm propria armată și ne urmărim doar interesele proprii. De aceea apar probleme.

Întrebare: Prin urmare, căderea de pe nivelul spiritual ne conduce în abis, spre manifestarea răului. Este corect?

Răspuns: Da, este adevărat. Pe de altă parte vorbim despre un fenomen natural. Aceste probleme se petrec în toate țările care trec prin faza de declin. Lumea modernă înfruntă aceeași amenințare: rușii, europenii și bogații americani își vor crea propriile armate și se vor lupta unii cu alții.

Pentru evrei, aceste perioade se încheie în tristețe, căci tocmai în momentele de colaps spiritual își fac apariția cuceritorii care distrug templele. [143811]
Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel | Add Comment/Ask Question→

Să studiem în detaliu perioada distrugerii Primului Templu. În esență, aceasta a fost o coborâre sub nivelul dragostei, eradicarea“Templului dragostei” dintre oameni.

Toate cele douăsprezece triburi ale Israelului respectau la început principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.” Ulterior, această noțiune s-a prăbușit. Drept rezultat, zece din cele douăsprezece triburi au dispărut, adică au fost dispersate în întreaga lume.

Anterior, ei au existat la nivelul “iubirii față de vecini.” După coborârea la un nivel inferior, aceștia nu mai aveau nimc de făcut în țara Israelului, pentru că nu mai erau conectați la dorințele generale care trebuiau corectate în scopul dobândirii altor niveluri. Cele două triburi rămase au fost însă suficiente pentru atingerea nivelului celui mai de jos și rămânerea pe acest nivel.

Să spunem așa: toate cele douăsprezece triburi au căzut de pe nivelul dragostei, pe nivelul cel mai de jos. Spațiul dintre aceste niveluri era ocupat de cele zece triburi. Din acest motiv ele au dispărut.

Ulterior, ele au condus umanitatea către perioada contemporană: capătul terminus, criza care cuprinde astăzi întreaga lume.

Întrebare: Ce înțelegi prin “au condus”?

Răspuns: Multe personalități cheie ale istoriei au provenit din cele zece triburi. La aflarea acestui fapt, probabil că omenirea va da vina pe poporul evreu pentru că el “strică” totul. Îl vor acuza că a condus dinadins umanitatea inocentă către criza globală actuală, pe parcursul întregii istorii.

Întrebare: Este adevărat că toți conducătorii care au direcționat și influențat procesele istorice cele mai semnificative, la scară largă, provin din cele zece triburi?

Răspuns: Da, este adevărat. Majoritatea acestor oameni fac parte din cele zece triburi.

Întrebare: Ei conduc și astăzi umanitatea spre criză, spre punctul mort în care ne găsim?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce s-a întâmplat cu cele două triburi?

Răspuns: Ele au căzut de la nivelul Primului Templu. Din acest motiv au pierdut războiul cu babilonienii, “vecinii” lor, conduși de Nebuchadnezzar. După ce i-a cucerit, el a lăsat o parte dintre evrei să rămână în țara Israelului, luându-i pe restul în captivitate.

Ulterior, doar un număr foarte mic de evrei s-au întors și s-au reconectat cu frații lor. Astfel încât, cele două triburi au început să construiască următorul templu.

Întrebare: Mai au aceștia o scânteie vie în ei?

Răspuns: Nu doar o scânteie! Ei nu au atins niciodată partea cea mai de jos. Au căzut de pe nivelul “iubirii față de vecini”, la nivelul unei bune conexiuni între ei, un așa numit nivel de “Hassadim”,  care, în esență înseamnă să “nu faci rău altuia,” să păstrezi relații bune, prevenitoare cu vecinii:  “Nu sunt împotriva voastră; voi nu sunteți potrivnicii mei.” Acesta este tot un nivel spiritual, fiind construit mai presus de egoism.

Din acest motiv, după întoarcerea evreilor din Babilon, aceștia au construit cel de-al Doilea Templu, ridicat sub conducerea și supervizarea directă a regelui babilonian Cirus, fiul Esterei. Iată o poveste “încurcată” despre legăturile “familiale” …

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14, Part 6

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Un ciudat sentiment de mândrie pentru grupul de zece apare în mine. Înainte, credeam că eram mai bine ca oricine. Și acum, ceva apare în mine, care mi-a permis să simt acest grup de zece. Asta m-a uimit. Ce este?

Răspuns: Vom începe să simțim că grupul de zece este ca un corp în care simțim cu adevărat lumea superioară, în special o nouă viață apare, noi caracteristici și conexiuni care vor fi numite lumea Infinitului.

 Totul este latent în grupul de zece, în structura sa, în mijlocul caracteristicilor revelate. Nu avem nevoie să alergăm într-un loc, nici să căutăm ceva, undeva. Totul este în el! În el există bine și rău, noi și Creatorul. În el vom descoperi lumea întreagă, prin el putem să vedem în mod corect lumea. Totul este în grupul de zece.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, 20.09.2014, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum trebuie să muncim în mod corect cu dorințele străine deoarece, cu cât avansăm mai mult, cu aât mai mult sunt descoperite?

Ce este de preferat să facem: să interzic punctele mele slabe pentru a nu cădea în satisfacții egoiste sau să calmez ”fiara” mea, atunci când îmi spune: ”dă-mi asta”, crezând că fac asta pentru a mă apropia de spiritualitate?

Răspuns: Niciodată nu puteți calma fiara voastră! Nu o puteți satisface sub nici o formă! Indiferent câtă libertate îi dați, indiferent cât o umpleți cu tot soiul de plăceri, ea nu se va calma. Pe de altă parte, să o limitați nu vă ajută.

Hrăniți-o și ea se va dori să se dubleze. Limitați-o și va dori mereu de două ori mai mult. Vi se va părea că puteţi găsi posibilități inepuizabile de plăcere.

Cum este posibil să depășim asta? Nu trebuie să vă implicați în fiara voastră. Nu o hrăniți și nu o domoliți. În schimb, concentrați-vă asupra sufletului vostru. Închideți ochii ca și cum fiara nu ar exista, și implicați-vă în munca spirituală. Alăturați-vă unui grup pentru a prelua sarcinile și responsabilitățile și îndepliniți-le fără a devia spre fiară, pentru că joaca cu ego-ul nu duce la nimic bun.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, 19.09.2014, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă să fii Moise cu privire la prietenii din grupul de zece?

Răspuns: Moise (Moshe în ebraică) este singurul punct comun al întregului zece. Colectați punctele voastre împreună și le simțiți ca un singur punct. Acesta este Moise al vostru care vă scoate în afara egoismului. Conceptul de Moshiach, care este cel care trage, care înlătură, vine din verbul ”Lishmoh”, a trage, a scoate.

Întrebare: Dacă unul dintre prieteni este într-o cădere, asta înseamnă că ceilalți sunt Moise pentru el?

Răspuns: Ei îl trag, da. Dar această acțiune nu se numește Moise.

Moise este exact suma tuturor aspirațiilor punctelor din inimă ce năzuiesc să ajungă la Creator. Cu alte cuvinte, de aici năzuiesc la proprietatea de dăruire și iubire care va începe să se dezvolte din interiorul acestui punct.

Dar, este doar un punct și doar în măsura în care începeți să atașați egoismul la voi, ca AHP și Galgalta ve Eynaim, veți începe să creșteți.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 3, 20.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→