Relații în oglindă
Întrebare: Când ați vorbit despre relația dintre bărbat și femeie, ați descris „principiul oglinzii”, conform căruia văd o reflectare a mea în partenerul meu, deoarece îmi radiez egoismul asupra lui. Ce înseamnă asta? Dacă mi se pare că soțul meu nu mă prețuiește, înseamnă că eu nu mă prețuiesc?
Răspuns: De ce ceri mai multă recunoaștere de la el? În fapt, egoismul tău necesită această împlinire. Și ce câștigăm dacă ne ridicăm deasupra egoismului și nu facem astfel de cereri?
În primul rând, procedând astfel, nu vom suferi din cauza sentimentului că suntem subapreciați de partenerul nostru. În al doilea rând, dobândim astfel o nouă calitate. Cererea de respect și putere își dezvăluie opusul: depășind o anumită calitate egoistă și începând să mă ridic deasupra ei, primesc o calitate opusă acesteia. Acest lucru îmi permite să dobândesc un nou instrument, o nouă atitudine față de lume.
De exemplu, dacă mai devreme ceream atenție și respect de la partenerul meu, acum devin mai modestă în pretențiile mele. La urma urmei, înțeleg deja că, dacă privesc obiectiv, el mă tratează destul de normal, pur și simplu egoismul meu a umflat ștacheta așteptărilor. Așa că haideți să ne acordăm, să ne reducem cerințele egoiste.
Îmi doresc ca partenerul meu să fie atent, acu consideraţie și să își respecte promisiunile, vreau să opresc „ofensele” lui nesfârșite în tot ceea ce privește treburile casnice, neglijarea intereselor mele, lipsa semnelor de iubire și grijă. La urma urmei, odată cu trecerea anilor, soțul își sună soția din ce în ce mai rar să o întrebe ce mai face, are din ce în ce mai puțină grijă de ea. Și astfel, dacă îmi diminuez nemulțumirile, dacă nu țin socoteala nemulțumirilor și nu muncesc din greu la mine – pentru că pentru mine acest lucru este încă foarte important – atunci anulez fosta conexiune distrusă dintre noi.
Mă ridic deasupra cerințelor crescute și mă raportez la partenerul meu cu iubire, ca o mamă la un copil. Chiar dacă de partea lui încă mai există „crimă”, în ciuda eforturilor mele, mă țin de principiul: „Iubirea va acoperi toate crimele”.
Cum îl ajut astfel pe partenerul meu, având în vedere că și el s-a alăturat cadrului cursului nostru? Îi dau un exemplu, și de asemenea, trezesc în el o disponibilitate pentru aceeași relație reciprocă. Prin urmare, aici se află o invitație la o viață nouă. În esență, mă deschid pentru a primi o nouă atitudine din partea partenerului meu. Și verific această atitudine dar nu în mod egoist; dimpotrivă, ceea ce contează aici este ca amândoi să ne dezvoltăm reciproc relația deasupra egoismului și să ne sprijinim reciproc.
Prin exemplul meu, îl ajut pe partenerul meu să se ridice deasupra egoismului. Fac eforturi, vorbesc cu el despre cât de bună va fi viața dacă ne vom ridica deasupra impulsurilor noastre naturale, josnice, egoiste. Și, ca urmare, exemplul reciproc și sprijinul reciproc ne conduc în sus.
Mai mult, fiecare dintre noi privește acum lumea corect, sănătos, cu disponibilitate de a ceda. Din nou și din nou, văd lumea în comparație cu mine însumi ca pe ceva perfect. Noua perspectivă îmi permite să o văd ca pe o natură perfectă. Nu mai este vorba doar despre partenerul meu, întreaga lume devine oglinda mea. Acesta este un fel de antrenament psihologic, o metodă psihologică de cel mai înalt nivel, care permite omului să se ridice la o nouă percepție a realității, a lumii, a familiei și a relațiilor cu partenerul; este o percepție pe care nu o aveam înainte.
Desigur, trebuie să practicăm mai întâi acest lucru în familie, și în final, vom construi o lume nouă, relații noi. Și aici reciprocitatea este necesară. Amândoi trebuie să înțelegem că reprezentăm ceva de genul unui mic „laborator” în care doi egoiști se străduiesc să folosească corect egoismul care s-a dezvoltat în ei. În generația noastră, acesta a crescut într-o asemenea măsură încât distruge totul, iar noi vrem să-l folosim ca o pârghie și să construim relații sănătoase deasupra lui, care să permită vieții să continue. Altfel, ne așteaptă doar ruina.
Din conversația Viață Nouă #32 – Un Nou Tip de Relații, 11.07.2012
Odată ce au fost de acord toți membrii națiunii, li s-a dat imediat Tora, pentru că erau în stare să o respecte. Însă înainte de a se fi înmulțit și de a ajunge o națiune – și cu siguranță, pe vremea părinților, care erau singuri în acel ținut – nu erau calificați să respecte cu adevărat Tora, în forma ei dezirabilă. Asta deoarece, cu un număr mic de oameni, este imposibil să începi să te angajezi în Mițvot între om și om, în măsura preceptului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, după cum am explicat în par. 3 și 4. De aceea, lor nu li s-a dat Tora.(Baal HaSulam, „
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Când citim articole cabaliste, trebuie să fim foarte atenți să nu le atașăm de concepte de timp și spațiu și să ne creăm „idoli”. Tot ce este scris de 
Ce este un „loc”? Dorința de a primi în ființa emanată este „locul” pentru toată abundența și lumina din ea (
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare: