Lectia 2: Arvut

1) Rădăcina principală din Arvut vine din behinat kabalat HaTorah(Primirea Torei), cand toti din Israel erau Arevim(responsabili) unul pentru celalalt, si asta pentru ca in radacina sufletelor din Israel, toti sunt considerati ca UNUL, din moment ce sunt atrasi din sursa de Unitate. Prin urmare, toti din Israel erau responsabili unul pentru celalalt in momentul in care au primit Tora.
Rabbi Natan of Breslev, Colectie de Legi, Legea de Arvut, 5

2) Tot Israelul Arevim zeh LaZeh (responsabili unul pentru celalalt), insemnand ca lumina lor si traiul se intrepatrund. Prin urmare, noi, oamenii Israelului, suntem obligati sa pastram porunca “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.
Rabbi Menachem Mendel of Witbask, Pri Haaretz, Letter 33

3) Cand gaseste creatia gustul Creatorului? Cand toti din Israel sunt grupati impreuna, si nu este gelozie, ura si competitie intre ei in nici un fel, si fiecare se gandesti doar la corectie si la binele prietenului sau. Atunci Creatorul  se bucura de creatia Sa, asa cum este scris, Creatorul se bucura de munca Sa. Si aceasta explicatie face referire la “Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti, Eu sunt Creatorul”, sa ne spuna ca daca cineva isi iubeste prietenul ca pe el insusi, atunci “Eu, Creatorul, sunt in mijlocul vostru si va iubesc pe amandoi.”
Din cartea, In amintirea lui Miriam, Capitolul 11

4) Si cand unul incepe sa simta iubirea prietenului sau, bucuria si placerea sunt trezite instantaneu in el.. Iubirea prietenului pentru el este un lucru nou deoarece intotdeauna a stiut ca el este singurul caruia ii pasa de binele lui. Dar in momentul in care descopera ca prietenului sau ii pasa de el, evoca in el o bucurie incomensurabila, si nu-i mai poate pasa de el insusi.. Si din moment ce incepe sa simta placere in grija pentru prietenul lui, natural, nu se mai poate gandi la el insusi.
Scrieri din Rabash, Volumul 2, Scrisoarea 40

5) Unul trebuie mereu sa se roage pentru prietenul sau, deoarece (rugaciunea) pentru el insusi nu este foarte eficienta, deoarece “unul nu se poate elibera pe el insusi din inchisoare”, dar prietenul sau vine repede in ajutorul lui. Si atunci, fiecare trebuie sa se roage pentru prietenul sau, in acest fel unul il ajuta pe celalalt si amandoi sunt ajutati. Din acest motiv a fost spus “Israel Arevim(responsabil) unul pentru celalat.
Rabbi Elimelech, din cartea Noam Elimelech, Likutei Shoshana

6) Este imposibil sa pastrezi Tora si Mitzvot fara Arvut, asta deoarece, cand toata lumea devine responsabil pentru prietenul sau, esenta pastrarii Torei este in behinat haratzon (vointa) in unitate. Prin urmare, toti care doresc sa accepte asupra lor Tora si Mitzvot.. trebuie sa fie inclusi in Ansamblul Israelului ca un mare colectiv. Prin urmare, cand (Israel) au primit Tora, imediat au devenit Arevim – unul pentru altul – in scopul de a fi incorporati intr-o singura dorinta, si atunci ei au fost reciproc responsabili unul pentru altul, din moment ce erau la fel de importanti, ca unul singur. Si atunci cand toti erau responsabili unul pentru celalalt, care este behinat Achdut (unitate), au fost capabili sa pastreze Tora.   Si fara aceasta (conditie) este imposibil sa pastrezi Tora in vreun fel, deoarece esenta Torei si iubirea este in vointa, cand fiecare este multumit cu prietenul sau, si nu este nici o diferenta intre ei din moment ce sunt incorporate intr-o singura dorinta, si atunci ei sunt in masura sa fie inclusi in lumina superioara, care este scopul Unitatii.
Rabbi Nathan of Breslev, Likutei Halachot, Legea de Arvut, 5

7) Daca sase sute de mii de oameni isi abandoneaza lucrarea pentru satisfacerea propriilor nevoi si nu se ingrijoreaza de nimic, decat sa stea de paza pentru ca aproapelui lor sa nu-i lipseasca nimic – si mai mult, ca vor respecta aceasta cu o mare iubire, cu inima si cu sufletul lor, in intelesul deplin al Mitzva, Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti – atunci e mai presus de orice indoiala ca niciun om din natiune nu va trebui sa se ingrijeasca de propria sa bunastare.

Din aceasta cauza, el va fi pe deplin liber sa isi asigure propria sa supravietuire si va putea sa respecte cu usurinta Mitzva, Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti, ascultand toate conditiile date. La urma urmei, de ce sa se ingrijoreze pentru propria lui supravietuire, daca are aproape sase sute de mii de iubiti loiali, gata sa se asigure cu mare grija ca nu ii lipseste nimic din ce ii trebuie? Ca urmare, odata ce au fost de acord toti membrii natiunii, li s-a dat imediat Tora, pentru ca erau in stare sa o respecte.
 Baal Hasulam, Matan Torah, 15

Filed under: Congrese | Add Comment/Ask Question→

 

Lectia nr 1: Cei zece ca un vas spiritual
Surse autentice timpurii pentru cei zece

 1) Rabbi Yochanan a spus, este scris “Eu voi fi sfințit printre Israel”. Totul cu privire la Kedusha (sfințenie) nu poate fi în mai puțini de zece.
Talmud Bavli, Masechet Megilah, Pagina 23/2

2.Rabbi Chalafta Ben Dosa spune, Cei zece sezand si luandu-si angajamentul în Tora, Shechinah locuiește printre ei, asa cum este scris (Psalm 82), “Creatorul sta in adunarea celor puternici”
Mishna, Masechet Avot, Capitolul 3, Versetul 6

3) Rabbi Shimon Bar Yochai a expus secretele Torei, cu prietenii ascultand vocea lui si unindu-se cu el, fiind in conexiune, fiecare raspunzand cu partea lui.
Ramchal, Mighty in Heaven, 24

4) Toti stateau in jumatate de cerc, cu afectiune si cu iubire, ca un singur pachet, la fel ca Sanhedrin, fara sa se suspecteze unul pe celalalt, deoarece se puteau vedea unul pe celalalt si sa se auda discutand unul cu celalalt, rezultand o disciplina corecta.

Comentariul lui Rashi cu privire la Talmud Bavli, Masechet Cholin

5) Israel nu va fi răscumpărat de durere, nici de robie, nici din intrebarile lor sau furie si nici de presiuni sau  lipsa mancarii, doar de cei Zece sezand impreuna, fiecare citind si impartasind cu prietenii lui, astfel vocilor lor vor fi auzite, asa cum a fost scris (Obadiah capitolul 1), “Pe muntele Sionului va fi eliberare și va fi sfințenie”.
Tana Dovi Eliyahu Zota, Capitolul 14

6) 105) Este scris, cat de iubit este Israel de Creator, ca oriunde ar fii ei, Creatorul este cu ei, pentru ca El nu si-a luat dragostea de la ei, asa cum este scris, “Si lasa-i sa-MI faca un sanctuar, ca sa locuiesc in mijlocul lor”, deoarece Shechinah vine la sinagoga mai devreme.

106) Fericit este omul care este printre primii Zece in sinagoga, deoarece prin ei este adunarea finalizata, care nu este mai mică de zece. Ei sunt aceia care sunt primii sfintiti de Shechinah. Dar trebuie sa fie zece in sinagoga in acelasi timp, si nu sa vina unul cate unul, astfel încât finalizarea organelor sa nu fie impiedicata, deoarece toti zece sunt organe ale unui singur corp in care Divinitatea locuieste.
Zohar Laam, Nasso, 105-106

7) Cand mai multi prieteni se aduna impreuna, fiecare are o cantitate mica de putere, care este mai bine sa iasa din iubirea de sine, dar ei nu au destula putere si importanta de a darui, sa devina independenti si fara ajutor din afara. Astfel, toate aceste persoane se anuleaza unul pe celalalt. Cel puțin în teorie, impreuna ei vor avea puterea pentru iubirea Creatorului, dar acestia nu sunt în măsură sa o efectueze. Totusi, prin faptul ca fiecare adera la societate si se anuleaza in fata societatii, ei o sa creeze un singur corp. Daca, sa spunem, acest corp este facut din zece oameni, are de zece ori puterea unei singure persoane.
Aceasta este conditia ca atunci cand se aduna impreuna, fiecare o sa se gandeasca la faptul ca el acum se alatura scopului de a-si anula iubirea de sine, mai exact ca nu trebuie sa se gandeasca cum sa-si satisfaca dorinta proprie ci mai degraba sa se gandeasca cat mai mult la dragostea pentru prieteni. Doar in acest fel el este capabil sa primeasca dorinta si nevoia ca este necesar sa atinga noul atribut, numit dorinta de a darui. Astfel, de la Iubirea de Prieteni el este capabil sa ajunga la Iubirea pentru Creator, și anume că dorința lui este sa aduca mulțumire Creatorului. Rezulta ca aceasta este singura cale prin care cineva poate intelege că problema de a darui este foarte importanta si necesara, si ca el a fost capabil sa o atinga doar prin iubirea de prieteni.
Scrieri din Rabash, Volumul 1, În privinta Iubirii de prieteni

8) Scopul principal pentru ansamblu ca toti sa fie uniti ca unul, si toate cererile lor vor fi directionate catre un singur scop – revelarea Creatorului, “In fiecare grup de Zece sfinteste Shechinah(Divinitatea), si fiecare i se alatura prietenului sau.. si se anuleaza pe el, si prietenul lui se anuleaza in fata lui, pana cand toti vor fi anulati. Prin urmare, cand aceasta este intentia de ansamblu, atunci in mod natural.. Creatorul se apropie de ei.. si Chasadim(îndurările) sunt revelate si atrase la asamblarea Israelului.
Rabbi Klonimus Kalman Halevi Epstein, Maor VaShemesh, Parashat Vayechi

9) Înțelepciunea și înțelegerea inspre cum sa-l servesti pe Creator vine din unitatea dintre noi in Iubirea de Prieteni.. sa fim conectati unul cu celalalt intr-o singura inima, sa-l servim pe Creator si sa-i oferim un umar.. insemnand, ca trebuie sa ne unim cu celalalt, sa fim in inima celuilalt, si sa devenim “un pachet”, sa-l servim pe Creator cu toata inima.
Maor VaShemesh (Lumina si Soare), “Secretele lui Rosh Hashanah”

10) Cel mai important aspect al iubirii si unitatii este regasit in vointa, ca fiecare trebuie sa fie multumit cu prietenul sau, ca sa nu fie diferente in dorinta lor, dar sa fie incorporati intr-o singura dorinta, si prin asta ei sunt capabili sa fie inclusi in lumina superioara, care este scopul unitatii.
Likutei Halachot (Colecție de legi), Legea de Arvut, 3:30

Filed under: Congrese | Add Comment/Ask Question→

 

Tora, 1:20 – 1:27: Și  fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

Fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

Fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

Fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.

Acest fragment vorbește despre particulele sparte ale sufletului care se adună într-un singur suflet general.

Lumina Superioară intră în mica particulă spirituală și aduce în această particulă toată puterea și energia ei care cuprinde întregul univers, toate lumile, tot ceea ce Creatorul a dat ființei create și astfel o sparge în bucăți. Spargerea simbolizează revelarea egoismului enorm din interiorul ei și acesta se numește păcatul lui Adam.

Acum o imensă dorință egoistă este revelată în mica particulă care a explodat în miliarde de părți, ceea ce este egal Luminii Superioare infinite. Când Lumina intră în particulă, îi transferă întreaga ei măreție într-o formă opusă, într-o formă de ajutor. Acum trebuie să schimbăm toate marile atribute egoiste în atributul Luminii potrivit conexiunii și unității noastre.

Dar nu ne întoarcem la mica particulă; mai degrabă, ne conectăm și suntem acoperiți de Lumina Superioară. Este ca și cum ne-am îmbrăca în această particulă așa cum șarpele se încolăcește în jurul prăzii sale.

Trebuie să înțelegem că toate atributele, toate conexiunile reciproce, tot ce trebuie să descoperim, este separat într-o formă perfect clară și toate au locul lor propriu. Acestea sunt legile fizice clare care se bazează pe corelarea între Lumină și dorință, între Creator și atributul care este opus Lui. Totul trebuie păstrat într-o perfectă claritate, și de aceea este spus: analizează dacă faci calculele corect, dacă ai trecut prin anumite stări, dacă ești la un anumit nivel spiritual, și dacă l-ai perceput în interiorul tău.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 17.12.2014

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Tora, 8 : 4: Sfeşnicul era de aur bătut; atât piciorul, cât şi florile lui erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după forma pe care i-o arătase Domnul.

Întrebare: De ce este sfeșnicul făcut dintr-o singură bucată de aur?

Răspuns: Crearea sfeșnicului din aur pur înseamnă transformarea egoului pur în atributul opus pentru a da și a dărui Lumină.

În același timp, bucata de aur bătut trebuie să fie întreagă și nu poate fi făcută din mai multe părți pentru că trebuie să ajungem la o stare în care tot egoismul nostru, întreaga noastră natură, să devină atributul iubirii și dăruirii.

De aceea acest fragment săptămânal din Tora se numește Beha’alotcha, adică atunci când urci la Lumină.

Rabash spunea că termenul sfeșnic se referă la corpul cuiva, și atunci când Lumina Creatorului este îmbrăcată în el, o persoană este iluminată ca un sfeșnic. Totuși, întrebarea este cum corpul unei persoane poate purta Lumina Superioară din moment ce este o diferență atât de mare între atributele Luminii și vase, care reprezintă corpul unei persoane. Când vorbim despre corp, ne referim la egoism.

El spune și că dificultatea în crearea unui vas se numește deficiență, și apoi umplerea pentru această deficiență poate intra în el. Dar dacă o persoană nu are nicio deficiență, nu există loc pentru umplerea care vine ca răspuns la deficiență, numită ajutor de sus.

Astfel, este clar că o persoană nu poate acționa fără deficiențe pentru că nu există loc pentru umplerea deficiențelor.

Deficiențele care ne sunt date reprezintă ajutor de sus. Fără ele, o persoană nu va cere nimic, și dorința pentru corectare nu se va aprinde în ea. Trebuie să procesăm toate dificultățile din interiorul nostru din nou și să le folosim ca material pentru iluminare.

Rolul nostru este să simțim că totul se naște de la Creator, dar trebuie să schimbăm totul în direcția bună și să îl plasăm corect în interiorul nostru. În același timp, o persoană este într-o stare de confuzie totală, temeri, griji și alte imagini.

Asta înseamnă că este ridicat la un nivel unde este asemănătoare unei ramuri în bătaia vântului, și nu poate să-și găsească drumul. Acesta este doar punctul de început unde este construit și transformat într-un sfeșnic. Atunci când egoismul ei este îmblânzit, procesul de creare începe. Aceasta este tranziția dificilă către atributul dăruirii.

Totuși, în același timp, atunci când găsim conexiunea cu Creatorul, devine o plăcere, o mântuire de șarpele nostru interior, de tot ceea ce urâm.

Cu alte cuvinte, trebuie să urâm ceea ce este în interiorul nostru, mai mult decât durerea, și apoi nu o vom mai simți. Astfel, puterea intenției noastre și a tânjirii după scop trebuie să fie mai mare decât durerea pe care o simțim pentru că totul este măsurat potrivit aceluiași parametru: forța atracției (forța dăruirii).

Dacă forța atracției față de scop etse mai mare decât forța durerii (forța respingerii), nu vom mai simți forța durerii.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Potrivit înțelepciunii Cabala, fiecare persoană percepe realitatea în propriul ei mod?

Răspuns: Toți am fost creați cu 5 simțuri: văz, auz, gust, miros și tactil. Cu ajutorul lor absorbim informații și în interiorul nostru sunt modelate într-o formă ca un fel de realitate. Dacă am avea alte caracteristici, atunci am percepe realitatea în mod diferit. Atunci când înțelepciunea Cabala ne dezvoltă, începe să ne arate că realitatea este relativă.

Și aici chiar ne apropiem de teoria lui Einstein care vorbește despre realitate ca fiind relativă, că timpul, mișcarea și spațiul sunt termeni relativi. Apoi începem să înțelegem ce s-a întâmplat la momentul creării universului: la început nu era spațiu, apoi s-a format; a început să fie umplut, mișcarea a apărut în el, și astfel timpul a fost creat.

Noi am evoluat ca rezultat al acestor condiții: timp, mișcare și spațiu.

Contrar fizicienilor care studiază aceste concepte prin observațiile și cercetările lor asupra realității înconjurătoare, în Cabala ajungem la ele prin căutare interioară.

Începem să simțim cum percepțiile de timp, mișcare și spațiu se schimbă în noi și cât de mult pot fi schimbate. Se dovedește că realitatea noastră este relativă și depinde de cel care o percepe. O persoană percepe realitatea potrivit caracteristicilor ei.

Asta înseamnă că nu privim același film. Fiecare este impresionat în felul lui, și fiecare vede un alt film. Aici începe domeniul în care numai cei care intră în lumea spirituală înțeleg despre ce este vorba.

Întrebare: Când intri în lumea spirituală, vezi același film pe care îl vede și altcineva?

Răspuns: Nu. Fiecare are o altă lume; fiecare are o altă putere superioară pe care o numim Creator și astfel, fiecare diferă în percepția lumii și a Creatorului, a forțelor care mișcă întreaga peliculă.

Întrebare: Care este diferența între o persoană obișnuită și cei care studiază Cabala în termeni de percepție a realității?

Răspuns: O persoană medie percepe realitatea numai cu cele cinci simțuri corporale. De aceea, depinde foarte mult de corp și înțelege că dacă moare corpul, totul dispare.

Dar asta nu este valabil pentru cabaliști. Ei percep realitatea într-un sistem suplimentar paralel, adică ceea ce dezvoltă în interiorul lor. Acest sistem se numește suflet, care are și el 5 simțuri: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut.

Cu acest sistem percepem realitatea pe care o putem schimba, spre deosebire de realitatea minerală a lumii noastre, care ascunde schimbările astfel încât un copil mic și un adult văd același lucru. În timp ce realitatea care este percepută cu cele 5 simțuri suplimentare, se mișcă și este schimbătoare, ca vântul față de obiectele fără viață, și de accea este numită realitatea spirituală (spiritual – Ruchnit, de la cuvântul vânt – Ruach)

Întrebare: Cei care se află în interiorul sistemului spiritual văd același lucru?

Răspuns: Nu. Fiecare vede potrivit stării lui, nivelului său. Dar este clar că pentru toți este revelată o singură realitatea, numai că fiecare o percepe, vede și simte în felul lui. Dar atunci când se dezvoltă în această realitate potrivit celor 125 de nivele, fiecare persoană la fiecare nivel descoperă aceeași realitate pe care cei care trec prin acest nivel o descoperă.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă nu există cuvinte în spiritualitate, cum își împărtășesc cabaliștii unii altora ceea ce dobândesc, și cum scriu cărți?

Răspuns: Cabaliștii folosesc ceea ce noi numim limbajul ramurilor. Lumea spirituală este rădăcina și de la ea percepem unele urme corporale cu simțurile noastre corporale care se numesc ramură.

Astfel, putem descrie fenomene spirituale chiar în limbajul nostru, folosind cuvintele acestei lumi, pentru că există un rezultat, o ramură în lumea corporală pentru tot ceea ce există în lumea spirituală.

Să presupunem că noi suntem doi cabaliști. Cum îți pot spune despre lumea spirituală dacă conștiința și dobândirea spirituale sunt personale? Simt o anumită imagine, o formă, o lume mare, o realitate infinită care mi se arată prin toate simțurile, în fiecare direcție, pe fiecare axă, și tu simți și tu ceva. Cum putem comunica și să împărtășim impresiile noastre?

Soluția este să fim de fapt aici în lumea noastră, în corpurile noastre. Acesta este modul în care ne putem folosi corpurile pentru a comunica unii cu alții pentru a scrie cărți și pentru a împărtăși informația chiar prin indicii sau printr-o privire. Acesta este modul în care folosim limbajul nostru corporal.

În lumea spirituală de exemplu, sunt forțe numite un scaun, o masă, o ceașcă, aer, un perete, o fereastră, și așa mai departe.

Folosim aceste nume în lumea noastră, dar folosindu-le, ne referim la esența interioară a conceptului din lumea spirituală. Spun fereastră, dar mă refer la o fereastră care există în lumea spirituală, iar tu înțelegi la ce fereastră mă refer. Spun fereastra este deschisă și tu înțelegi care este sensul unei ferestre deschise în lumea spirituală, deși îți împărtășesc ideea folosind cuvinte corporale.

Așa vorbesc cabaliștii și astfel scriu cărți. Acesta se numește limbajul ramurilor care este acceptat de toți cabaliștii. Acesta este limbajul în care este scrisă Tora, dar oamenii obișnuiți nu știu deoarece cabaliștii l-au scris pentru a vorbi unii cu alții despre lumea spirituală, în timp ce oamenii cred că este vorba despre lumea noastră. Acesta este secretul Torei.

Întrebare: Atunci când citești cărți de Cabala, cuvintele nu îți spun nimic decât dacă le înțelegi dublul sens.

Răspuns: Așa este. Citesc doar niște cuvinte pentru că înțeleg limba, dar nu înțeleg mai mult decât cineva care nu știe ebraică. Mai mult, dacă o persoană știe ebraică, este chiar mai bine pentru că atunci nu este derutată și nu-și imaginează diferite lucruri despre lumea noastră.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Poporul lui Israel trbuie să arate că singurul lucru care face ca o persoană să fie un Adam (om) este calitatea unității interioare cu alții. Asta înseamnă că tot ce este exterior, adică civilizație, tehnologie, trebuie să-și piardă valoarea în ochii noștri?

Răspuns: Există o întreagă colecție de legi care se află la baza existenței poporului nostru. Ele au fost stabilite de Avram acum 3500 de ani. Dacă începem să le implementăm, totul va fi bine, și dacă nu, mai întâi și cel mai mult va fi rău pentru noi și apoi, pentru întreaga lume.

Într-o lume în care trăiesc 8 miliarde de aomeni, noi suntem grupul acela mic care hotărăște starea întregii umanități, și umanitatea începe treptat să înțeleagă și să simtă asta în mod inconștient.

Dacă umanitatea vrea sau nu, în orice caz, va încerca să rezolve problema, și problema este asta: dacă ne comportăm incorect și devenim sursa suferinței lor, atunci noi trebuie să fim distruși.

Ce am face în locul oricui dacă ar fi ceva care ne-ar aduce durere în inimi? Am încerca să anihilăm acel ceva!

Deci, nu este nimic nenatural în legătură cu cei ca Hitler, Arafat, Ahmadinejad care ajung să domine. Fără îndoială, vor continua să apară mereu atâta timp cât noi ne comportăm astfel!

Întrebare: Asta înseamnă că noi trebuie să suferim?

Răspuns: Trebuie să suferim pentru că nu am ajuns la unitate, și astfel facem întreaga lume să sufere. Mai mult, prin comportamentul nostru, ridicăm și aducem durere la un nivel mai înalt.

Întrebare: Deci, în ce fel ne ajută antisemitismul dacă nu ne aduce la unitate adevărată?

Răspuns: Ne duce spre unitate. Sub presiunea lui, fără alegere, începem să ne apropiem. Totuși, este doar o unitate preliminară, obligatorie pentru a îmblânzi presiunea de sus, având în vedere că noi trebuie să ajungem la o înțelegere a procesului când începem în mod voluntar să ne apropiem!

Este imperativ pentru noi, pentru binele nostru, pentru că altfel nu suntem un popor. Terbuie să începem să ne unim pentru că astfel aducem bine lumii, inclusiv unitate. Devenim o lumină pentru națiuni.

De pe KabTV, Ultima generație, 14.06.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Israel, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Tora, 10:1:3: Creatorul i-a spus lui Moise: Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut; trebuie să le folosești pentru a chema adunarea și pentru a anunța plecarea taberelor. Când vor suna trâmbițele, întreaga adunare se va aduna la tine, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Aurul este o dorință de a primi și argintul este o dorință de a dărui. De aceea, sunetul trâmbițelor de argint care cheamă la conexiune este potrivit pentru oameni.

Să suni trâmbița înseamnă să se adune toare atributele unei persoane și să se unească. Problema nu este corectarea unui atribut, ci conectarea lor. Cel mai important lucru este conectarea lor într-un singur cadru, într-o singură dorință unificată.

Poți să-ți imaginezi să încerci să aduni și să pui laolaltă un corp uman potrivit celulelor, atomilor, și chiar potrivit AND-ului și ARN-ului și așa mai departe, o sumă fără sfârșit de conexiuni reciproce și munca lor reciprocă? Este imposibil să creezi un astfel de sistem!

Noi, pe de altă parte, trebuie să facem asta! Trebuie să creăm materie care trăiește din dorințele noastre moarte, din materia fără viață, în același fel în care s-a întâmplat cu miliarde de ani în urmă înainte ca procesul evolutiv să înceapă, când vegetalul a apărut de la niveul naturii minerale și apoi nivelul animat și apoi omul. Trebuie să adunăm tot și să-l legăm împreună astfel încât să se nască o dorință plină de viață, una care poate fi în Templu, ceea ce înseamnă într-un oarecare contact cu Creatorul în asemănare și să-I fie egală.

Întrebare: De ce este scris Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut…

Răspuns: Trebuie să fie o singură dorință care este unică și unită, mai ales dacă este dată de sus. Nu avem niciun drept să o spargem. Creatorul este unul și, de aceea, tot ce se naște din El și coboară de la El este dat tuturor ca un întreg.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este o ascensiune deasupra egoismului logică pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Ce se înțelege printr-o persoană obișnuită sau una neobișnuită ? Astăzi, o persoană obișnuită este de o sută de ori mai dezvoltată decât un înțelept de acum două mii de ani. Așa că, termenul “obișnuit” este relativ. În orice caz, toți trebuie să ajungem într-o stare unde e nevoie să ne ridicăm deasupra egoismului care ne ține în această mică lume solicitându-ne să ne gândim doar la noi, așadar limitându-ne posibilitățiile.

Prin dezvoltarea sa constantă, egoismul ne conduce într-o criză. Astăzi, milioane de oameni – în special în națiuni dezvoltate – o simt, și este simțită la nivel societal și la nivelul producției.

Dacă încă nu este simțită în națiuni mai puțin dezvoltate, atunci este doar o chestiune de timp ca întrepătrunderea în umanitate  să se întâmple foarte rapid. În cele din urmă, toată lumea o va simți, inclusiv cei mai obișnuiți oameni.

Ei o să înțeleagă că să exiști în cadrul naturii egoiste prezente înseamnă să fii un sclav setărilor care sunt impuse pentru tine, toate tipurile de tendințe, mode, etc. Ei o să înceapă să simtă că acel sentiment de lipsă de libertate depinde de creșterea egoismului lor. Pană la urmă, cu dezvoltarea se dezvăluie cât este de limitată și că este doar sclavia umană.

Baal HaSulam a comparat ieșirea din egoism cu viața unui vierme într-o ridiche. Simte cât de amară și întunecată este lumea, și atunci când se târăște afară, dintr-o dată vede o lume complet diferită, strălucitoare. Dar ce îl motivează să iasă din ridiche? Este ego-ul în curs de dezvoltare care funcționează ca propriul său antreprenor de pompe funebre. Ridichea amară reprezintă suferința care îl împinge afară din această lume închisă.

Noi nu mai putem rămâne aici și trebuie să ieșim pentru că este un program al naturii noastre; starea noastră finală există inițial, doar trebuie să o descoperim în noi. Asta depinde de unitățile interioare care se îndreaptă spre dezvoltarea dorințelor noastre, conexiunilor dintre noi.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

 

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Libera alegere, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Lecția 5 – Rugăciunea celor mulți

1.Cel care dorește să slujească Creatorului în Adevăr, trebuie să se includă în toată creația și să se unească cu toate sufletele, să fie încorporat în ele și ele în el. Însemnând, că nu ar trebui să aibă nimic care să rămână în el, cu excepția a ceea ce este necesar pentru el să se conecteze cu Shechinah. Pentru a ajunge la acest lucru, trebuie să ne apropiem unul de altul și să fim conectați cu mulți oameni, deoarece în funcție de numărul de persoane care servesc Creatorul, mai multă lumina din Shechinah se va dezvălui. Pentru aceasta omul trebuie să se includă cu toți oamenii și întreaga creație, până când totul se ridica la rădăcina, pentru corectarea Shechinah.
Din Caratea Un drapel peste Câmpul Ephraim, Parașat BeShalach

2.284) Ori de câte ori o persoană se roagă cu rugăciunea ei, ar trebui să se includă în public, în publicul multiplu, după cum este scris despre Sunamita când Elisei i-a spus: „Vrei să vorbim de tine împăratului?”
285) Și ea a spus: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.” Cu alte cuvinte, a spus ea, „Nu am nici dorința de a fi menționat mai sus, ci să pun capul meu în rândul maselor și să nu părăsesc publicul. În mod similar, omul ar trebui să fie inclus în public și să nu iasă din el ca uni.
Zohar Laam, VaYetze, 284-285

3.Profesorul meu, binecuvântată memoria lui, m-a avertizat pe mine mine și toți prietenii care erau cu el în societate,că înainte de rugăciunea de dimineață trebuie să acceptăm porunca pozitivă „iubește-și prietenul ca pe tine însuți”, cu intenția de a iubi tot Israelul ca propriul nostru suflet. Și astfel rugăciunea va crește împreună, cu rugăciunea a tot Israelul, și obținem corectarea sus.
Și în ceea ce privește iubirea de prieteni printre noi, fiecare dintre noi trebuie să se includă și să simtă ca și cum el este un organ în interiorul prietenilor lor. Și profesorul meu m-a avertizat foarte serios, în ceea ce privește această chestiune.
Chaim Vital, Poarta Reîncarnărilor, Introducere 38

4.Omul nu ar trebui să stea singur, fără ceilalți, cerând pentru sine, chiar dacă este pentru a aduce mulțumire Creatorului său, cu excepția pentru întreaga colectivitate, deoarece cel care cere pentru sufletul său nu construiești, ci mai degrabă el aduce condamnare sufletului său …
Deci, la fel este și în muncă, atunci când unul se roagă singur, el se îndepărtează de colectiv și își distruge sufletul. Nu a fost nici trezire individuale pentru oricare dintre fiii lui Israel, pentru a solicita ceva  separat, deoarece nimeni nu a avut o lipsă, pentru că nu se simt separați, iar acest lucru a fost puterea lor, atunci când au ieșit din Egipt, cu mâna întinsă.
Fiecare persoană trebuie să folosească toată puterea ei să se alăture colectivului Israel, în toate cererile către Creator, în rugăciune și în muncă … și să fie incluse în această singură unitate, rădăcina întregului Israel.
Baal HaSulam, PriChacham la Tora, Nu este încă timpul să strângem turma

5.514) Toate rugăciunile din lume, rugăciunile celor mulți, sunt rugăciuni. Dar o rugăciune solitară nu intră înaintea Împăratului Sfânt, decât cu mare forță.
515) Prin urmare, cineva ar trebui să se roage rugăciunea lui în colectiv, deoarece El nu disprețuiește rugăciunea lor, chiar dacă acestea nu sunt toate cu intenție și voința inimii, după cum este scris: „El a privit la rugăciunea nevoiașilor. „Astfel, El observă numai rugăciunea unui individ, dar cu o rugăciune a celor mulți, El nu disprețuielte rugăciunea lor, chiar dacă aceșteia sunt nevrednici.
Zohar Laam, VaYechi, 514-515

6.Atunci când o persoană se roagă pentru ea, aceasta nu este etern … Din acest motiv, Creatorula  pregătit lumea și plinătatea ei, așa cum au spus înțelepții, „Unul ar trebui să spun, toată lumea a fost creată pentru mine” (Sanhedrin 37:71) , ceea ce înseamnă că el trebuie să se roage pentru întreaga lume …
Aceasta este o regulă mare, că numai omul a fost numit „ființă creată”, adică el singur, și alături de el este behinah (de stat) din Shechinah Sfântă. Rezultă că, atunci când unul se roagă pentru colectiv, înseamnă că se roagă pentru Shechinah Sfântă care este în exil, care are nevoie de toate salvarea, iar acest lucru este „etern”, iar acest lucru este exact modul în care este dezvăluită Lumina Rachamim (milei) .
Când cineva trezeste Rachamim (mila) asupra lui însușii, el se angajează în statul de primire pentru sine. Și cu atât mai mult cu cât crește în rugăciune, nu numai că nu pregătește un vas de echivalență; în schimb, scântei de primire sunt țesute în el.
Astfel, el se îndreaptă în direcția greșită, ceea ce înseamnă că în timp ce el ar trebui pregătească vasele de dăruire, în loc de asta el pregătește vasele de primire.
Rezultă că numai atunci când unul se roagă pentru colectiv, el pregătește vasele de dăruire, și cu cât se roagă mai mul, el construiește vase de dăruire, în care poate fi descoperită Lumina dăruirii.
Scrierile lui Rabaș, Vol 3, Dargot Hasulam, Articolul ”Fugi, iubitul meu”

7.Sfântul Zohar sfătuiește persoanele cu o cerere internă, care nu poate accepta starea în care sunt, […] Sfatul este de a cere pentru întreaga colectivitate. Cu alte cuvinte, tot ceea ce se simte că îi lipsește  și cere împlinire, ar trebui să nu spună că este o excepție, în sensul că el merită mai mult decât ceea ce are colectivul. Mai degrabă, „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu”, adică cer pentru întreaga colectivitate, deoarece doresc să ajungă la o stare în care nu voi avea nici o grijă pentru mine, dar numai pentru Creator, să aibă mulțumire. Prin urmare, nu contează pentru mine dacă Creatorul primește plăcere de la mine sau poate primi plăcere de la alții.
Cu alte cuvinte, el cere Creatorului să ne dea o astfel de înțelegere, care se numește „în întregime pentru Creator.” Aceasta înseamnă că el va fi sigur că nu se înșeală că vrea să dăruiască  Creatorului, că de fapt el se gândește numai la propriul interes, adică că el va simți plăcerea și încăntarea.
Prin urmare, el se roagă pentru colectiv. Acest lucru înseamnă că, dacă există câțiva oameni în colectiv, care pot ajunge la obiectivul de Dvekut cu Creatorul, iar acest lucru va aduce Creatorul mai mult mulțumire dacă el însuși a fost recompensat cu aproapierea de Creator, el renunță. În schimb, el dorește ca Creatorul să îl ajute, deoarece acest lucru va aduce mai mult de mulțumire sus decât din propria muncă. Din acest motiv, el se roagă pentru colectiv, ca Creatorul să ajute întregul colectiv și le va da acel sentiment – că vor primi satisfacție în a fi capabil de a dărui Creatorului, să-i aducă Lui mulțumire.
Scrierile lui Rabaș, Vol 1, Rugăciunea celor mulți

8. Trebuie să se roage întotdeauna pentru prietenul său, căci (rugându-se) pentru sine nu este foarte eficient, deoarece „nu se poate elibera singur din închisoare”. Dar pentru prietenul său primește un răspuns rapid. Și astfel, fiecare ar trebui să se roage pentru prietenul său, în acest fel se ajută unul pe altul și ambii sunt ajutați. Despre aceasta, s-a spus, „Israel Arevim (responsabil) unul pentru celălalt. Sensul Arvut provine de la cuvântul „plăcut” și implică „îndulcire”, … pentru că s-au îndulcit reciproc cu rugăciunile lor, atunci când se roagă unii pentru alții, și de aceea eisunt ajutați.
Rabbi Noe Elimelech, Likutei Shoshana

Filed under: Congrese | Add Comment/Ask Question→