Întrebare: Când Îl caut pe Creator în mass-media, în știrile de seară, în tot ceea ce mă înconjoară, cobor la nivelul cauzei, unde sunt urmărite originile stării mele. Dar din cauza lipsei de experiență, sau de înțelegere, interpretez greșit cauza a ceea ce se întâmplă. Contează?

Răspuns: Zi de zi, asculți știrile și observi evenimentele, amintindu-ți în același timp că aceste situații sunt orchestrate de Creator și te întrebi de ce și în ce scop. Faci calcule și îți vin diverse gânduri, conducându-te la realizarea faptului că Creatorul îți trimite aceste stări.

Dar nu ar trebui să cobori sub nivelul cauzei, deoarece acest lucru te va face să te concentrezi asupra ta însuți, mai degrabă decât asupra Creatorului. Noi dimpotrivă, trebuie să conectăm totul doar la Creator, astfel încât să-L putem obliga în cele din urmă să Se reveleze. Când Creatorul ni Se va revela, vom vedea ce se întâmplă cu adevărat.

Întrebare: Aceasta înseamnă că doar căutarea Creatorului contează. Nu înțelegerea este atât de importantă?

Răspuns: În orice caz, nu vom putea înțelege situația. Înțelegerea poate fi obținută de la nivelul superior stării actuale, unde își au originea toate forțele care modelează starea următoare.

Dacă vrei să înțelegi ce ți se întâmplă chiar acum, trebuie să te ridici cu cel puțin un nivel mai sus. Odată ce te afli la nivelul superior, vei dobândi o perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă la nivelul inferior. Cu alte cuvinte, nu poți înțelege o stare de la același nivel; trebuie să te ridici la un nivel superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 166

Ce trebuie să facă omul pentru ca apelul către Creator să se detașeze de sine însuși?

Pentru ca un apel către Creator să fie detașat de om, trebuie să ne examinăm atitudinea față de El.

Este relativ ușor pentru om să-și imagineze „Eu exist”. De asemenea, nu este atât de dificil să-și imagineze „dorința mea către El”. Cu toate acestea, nu putem păstra această simțire mult timp. Cumva, înțelegem o imagine interioară care ne spune că acesta este Creatorul, dar acea imagine se schimbă constant, pentru că nu știm ce este Creatorul în forma Sa supremă sau simțirea Sa interioară.

Putem într-un fel, să poziționăm aceste două puncte „Eu” și „El” în fiecare stare în care ne aflăm. Cu toate acestea, odată ce aceste două puncte sunt prezente, provocarea este de a examina măsura în care atitudinea noastră este îndreptată către noi înșine și în ce măsură ne imaginăm că este îndreptată către Creator.

Când finalizăm această examinare, ni se dă următoarea stare, iar procesul continuă în consecință.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum ne conectăm inimile?

Răspuns: Prin aspirație. Când simți că te întinzi către ceilalți și primești un răspuns și de la ei: „Oh!”. Atunci simți că o inimă s-a deschis cu adevărat, apoi o alta, începe să apară un spațiu comun între ele.

În cadrul acelui spațiu comun, iubirea este deja simțită, împreună cu înțelegerea, reciprocitatea și conexiunea. Există o lipsă de forță vitală, dar nu una animalică; mai degrabă, de forță vitală spirituală. O pot simți doar dacă mă conectez cu un alt om în acest fel.

Întrebare: Deci, când omul spune: „Nu am putere”. Chiar dacă are mâncare și bani, el spune: „Nu am putere, pur și simplu nu am putere să trăiesc”. Înseamnă asta că este în căutarea unei alte inimi?

Răspuns: Da! Inconștient, simte că nu are pentru cine să trăiască. La urma urmei, viața este construită pe naștere, creșterea copiilor, dăruirea către alții și primirea aceluiași lucru de la ei. Această împlinire reciprocă a celuilalt – aceasta este viața. Este imposibil să dai unui om fără să primești în schimb. Și așa continuă.

Întrebare: Se apropie acele vremuri?

Răspuns: Sper că da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

O ființă creată este ceva ce există în lumea spirituală, deoarece lumea noastră corporală există doar în imaginația noastră.

Ființa creată se naște din linia de mijloc, din punctul în care sunt prezente două forțe opuse: primirea și dăruirea.

Ea știe cum să combine aceste două forțe în așa fel încât să folosească forța primirii, care este opusă Creatorului. A fost creată în mod deliberat în acest fel pentru a-i oferi ființei create independență și capacitatea de a sta liber opusă Creatorului. În acest fel, ne putem construi propria identitate independentă care încorporează ambele forțe împreună.

La fiecare pas, ființa creată trebuie să combine corect aceste două forțe și să verifice procesul etapă cu etapă pentru fiecare nouă porțiune de dorință egoistă care este revelată în interiorul ei. Astfel, ființa creată se dezvoltă singură, se construiește din propriul material cu ajutorul forței de dăruire, pe care o atrage din linia dreaptă.

În esență, toată munca este efectuată de forța dăruirii, forța luminii, de Creator. Dar ființa creată trebuie să pregătească tot ce este necesar pentru aceasta. Așa cum în lumea noastră folosim toate mijloacele disponibile la nivel mineral, vegetal, animal și uman, împreună cu toate puterile simţirilor și minții noastre. Totuși, spunem în continuare că noi înșine am făcut munca, pentru că noi suntem cei care realizăm aceste acțiuni folosind materialele acestei lumi și propriile noastre abilități.

Construcția corporală și spirituală se desfășoară în același mod: mai întâi există un plan, iar apoi, folosind materialele disponibile, începem să construim diferite forme. Așa este și în lumea spirituală. Prin dorința și înțelegerea noastră, noi înșine construim „formele Creatorului”, atitudinea noastră față de El, care seamănă cu atitudinea Lui față de noi.

Pe de o parte, aceasta este propria noastră muncă, așa cum este scris: „Am muncit și am găsit”. Dar pe de altă parte, este lucrarea Creatorului, pentru că învățăm de la El, din exemplele Sale și Îi cerem să o ducă la îndeplinire. Suntem adevărați parteneri cu El, pentru că noi înșine știm exact ce vrem și trebuie să pregătim tot ce este necesar!

Cu alte cuvinte, urmărim linia de mijloc în intenția noastră, unind dorința și intenția și hotărând singuri cum să unim corect forțele sfințeniei și impurității, liniile stânga și dreapta.

De asemenea, construim linia de mijloc conectându-ne cu grupul prin lumină. Vrem să fim incluși în grup și să găsim dorința de a dărui în cadrul acestuia, însă acea dorință poate fi creată doar de lumină, de Creator, care este ascuns în el. Astfel, încorporăm aceste două forțe: forța grupului și forța Creatorului din noi înșine, în timp ce rămânem în linia de mijloc.

Și în multe alte exemple, vedem că operăm în linia de mijloc, deoarece trebuie să combinăm aceste două forțe – primirea și dăruirea – pentru a dobândi libertatea de alegere și a ne construi independent din ele.

Din Lecția Zilnică de Cabala 28.03.2011, „Pregătirea pentru Convenția din New Jersey”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Rădăcina ecranului este atitudinea mea față de Creator; este ceea ce numim măreția scopului, măreția Creatorului. Deși este totuși de dragul primirii, ea constituie rădăcina ecranului.

Când pot spune că îl am? Când sunt în întuneric, tocmai când lumina din jur nu strălucește asupra mea. Lumina din jur nu este lumina care mă va corecta. Este lumina care se va îmbrăca mai târziu în mine ca lumină interioară.

În mod special în timpul întunericului, omul vede că se află într-o stare animalică, iar omul din el nu este trezit de Sus. Totul depinde de modul în care el însuși este capabil să se transforme în Om, să trezească o dorință față de Creator în sine.

Din Lecia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Percepţia noastră asupra coborârilor și ascensiunilor nu se aliniază cu starea reală a lucrurilor, ci mai degrabă cu ceea ce simte dorința de a primi. Când lumina mă influențează, experimentez o ascensiune, iar dacă nu, atunci o coborâre, și cad în depresie.

Adică, verific în funcție de cât de plin sau gol este stomacul meu sau cât de plin este buzunarul meu, pe baza vaselor (Kelim) mele de primire. Dar din punct de vedere spiritual, aceasta nu constituie nici o coborâre, nici o ascensiune.

Cum pot măsura cu adevărat ascensiunile și coborârile mele? Numai atunci când lumina nu strălucește asupra mea. Îl preamăresc pe Creator pe cont propriu și nu numai atunci când primesc de la El? Îl laud pentru că este mare în ochii mei? Îl pot preamări pe Creator cu 10%, cu 10 sau 20 de grame, sau poate sunt complet incapabil să fac asta. Aceasta este măsura.

Este imposibil să determini acest lucru în timp ce primești plăcere, deoarece lumina anulează Kli-ul (vasul). O astfel de măsurare este posibilă doar într-o stare de întuneric, atunci când îmi impun o restricție și spun că ceea ce se întâmplă nu contează. Principalul lucru este că nu vreau ca prezența sau absența luminii să mă influențeze. Vreau să mă raportez la Creator așa cum este El, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu mine.

Dacă sunt capabil să fac față stărilor de întuneric, atunci se poate spune că sunt cumva, într-o stare în care mențin restricția, nevrând ca lumina să strălucească asupra mea. Nu vreau să merg spre scopul creației prin intermediul combustibilului pe care mi-l dă Creatorul, deoarece atunci când El îmi dă lumină, merg, iar când El nu dă, nu merg. Vreau să avansez prin intermediul propriei mele lumini, într-o stare de întuneric, scopul este important pentru mine și acesta îmi servește drept combustibil.

Numai eu însumi pot dezvolta simțirea importanței scopului în mine și tocmai atunci când sunt în întuneric.

Aceasta se numește credință. Și dacă mă simt bine sau nu, depinde de faptul dacă pot merge mai departe cu lumina credinței. Dacă lumina credinței mă servește în loc de iluminarea care vine de Sus, atunci mă voi simți bine. Și dacă lumina credinței nu mă servește, sau este slabă, sau nu este suficientă, asta înseamnă că nu am atins încă starea descrisă mai sus.

Din Lecia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 165

Ce trebuie să facă omul pentru ca apelul către Creator să se detașeze de el însuși?

Pentru ca un apel către Creator să fie detașat de om, trebuie să ne examinăm atitudinea față de El.

Este relativ ușor pentru om să-și imagineze „Eu exist”. De asemenea, nu este atât de dificil să-și imagineze „dorința mea către El”. Cu toate acestea, nu putem păstra această simțire mult timp. Cumva, înțelegem o imagine interioară care ne spune că acesta este Creatorul, dar acea imagine se schimbă constant, pentru că nu știm ce este Creatorul în forma Sa supremă sau simțirea Sa interioară.

Putem într-un fel, să poziționăm aceste două puncte „Eu” și „El” în fiecare stare în care ne aflăm. Cu toate acestea, odată ce aceste două puncte sunt prezente, provocarea este de a examina măsura în care atitudinea noastră este îndreptată către noi înșine și în ce măsură ne imaginăm că este îndreptată către Creator.

Când finalizăm această examinare, ni se dă următoarea stare, iar procesul continuă în consecință.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Comentariu: Omenirea este afectată de boli și multe sunt incurabile. Toată lumea caută sfaturi care i-ar putea ajuta brusc să navigheze prin viață.

Răspunsul meu: Relaxează-te și nu încerca să schimbi nimic. Lasă-te purtat de fluxul vieții. Acceptă ceea ce este. Tot ceea ce se întâmplă este făcut de Creator. Așadar, nu-L contrazice, ci simte-te conectat la El în fiecare moment.

Întrebare: Ce putem face cu temerile care stimulează constant omul?

Răspuns: Nu vor exista temeri! Pentru că frica provine din dorința de a-ți asigura un viitor specific. Dar asta nu există aici.

Întrebare: Deci frica apare atunci când nu ești de acord cu El?

Răspuns: Da. Dar aici nu este cazul. Viitorul dispare; pur și simplu nu este acolo. Cu alte cuvinte, fiecare moment este ca și cum ai trece fără a lăsa nimic în urmă. Există pace. Ceea ce a fost, va fi. Știi, ca inscripția de pe inelul lui Solomon?

Întrebare: Da. Deci credeţi că dacă omul se obișnuiește cu această formulă, dacă o trăiește, dacă există cu ea, atunci îl va elibera de frici și chiar de durere?

Răspuns: Nu este vorba doar de a fi liber de frică și durere, ci și de a fi conectat corespunzător cu natura, cu Creatorul.

Întrebare: Care este rezultatul?

Răspuns: Acest lucru îți va oferi o conexiune cu Creatorul, pace, apropiere și pur și simplu conexiune.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Ei spun că lumina credinței trebuie să fie ca lumina care a plecat. Dacă este așa, și omul primește lumină din interiorul lui (adică nu devine sursa de putere și lumină, ci posedă un simț al importanței scopului în raport cu Creatorul), atunci el primește lumina credinței de Sus, lumina Hasadim, care îl umple.

Cu această lumină el poate trăi. Aceasta este deja a doua fază, calitatea de Bina. Dacă el este capabil de asta, atunci ceea ce îi rămâne în continuare este doar credința completă, perfectă.

Acestea sunt stările prin care trecem într-un fel sau altul. Încă nu înțelegem cum facem asta. Și deși toate aceste stări se află și în dorința de a primi, aceasta este o pregătire reală pentru adevăratele grade.

Este necesar să prețuim faptul că ni se dă simțirea întunericului. Acesta este un semn că am primit deja posibilitatea de a ne dezvolta Kelim (vasele) de Sus. Prin urmare, timpul plecării luminii este un timp binecuvântat, timpul construirii de Kelim.

Faptul că ne înspăimântăm, cădem, ne temem de aceste stări și uneori simțim că sunt mai rele decât moartea pentru noi, este sentimentul părții noastre animalice. Dar în Kli-ul spiritual, această stare trebuie să ducă la posibilitatea ascensiunii.

Omul trebuie să distingă două părți în interiorul lui: partea sa animalică suferă, dar tocmai în acest moment sufletul său trebuie să se înalțe. Primește posibilitatea de a se trezi spre credință și de a primi lumina credinței. A te înalța înseamnă a simți cât de măreţ este Creatorul.

În ce moment pot simți că El este măreţ în ochii mei? Dacă primesc mult de la El. Dar pot spune că Creatorul este măreţ când nu primesc de la El, și mai mult, când primesc întuneric? Atunci nu voi depinde de dorința mea de a primi. A fi mare în suflet sau mare în trup (în dorința de a primi) sunt două lucruri diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum mă pot proteja de un sentiment de deznădejde când cred că totul vine de Sus și nimic nu depinde de mine?

Răspuns: Nu, dacă eu cred că totul vine de Sus, o astfel de abordare nu-mi va rezolva problemele și nu mă va elibera de munca mea.

Toate stările ne sunt trimise de Creator; trebuie să mă raportez la aceasta ca la o cauză. Dar ulterior, Creatorul îmi cere să lucrez atât intern, cât și extern. Așa cum mă raportez la dușmanii mei interiori și la cei care mă urăsc, așa ar trebui să fie și atitudinea mea față de ei în lumea exterioară.

Externul trebuie să corespundă complet cu internul. Dacă ai avea de-a face cu dușmanii din sufletul tău, ai vedea imediat schimbări în lumea exterioară.

Treptat, oamenii descoperă că nu există o soluție externă pentru această problemă. Dacă nu ești capabil să cobori la un grad inferior, să sapi mai adânc și să vezi adevărata cauză, atunci îți vin în minte doar idei nebunești și nimic mai mult. Nu există nicio soluție.

Omul care nu coboară la nivelul în care cauzele sunt dezvăluite pur și simplu arde prin viață; rămâne un animal. Și indiferent câtă suferință ar experimenta, nu va realiza nimic. Va trăi sau va fi ucis; dar el trăiește cu adevărat doar atunci când începe să-și conecteze toate stările cu Creatorul, dar numai într-o manieră cu un scop. În asta constă toată munca noastră.

Prin aceste stări, ajungem treptat să înțelegem necesitatea dezvăluirii divinului. Aceasta este deja un grad inferior, atunci când nu vrei ca Creatorul să Se reveleze pe Sine ca cel care aduce  răul și apoi stabilești o conexiune cu El. Se dezvoltă o cerință de a-L percepe pe Creator ca pe o cauză bună, mai degrabă decât ca pe una rea, și nu pentru că tu te simți rău. Pur și simplu nu vrei să te raportezi la Forța superioară în acest fel.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→