Întrebare: Când un om vede că este capabil să facă față unei situații pe cont propriu, fără ajutor din exterior, înseamnă că nu a examinat acea situație suficient de profund?

Răspuns: Dacă omul crede că poate face față singur unei situații, înseamnă că nu a examinat-o suficient de profund. Cu alte cuvinte, nu a pătruns la nivelul ei mai profund.

Să luăm de exemplu, situația din țara noastră. Cu toții suntem martori că suntem sub amenințarea distrugerii. Oamenii au devenit disperați; ei nu văd o cale de ieșire din situația actuală și nimeni nu are o soluție miraculoasă pentru această problemă. Oamenii nu știu cum să continue să trăiască. Unii se gândesc să plece din țară, dar nici măcar nu știu unde ar putea merge. Putem simți cât de disperați au devenit oamenii când se gândesc să se mute într-un loc mai liniștit.

Dar dacă examinăm această situație mai profund, vom vedea o imagine complet diferită. Trebuie să înțelegem că noi ca națiune fără o aspirație spirituală, nu avem niciun drept asupra acestui pământ. Nu suntem conectați la el și nu îi aparținem. Locul nostru este în exil, în afara Țării lui Israel.

Am fost aduși aici pentru înălțare spirituală, astfel încât să dobândim calitățile spirituale ale rădăcinii acestui pământ – Ereţ Israel („Ereţ” înseamnă dorință, iar „Israel” vine de la Yaşar-El, adică direct către Creator). Astfel, Ereţ Israel înseamnă dorința îndreptată către Creator.

Dacă nu putem dobândi aceste calități spirituale, atunci locul nostru nu este aici. Acest pământ pur și simplu ne respinge și o face ca faţă de un corp străin.

Cine a creat această situație pentru noi și de ce? Poate ar trebui să căutăm un alt loc confortabil în care să trăim? Poate Uganda, Madagascar sau, dacă nimic altceva, Birobidzhan. Dar Creatorul spune: „Nu! Locul tău este aici, pe acest pământ, dar numai cu condiția să devii Israel – omul care aspiră la Creator. În caz contrar, te vor aștepta stări foarte dificile, chiar mai rele decât cele experimentate de națiunile lumii.”

Galgalta ve Eynaim (Kelim de dăruire) trebuie să-și îndeplinească rolul cu privire la toate AHP (Kelim de primire). Nu îndeplinim rolul care ne-a fost încredințat, și prin urmare, AHP ne domină. Dar dacă, examinând această situație pătrundem puțin mai adânc, vom vedea adevăratele cauze — ce se întâmplă cu adevărat și ce se poate face.

Vom vedea că pur și simplu nu există loc unde să fugim. Există o singură soluție absolută: ridicarea spirituală. Aceasta este diferența dintre o înțelegere superficială a realității și înțelegerea cauzelor sale subiacente. Și această situație nu se va schimba până când nu ne uităm la nivelul de la care adevărata cauză devine vizibilă. Abia atunci situația va începe să se schimbe în bine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Îmi amintesc clar cum în copilărie, eram profund atașat de părinții mei. Am depins foarte mult de ei și le-am ascultat părerile. Pentru un copil, ceea ce spun tatăl, mama sau bunicii lui este extrem de important. Dar apoi vine o etapă când, indiferent cum a fost crescut, copilul se desprinde de părinți și se schimbă.

Răspunsul meu: Este mediul! El ajunge sub influența unui mediu diferit.

Dar în comunitatea noastră, este diferit. Aici, un copil și părinții lui împărtășesc aceeași viziune, același scop în viață, aceleași valori și același simț al importanței. Prin urmare, nu există conflict. Copilul trece prin toate aceste etape foarte lin. Vede că nu există nicio contradicție: ceea ce trăiește acasă, la școală și cu ceilalți copii afară este la fel.

Lasă-l să vadă lumea! Nimic nu-i este ascuns. El va vedea că viziunea noastră asupra lumii este sobră și adevărată.

Ne educăm copiii astfel încât până la vârsta de optsprezece ani să fi terminat atât școala, cât și universitatea.

Comentariu: Să presupunem că terminologia pe care o folosim sună neobișnuit atunci când vine din gura lor. Oamenii din afară ar putea reacționa diferit la acești copii.

Răspunsul meu: Nu cred. Ce ar putea fi neobișnuit la ei? Că nu folosesc limbajul grosolan auzit pe străzi? Deci, pur și simplu vor vorbi diferit. Lumea de astăzi este foarte amestecată.

Comentariu: Dar vor fi în continuare diferiți de ceilalți copii.

Răspunsul meu: Vor diferi prin faptul că sunt mai echilibrați, mai calmi, nu sunt ușor influențați de presiunile din exterior și știu de ce și cum să trăiască. Vor deveni foarte benefici pentru toată lumea. Va fi o generație complet nouă, formată corespunzător.

Toate acestea sunt posibile pentru că avem atât metoda, cât și forța, lumina, care vor acționa asupra lor. Dar nu putem pur și simplu să predăm asta unor străini și să spunem: „Ia-o și folosește-o”. Ei nu posedă această simţire interioară.

Prin urmare, copiii care au crescut în cadrul metodei noastre educaționale și ajung la vârsta adultă la optsprezece sau douăzeci de ani devin un adevărat atu pentru umanitate. Ei vor forma stratul de instructori care îi lipsește omenirii. Vă puteți imagina cât de mult va fi nevoie de ei?

Comentariu: Dar vor avea de asemenea un ego grozav. Nu puteau încă să cadă în toate ispitele acestei lumi?

Răspunsul meu: Nu! Asta nu se va întâmpla sub nicio formă! Vedem asta la tinerii noștri. Cei care au fost crescuți în acest fel, lumina face totul; nu noi.

Cei care pot cădea în ispitele acestei lumi sunt oameni care vin la noi din afară. Au existat indivizi care au încercat să-și construiască propriile afaceri pe baza Cabalei. Câţi au fost de-a lungul deceniilor existenței noastre? Doar câţiva. Pur și simplu nu se întâmplă.

Nu interesează omul. El nu se poate gândi: „Cine mă va respecta acolo? Ce voi câștiga? Ce îmi vor da?” pentru că are în el un cu totul alt sistem de valori. Puteți vedea singuri cum trăim.

Comentariu: Adică, uneori, oamenii recidivează din cauza predispozițiilor personale, unii față de alcool, alții față de altceva.

Răspunsul meu: Dacă vorbim despre cineva care a venit din afară și a avut probleme de lungă durată cu drogurile, alcoolismul sau ceva asemănător, atunci da. Dar vorbesc despre oameni care au fost crescuți printre noi încă de la naștere. Pur și simplu nu au acele tendințe.

Puteți vedea asta la copiii noștri. Ei nu sunt atraşi în altă parte. Ei spun: „Vrem să petrecem timp cu propriile noastre tinere, să construim familii între noi, să organizăm un club pentru noi. Nu vrem să întâlnim oameni din afară. Nici măcar nu avem despre ce să vorbim cu ei” și așa mai departe.

Avem deja copii care au crescut aici, și-au întemeiat propriile familii și acum au copii ai lor. Așa începe să apară următoarea generație – generația care a ieșit din Egipt, generația care dă deja roade.

Întrebare: Puneți mari speranțe în copii?

Răspuns: Da! Cred că acesta este cel mai important lucru. Cel mai important!

Vedem ce a făcut Moise cu poporul care a ieşit din Egipt. Generația aceea pe care a condus-o din Egipt a trebuit să moară în pustie. Doar cei născuți în pustie au intrat în Țara lui Israel. Același principiu se aplică aici.

Cred doar în creșterea unui om de la bun început și în a-i oferi direcția corectă în viață; asta este tot. Va rămâne cu asta toată viața. Nu o va părăsi, pentru că viața însăși îi va arăta continuu că a fost format corect.

În acest fel, acești copii vor primi o educație și o creștere, vor deveni profesioniști în diverse domenii și vor putea să se integreze în sistemul nostru și să lucreze cu noi. Și dacă nu, se vor putea angaja în orice altă profesie pe care o vor alege.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru adolescenţi” 10/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Discuţii despre Treptele Scării, Partea 169

Cum putem să nu vrem să primim ceva, dacă în primul rând nu l-am primit niciodată?

Din moment ce spiritualitatea este ascunsă, se pare că o dorim, dar în realitate vrem mai ales să scăpăm de suferința noastră. Ni se oferă diferite tipuri de suferință în starea noastră în această lume și trebuie să scăpăm de suferință. Atunci ni se pare că suntem atrași de spiritualitate pentru că ne dorim cu adevărat. Cu toate acestea, în adevăr nu ne putem dori ceva înainte de a fi văzut și simțit aceel ceva. Nici măcar farmecul necunoscutului pe care ni-l imaginăm pentru noi înșine nu este spiritualitate. Spiritualitatea este pentru a dărui, nu ceea ce noi ne imaginăm că este. Din când în când, un caracter și o imagine diferită a spiritualității ne devin clare, dar pe măsură ce progresăm, forma spiritualității se schimbă constant pentru noi.

Prin urmare, nu ne putem dori spiritualitate așa cum este ea cu adevărat, deoarece este opusă nouă. Suntem împinși către spiritualitate pentru că se pare că ne va rezolva problemele. Apoi mica dorinta de a primi pentru spiritualitate pe care o avem, care este in esenţă simplă curiozitate, o dezvoltăm treptat prin studiu, auzind din mediul înconjurător, din societate: „Merită”, „Este important”, „Este grozav”. Acest lucru ne atrage și ne obligăm să studiem, să muncim și să facem acțiuni care ne vor ajuta. Acest studiu și aceste acțiuni ne ajută să atragem lumina înconjurătoare.

Când atragem lumina înconjurătoare, primim un har de Kduşa pe care nu l-am avut niciodată înainte. Chiar dacă părea că ne dorim atât de mult spiritualitatea, harul de Kduşa pe care îl primim este cu totul diferit. Harul de Kduşa înseamnă că începem să fim de acord cu faptul că trebuie să ajungem la starea de „pentru a dărui”. Acesta este un fenomen foarte ciudat și nenatural, în care în generalul Lo Lişma  („nu de dragul Ei”) începe să apară o mică Lişma („de dragul Ei”). Cu alte cuvinte, vrem să facem munca astfel încât atât noi, cât și Creatorul să avem ceva. Desigur, dacă nu s-ar câștiga nimic pentru noi înșine, nu am face treaba, dar deja apare o anumită intenție că va fi și pentru Creator.

Această stare se numește „Lo Lişma care duce la Lişma”. Tranziția apare deja acolo, asemănătoare cu spargerea vaselor, unde în vas, în Malchut, există o scânteie de Bina, prin care Malchut poate primi mai târziu corectarea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Se spune că Avraam a primit o instrucțiune de la Creator pentru a îndeplini o poruncă. Dar nu era sigur de sine și s-a dus să se consulte cu alții. Nu are el încredere în Creator? La urma urmei, Avraam Îl simte deja.

Răspuns: Vorbim despre modul în care omul își evaluează propriile forțe. Omul trăiește ca un animal timp de mii de ani, de la o încarnare la alta, la fel ca restul lumii.

Am trăit prin multe cicluri de reîncarnare, în tot felul de forme și în diverse locuri. De-a lungul acestor cicluri ale sufletului, ne-am dezvoltat în funcție de dorințele și cerințele noastre. Vedem natura acestei dezvoltări: sufletul evoluează și cere din ce în ce mai mult.

De ce sufletul? Pentru că partea animalică din noi nu se dezvoltă. Corpul nostru rămâne același corp. Dacă nu ar fi partea spirituală la om, am fi exact ca un animal. Evoluează animalele și cer brusc televiziune, automobile, rachete sau muzică? Nimic de genul acesta. Un animal rămâne animal. Așa cum se naște, așa rămâne. Un animal are o singură lege: să aibă grijă de existența sa.

Prin urmare, ceea ce se dezvoltă în noi este aspectul spiritual, care evoluează în două etape. Prima etapă este materială, animalică sau un fel de fază animal-spirituală. Urmărim sexul, onoarea, banii și cunoașterea. Sufletul se dezvoltă în acest fel, dar această dezvoltare are loc prin căutarea plăcerilor găsite în această lume.

După ce s-a dezvoltat în acest mod de-a lungul multor încarnări, în el se dezvăluie o Hisaron, o lipsă sau o dorință de plăceri spirituale. Omul începe să simtă „punctul din inimă”; își dorește ceva ce este dincolo de această lume, dincolo de plăcerile pe care le poate primi în simțurile sale corporale.

Plăcerea spirituală care îi lipsește omului se numește Or (lumină), iar mediul prin care o poate primi și percepe se numește Neşama (suflet) – un vas spiritual sau Kli.

Când omul începe să dezvolte acest Kli chiar dacă treptat, prin acordarea acestei lipse (Hisaron) care apare în om după toată dezvoltarea animalică ce se întinde pe parcursul multor încarnări, el devine similar cu Avraam.

Ei încep să simtă o aspirație, o dorință de spiritualitate. Aceasta este similar cu Creatorul care le-ar spune: „Dezvoltă-te, ajunge la o stare nouă, specială, mai bună”. Și apoi omul începe să simtă diverse forțe, gânduri și impulsuri care sunt fie pentru acea stare, fie împotriva ei.

Rabaş explică faptul că aceasta este ca o piesă de teatru, în care fiecare actor portretizează o anumită calitate în interiorul omului. Astfel, Mamre este o calitate în interiorul omului, Sara este alta, întreaga gospodărie a lui Avraam cu toate vitele sale, câmpul său (pe scurt, toate capcanele unui stil de viață beduin) reprezintă forțele sufletului lor care sunt fie pentru dezvoltarea lor, fie împotriva ei.

De ce trebuie să fie așa? La urma urmei, Creatorul spune: „Lech Lecha!” „Ieși!” Drumul este trasat, mergi înainte! Deci, de ce ar trebui să existe îndoieli? De ce ar trebui să te opui?

Pentru că intenția este ca tu să devii o ființă umană, să te dezvolți într-o ființă umană și să nu rămâi un animal. Omul ar putea fi lăsat ca o marionetă și îmbunătățit, transformat în orice își dorește, fără propria conștientizare sau participare.

Dar în acest caz, ființa creată ar rămâne la nivel animal, în timp ce scopul este de a încânta ființele create prin ridicarea unui om la nivelul Creatorului, deoarece încântarea lor la un grad inferior nu este considerată încântare din perspectiva Creatorului. Dacă există ceva bun, acesta poate exista doar în forma sa cea mai deplină. Adică, a oferi ceva mai puțin decât „binele cel mai mare” nu înseamnă cu adevărat „a încânta”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare (de pe Facebook): Care este cea mai importantă întrebare pe care v-o puneţi și la care nu aţi găsit încă un răspuns?

Răspuns: Cea mai importantă întrebare la care nu am găsit încă un răspuns este aceasta: Cum te pot aduce personal în starea în care Îl dezvălui pe Creator și apoi să le explici tuturor celorlalți?

Nu glumesc. De fapt, cea mai mare preocupare a mea este cum să aduc tuturor metoda de corectare a lumii, metoda de atingere a fericirii.

Din KabTV „Răspunsuri la întrebări de pe Facebook”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: În diferite momente ați subliniat importanța diferitelor subiecte. Mai întâi a fost educaţia copiilor, apoi gestionarea crizelor, apoi scrierile lui Baal HaSulam sau articolele lui Rabaş, apoi Cartea Zohar, apoi Studiul celor Zece Sfirot (TES). De fiecare dată, oamenii tind să creadă că acesta este acum subiectul final și cel mai important pe care ar trebui să se concentreze.

Răspunsul meu: Da, în acest fel, studiem treptat materialul până când în cele din urmă, totul se reunește într-un întreg unificat.

În Cabala, nu există practic nicio separare. Dificultatea este că nu putem înțelege totul simultan, așa că studiem subiect cu subiect. Mai târziu, toate aceste subiecte separate se contopesc într-o singură știință unificată, o metodă cuprinzătoare.

Același lucru se întâmplă și în lumea noastră. Studiem realitatea împărțind-o în fizică, chimie, biologie, geografie, istorie, în mii de materii și specialități diferite.

Dar de unde vine toată această diviziune? Lumea este o singură realitate! De ce am împărțit-o în atâtea părți separate? Materia minerală este un domeniu, viața vegetală este altul, viața animală este altul, ființele umane sunt și ele altele.

De ce am nevoie de aceste diviziuni? Pentru că sunt incapabil să integrez totul în mintea mea deodată. Nu pot conține toate aceste științe simultan în mine. De aceea există diferite profesii și de aceea oamenii devin specialiști.

În Cabala însă, o astfel de separare nu există cu adevărat. Totuși, pentru a îmbrățișa întreaga știință a lumii superioare, trebuie să o studiem bucată cu bucată. În timp, se integrează în noi, deoarece ne vom contopi și ne vom uni într-un suflet comun și nu va mai exista nicio separare între noi.

Pentru mine, totul va deveni unul. Mai mult, va continua să se simplifice până când se va reduce la un singur vas care conține lumina simplă. În aceasta se află întreaga creație – inclusiv propria noastră lume mică.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Agresiunea împotriva lui Laitman”, 13.10. 2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Sunt dorințele mele predeterminate de Creator? În acest moment, acționez conform intențiilor mele. Sunt aceste intenţii ale mele sau vin tot de la Creator?

Răspuns: În tine nu există nimic din tine. Acest lucru se aplică tuturor; totul vine de la Creator.

Uneori, Creatorul ne pune în cale situații foarte neplăcute, astfel încât mai târziu să ne dăm seama că ele au fost de fapt bune, și în acest fel, să învățăm din ele.

Dar când ne judecăm acțiunile trecute și suferim foarte mult din cauza lor, acestea sunt și acțiunile Creatorului care trec prin dorința noastră, prin egoismul nostru. Pur și simplu simțim ceea ce ne face Creatorul și acumulăm aceste impresii.

Întrebare: Când omul se întoarce direct către Creator, înseamnă că se întoarce de fapt către propriul său egoism?

Răspuns: Desigur. Dar chiar și asta este bine. În realitate, omul vorbește cu sine însuși în timp ce proiectează o imagine în fața sa.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 167

În spiritualitate, „feminin” se referă la dorința de a primi care necesită corectare, o deficiență, un vas gata de a fi corectat și umplut cu lumină. Așadar, de ce în mod tradițional, studiază bărbații cabala și nu femeile?

Distincția nu este despre superioritatea biologică, ci despre diferite structuri interioare și roluri în corectare.

O femeie, prin natura sa este în general mai conectată la realitatea concretă și la ordinea naturală a acestei lumi. Dorințele ei sunt mai ancorate în viața însăși, adică în casă, familie și stabilitate. Datorită acestei conexiuni profunde cu natura, îi este mai dificil să se detașeze de ea.

Un bărbat pe de altă parte, este în mod natural mai detașat de realitatea imediată. Această detașare îl face să facă mai multe greșeli în chestiuni lumești, dar îi permite și o capacitate mai mare de a se abstrage, de a se deconecta de la natură și de a tânji după ceva dincolo de ea. În general, femeile tind să funcționeze în această lume mai stabil și mai realist decât bărbații.

Prin urmare, deficiența de spiritualitate nu depinde de sexul fizic, ci de măsura în care ne putem ridica deasupra naturii noastre și putem tânji după adeziunea cu Creatorul.

Conform acestei viziuni tradiționale, bărbații sunt obligați la munca spirituală, deoarece natura lor permite (și necesită) această strădanie ascendentă. Femeile nu sunt obligate în același mod, cu excepția cazului în care o deficiență spirituală autentică se trezește în ele.

Există un fel de „test” descris:

Unei femei i se dă mai întâi ceea ce corespunde structurii sale naturale, adică un soț, o casă și copii (ceea ce se numește „o femeie de casă”). Dacă, după ce le are pe acestea, încă tânjește după sfinţenie, atunci scânteia este considerată autentică. Dacă ea caută spiritualitatea în timp ce îi lipsește împlinirea naturală de bază, s-ar putea să încerce să compenseze spiritual nevoile naturale nesatisfăcute.

De ce se aplică un test diferit bărbaților?

Este aşa, pentru că un bărbat nu experimentează în mod natural atașamentul față de casă și familie în același mod. Prin urmare, el trebuie să fie de asemenea, ancorat (căsătorit, responsabil și muncitor) înainte de a se angaja serios în munca spirituală. Nici el nu poate scăpa de responsabilitatea lumească. Un bărbat fără poveri și responsabilități este de asemenea, considerat nepregătit. Prin urmare, ambii sunt testaţi în funcție de structurile lor interioare diferite.

Chiar și atunci când femeile studiază, în mod tradițional, metoda este diferită, deoarece sufletele masculine și feminine reprezintă moduri diferite de structură spirituală. Din acest motiv, studiul serios nu a fost realizat în mod tradițional în contexte mixte.

Se spune o poveste ilustrativă despre fiica cea mare a lui RABAŞ, care își dorea intens să studieze. Baal HaSulam chiar a învățat-o înainte de căsătorie. Totuși, odată ce a rămas însărcinată, dorința ei de a studia a dispărut complet. Gândurile ei s-au îndreptat pe deplin către copilul ei. RABAŞ ar fi observat acest lucru cu uimire. Acest lucru este prezentat ca un exemplu al modului puternic de operare al naturii.

Astăzi însă, situația este diferită. Multe femei care au vieți stabile, cu o familie, o casă și împlinire în această lume, simt încă o atracție puternică spre Cabala. Acesta este considerat un fenomen relativ nou. Uneori, trezirea ar putea fi influențată de mediu sau de contextul social, dar chiar și asta poate accelera dezvoltarea punctului din inimă până când acesta se aprinde independent.

În orice caz, dacă există o dorință spirituală autentică, o femeie poate cu siguranță să urmărească spiritualitatea. Totuși, viziunea tradițională susține că forma de studiu și de muncă interioară diferă, deoarece rădăcinile spirituale ale sufletelor masculine și feminine sunt diferite.

În cele din urmă, în spiritualitate, „masculin” și „feminin” sunt calități interioare prezente în fiecare om. Aspectul feminin este deficiența, dorința de a primi. Aspectul masculin este intenția de a dărui. Ambele sunt necesare pentru o corectare completă.

Dintr-o discuție despre articolul lui Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă 11.06.2002

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Comentariu: Neuronii care alcătuiesc creierul nostru funcționează ca niște porți logice. Sunt adaptați pentru a reflecta logica ce există în natură și a o reproduce în creier și în sistemul nervos. Prin urmare, pot simți când informațiile care ajung la ei nu corespund acelei logici.

Mi se pare că, dacă unui om i se prezintă informații false, acesta începe să le simtă la nivelul neuronilor. Și dacă omul este hrănit continuu cu informații false, acest lucru poate duce chiar la boală. Istoria oferă exemple despre cum anii de hrănire a oamenilor cu informații false au dus la consecințe sociale și fenomene negative răspândite.

Cu alte cuvinte, există un adevăr obiectiv în natură care se reflectă în neuroni înșiși, permițându-le să detecteze falsitatea.

Răspunsul meu: Adevărul este că în conștiința umană există două niveluri ale naturii. Nivelul superior reprezintă conexiunea perfectă între toate părțile naturii, în timp ce nivelul inferior este o conexiune absolut fragmentată, egoistă.

Astăzi funcționăm la nivel egoist, în alienare reciprocă unii faţă de alții. Totuși, natura este aranjată în așa fel încât, prin toate sentimentele pozitive și negative care apar în noi și prin compararea rațiunii și emoției, ea ne conduce treptat la examinarea a ceea ce este cu adevărat adevărul.

Inevitabil, va trebui să acceptăm sistemul interconectării complete și vom începe să percepem acest întreg sistem existând de dragul naturii sale atotcuprinzătoare și întregimii sale. El există în fiecare om.

Prin urmare, este foarte posibil ca neuronii noștri să simtă că percepția adevărului este inerentă naturii noastre. În esență, suntem structurați corect; doar că toate acestea sunt acoperite de un egoism imens care ne ascunde sistemul complet, închis, care este în întregime bun.

Din KabTV emisiunea „Împreună despre lucrul cel mai important. Alexander Jdanov”, 08.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare (de pe Facebook): Cum poate fi plasat Dumnezeu într-un sistem? Dumnezeu a creat această lume, dar credeți că El poate fi înțeles de mintea umană?

Răspuns: Nu, nu cred. Aveți perfectă dreptate. Dumnezeu nu poate fi plasat într-un sistem. El nu poate fi revelat prin intelectul uman sau simțurile umane.

Pentru a face acest lucru, trebuie să creăm în noi înșine astfel de condiții pentru a dobândi calități, simțiri și discernăminte care corespund Creatorului, corespund lui Dumnezeu. Apoi, în cadrul acestora vom începe să-L percepem.

Este ca orice altceva din lumea noastră: dacă percep un anumit fenomen, atunci acesta există în mine, și prin urmare, îl pot percepe în afara mea. Așa funcționează toate instrumentele noastre. Dacă unul dintre instrumentele mele nu este acordat la frecvența sau la fenomenul pe care doresc să-l investighez, atunci nu-l voi percepe. De exemplu, fără un receptor radio nu pot recepționa unde radio, deoarece nu posed un astfel de aparat senzorial.

Prin urmare, omul obișnuit din lumea noastră nu-L poate percepe pe Dumnezeu, Creatorul, decât dacă se acordează corect la El. Ce înseamnă să te acordezi? Există o metodă pentru aceasta numită înțelepciunea Cabala. Este metoda de dezvăluire a Creatorului unui om în această lume.

Se bazează pe permiterea treptată a omului să dobândească proprietăți care corespund Creatorului. Apoi, în cadrul acestor calități, omul Îl poate descoperi pe Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.03.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→