Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă nu experimentez coborâri? La urma urmei, sunt în cel mai bun grup și am sursele și un profesor.

Răspuns: Dacă totul merge bine pentru tine, dacă studiezi și te simți împlinit de „sfințenia” care vine din respectarea poruncilor, atunci este un semn că nu te străduiești suficient sau că poate depui eforturi fizice, dar nu interioare. Nu cauți atât de profund pe cât ai putea. Și cel mai probabil încă nu ești cu adevărat conectat cu ceilalți. Poți lucra fizic alături de ei tot timpul, dar a fi conectat cu ei înseamnă a vedea în ei ceva ce tu însuți nu ai.

Se pare că îți lipsește o măsură suficientă de invidie. Ești mulțumit cu ceea ce ai: „Slavă Domnului, am ceva. Este minunat. Mulțumesc, Creatorule. Totul este bine. Totul este spre bine. Sunt bucuros și sunt drept.” Atunci operezi doar pe linia dreaptă, iar numai pe linia dreaptă omul nu poate crește pentru că nu dobândește vase noi. Din păcate, aceasta este problema.

Întrebare: Dar nu ar trebui să rămânem mereu într-o dispoziție elevată?

Răspuns: Ar trebui să rămâneți într-o dispoziție elevată, în ciuda contrabalansului constant al părții stângi. De fiecare dată când vi se adaugă Kelim suplimentare, vă trageți spre dreapta. Dar fără linia stângă, ce valoare au toate acestea? Nu puteți crește în acest fel.

Creștem doar atunci când carnea crește, iar aceasta vine din Kelim pe care căutăm să le clarificăm. Deci, ceea ce vă lipsește este o măsură suficientă de invidie. „Combate invidia, crește înțelepciunea.” Nu sunteți invidios pe modul în care prietenii voștri studiază, iau notițe și lucrează. Invidia este esențială, dar trebuie să fie de tipul potrivit. Nu este dorința de a-l doborî pe prietenul vostru și faptul că nu vreți ca el să studieze și să acționeze așa cum faceți voi, ci mai degrabă aspirația de a deveni ca el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Există muncă în timpul unei ascensiuni și muncă în timpul unei coborâri, iar omul trebuie să încerce să găsească ceea ce este relevant pentru el în fiecare dintre aceste două stări. Dar cel mai important, el este obligat să muncească în timpul unei ascensiuni, deoarece în timpul unei coborâri nu există nimeni de la care să ceară nimic. Omul se poate afla într-o astfel de stare încât nici nu aude, nici nu se poate mișca din locul său, uneori nu doar interior, ci chiar fizic.

Dar în timpul unei ascensiuni, când omul experimentează un influx de forță, nu ar trebui să se bucure pur și simplu de ea, ca și cum s-ar simți bine și ar fi într-o stare de perfecţiune. El trebuie să înțeleagă că aceasta i-a fost dată de Sus, deși nu o merită. Totuși, atât starea de ascensiune, cât și starea de coborâre îi sunt date exclusiv de dragul avansării.

Nu există recompensă și pedeapsă în asta. Nu este vorba că, pentru că am suferit înainte, acum sunt recompensat simțindu-mă bine. Acesta este un gând complet greșit și o abordare incorectă a procesului prin care trecem.

Starea numită coborâre este dată pentru a simți propriile noastre calități, în timp ce starea numită ascensiune este dată pentru a simți calitățile Creatorului. Simțind propriile noastre calități în timpul coborârii și calitățile Creatorului în timpul ascensiunii, trebuie să lucrăm cu aceste două stări și să obținem din ele cel mai mare beneficiu posibil pentru avansarea noastră.

Dacă trecem prin aceste stări fără a le folosi pentru a avansa spre scopul creației, ele pur și simplu trec. Ni se va da o ascensiune și o coborâre o dată sau de două ori, apoi ele se vor opri. Sau vor fi trimise o dată la șase luni sau o dată pe an. Și astfel, anii vor trece.

Totul depinde de cât de intenționat se raportează omul la fiecare stare în care se află, fără să se gândească că i se dă ca recompensă sau ca pedeapsă, ci acceptând-o pur și simplu ca o stare de muncă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 173

Ce se întâmplă cu gradele anterioare gradului Creatorului?

Toate gradele anterioare gradului Creatorului sunt grade de echivalență de formă, care ne conduc treptat la o echivalență completă. Avem 620 de dorințe și trebuie să egalizăm folosirea fiecărei dorințe cu modul în care Creatorul își folosește dorințele. Aliniem fiecare dorință astfel încât să fie pentru a dărui, ceea ce înseamnă că utilizarea dorinței de către noi devine identică cu utilizarea dorințelor de către Creator.

Creatorul a creat această dorință prin intermediul unei lumini specific, care strălucește corespunzător acelei dorințe. Dacă 620 de lumini ies la iveală de la Creator, atunci fiecare lumină creează o dorință particulară de a primi în noi. Corectăm această dorință la „pentru a dărui”, iar apoi vasul devine ca lumina. Aceeași dorință devine similară cu acea lumină specifică, deoarece dăruiește înapoi conform aceleiași acțiuni.

Prin urmare, avem 620 de astfel de vase care dăruiesc înapoi Creatorului, așa cum Creatorul, prin 620 de lumini, dăruiește în acele vase. Prin urmare, se formează două sisteme în care acțiunile de dăruire sunt identice, denumite „ființa creată devine exact precum Creatorul”.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Orice face omul în timpul zilei în relație cu oamenii din jurul său prin corpul său și dorința umană, pur și simplu ca om care trăiește în această lume, nu are nimic de-a face cu Tora. Nu are legătură cu progresul spiritual sau cu Creatorul..

În urmă cu zece mii de ani, tot existau oameni în lumea noastră, care nu știau nimic despre Tora sau Porunci. Aveau vieți, o soție, copii, o casă și mâncare. Are asta legatura sau nu cu spiritualitatea? În mod similar, viața noastră obișnuită, care nu are legătură cu Cabala, nu aparține spiritualității. Aceasta este o existență asemănătoare unui animal în această lume.

Nu putem spune că este complet deconectat de lumea spirituală, deoarece totul aici este o ramură. Totuși, vorbim despre dorința de a primi pe planurile mineral, vegetal, animal și uman ale acestei lumi, care progresează treptat spre corectarea finală în ritm propriu, în conformitate cu ritmul general al realității.

Apoi, dorința generală de a primi a tuturor oamenilor a ajuns la o stare în care părți ale sufletului au început să coboare de Sus. O lumină a început să coboare, dezvăluind dorința de a primi, îmbrăcată în toți oamenii.

Când lumina coboară de Sus, apare un punct în inimă. În acest punct a intrat cineva pe nume Avram (după care i s-a dat numele Avraam), care a marcat începutul grupului. El a fost primul care a dezvăluit Creatorul și a inițiat un lanț de discipoli. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, întreaga umanitate ar fi continuat să trăiască fără revelația spirituală, conform ceasului general al universului și al realității.

De la Avraam încolo, omul capătă libertatea de a alege. Pe măsură ce lumina coboară asupra unui om, acesta are oportunitatea de a lua măsuri suplimentare pe cont propriu. Totuși, acest lucru se poate face numai în conexiune cu alte suflete.

Prin urmare, am nevoie de altcineva lângă mine. Nu este suficient să ai pe cineva în America sau Australia; la urma urmei, existau nativi americani pe vremea lui Avraam. Nu am nicio legătură cu ei; Am nevoie de cineva lângă mine, un prieten de la care pot obține o perspectivă și să dobândesc ceva.

Libera alegere constă în primirea suplimentară de Hisaron (lipsă sau dorință) de la un egal, atât în ​​timpul lui Avraam, cât și în timpul nostru. Creatorul i-a spus lui Avraam: „Voi face descendenții tăi la fel de numeroși ca stelele de pe cer”, adică ți-am dat condițiile liberei alegeri. Prin urmare, era necesar un grup apropiat pentru ca unul, în timp ce primeşte percepția de la altul, să poată dobândi dorința acelui om.

Nu funcționează situaţia ca un cabalist să fie aici și altul în altă parte, era necesar un grup, un grup care a ajuns să fie numit evrei (Yehudim). Erau irakieni și perși obișnuiți care au început să fie numiți evrei Yehudim și Ivrim (evrei de la rădăcina „Avru”, adică cei care au trecut la dorința Creatorului). Trebuie să facem distincția între sufletul care se îmbracă într-un om care necesită corectare, și trup.

Din Lectia zilnica de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă cobor la nivelul cauzei, dar nu pot discerne dacă este pozitivă sau negativă, ce ar trebui să fac?

Răspuns: Nu este nevoie să discernem dacă pricina este negativă sau pozitivă, deoarece nu există stări negative sau pozitive. Pur și simplu, percep „rău” sau „bun” în simţirile mele. Dar acest lucru este complet incorect. Fiecare stare are un singur scop: să mă trezească să caut o stare interioară mai profundă.

De ce percepem unele stări ca pozitive și altele ca negative? Acesta este ceva ce oamenii nu pot înțelege. Din moment ce suntem la începutul drumului nostru, majoritatea stărilor sunt percepute ca fiind negative. Suntem afectați de aceste așa-numite sentimente negative, deoarece oamenii tind să caute o cauză: „De ce mă simt rău?” Nimeni nu va întreba: „De ce mă simt bine?”

Faptul este că suntem făcuți din dorința de a primi, așa că nimeni nu întreabă: „De ce mă simt bine?” Dacă omul pune o astfel de întrebare, înseamnă că îi este frică că se simte prea bine. Experiența de viață îi spune că ceva atât de bun nu se întâmplă pur și simplu. Se teme că va trebui să plătească pentru asta.

Poți trezi omul numai prin stări rele și numai mai târziu prin sentimente bune, dar aceasta este deja o Klipa. Acest lucru este și mai dificil, pentru că unuia i se oferă multe lucruri bune, dar nimic din spiritualitate. Cu toate acestea, aceasta este pentru stările mai avansate, astfel încât omul să poată pune întrebarea „Care este sensul vieţii mele?” dintr-o stare bună.

Am totul în afară de Creator, dar am nevoie doar de El, nu am nevoie de nimic în afară de spiritualitate. Este ca un blestem: am multă mâncare înaintea mea, dar nu am nici gust nici apetit pentru ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Când omul simte o anumită greutate în muncă, Sitra Achra sosește și începe să se joace cu el, ducându-l în rătăcire, astfel încât să nu știe dacă ar trebui să se întoarcă la Creator sau nu. Într-adevăr, merită să ne întoarcem la El din fiecare stare.

Dar dacă cererea nu este autentică, de ce trebuie să mă întorc la Creator? Pur și simplu strig după Creator să facă munca pentru mine? Dacă nu simt nevoia de ajutorul Lui, dar tot plâng și Îi cer, atunci acest apel nu vine din adâncul inimii mele. Ce ar trebuii să fac?

Baal HaSulam spune că nu există o stare mai bună în viața unui om decât momentul în care acesta simte disperarea propriilor forțe. Simte că a încercat totul și că nimic nu îl poate ajuta. Un astfel de om este cu adevărat demn să-și ridice rugăciunea către Creator și numai o astfel de rugăciune va primi un răspuns de Sus.

Când vine disperarea de propriile mele forțe? Omul poate încerca tot felul de lucruri, făcând eforturi timp de 20 sau 30 de ani, și cine știe când se va termina și dacă se va termina vreodată sau nu?

Poate că nu este o chestiune de cantitate, ci de calitate. Nu contează câți ani petreci, ci mai degrabă cum i-ai petrecut. Ceea ce contează este atitudinea ta față de situația ta. Omul poate depune doar un mic efort, dar este suficient să se adreseze Creatorului cu un apel adevărat, fără îndoială că numai Creatorul îl poate ajuta și nu poate să o facă singur.

Cum îşi poate da seama omul de asta? La sfârșitul articolului „ Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate?”, Rabaş oferă un răspuns simplu, că omul trebuie să vadă aceste stări cu o etapă mai profundă. Atunci el va recunoaște că Creatorul îi dă această stare. După aceea, el va descoperi că trebuie să apeleze fără întârziere la Creator pentru ajutor.

Acest lucru este foarte important. Toate eforturile pe care le face omul singur, fără a se întoarce la Creator, sunt toate goale. Le lipsește semnificația spirituală, indiferent cât de mult efort a fost investit în ele. Astfel de acțiuni pur și simplu nu contează. Omul nici măcar nu trebuie să le execute, deoarece sunt doar o pierdere de timp și energie.

Eu trebuie doar să descopăr că fiecare stare prin care trec vine de la Creator pentru ca eu să mă întorc către El. Dacă există o anumită întârziere între simțirea stării mele și întoarcerea către Creator ca urmare a acelei stări, aceasta este deja Sitra Achra (cealaltă parte sau forța impură). Acolo se instalează confuzia și nedumerirea și se strecoară gândurile și calculele străine atunci când încerc să rezolv singur o situație dificilă.

Acest punct este foarte important; este ca fundația. Este foarte dificil să ai un control asupra acestui punct fără presiunea și influența grupului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Considerăm munca spirituală ca pe un mijloc de a atinge un scop. Scopul este descris ca fiind bun, frumos și plăcut. Scopul este viața veșnică și odihna veșnică.

Tot ce este scris de cabalişti este destinat oamenilor leneși? „Muncește acum și după aceea, slavă Domnului, te vei odihni”? Interpretările pe această temă nu se termină.

Chiar trebuie să mor pentru a atinge scopul? Ce trebuie să obțin mai exact pentru a mă odihni? Este ca în glumă: un bărbat stă întins sub un copac și i se spune: „Du-te la muncă”.

„Pentru ce?”

„Vei câștiga mulți bani și te vei odihni, întins sub copac!”

Și el răspunde: „Dar eu sunt deja întins sub copac!”

La fel este și aici: Ce înseamnă că acum trebuie să muncesc și după aceea mă voi odihni, odihna va veni mai târziu? La urma urmei, se spune că odihna este scopul creației.

Studiem că realitatea este neschimbătoare. Lumina superioară este în repaus absolut în Kli-ul Său. Această stare este pregătită de la bun început și suntem deja în ea, deși deocamdată ne este ascunsă.

Baal HaSulam aduce multe exemple în acest sens. De exemplu, povestea despre fiul unui om bogat care stă la subsol până când crește și înțelege unde se află sau despre oameni care aleargă la palatul regelui pentru a ajunge la El. Totuși, în cele din urmă, după cum se spune: „Și vei mânca ceea ce a fost de mult strâns”; adică suntem deja în această stare, dar trebuie să pregătim Kelim (vasele) pentru a o simți.

Pregătirea vaselor este numită exercitarea de efort sau muncă. După ce omul și-a pregătit Kelim, el atinge echivalența de formă cu lumina: lumina este în repaus absolut, iar omul ajunge și el în această stare. Aceasta este o explicație parțială a motivului pentru care scopul este numit odihnă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 172

Care este semnificația pentru „binele și încântarea pe care Creatorul a dorit să le dea ființelor Sale create”?

Aceasta se referă la nivelul Creatorului. Nu există nimic bun și încântător decât Însuși Creatorul, adică starea și gradul Lui. Acesta este la ceea ce a vrut Creatorul să ajungă ființa creată. Orice altceva nu poate fi numit „a face bine ființelor Sale create”. Orice ar fi mai puțin, ar fi pur și simplu milă față de ființa creată. Aceasta pentru că „Binele” este Însuși Creatorul, pe care noi îl numim „Bunul care face binele” și El dorește ca noi să ajungem la acea bunătate.

Trebuie să ajungem la starea Creatorului, care este cu siguranță mai mult decât simpla primire de la El sau să-L simțim. Înseamnă a ajunge efectiv la starea Lui.

Aceasta este ceea ce se înțelege prin echivalența de formă, care este numită „adeziune” (Dvekut). „Prin faptele Tale Te cunoaștem” înseamnă că recunoaștem acțiunile Lui, devenim egali cu ele, și făcând asta, existăm la același nivel, în același grad. Când desăvârșim această stare, nu este că primim de la El, ci devenim ca Zeir Anpin și Nukva (ZON), care există într-o cuplare neîntreruptă (Zivug de lo Pasik) la statură egală, și atunci nu există deficiență a ființei create în raport cu gradul Creatorului. Acesta este numit „Bunul care face bine”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Ce înseamnă când vorbim despre odihnă? Poate că nu seamănă deloc cu ceea ce înțeleg eu acum prin acest cuvânt. Raportat la ce, este odihnă sau nu este odihnă? Îmi amintesc când eram copil și alergam constant după o minge, toată lumea striga la mine: „Așează-te, odihnește-te puțin!”

Dar nu simțeam că, să mă așez și să mă opresc înseamnă odihnă. Dimpotrivă, pentru mine era un efort  mare. A alerga după minge era atât plăcut, cât și confortabil.

Deci, cum se poate măsura și decide ce este odihna, pauza și ce este efortul și munca? Aceasta este măsurată în raport cu Kelim [vase]. Dacă Kli-ul [vasul] simte tensiune și o nepotrivire între ceea ce este dorit și real, adică între ceea ce ar trebui să fie și locul în care este Kli-ul de fapt, aceasta înseamnă că Kli-ul nu este într-o stare de odihnă. Căci diferența pe care o simte îl împinge către „mișcarea” spirituală și asta înseamnă automat că Kli-ul nu este în repaus.

Și un Kli care a ajuns la echivalența calităților cu obiectivul nu simte nicio diferență față de acesta, și prin urmare, chiar și în timp ce „este în zbor,” ca un copil care alergă după o minge, poate simți odihnă.

Principiul relativității vorbește și despre asta. Nu este important cu ce viteză te deplasezi, ci să nu accelerezi sau să decelerezi. Adică nu există lipsă „în spate” și nici lipsă „în fața” de tine, ești echilibrat în starea în care te afli. Și atunci aceasta este simțită ca odihnă.

Cum se ajunge la asta? Prin echivalența de formă (a calităților) cu mediul, cu lumina în care existăm. Cum se poate ajunge la echivalența cu calitățile luminii?

Baal HaSulam spune că pentru aceasta există Tora scrisă și cea orală. Prin intermediul uneia dintre ele dobândim intenția de a dărui, iar prin intermediul celeilalte știm ce să facem cu această intenție. Și când dobândim capacitatea de a împlini aceste două acțiuni: de a primi cu intenția de a dărui, de a împlini poruncile (acțiuni spirituale de dragul dăruirii), atunci atingem scopul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Pe de o parte, se spune că nu trebuie să disperi, iar pe de altă parte, că trebuie neapărat să ajungi la disperare. Este necesar sau nu?

Răspuns: Este atât necesar, cât și interzis, în același timp. Pe de o parte, eu însumi nu am voie să mă aduc într-o stare de disperare. Pe de altă parte, este necesar să ajungi într-o stare în care ești slăbit de Sus într-o asemenea măsură încât să disperi și să te simți neputincios, dezamăgit de propriile forțe, și atunci poți să ridici o rugăciune.

Este greu de explicat acest lucru în câteva cuvinte. Pentru a descrie stările prin care trecem înainte de Machsom (bariera spirituală), Rabaş a scris cinci volume. Limbajul nostru este incapabil să transmită acest lucru, și în acest sens este mort. Ne lipsesc mijloacele pentru a o exprima. Numai lumina care umple Kli-ul [vasul] poate face acest lucru; ea dă totul.

Pentru noi, această umplere este împărțită în mentală, emoțională, spirituală și așa mai departe. Adevărata umplere a dorinței de a primi, suma netă primită de la lumină, este răspunsul suprem. Fără aceasta, nimic nu va ajuta. Omul se poate strădui să obțină din ce în ce mai mult, dar nu va exista nicio realizare.

Este ca și cum am dori să obținem împlinirea interioară prin înmulțirea hainelor noastre externe. Cu toate acestea, nu se întâmplă așa. Poți să-mi povestești la nesfârșit despre un fel de mâncare delicioasă, dar dacă nu l-am gustat, nu m-am bucurat sau nu m-am umplut cu el, toate descrierile sunt fără valoare.

Mai târziu, pot spune altcuiva despre asta folosind descrierile tale, iar el o va transmite mai departe și așa mai departe. Acest lucru este exact ceea ce facem în lumea noastră. Dar ce valoare au toate astea?

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→