Eu percep fiecare stare care vine la mine așa cum este și vreau să o examinez, indiferent dacă mă simt bine sau rău. După cum se spune: „Tot ceea ce face Creatorul este spre binele nostru”.

Consider aceste stări ca având dreptul să existe și ca venind pentru a mă corecta într-o asemenea măsură încât „Chiar dacă o sabie ascuțită este apăsată pe gâtul omului, să nu disperăm de milă”. Cu alte cuvinte, fiecare lucru este o corectare.

Este clar că acest lucru este ușor de spus, dar noi nu suntem capabili să îl facem în mod constant. La început, ești gata să reziști și să distrugi totul.

La o a doua gândire, începi să te raportezi la situație, să zicem, în mod corect.

Dacă îți amintești că acest lucru a venit la tine pentru corectarea ta, atunci trebuie să te îndrepți către a treia perspectivă: că nu există nimeni în afară de Creator. Și apoi, în acea stare, prin suferință și durere, vei începe să-L revelezi și vei ajunge imediat la simtirea dulceței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Diverse evenimente și tot felul de acțiuni au loc în jurul tău. Cum faci distincția între ceea ce aparține lumii materiale și ceea ce aparține lumii spirituale?

Răspuns: Tot ceea ce fac oamenii în lumea noastră dincolo de ceea ce este minim necesar pentru a se susține, în cele din urmă funcționează în detrimentul lor. Totul este considerat o pierdere. Prin urmare, se întoarce la ei sub forma a tot felul de suferințe. Dar ei nu pot face altfel, pentru că nu sunt capabili încă să determine cum ar trebui să se raporteze corect la lume.

Cei în care se trezește punctul din inimă sunt aduși la Cbbala. Ei aud tot felul de sfaturi: „Nu-ți mai pierde timpul cu preocupări deșarte în această lume. Cufundă-te complet în lumea superioară și ocupă-te de această lume doar în măsura în care este necesar. Atunci totul va fi confortabil și bun.” Dar chiar și acestea, omul nu le aude.

De exemplu, avem mulți studenți care se consideră prietenii noștri și, presupuși cabaliști, totuși sunt implicați în afaceri de nivel înalt, tranzacționând și câștigând multe milioane de dolari pe an. Ei aud aceste lucruri, și în același timp, nu le aud. Așa este natura umană.

Prin urmare, este nevoie de un vast câmp de activitate și de mulți ani înainte ca ceva să înceapă să se manifeste în interiorul unui om. Și chiar și atunci, nu depinde de omul în sine, ci de societatea înconjurătoare, de grup și de studiu, cu alte cuvinte, exclusiv de influența luminii superioare asupra sa. Atunci va auzi.

Întrebare: Dar cum poate influența lumina superioară omul, dacă acesta nu se află în ea?

Răspuns: Dar este el conectat la ea într-un fel, sau deloc? Aceasta este adevărata întrebare. Participă el la comunitatea noastră prin acțiunile sale, prin sprijinul său financiar substanțial, prin diseminarea împreună cu grupul sau printr-o altă formă de asistență?

Dar dacă se deconectează de grup și există doar nominal, purtând doar numele, atunci asta este, a trecut la următoarea reîncarnare. Pur și simplu va trece prin această viață până la sfârșit, va trăi restul ei, va muri și apoi se va naște din nou. La un moment dat, va primi din nou „punctul din inimă”. Nu se știe cum îl va pătrunde, în ce etapă a vieții sau în ce fel.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Diferența dintre material și spiritual”, 25.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În timpul unei ascensiuni, unui om i se dă în mod deliberat o anumită măsură de iluminare pentru a putea simți perfecţiunea. Dar aceasta vine la om de Sus, nu ca ceva ce el a câștigat pe cont propriu, și este dată tocmai pentru ca omul să simtă clar calitățile Creatorului și să înțeleagă, cel puțin într-o mică măsură, natura spiritualității. Pe baza acestei experiențe, omul este menit să aprofundeze Tora, studiul, articolele, scrisorile și tot materialul care anterior îi era neclar.

Acum, trebuie să lucreze prin acest material, să îl înțeleagă și să internalizeze cu adevărat ceva din el. În funcție de cât de repede și eficient îl foloseşte și în funcție de dorința lui de a obține beneficii maxime în timpul ascensiunii, va dobândi cunoștințe, simțiri și discernăminte.

Mai târziu, când oamenii sunt în „coborâre”, trebuie să înțeleagă că acum li se dă starea opusă ascensiunii, îndepărtarea de Creator, astfel încât să poată simți cine sunt fără influența luminii înconjurătoare. Dar în orice caz, lumina înconjurătoare îi luminează, astfel încât să poată vedea că nu înțeleg sau nu simt și că se află în întuneric, în îndepărtare și în coborâre. Aceasta este iluminarea luminii înconjurătoare, dar așa cum se numește, în „Achoraim”.

Apoi, în starea de coborâre, omul este de asemenea obligat să lucreze, adică să nu se cufunde în această stare, să nu-și studieze Kelim, deoarece acestea pot fi studiate doar în interacțiunea lor cu lumina.

Dacă, în timp ce încearcă să iasă din starea de coborâre, omul nu este capabil să studieze sau să se angajeze în muncă interioară, ar trebui în schimb să efectueze acțiuni fizice în grup, în bucătărie, nu contează unde. Deși el le efectuează mecanic, cu mâinile și picioarele și nu își poate angaja mintea și inima, aceste eforturi vor fi considerate acțiuni spirituale autentice, în Keli spirituale, deoarece aceasta este cea mai mare exprimare spirituală de sine de care este capabil omul.

Însă când după o perioadă de coborâre, omul primește o iluminare de Sus, nu trebuie să creadă că este rezultatul propriei munci, că el însuși a depășit, a acționat și a atins. I se dă o altă stare de Sus în care trebuie să lucreze, și poate, aceasta este numită ascensiune. Încă nu se știe cu adevărat ce sunt: o ascensiune și o coborâre.

Ar trebui să evaluăm aceste stări nu în funcție de cât de aproape sau de departe suntem de Creator din cauza unei treziri de Sus, ci în funcție de măsura în care prin propria noastră trezire de jos, ne străduim să ne apropiem de El. Se poate ca în timpul unei coborâri dorința omului pentru Creator să fie mai mare decât în ​​timpul unei ascensiuni; atunci coborârea este o ascensiune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 175

Trebuie să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul împotriva calui care calomniază?

Nu, nu ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul. Ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” după ce ne-am examinat pe noi înșine, ne-am confruntat cu acea calomnie și am știut de unde provine, din propriile noastre vase. Când recunoaștem cauza calomniei și o analizăm profund, simțim cât de mult se opune scopului și cum interferează cu atingerea lui. Atunci, putem spune cu adevărat: „Acest discurs calomnios este rău pentru mine, deoarece este rău pentru Creator.”

Prin aceasta, ne unim deja cu Creatorul împotriva acelui discurs și apoi putem ruga Creatorul să-l corecteze. Înainte de a ne uni cu Creatorul împotriva răului, nu-I putem cere să-l corecteze.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Înainte de fiecare lecţie, omul ar trebui să se gândească: ce voi primi din acest studiu? Această pregătire interioară dinaintea lecției ar trebui să îl pregătească astfel încât, în timpul studiului, să poată gândi corect. Acest lucru este posibil. Omul trebuie pur și simplu să se obișnuiască cu el, și treptat, va deveni natural. Există multe lucruri pe care trebuie să le facem într-un mod foarte simplu, necomplicat, „ca un bou la jug și un măgar la povară”.

De ce ni s-au dat rațiunea și gândirea? Să căutăm și să descoperim singurul lucru de care merită cu adevărat să ne agățăm: să studiem, să examinăm ce ni se întâmplă. Acest studiu ar trebui să ne conducă la concluzia numită recunoașterea răului. Nu ar trebui să mă opun la nimic și nici să mă forțez să fac ceva. Asta nu este de niciun folos.

Trebuie doar să fiu atent la ceea ce face Creatorul cu mine! Din aceasta, încep treptat să înțeleg: cine sunt eu, cine este El, ce vrea El, de ce aranjează aceste lucruri pentru mine și cu ce subtilitate o face. Prin aceasta, ajung încet să cunosc natura.

Cabala este studiul naturii, dar într-un sens mai larg. Include lumea cauzelor, unde totul este conceput și pregătit, și de acolo se extinde la natura noastră, la noi înșine și la mediul nostru înconjurător.

Astfel, studiindu-ne pe noi înșine, așa cum se spune: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște” și „Din trupul meu Îl voi vedea pe Creator”, ajungem să studiem întreaga realitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dacă un om se află într-o stare de coborâre  sau de ascensiune, depinde de modul în care el își evaluează condiția, fie în funcție de realitatea spirituală actuală, fie în funcție de propria atitudine față de acea stare. De exemplu, uit unde mă aflu și încep să-mi amintesc cum ieri am jucat cărți cu prietenii mei, am băut bere și m-am simțit bine și eram fericit. În acel moment, am considerat că acel timp a fost o ascensiune.

Apoi, dintr-o dată, „mă trezesc” și mă întreb: „La ce mă gândesc chiar acum? Unde sunt? În ce sunt cufundat?” În acel moment, încep să realizez că aceasta este de fapt o coborâre. În realitate, putem determina dacă suntem într-o ascensiune sau o coborâre doar în raport cu lumina înconjurătoare. Dacă vrem cu adevărat să evaluăm unde ne aflăm, acesta este singurul criteriu.

Omul poate sta aici pe un scaun, dar totuși el călătorește prin lume în interior. După cum se spune pe bună dreptate: „Omul este acolo unde sunt gândurile sale.”

Dar vorbim despre o situație în care de exemplu, omul este complet cufundat în studiu, dar se chinuie în interior, iar acesta nu este un gând corect. Sau se gândește la chestiuni legate de activitățile sale în cadrul grupului, și nici asta nu este corect. În timpul studiului, el și întregul grup ar trebui să simtă că sunt conectați la Creator prin materialul pe care îl studiază. Aceasta este cu adevărat starea spre care ar trebui să aspire omul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Într-o stare de coborâre, cum pot găsi puterea de a mă trezi de jos?

Răspuns: Pentru a permite unui om să facă un efort, o mișcare independentă, acesta este lăsat singur. În loc să fie atras spre scop de o forță de Sus, el este blocat în a-l atinge. Totuși, acest lucru nu începe imediat. La început, omul este ușor ghidat în direcția corectă, ceea ce îi permite să experimenteze și să distingă anumite lucruri, deși într-un mod limitat, de începător.

Brusc, acest lucru este oprit, iar omul are sentimentul că este complet deconectat, cu o dispoziție proastă, el cade atât în ​​viața animalică, dar și în cea spirituală. Pentru ce se face acest lucru? Asta îi dă un sentiment de deșert, atunci când nu știe ce să facă sau unde să meargă. Și nici starea sa actuală nu este bună.

Când omul nu are o stare interioară numită „prezent” sau o lumină înconjurătoare, care strălucește de departe și se numește „viitor”, acest lucru îl conduce la o stare de disperare, la un sentiment de lipsă de împlinire atât din prezent, cât și din viitor. Omul nu se simte capabil să trăiască nici în prezent, nici în viitor.

Se întâmplă acest lucru, pentru a arăta omului în ce stare se află cu adevărat, atunci când nu este îngrijit de Sus. Este posibil să faci ceva în această stare? Aproape nimic. Dar totuși, este posibil să analizezi puțin și să afli în ce măsură este benefic să avansezi cu ajutorul forțelor dăruite de Sus. Cel puțin atât: să le dorești, să le apreciezi.

În cele din urmă, aceste stări îl învață pe om despre adevărata sa stare atunci când nu este „îngrijit” de Sus. De aceea, aceste stări sunt bune, pentru că ele construiesc omul. Altfel, atunci când i se dau tot felul de umpleri și este ademenit – aceasta nu este o mare realizare, oricine ar putea avansa în acest fel.

Din Lectia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: De ce este imperfectă conexiunea oamenilor religioși cu Creatorul?

Răspuns: Baal HaSulam scrie la sfârșitul  Introducerii la Cartea Zohar că poporul Israel nu aparține acestei lumi, iar germanii au simțit cândva acest lucru. Evreii nu sunt o naționalitate, nu sunt un popor, ci ceva irațional.

În Tora, se spune că Creatorul a vrut să dea Tora celorlalte națiuni, dar acestea nu au vrut să o accepte. Apoi El a dat Tora poporului lui Israel, ne-a împrăștiat în întreaga lume și ne-a trimis în patru exiluri, astfel încât să ne amestecăm cu alte națiuni.

În exil, am căzut la nivelul „națiunilor lumii”. Acum, trebuie să ne corectăm, astfel încât Galgalta Eynaim (GE) să fie corectate și numai atunci putem ridica AHP la GE.

Baal HaSulam spune că întreaga națiune Israel este vinovată de neîndeplinirea misiunii sale în lume, de nerealizarea sa ca ghid spiritual. Dar există unii care sunt mai vinovați și unii care sunt mai puțin vinovați.

Iar cei care studiază doar partea exterioară a Torei, neglijând partea interioară, sunt cei care cauzează cel mai mare rău întregii națiuni Israel și lumii în ansamblu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 174

Ce este calomnia?

Calomnia este îndreptată doar împotriva Creatorului. Nu se referă la două persoane care vorbesc de rău despre o a treia persoană. În realitate, calomnia este îndreptată doar împotriva Creatorului, deoarece nu avem nicio relație cu nimic altceva decât cu Creatorul. Orice lucru care interferează cu relaționarea noastră corectă cu Creatorul, adică vocea interioară și exterioară din noi care ar putea slăbi sau corupe atitudinea noastră față de Creator, se numește „calomnie”.

De fapt, toate tulburările pot fi considerate calomnie, deoarece toate, fie ele externe sau interne, vorbesc în noi împotriva unicității Creatorului, împotriva „Binelui care face binele”.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Avansarea spirituală a omului este susținută de lumină; fără ea, nu există nimic despre care să discuţi. Dar ce anume face ca lumina să vină? Fie este o trezire de Sus, iar apoi omul experimentează o stare pozitivă, înălțată, este gata să depună efort și nimic altceva nu contează pentru el.

Fie această lumină vine ca urmare a eforturilor sale de a înțelege importanța scopului. În conformitate cu aceste eforturi, lumina importanței, sau, cu alte cuvinte, lumina credinței, strălucește asupra lui.

Atunci întunericul nu contează pentru el. Chiar dacă, după o altă încercare de a se apropia de camerele interioare, omul se află distanțat de Creator fără a fi câștigat nimic, el totuși îi mulțumește Creatorului. Chiar și atunci când cade înapoi într-o stare animalică, așa cum a fost cazul în multe dintre căderile lui anterioare, el rămâne recunoscător Creatorului, că a primit pur și simplu aceste stări diferite de la El.

Omul nu evaluează aceste stări pe baza a ceea ce posedă sau a ceea ce se întâmplă în timpul fiecărei ascensiuni și coborâri, deoarece el înțelege că a face acest lucru ar însemna doar să își folosească Kelim (vasele) de primire. În schimb, el își evaluează stările în funcție de cât de mult efort poate depune pentru a primi lumina credinței prin propriile eforturi și muncă de jos. Aceasta este evaluarea corectă.

Când omul ajunge într-o stare în care, atât în ​​urcări cât și în coborâri, singurul lucru care contează este ca atitudinea sa față de Creator să nu se schimbe, atunci spunem că omul își umple lumina reflectată, lumina credinței, de jos în sus, în loc să permită luminii să vină de sus în jos.

Aceasta se numește a fi pregătit să dăruiești Creatorului umplându-te cu această lumină, mai degrabă decât să-i permiți Creatorului să o umple. Aceasta este dăruirea omului. Și apoi, în această măsură, Creatorul Se îmbracă pe Sine în om și ei se unesc, iar această uniune a luminii directe și a celei reflectate, îmbrăcate una în cealaltă, se numește lumina interioară.

Rabaş descrie aceste stări dintr-un motiv. Putem observa acest lucru în noi înșine atunci când ne privim unii pe alții – evaluând stările în care ne aflăm: fie cădem, fie ne ridicăm, fie ca grup, fie individual.

Trebuie să ajungem la un punct în care niciuna dintre acestea nu contează pentru noi. Indiferent de starea în care mă aflu – fie că mă ridic sau cad, fie că sunt fericit sau îngrijorat, fie că există sau nu iluminare de Sus – nimic din toate acestea nu interferează, noi trebuie să umplem imediat această Hisaron (lipsă, nevoie) cu lumina credinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→