Întrebare: Dacă nimic nu strălucește pentru mine de departe, înseamnă că nu pot dezvolta o nevoie pentru scopul superior?

Răspuns: Dorința noastră depinde de mai mulți factori: o iluminare de Sus, o trezire a Reşimo (genei spirituale) de jos și așa mai departe. Putem cere condițiile de care avem nevoie.

Nu există probleme aici, pentru că Îi cer Creatorului un Kli (vas) și nu umplerea în sine. Și chiar mai târziu, când „o femeie va concepe și va naște un băiat”, și acolo cer un Kli, dorința de a dărui. Nu cer: „Umple-mă”. Spun: „Dă-mi posibilitatea de a dărui, astfel încât dăruirea către Tine să servească drept umplere pentru mine”.

Ce umplere primește o mamă atunci când oferă iubire și grijă copilului ei? Ea se bucură de însăși actul, de dăruire a ei către el. În măsura în care copilul se bucură, ea se bucură. Dăruind copilului, mama nu se gândește la beneficiul personal; nu există nicio bucurie de sine aici. Vorbim despre asta superficial, pentru că în interiorul iubirii materne există o natură egoistă. Dar orice ar fi, acest exemplu este ca o amprentă din spiritualitate.

„Pentru ce suferi, de ce te gândești și te îngrijorezi constant pentru copilul tău? Îți vom da o pastilă ca să-l uiți.” Va fi de acord o mamă cu așa ceva? Niciodată! Pentru că în copil se află întreaga ei viață, sursa împlinirii și a bucuriei. Prin urmare, atunci când omul cere dorința de a dărui, cere tocmai asta și nu ceva în afara lui.

Nu poți spune: „Odată ce am dorința de a dărui, cu asta, mă voi umple.” Aceasta ar fi dăruire de dragul primirii. Desigur, Creatorul nu va răsplăti o astfel de cerere cu un răspuns. Dar dacă omul are dorința de a dărui, chiar dacă aceasta conține un

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, a naște un copil de sex masculin”

Filed under: Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Metodologia pentru crearea unității constă în acțiuni comune, studiul comun și diseminare comună. Ce ar putea exista în afară de aceste metode binecunoscute?

Răspuns: Fiecare acțiune comună imaginabilă. Acestea servesc la asigurarea că eforturile noastre – de a defini ce este Creatorul și de a stabili condițiile adecvate pentru avansarea spirituală către acest scop – se împlinesc în cele din urmă cu succes. Trebuie să definim între noi ce semnifică Creatorul și ce fel de calitate poate fi revelată în natură.

Este o calitate unică, manifestându-se acolo unde (pe baza naturii propriilor noastre calități) nu există nici „eu”, nici „tu”. Dar această stare de „nici eu, nici tu” este construită tocmai pe „eu și tu”, două entități distincte care se unesc una cu cealaltă atât de complet încât „eul” dispare.

Odată unite, chiar în punctul în care aceste calități egoiste se anulează, unde reușesc să se ridice deasupra propriei naturi, ele duc în cele din urmă la o stare de auto-negare. Această „negare a negării” produce o imagine a Creatorului în dorința noastră, chiar dacă Creatorul Însuși există complet dincolo de dorința noastră. Aceasta este o forță care există dincolo de sfera percepției noastre și se poate manifesta în dorința noastră, cu condiția ca dorința noastră să devină similară cu ea.

Aceasta este modalitatea în care trebuie să gândim constant, să analizăm și să progresăm treptat către această realizare. Pentru aceasta, avem un profesor și un prieten, sau cum se spune: „Un prieten, un profesor și un frate” care oferă asistență și care are o datorie specifică în acest proces. Trebuie să folosim explicația și să încercăm să modelăm această condiție în noi înșine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta Lacrimilor”, 11.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Esența muncii noastre nu constă în dobândirea unei lipse (Hisaron); avem deja una, ci mai degrabă în determinarea spre ce va fi îndreptat această Hisaron. Aceasta se numește intenție.

Intenția este acordarea, orientarea dorinței mele neîmplinite: spre ce o țintesc? Ce vreau să se reveleze în Hisaron a mea? Ce fel de împlinire caut să primesc în ea? Întrucât o Hisaron este umplută de plăcere, trebuie să determin ce fel de plăcere vreau să dezvălui în dorința mea neîmplinită, ce anume decid să mă bucure.

Fără îndoială, toate deciziile se reduc la o alegere a plăcerii și nimic altceva; suntem construiți în acest fel. Cu toate acestea, există multe variante și niveluri de plăcere: mă pot bucura de dăruire sau primire, de adeziune cu Creatorul sau de distanțare de El; principalul lucru este să primesc ceea ce îmi doresc.

Spectrul plăcerilor include multe opțiuni: de la plăceri care provin din adâncurile Klipot (forțe impure) până la cel mai înalt nivel de plăcere, cel al Creatorului Însuși. Aici, totul este determinat de direcția intenției omului.

Dorința mea de a primi este un spațiu neumplut, un loc gol pe care vreau să-l umplu. Este ca un om care vrea să-și potolească foamea, dar nu are amintiri anterioare (Reşimot), și trebuie să aleagă mâncarea care îi va oferi plăcere. În esență, trebuie să alegem în funcție de ceea ce ne bucură.

Ideea noastră inițială despre esența plăcerii este derivată din lumea noastră fizică, din mediul nostru natural. Suntem condiționați să obținem plăcere din lucruri obișnuite și simple.

Creatorul a creat dorința de a primi și a stabilit o stare specifică în ea, care gravitează instinctiv și natural către diversele plăceri care se află în fața ei. Face un calcul și astfel dă preferință unei plăceri sau alteia. Un astfel de mecanism este conceput pentru a stimula dezvoltarea acestei dorințe. În jurul ei se construiește un mediu care este îmbrăcat în obiectele lumii noastre.

Din această stare, dorința de a primi trebuie să-și înceapă dezvoltarea, adică să găsească alte surse de plăcere. Dacă rămâne blocată în mediul său mic și familiar, cel cunoscut de la naștere, și se susține exclusiv din plăcerile naturale obișnuite, va continua să existe la nivel animalic, va rămâne nedezvoltată și își va încheia viața în această stare.

Dezvoltarea dorinței de a primi este posibilă doar prin revelarea unui nou mediu care cuprinde plăceri de o natură complet diferită. Atunci, omul va dobândi așa cum se spune, o viață diferită – una spirituală.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dezvoltarea dorinței de a primi poate avea loc în mediul său natural. Dar există și un alt mediu necunoscut, un nou mediu. Cum este îndemnat omul să se dezvolte în direcția acestui mediu diferit? Desigur, omului i se dă o dorință de Sus.

Faptul că omul este înzestrată cu o dorință pentru plăceri absente din mediul limitat în care s-a născut (această lume) este denumit „Bărbatul (Creatorul) care concepe (seamănă)”. „Creatorul concepe primul”; adică, El îi acordă omului o trezire către spiritualitate.

Evident, o trezire la lumea superioară nu poate apărea la om de la sine. Se manifestă doar prin intermediul luminilor care iluminează Reşimo (gena informațională spirituală). Deodată, o dorință apare în interiorul omului pentru ceva care se află dincolo de limitele acestei lumi. Și așa cum spune zicala: „Creatorul, după ce a conceput primul, dă naștere unei fete (Nekeva)”, adică Hisaron pentru spiritualitate.

Tocmai aceasta este ceea ce simte omul; în consecință, începe să facă eforturi pentru a realiza, pentru a umple această lipsă. El se agită, aleargă încoace și încolo, începe să studieze, ajunge într-o societate adecvată, caută diverse mijloace și acțiuni pentru a-și umple Hisaron. Și așa continuă până când el începe să se vadă acționând pentru a atinge împlinirea.

Treptat, ca urmare a multor ani de efort, devine clar pentru om că dorinței de a primi, deși a venit de Sus, îi lipsesc calitățile, forma și natura necesare pentru împlinirea lui. Această dorință este prezentă în noi, dar este nepotrivită pentru o umplere care este dincolo de limitele acestei lumi, deoarece dincolo de limitele ei, atât Kli-ul, cât și împlinirea sunt de o natură complet diferită. Aceste atribute lipsă sunt cele pe care trebuie să le dobândim.

Treptat, omului i se dezvăluie că dorința care i-a fost dată de sus nu este îndreptată spre spiritualitate. Și aceasta în ciuda faptului că apparent, s-a născut în el o Hisaron (o „fată”). Creatorul a sădit în noi o anumită dorință neformată pentru o umplere care se află dincolo de atingerea noastră. Această dorință trebuie realizată într-un vas absolut diferit, într-un vas al dăruirii. Hisaron trebuie să se umple cu plăceri din dăruire către Creator.

Când omul ajunge să înțeleagă că ceea ce are nevoie este o nouă Hisaron și nu umplere, atunci putem spune că Creatorul, „bărbatul”, a conceput și s-a născut o fată (Nekeva). Adică, urmare a unei lungi căutări, devine clar pentru individ că ceea ce îi lipsește nu este împlinirea, ci dorința de a dărui. Această dorință de a dărui care a apărut în el este într-adevăr Hisaron care s-a născut.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Pentru ca să apară în mine nevoia de a mă uni cu prietenii, trebuie să înțeleg că voi putea simți cu adevărat unde exist în relație cu Creatorul prin intermediul lor. Acest lucru se întâmplă atunci când mă raportez la ei ca la viitorul meu punct de Keter.

Și pentru a mă uni cu ei cu scopul de a ajunge la Creator, trebuie să le folosesc dorințele, să conectez Hisronot (deficiențele) ale mele și ale lor, să le văd ca fiind mici și să trăiesc exact în tensiunea dintre aceste două puncte de vedere.

Nu poți face nimic. Altfel, dacă îmi lipsește această disparitate (care în esență, este diferența dintre cel de jos și cel de Sus, dintre ceea ce este în interiorul rațiunii și ceea ce este deasupra rațiunii), atunci nevoia de ajutor din partea Creatorului nu va apărea.

Prin natura noastră, putem îndura orice, cu excepția stării de a sta în confruntare directă între lumină și Kli, în punctul de coliziune (Bituş) din care pare că nu există nicio scăpare sau străpungere posibilă decât să urci deasupra rațiunii.

În consecință, acest punct nu poate fi perceput ca ceva pozitiv, bun sau confortabil. La urma urmei, nu are nicio bază în natura lumii noastre.

Din LecŢia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Eforturile sunt măsurate relativ la sistem sau relativ la om, în funcție de cum simte acesta măsura eforturilor pe care le-a depus?

Răspuns: Nu înțeleg ce vrei să spui prin „conform a ceea ce simte omul”. Dacă simt că am dat totul și nu am primit nimic, ce se întâmplă? Înseamnă asta că sunt deja într-o stare în care ar trebui să primesc?

Măsurarea este făcută de Creator, deoarece nu știu exact ce nivel de efort este necesar pentru ca eu să corespund următorului grad. Cum mă pot măsura relativ la următorul grad dacă nu știu care este acesta?

Întrebare: Aţi dat un exemplu în care omul rămâne în orice stare până când se simte ca o lămâie stoarsă, iar apoi, din moment ce nu mai are nimic de adăugat, starea sa se schimbă. Asta simte omul?

Răspuns: Nu, deloc. Nu știm niciodată unde se termină munca, la ce nivel sau pe ce grad. Aceste lucruri vin întotdeauna la noi pe neașteptate, brusc, ca o surpriză: „Am muncit și am găsit”.

Nu există o legătură directă între aceste lucruri. Nu pot spune unde se termină efortul și unde „găsesc”, pentru că nu-mi pot măsura propria stare, darămite următorul grad.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/2/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Se spune că trebuie să-ți creezi un grup și să le reamintești prietenilor despre măreția scopului. La început, am văzut că totul era bine, dar acum este de un milion de ori mai rău. Dacă văd cât de mult mai rea este starea mea în raport cu scopul și cu măreția Creatorului, mă va face acest lucru să fug foarte repede de grup?

Răspuns: Nu! Dacă prietenii îți oferă măreția Creatorului, spunându-ți că aceasta este ceva foarte înalt, cum ai putea fugi de el?

Comentariu: Dacă văd cât de opus sunt lor.

Răspunsul meu: Nu contează, pentru că măreția nu dispare. Asta este ceea ce nu înțelegi. Dacă eu însumi mă aprovizionez cu măreția Creatorului și eu însumi ofer conștientizarea propriei mele insignifianțe, atunci eu sunt sursa a două puncte: Keter și Malchut. Prin urmare, pot șterge ambele lucruri, pentru că depind de mine; eu sunt sursa. Dacă le uit, le șterg și le îndepărtez, asta este! Atunci viața mea devine simplă și plăcută și mă întorc la nivelul unui animal.

Dar dacă grupul îmi oferă măreția Creatorului și pe această bază văd cât de nesemnificativ sunt, atunci acestea sunt două surse diferite: Keter și Malchut. În acest caz, nu voi putea fugi, deoarece prietenii susțin în mine măreția Creatorului. Este ca un computer: dacă ai primit un mesaj, acesta rămâne în tine, chiar dacă sursa sa este externă.

Astfel, dacă ai primit conștientizarea măreției Creatorului de la grup, nu o poți șterge, deoarece ți-a fost dată de prieteni și nu generată de tine. Se pare că una nu o poate anula pe cealaltă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă eu percep ceva negativ în calitățile prietenilor și recunosc răul din atitudinea mea față de ei, cum pot vedea toate acestea în mine?

Răspuns: Când te uiți la un prieten, discerni răul în el. Dar cum vezi răul din tine? Aici apar problemele. Aici se poate strecura o greșeală.

Nu poți pretinde acum că vezi ceva rău la prieten pentru că ai Kelim necorectate și apoi să le justifici spunând că Creatorul stă în spatele lor. O astfel de abordare este incorectă, deoarece este o evaluare incorectă a stării. Nu este adevărată, nu este reală.

Ideea este că toți suntem necorectați și toți suntem opuși Creatorului. Și dacă intenționez să examinez Kelim ale mele interioare în raport cu ceilalți, atunci spun că atitudinea mea față de ei este egoistă.

Mai mult, definiția „ceilalți” poate include prietenii, Creatorul și restul creației; toate sunt același lucru. La urma urmei, sunt un egoist. Tot ce este în afara mea – prietenii mei, celelalte părți ale creației – sunt de asemenea, egoiști.

Pe lângă aceasta, există Creatorul, adică binele absolut, etern, altruist. Există o diferență între conceptele de „prieteni” și „Creator”. Dacă spun că atitudinea mea față de ceilalți este rea pentru că eu sunt rău și ei sunt buni, atunci nu voi avea cu cine să lucrez. Aceasta este o abordare incorectă.

În acest caz, i-aș evalua nu în funcție de ceea ce sunt acum, ci în funcție de ceea ce sunt ei meniți să devină în starea corectării finale. O astfel de abordare este greșită.

Trebuie să mă văd atât pe mine, cât și pe ei în mod realist, și apoi voi putea să mă unesc cu ei, pentru a mă uni în corectare. Trebuie să-mi văd prietenii nu ca și cum ar fi deja corectați, ci așa cum sunt cu adevărat acum, astfel încât să pot avea un grup cu care să atac.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Într-una dintre lecţii, ați spus că este imposibil să avansezi prin acțiuni interzise.

Răspunsul meu: Nu există nimic în lume care să nu te lase să avansezi. Un astfel de lucru este imposibil pentru că face parte din sufletul nostru. În fiecare caz, orice acțiune este un progres. Nu ai putea găsi nimic cu care să nu poți avansa.

Nimic nu este creat fără scop! Nu-l vedem și nu ne putem raporta la el. De exemplu, tocmai am făcut un pas într-o anumită direcție, să zicem,spre scop, fie că vreau, fie că nu, dar pe drum am călcat pe o furnică și am zdrobit-o. Și asta este pentru scop. Nu există nimic cu care să nu te poți conecta cu Malchut al lumii infinitului, care include întreaga creație.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întreaga noastră alegere constă în accelerarea avansării.

Să presupunem că această lume, mișcându-se în ritmul actual, este destinată să ajungă la sfârșitul corectării în 100.000 de ani. În ciclurile anterioare de încarnări, omul traversa anumite etape în mod natural; acum are capacitatea de a traversa împreună cu lumea, întreaga cale rămasă până la sfârșitul corectării în mod artificial, de exemplu, nu peste 70.000 de ani, ci în 7 până la 10 ani.

Deci, cum să nu ne grăbim? Singura alegere pe care o avem este dacă să apăsăm sau nu accelerația. Unui om i se poate părea că trebuie să facă ceva extraordinar, dar pur și simplu trebuie să facă aceleași lucruri, doar mai repede.

Viteza, ritmul și tempo-ul înseamnă să depun efort interior în ceea ce am nevoie. De exemplu, pentru a mă conecta puțin mai mult cu un  prieten, mă străduiesc mai mult. Pentru a învăța puțin mai mult, mă străduiesc din nou. Adică, să fac aceleași lucruri, dar cu mai multă intensitate.

La ce bun dacă alerg dintr-un colț în altul? Ce va ieși din asta, în afară de vânt? Prin viteză se înțelege aplicarea propriilor eforturi în fiecare lucru mic pe care trebuie să-l examinez și să-l clarific.

În timp ce stai acum două ore și jumătate la lecție, depune efort pentru a fi mai atent, mai concentrat asupra lecţiei și a scopului ei și nimic mai mult. Pentru ca intenția să nu dispară, ține-te constant de ea. Doar lecția și scopul ei ar trebui să fie în fața ta. Și asta înseamnă deja că ești pe calea cea dreaptă. Dacă te adâncești în acest gând și te temi să-l pierzi, atunci crești viteza.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→