Comentariu: Dacă un om se simte rău, desigur, se roagă ca răul să dispară, astfel încât să se simtă bine.

Răspunsul meu: Am discutat această problemă de multe ori. Omul se roagă întotdeauna pentru bunăstarea sa. Întrebarea este, ce este bun pentru el? Totul depinde de modul în care omul își stabilește prioritățile.

Fie este bine pentru mine să fiu într-o formă egoistă în această lume, fie să aparțin lumii viitoare într-o formă egoistă, fie să am măcar o mică atitudine față de Creator care poate fi numită non-egoistă. Aceasta este numită Lo Lişma și în această stare are loc o transformare fundamentală.

Cauți mereu modalități de a face tranziția de la lumea materială la cea spirituală, de la a acționa pentru tine însuți la a acționa de dragul Creatorului, iar acest lucru este corect. Te întrebi cum să aranjezi această intrare astfel încât să nu fie o contradicție, ci un pod, un tunel drept de la unul la altul. Acest lucru este imposibil!

Până la deschiderea Mării Finale (Yam Suf), nu va exista nicio trecere. Prin urmare, omul se îndepartează de studiul Cabalei. Sunt unii care sunt cu adevărat dăruiți în mod miraculos de Sus pentru a-i rezista.

Sunt o sută de oameni care stau aici și mai sunt câteva sute în grupurile exterioare. Restul nu pot face față. Câte mii au trecut printre noi? Nu sunt încă pregătiți, au încercat și au plecat pentru că a menține acest punct, a fi conectat cu el, a încerca să trăiești în el, înseamnă să fii constant într-o diviziune interioară, unde ești zero atât în ​​experiență, cât și în cunoaștere, în orice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot verifica dacă am deviat de la calea cea dreaptă?

Răspuns: Rabaş scrie că trebuie să examinăm în mod constant dacă eu, acțiunea mea și Creatorul suntem aliniați pe o singură linie.

Adică, trebuie să clarificăm dacă ceea ce fac acum este îndreptat spre apropierea de Creator, dacă pot începe deja să clarific ce înseamnă „mai aproape” și ce înseamnă „Creatorul”.

Dar chiar dacă nu pot, este totuși necesar să nu uit că acest lucru este legat de Creator, că vreau să fiu în adeziune cu El. Și când voi simți cu adevărat asta, atunci nu voi simți nicio tensiune mentală. Este asemănător cu felul în care simt frigul sau căldura. Cum as putea sa uit? Este imposibil pentru că o simt. Aici, nu am nevoie de memorie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Uneori omul ajunge într-o stare de atâta josnicie încât nu simte nici un gust în Tora și rugăciune. Deși învață, el știe și simte adevărul despre el însuși – că adevărata cauză pentru care continuă să învețe Tora nu este din cauza fricii de cer, ci din cauza obișnuinței… La aceasta există o corectare numită „ministru al uitării” (Rabaş, Scrisoarea 59).

Rabaş scrie că trebuie să lucrăm împotriva uitării prin corectări. Există un înger guvernator special, adică o forță specială în creație, numită „ministrul uitării”, a cărei funcție este de a ne face să pierdem starea, gradul sau puterea pe care am atins-o de fiecare dată, astfel încât să dispară și să nu ne lase cu o simțire a perfecțiunii.

Fiecare grad de spiritualitate este o anumită simțire a perfecțiunii. Când suntem aşa într-o anumită măsură și lumina coboară asupra noastră, atunci oricât de mică ar fi ea în raport cu toate gradele ulterioare, încă nu simțim o Hisaron (lipsă, deficiență). Și dacă omul nu simte o Hisaron, nu se poate mișca de la locul său, pentru că orice mișcare are loc numai prin revelarea unei Hisaron.

Prin urmare, există o forță specială care alungă luminile din grad, din Parţuf, din suflet, de fiecare dată și obligă omul să simtă că starea sa interioară s-a schimbat. În acest fel îl obligă să continue pe cale. Altfel, el ar rămâne în aceeași stare pentru totdeauna, ceea ce se numește respectarea Torei și a poruncilor din obișnuință, de dragul societății sau pentru diverse alte scopuri în afară de reînnoirea contactului cu Creatorul.

Cum putem face ca această forță, ministrul uitării, să acționeze asupra noastră mai eficient? Aceasta este munca noastră. Căci atunci când uităm scopul, nu uităm starea perfectă în sine, ci mai degrabă simțim una imperfectă. Adică, dispare doar o parte din stare.

Să presupunem că am atins o stare bună, am simțit o oarecare apropiere de spiritualitate la un moment dat și apoi de Sus este indusă o pierdere a acestui grad. Cu toate acestea, nu simțim o Hisaron în ea. Cu alte cuvinte, deși iluminarea care a existat în acea stare aparent dispare, Hisronot (deficiențele), noile Reşimot (înregistrări/amintiri), nu au fost încă dezvăluite.

Cert este că în această acțiune a „ministrului uitării” există un parteneriat între Creator și ființa creată. În toate stările sale, chiar și într-o stare înaltă (Gadlut), omul trebuie să lucreze pentru a obține conștientizarea măreției Creatorului. El nu trebuie să fie mulțumit de măreția stării atinse și să o transforme în plăcere personală.

Prin urmare, pentru a învăța omul că nu trebuie să înceteze niciodată să lucreze la conștientizarea măreției Creatorului, Creatorul activează forța numită ministrul uitării. Măreția stării pleacă, iar cererea pentru măreția Creatorului nu este reînnoită. Aceasta înseamnă că suferința nu vine la om pentru că și-a pierdut gradul, ci el intră într-o perioadă de amânare a timpului, pășind pe calea suferinței în loc să aleagă  calea Torei.

Și toate acestea se datorează faptului că în timpul ascensiunii nu a lucrat la conștientizarea măreției Creatorului; adică a respectat Tora și poruncile fie pentru sine, fie pentru mediul său, din obișnuință și nu de dragul scopului.

El a uitat că toate acțiunile sale pentru atingerea scopului și a corectării, numite Tora și porunci, sunt o forță minunată (Sgula), calitatea minunată a Torei. Omul nu este schimbat de acțiunile în sine, pentru că nu există un beneficiu real sau o influență reală în el, așa cum cred cei care au primit o educație necorespunzătoare. Ei cred că prin aceste acțiuni realizează ceva și câștigă ceva.

Nu este o coincidență că aceste acțiuni sunt numite „forța minunată a Torei și a poruncilor”. În cele din urmă, tot ce trebuie să realizăm prin ele este să atragem lumina care reformează, a cărei putere minunată constă în capacitatea sa de a ne corecta. Această lumină vine prin studiul din cărțile potrivite, cu intenția potrivită, într-un grup din ce în ce mai bine direcţionat, şi care se străduiește spre scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot vedea dăruirea în dorințele cu care trebuie să lucrez zilnic?

Răspuns: Ni se pare că dorințele noastre actuale de a dărui ne vor însoți în viitor. Totuși, s-ar putea să ne înşelăm.

S-ar putea ca dorințele care ni se par corectate să nu fie cu adevărat legate de spiritualitate, să fie doar dorințe de dăruit la nivel uman. În dorințele care par complet îndepărtate de spiritualitate, putem de fapt să-l dezvăluim pe Creator și să le folosim pentru a atinge lumea superioară.

Întrebare: Dar intenția? Cum se folosește o dorință cu intenția corectă?

Răspuns: În orice dorință, nu există altceva decât intenția.

Întrebare: Dar dorințele care sunt vitale pentru supraviețuire: mâncare, somn, sex etc.? Acest lucru implică faptul că există dorințe care includ altceva decât intenția?

Răspuns: Dorințele care conțin un element care nu are legătură cu intenția sunt dorințe necesare pentru a ne menține existența. Chiar și pe lumea asta, de ce vreau să am mai mult decât pâine și apă? Acestea sunt nevoile naturale ale organismului.

Ce are nevoie de fapt corpul nostru? O temperatura camerei peste 20 de grade Celsius, un aport caloric specific, niste arome in plus, si atat. O soție, copii și tot ceea ce corpul meu ar avea nevoie în mod natural. Cu toate acestea, cererile care depășesc acest nivel de bază apar în mine pe baza intenției. Aceste dorințe suplimentare se formează în mine, ca ființă umană, în raport cu nivelul mineral, vegetal și animal.

În fiecare stare, trebuie să-ți clarifici atitudinea față de propria ta dorință. Cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să conectați realitatea care se desfășoară (imaginea a ceea ce se întâmplă) direct la Creator. Acest lucru vă va aduce o oarecare măsură de claritate situației.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Spunem că omul ar trebui să se anuleze pe sine precum un bou la jug și un măgar la povară.

Răspunsul meu: A lucra „ca un bou la jug și un măgar la povară” nu înseamnă a te considera inferior Creatorului și a dori să-ți schimbi natura după natura Creatorului. Rezolv această problemă pe baza egoismului meu, că ar trebui să acționez așa.

Adevărata liberă alegere constă în dorința de a primi sfaturi despre cum să realizezi acest lucru prin credință mai presus de rațiune. La urma urmei, din moment ce nu știi cum să realizezi acest lucru! Se presupune că avem libertate de alegere în acest sens. Exact asta înseamnă: „Întăriți-vă pe cale”.

În „Introducere la studiul celor Zece Sfirot” este scris că Creatorul pune mâna unui om pe o soartă bună și spune: „Ia asta pentru tine”. Nu îți spune să schimbi răul cu binele. Omul alege în mod natural binele; nu există loc de alegere aici.

Fiecare creație, fie ea minerală, vegetală, animală sau umană, alege binele în locul răului. Dar aceasta nu se numește alegere, deoarece natura îl obligă să facă acest lucru chiar înainte de a gândi sau a spune ceva. Acest lucru se întâmplă automat. Nu există loc pentru nicio luare de decizii.

De exemplu, un chimist verifică interacțiunea a două materiale, modul în care se conectează între ele și ce se întâmplă ca urmare a reacției dintre ele. Egoismul este în centrul tuturor acestor interacțiuni. Când două materiale interacționează, în cele din urmă se produce un al treilea. Există loc pentru libera alegere în acest sens? Chimistul pur și simplu enunță legile care există deja în natura materialelor în sine.

Aceleași legi se aplică părților noastre materiale minerale, vegetale, animale și umane. Aceasta înseamnă că aceleași legi se aplică gândurilor, dorințelor, proprietăților și simțirilor – absolut tot ceea ce se referă la partea umană din noi.

Deci merită măcar să o menționăm? La urma urmei, este predeterminată. Doar o simți, dar nu poți face nimic. Funcționează fără nicio legătură cu tine. Acordă atenție poziției în care te afli chiar acum. Acum decizi brusc să-ți schimbi poziția. Cine decide acest lucru? Pe baza căror date?

Toate acestea sunt deja incluse în sistem, în tine. De ce ai începe brusc să faci ceva? Corpul biologic acționează tot timpul sau alege cum să acționeze pe baza datelor și materialelor din care este alcătuit.

Ești influențat și de mediul extern, de o lege generală care forțează materialele, gândurile și dorințele să se conecteze într-un anumit fel. Această lege determină modul în care sunt procesate datele.

Întreaga structură se numește dorința de a te bucura. O poți numi „om sau animal”. Natura noastră nu este deloc luată în considerare. Nu mai fi atent la ea. Trebuie să înțelegem în sfârșit că aceasta este întreaga noastră natură și nu este nevoie să o analizăm deloc.

Acestea sunt legi exacte pe care Creatorul le-a stabilit de la început. Dacă vrei să intri în aceste legi, vei aduna în bagajul tău doar diverse științe ale lumii noastre: psihologie, medicină, chimie etc.

La toate nivelurile explorăm natura noastră, structura dorinței de a primi. Cu ajutorul științei o putem verifica cu exactitate și corectitudine. Dar ce ne oferă ea? Acest lucru nu schimbă nimic, ci vedem doar că Creatorul a creat această dorință în acest fel. El a creat-o! Și apoi ce? Prin aceste acțiuni, nu putem scăpa de dorința de a primi și nici nu o putem corecta.

Nu putem face nimic altceva decât să enunțăm faptele, deoarece există o dorință de a primi în toate manifestările, calitățile și variațiile sale. Răcirea produce o reacție, încălzirea o alta, iar crearea presiunii produce o a treia reacție.

Aceeași lege se aplică proceselor de gândire și dorințelor. Lăsați această dorință de a primi în pace. Nu este în puterea noastră să o schimbăm. Putem doar să-i urmărim legile.

Din Lectia zilnica de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum mă pot uni cu un Kli extern, unul care se află în afara mea? Ce experimentăm când facem asta?

Răspuns: Nu suntem capabili să ne conectăm cu Creatorul din cauza ascunderii Sale. Chiar dacă prezența Lui nu ne-ar fi ascunsă, tot nu am putea face acest lucru, deoarece natura dorinței noastre de a primi nu ne va permite să îndeplinim acțiuni cu intenția de a dărui.

Cu toate acestea, am posibilitatea de a mă uni cu prietenii mei. Nici măcar nu înțelegem cât de priceput este aranjată și adaptată această lume tocmai pentru munca în societate. Structura lumii noastre este de așa natură încât de la rădăcină suntem conduși către această muncă.

Am înclinațiile numite invidie, poftă și căutarea onoarei. Prin aceste trăsături inerente ajung la o adevărată clarificare a dorinței și intenției. Adică, dorința de a primi are trei forțe: invidia, pofta și setea de onoare. Cu ajutorul acestor forțe, apar relații între un om și cei din jurul lui; el începe să se unească cu cei din afara lui, să primească de la ei.

Aceleași canale permit unui om să determine unde se află el însuși și prietenii săi în raport cu egoul său. Eu tind spre spiritual și tocmai de aceea ar trebui să mă plasez într-o societate de oameni cu aceleași gânduri, să rămân în imediata apropiere a altor oameni.

Această realizare pătrunde în conștiința noastră foarte încet. Pot trece ani până când omul începe să înțeleagă că soluția pentru problemă constă în asta, că aici se află obstacolul. Ani de zile am auzit și am citit despre importanța grupului, și în ciuda acestui fapt, am perceput munca în societate ca pe ceva secundar. Pur și simplu nu puteam face nimic în privința asta. Acum înțeleg că de fapt, acest lucru este cu adevărat important, că tocmai grupul este cheia spiritualului.

Aș putea scrie de o mie de ori: „Cheia spiritualului este prietenul; cheia spiritualului este prietenul.” Nu va ajuta. Pur și simplu nu va ajuta. Abia după ce vor trece multe evenimente și stări, simţirea importanței grupului va începe să se manifeste nu numai în minte, ci și în inimă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Ce este rugăciunea? Dorința mea trebuie să fie inclusă în cel superior. Dar deocamdată, nu sunt încă în El. Pot fi auzit de El dacă îmi ridic Hisaron către El. Ridicarea nevoii omului către Creator se numește efectuarea unei acțiuni cu credință deasupra rațiunii.

Îmi iau dorința de la gradul în care mă aflu în prezent și o ridic la gradul superior. Cum se efectuează această acțiune? Este complet opusă modului în care ne-o imaginăm.

În măsura în care starea mea mi se pare absolut fără speranță, trebuie să văd o singură concluzie în ea – aceea că numai Creatorul mă poate ajuta.

Aceasta nu este o tranziție logică. Prin logică, intelectul nostru nu ne poate transfera din lumea corporală în lumea spirituală.

Există o prăpastie între aceste două lumi. Numai atunci când primim un Masach (ecran), un vas spiritual, o intenție de dragul dăruirii și o detașare completă de propriile noastre sentimente și rațiune, dorința mea poate fi inclusă în gradul superior ca rugăciune.

Din Lectia zilnica de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Dorința corectă (Hisaron) se construiește prin eforturi investite, chiar dacă la început omul nu are nicio dorință de spiritualitate. Problema principală nu este nici măcar absența unei astfel de nevoi. Poate că dorința există, dar este totuși incorectă, nefiind îndreptată către singurul scop adevărat la care trebuie să aspirăm. Cu toate acestea, dacă omul muncește și investește efort, totul se schimbă treptat.

Dacă își dă puterea, dar nu primește nimic în schimb, dacă depune constant eforturi, dar rămâne iar și iar fără nimic, fără nicio recompensă, atunci de la o dată la alta natura muncii sale se schimbă. Și natura lipsei de răspuns la eforturile sale se schimbă, de asemenea, până când simte Hisaron corectă pentru scopul corect. Aceasta se numește formarea MAN în el.

La început, omul se presupune că „aspiră la spiritualitate” pentru că încă nu știe spre ce este cu adevărat atras sau ce este de fapt spiritualitatea. Prin urmare, aspirația sa este foarte generală, nedefinită și neclară. Este aruncat dintr-o stare în alta, dintr-un gând în altul. El încearcă să conecteze concepte precum spiritualitatea și corporalitatea când cu un lucru, când cu altul, iar înțelegerea sa atât asupra spiritualității, cât și asupra corporalității se schimbă constant.

Și astfel, treptat, prin această instabilitate, prin incapacitatea de a se menține într-o stare stabilă și prin eforturi, așa cum se spune, „Orice îți stă în putere să faci, aceea fă”, omul împlinește o anumită muncă, iar apoi multe lucruri încep să se clarifice.

El dobândește o percepție mai precisă a unor concepte precum „altruism” și „dăruire”, care nu aparțin lumii noastre, ci există deasupra ei. Conectând aceste concepte cu dăruirea către Creator, el înțelege că această calitate este opusă naturii încorporate în el.

Anterior, era complet inconștient de toate aceste lucruri. Nu era tulburat de faptul că această calitate a dăruirii contrazice natura sa. El credea că este posibil să-și dorească spiritualitatea rămânând în același timp exact așa cum era. Pur și simplu își dorea spiritualitate, nimic mai mult. Încă nu a conectat spiritualitatea cu natura dăruirii altruiste, care este opusă naturii umane.

Dar, pe măsură ce continuă să lucreze, înțelegerea sa se schimbă treptat până când Hisaron a sa capătă forma corectă. Pot trece ani până când rugăciunea corectă, MAN, se formează în el; numai atunci va primi, fără îndoială, răspunsul corect de Sus. Cel superior îl va ridica la un grad superior, „pe aripile vulturilor”.

Apoi, omul finalizează perioada pregătitoare, devine similar în calități cu AHP al celui superior, iar Kli-ul său ridică MAN. Din acel moment, el deja îndeplinește acțiuni spirituale.

Dar tot timpul în care a investit efort, energie și gândire pentru a atinge spiritualitatea nu a fost timp pierdut. Această perioadă a fost necesară pentru el pentru a clarifica la ce ar trebui să aspire și ce ar trebui să-și dorească cu adevărat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Ce ne motivează să căutăm dorința de a dărui? Este lumina înconjurătoare. Nu există altă cale. Avem doar două forțe: dorința de a primi și lumina opusă acesteia. Nu căutați detalii suplimentare.

Pur și simplu nu suntem dispuși să fim de acord cu ea. Nu o înțelegem pentru că suntem doar o dorință de a primi; este natura noastră. Dacă am avea chiar și o mică parte din calitățile Creatorului, totul s-ar aranja. Am dobândi o înțelegere a sistemului de dezvoltare spirituală. Altfel, este neclar pentru că ne lipsește forța de dăruire.

Întrebare: Cum pot să tind spre spiritualitate dacă nu am nicio idee despre lumea superioară? Ce exemplu ar trebui să folosesc?

Răspuns: Nu aveți niciun exemplu. Numai pe baza unei munci adecvate în grup, studiind, diseminând și lucrând cu prietenii, veți construi treptat un fel de idee despre spiritualitate, care va suferi constant schimbări, se va îmbunătăți și se va apropia de adevăr.

Ce este spiritualitatea? Cu fiecare stare, răspunsul la această întrebare va fi din ce în ce mai precis. Uneori, pot exista schimbări extrem de drastice în înțelegerea noastră asupra spiritualității. Vei simți literalmente o schimbare în înțelegerea ta despre lumea superioară: „Deci, nu este deloc asta! Ideile mele despre spiritualitate erau complet greșite!”

Unii oameni sunt deja familiarizați cu astfel de stări. Acesta este procesul.

Din Lecția Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Noi suntem incapabili să ne transcendem pe noi înșine, așa că grupul, Creatorul și cei din jurul nostru nu sunt sezizaţi în simțirile noastre; pentru noi, sunt unul și același lucru. Cu alte cuvinte, dacă nu am lucra într-un grup, ne-am imagina că suntem îngeri.

Dar lucrând în cadrul acestuia, vezi cât de detestabili sunt prietenii tăi pentru tine. Nu reușești să înțelegi cât de necesari sunt cu adevărat și i-ai da bucuros la o parte.

Tinerii vin adesea la mine și spun: „De ce am nevoie de un grup? Vreau doar să fiu elevul tău.” Minunat, aceasta este o dorință bună. Dar ei nu înțeleg un lucru: fără grup, profesorul nu îi poate ajuta în niciun fel real. El poate arăta calea, îi poate ajuta și sprijini, la fel cum susții un copil mic, astfel încât să nu cazi. Dar tu însuți trebuie să mergi pe această cale.

Calea către spiritualitate în sine constă în acțiunile tale cu grupul. Din partea Creatorului, poate exista o anumită revelație menită să te ajute în această lume. Însă vasele voastre de dăruire se află în alte suflete, care sunt, de asemenea, părți ale lui Adam HaRişon (sufletul comun).

Prin urmare, înainte de a ajunge la Machsom, trebuie să finalizați întregul proces și să dobândiți Hisaron corectă prin intermediul grupului. Exilul egiptean, Moise, Faraonul, plăgile și toate celelalte stări simbolizează munca noastră în grup.

Dăruirea către Creator și dăruirea către grup sunt unul și același lucru. Munca în grup este împărțită în etape în care omul își construiește Kli-ul: să dăruiască grupului, să-L înalțe pe Creator și să se plece în fața grupului ca în fața Creatorului.

Lucrând în grup, omul trece prin procese care simbolizează diverse stări spirituale: dăruirea lui Keter, primirea lui Malchut și așa mai departe. Omul își construiește literalmente vasul spiritual; nu există nicio altă bază pentru aceasta.

Este imposibil să-ți construiești Hisaron prin atitudinea față de Creator, față de sine sau chiar față de învățător. Singurul mijloc disponibil pentru noi este grupul. Este ca un laborator în care învățăm și ne pregătim pentru adevărata naștere spirituală, adică pentru dobândirea dorinței de a ne ruga pentru Kli-ul exterior, vasul dăruirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→