“Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Este scris: Acesta este sensul cuvintelor „Malchut este umplută cu Hasadim masculin din partea dreaptă”. Prin aceasta putem interpreta „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”, ceea ce înseamnă că trezirea a venit de la om.(Rabaş, „Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculine?”).

Hisaron (deficiența) trezită la om din punctul din inimă este simțită în interiorul lui ca o dorință care încă nu este direcționată corect. Cu alte cuvinte, este pur și simplu o dorință de a atinge întreaga lume viitoare sau ceea ce îmi imaginez eu că va fi lumea viitoare. O astfel de dorință nu este încă numită cu adevărat „o femeie”.

În articolul lui Rabaş, „Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculine?”, termenii „copil de sex masculin”, „bărbat” (Zachar) și „copil de sex feminin”, femeie (Nekeva) se referă la stări spirituale.

Din aceasta, devine clar că o Hisaron pentru forțele dăruirii, pentru intenția de dragul dăruirii, este numită „o femeie” (Nekeva).

Când această Hisaron (această femeie) cere cu adevărat vase ale dăruirii, forțe ale dăruirii, de la Creator, aceasta este numită „o femeie care inseminează prima”. Adică, ea insistă să primească vase ale dăruirii. Ca urmare a acestei cereri, „o femeie care inseminează prima” dă naștere în cele din urmă unui bărbat (Zachar). Omul primește cu adevărat vasele dăruirii pe care le cere și care nu pot veni fără rugăciunea care le precede.

Rabaş scrie că, pentru a dobândi adevărate vase ale dăruirii, omul trebuie să înalțe o rugăciune pentru societate, o rugăciune pentru prieten. Tocmai așa sunt testate vasele dăruirii în noi. O Hisaron corectă este resimțită într-un om ca o deficiență îndreptată către ceva din afara corpului său (egoism). Doar aceasta este considerată o rugăciune autentică și nu ceea ce a existat înainte. Adică, o rugăciune este doar o cerere pentru adevărate vase ale dăruirii.

Apoi, din moment ce trezirea către dorința de a dărui vine din partea omului, spunem că „o femeie care inseminează mai întâi dă naștere unui bărbat”. Din faptul că omul însuși tânjește să dobândească vase de dăruire, Creatorul vine spre el și îi dă puterea de a dărui. Acest lucru este similar cu calea noastră de jos în sus: mai întâi, trebuie să intrăm în Malchut pentru a absorbi dorința ei de a semăna cu faza rădăcină (Keter), de a deveni dăruitori. Și prin dobândirea forțelor necesare pentru a deveni dăruitori, ne ridicăm la gradul de Keter, Creatorul. Malchut urcă la Keter.

Primul impuls către spiritualitate ne este dat de Însuși Creatorul, dar a doua trezire trebuie să vină din partea omului, iar apoi el va atinge spiritualitatea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Conectarea cu Adevărul

Obstacolele sunt un ajutor împotriva egoismului, deoarece atunci când omul le conectează la Creator, acestea devin eficiente.

Când primesc lovituri, mi se pare ceva înfricoșător. Dar dacă primesc lovituri și îl percep pe cel care mi le trimite, mă gândesc: „Trebuie să existe o justificare pentru asta și voi primi o recompensă pentru asta; voi începe să avansez.”

Așa percepem noi, nu pentru că loviturile devin ceva dulce pentru mine, ci pur și simplu pentru că există o conexiune cu adevărul.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Construiţi o nevoie spirituală autentică

942Întrebare: Putem intra în spiritualitate fără o rugăciune corectă?

Răspuns: Până când nu se formează rugăciunea corectă, nimic nu se poate întâmpla. Oamenii strigă: „Salvează-mă!”, deoarece dorința lor de spiritualitate nu este autentică. Este o dorință animalică. „Dă-mi-o! De ce nu mi-o dai?! La urma urmei, Tu mi-ai dat nevoia, așa că unde este împlinirea?”

Creatorul te-a înzestrat cu Hisaron, dar planurile Sale nu includ împlinirea acestei nevoi. Creatorul ți-a oferit o Hisaron care nu este destinată spiritualității. Trebuie să modelezi corect această dorință și să construiești o adevărată nevoie spirituală pe baza ei.

În esență, El ți-a dat o Hisaron coruptă, o dorință pentru ceva mai mult decât plăcerile acestei lumi. Prin munca ta, atragi lumina de Sus. Noi numim aceasta lumina înconjurătoare, lumina care coboară din Sfirot Neţach, Hod și Yesod ale Parţuf Atik ale lumii Aţilut. Atragi o iluminare către tine, care construiește treptat Hisaron potrivită în tine, și în măsura eforturilor depuse pentru a găsi Hisaron potrivită, simți această iluminare.

Altfel, vei simți alte iluminări care strălucesc asupra ta într-o formă neselectivă, doar plăceri nesortate din lumea superioară. Dar vrei să atragi o iluminare specială, o lumină care se întoarce la sursă. Pentru a face acest lucru, trebuie să vrei să te întorci la sursa ei (Creatorul), adică omul trebuie să-și dezvolte propria Hisaron. După cum este scris: „femeia care a conceput prima va naște un băiat”. Pentru aceasta, ni s-a dat un grup.

Treptat, acest lucru ni se va dezvălui; nu există altă cale. Te uiți la fețele oamenilor la lecție și vezi doar învelișul exterior; nu înțelegi ce aveți în comun, ce vă leagă. Dar dacă pătrunzi adânc în fiecare dintre ei, vei vedea sufletele care sunt Kelim ale tale. În esență, sufletele prietenilor tăi sunt organele corpului tău spiritual.

Dorința noastră inițială de spiritualitate se numește un punct în inimă. Trebuie să construim un nou Kli în jurul acestui punct: în loc de o inimă de piatră (Lev haEven), o inimă făcută din carne (Lev Basar). Se construiește prin unirea celorlalte Kelim, Kelim ale prietenilor tăi, la punctul tău negru. După cum este scris: „Îți voi lua inima de piatră și voi crea în tine o inimă de carne”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Poate o Hisaron [lipsă] să devină împlinire?

961.2Întrebare: Poate o Hisaron să devină umplere? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Omul care este creat din dorința de a primi nu poate exista niciodată exclusiv pe baza unei Hisaron. Însăși natura creației cere împlinire. Singura întrebare este de ce anume mă voi bucura? Ce fel de plăceri îmi vor împlini dorința de a primi?

Știu că Hisaron a mea este îndreptată spre ceva măreț, ceva ce nu am atins încă. Totuşi, această dorință neîmplinită îmi aduce o anumită iluminare din partea acestui „cel mai mare” de departe, deoarece altfel nu aș avea nevoie de el. Într-un astfel de caz, Hisaron a mea poate deveni de fapt împlinirea mea.

Aceasta înseamnă că găsesc satisfacție cu această Hisaron, îmi este suficientă și nu doresc nimic mai mult. Dacă aș poseda ceva în plus față de această Hisaron, nu ar mai fi o lipsă de cea mai înaltă plăcere. Chiar și actul de a primi împlinirea, doar m-ar îndepărta de scopul spre care tind. Prin urmare, prefer să rămân cu Hisaron, care în sine servește drept împlinire a mea. Sunt fericit pur și simplu prin faptul că îmi doresc această cea mai mare plăcere.

Este suficient acest lucru pentru atingerea scopului creației? Nu, nu este. Aceasta este similară stării de dăruire de dragul dăruirii, care fără îndoială nu este scopul nostru final. Și totuși, în această situație găsesc plăcere și justificare pentru starea mea actuală. O astfel de stare este cu siguranță de dorit pentru omul din această lume.

Din Lectia zilnica de Cabbala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Un prunc născut în spiritualitate

276.02Rugăciunea este dorința de a dobândi Hisaron (deficiența) corectă. Există multe discernăminte interioare aici.

Întreaga noastră cale – din momentul în care primim punctul în inimă până la traversarea Machsom [bariera], când lucrăm în ascundere dublă și apoi simplă și în timp ce comitem încălcări intenționate și apoi erori – toate aceste stări sunt traversate pentru a forma o dorință, o nevoie, pentru vase de dăruire în noi.

În articolul „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, Baal HaSulam descrie starea „nu de dragul Creatorului” (Lo Lişma) în care doresc cu pasiune să ating spiritualitatea de dragul meu, și în același timp, vreau să dăruiesc Creatorului.

Ambele dorințe trebuie să existe simultan în mine, iar această stare se numește Lo Lişma. Prin urmare, având dorința de a dărui Creatorului din mine, simt că toate celelalte dorințe ale mele sunt pur și simplu egoiste, pentru propriul meu beneficiu. Existența simultană în cadrul acestor două dorințe îmi permite să văd diferența dintre dăruire și primire.

Baal HaSulam scrie că omul trebuie să realizeze că, dacă ar descoperi că ar primi doar vase de dăruire și absolut nimic pentru sine, o astfel de stare nu l-ar satisface, pur și simplu este incapabil de ea. Aceasta este adevărata stare de Lo Lişma, și din ea, se ajunge la starea „de dragul Creatorului” (Lişma). În cartea „Fructul înțeleptului”, se afirmă că trebuie să ne acordăm doar spre străduința de a atinge starea de Lishma zi și noapte.

Hisaron a noastră de început, punctul din inimă, semnifică starea în care „Creatorul inseminează mai întâi, ea dă naștere unei femei (Nekeva)”. Această Hisaron (Nekeva) iniţială, implantată în noi trebuie să fie amplificată la cea mai mare măsură posibilă în această lume.

Cu alte cuvinte, în ciuda dorințelor pământești din mine, pe care caut să le împlinesc și să le realizez, îmi doresc și mai mult să am dorința de a dărui Creatorului. Tocmai această stare este reprezentată de zicala înțelepților: „O femeie (Nekeva) care concepe mai întâi naște un copil de sex masculin (Zahar)”. Zahar reprezintă primul ecran, forța dăruirii. Această stare poate fi numită pe bună dreptate un prunc născut în spiritualitate.

Din Lectia zilnica de Cabbala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Principalul lucru este ritmul!

Cum mă pot uni cu un prieten dacă mi se pare oarecum prostuţ și mereu vesel, ceea ce eu percep ca fiind frivol? În interiorul lui poate arde un foc, dar în exterior sunt doar glume și prostii.

Mai mult, problema nu este cum pot fi impresionat de acest lucru, ci pur și simplu că mă coboară de la nivelul meu de apreciere a importanței scopului, și apoi și eu încep să spun prostii. Poate un grup să mă aducă cu adevărat la ceva serios în acest fel?

Rabaş scrie că pe de o parte, în exterior ar trebui să existe chiar și glume, ceva ușor, dar nu frivol, în timp ce pe de altă parte, în interiorul tău totul ar trebui să ardă. Cum pot fi combinate acestea? Acestea sunt întrebări fundamentale!

Desigur, în exterior, grupul poate spune tot felul de lucruri, dar eu sunt impresionat de expresiile exterioare, nu de ceea ce este intern. De unde știu ce este în interiorul lor? Dacă sunt influențat de exterior, atunci și eu încep să spun prostii, căzând, vrând nevrând, sub influența lui. La nivel animalic, exact asta se întâmplă. Deci, ce ar trebui făcut? Să ne gândim la asta!

Întrebare: Dar cum poate să clarifice omul acest lucru? La urma urmei, contează un singur lucru: cum ne poate spori grupul dorința.

Răspuns: Da, acesta este răspunsul la întrebare! Mărește viteza. Din nou, nu ești atent la cuvintele lui Baal HaSulam. El scrie două cuvinte și asta e tot. Nu este nevoie să cauți adăugiri aici. Ritm!! Asta e tot! Nu ai altă posibilitate. Nu crede că pentru fiecare situație rea sau bună există o soluție specială. Răul și binele sunt toate o chestiune ale aceluiaș ritm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Conexiune cu întreaga lume

Întrebare: Când stabilesc o conexiune cu întreaga lume?

Răspuns: În măsura în care dobândești un ecran, nu te îndrepți spre interior, ci spre exterior, dincolo de tine însuți. Baal HaSulam clarifică acest lucru în cartea „Dăruirea Torei” și folosește exemplul că, pe măsură ce omul crește, cresc și grijile sale.

La început, omul se preocupă doar de sine, apoi de familia sa și de mediul său. Mai târziu, începe să se îngrijoreze de întreaga țară, și ca urmare, întreaga lume devine subiectul gândurilor sale. Aici, Baal HaSulam descrie un om mare în ceea ce privește calitățile sale umane. Totuși, acest lucru funcționează cu siguranță și în dezvoltarea spirituală.

Imaginați-vă doar că tot ceea ce atingem în dorința noastră prin cele cinci simțuri, precum și toate realizările noastre spirituale, sunt incluse în dorința noastră comună, numită „Adam HaRişon”, sufletul comun.

Eu, sunt o parte a acestui suflet comun, unul dintre șase sute de mii, iar toate realizările mele – tot ceea ce pot absorbi în mine pentru a-mi umple partea – sunt numite „această lume”. Orice percep pe măsură ce intru în simțirea Kelim externe se numește lumea mea externă, adică lumea mea spirituală. Ca suflet, eu locuiesc deja în aceste vase spirituale externe.

Întrebare: Cum poate fi implementat acest lucru în timpul lecției?

Răspuns: Dacă Creatorul te-a însărcinat cu o Hisaron de la început, vei continua să lucrezi la ea până când vei dobândi o dorință adevărată pentru lucruri spirituale. Trebuie doar să o dorești.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Influența rădăcinilor spirituale

În tărâmul spiritual, există concepte care se leagă de rădăcini. Și în lumea noastră, în tărâmul material, există și nume, concepte și rezultate care provin din aceste rădăcini. Acestea sunt două domenii: domeniul spiritual, și sub acesta, domeniul material.

Baal HaSulam explică conceptele de rădăcină și ramură în secțiunea „Observație interioară” din prima parte a Studiului celor Zece Sfirot. El citează zicala conform căreia nu există fir de iarbă pe pământ care să nu aibă un înger deasupra lui care să-l lovească și să-i spună: „Crește!”.

Adică, în această lume, fiecare obiect, calitate, forță sau dorință – orice există sub orice formă la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor – are o rădăcină spirituală din care provine.

Această rădăcină dă viață ființei create, și așa cum se spune, o lovește și spune: „Crește!”. Prin creșterea senzației de lipsă de împlinire din interiorul ei, de fiecare dată în alt fel, o conduce intenționat spre creștere.

Întrucât acest lucru este determinat de tărâmul spiritual, unde își au sediul rădăcinile și din care coboară toată presiunea guvernării și controlului, tot ce se află dedesubt este obligat să crească. Înțelepciunea Cabala se ocupă de a arăta omului cum își poate schimba destinul, cum, fără a aștepta „lovitura”, se poate ridica și îndeplini singură toate acțiunile necesare, și astfel, poate crește mai eficient și mai rapid.

Această participare personală se numește „Israel”. Omul, pe cont propriu, tinde direct către Creator, deoarece, în orice caz, „crește”. Dar întrebarea este dacă dorește să facă acest lucru independent. În acest caz, trece de la starea numită „națiunile lumii” la starea numită „Israel”.

Înțelepciunea Cabala vorbește despre aceste calități dintr-o perspectivă spirituală. Dar desigur, și în tărâmul material, ca rezultat care se manifestă în materie, dobândim aceleași concepte. Mai întâi, corectăm vasele GE, care sunt numite „Israel” și sunt „puține printre națiunile lumii”. Apoi vine AHP de Alia și abia după aceea adevăratul AHP.

Când Israel (GE) se corectează din toate vasele sparte, trebuie să părăsească complet toate vasele. Aceste acțiuni se numesc „sfințenie” și „purificare”, încheierea unui legământ.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Tot Israel au o parte în lumea următoare

Rolul grupului în realizarea măreției Creatorului

938.05Întrebare: Cum poate omul să înțeleagă imediat că face rău și provoacă daune? Cum poate el să scurteze timpul petrecut trecând prin acest proces? El ar putea rămâne în această iluzie ani de zile.

Răspuns: Să presupunem că eu fac ceva. Cum pot să-mi dau seama dacă este bine sau rău, sau dacă este în detrimentul sau beneficiul meu? Cum pot scurta timpul necesar pentru a verifica și înțelege? Omul ar putea rămâne în această iluzie ani de zile, și până când nu își dă seama de acest lucru, el va continua să se învârtă pe diverse căi înainte de a reveni în cele din urmă pe cea dreaptă.

Comentariu: Omul se poate adresa prietenilor pe care îi consideră importanți, deoarece uneori te poți anula în fața lor.

Răspunsul meu: Și ce le-ai cere? Sfaturi? Dimpotrivă, s-ar putea doar să te deruteze. Ei ar putea oferi o mie de sfaturi, dar în loc să primească ajutor de la grup, omul ar putea deveni și mai confuz și slăbit. Unde scrie să facem asta?

Comentariu: Știm că doar un grup îl schimbă pe om; îi arată unde se află în raport cu scopul și ce este în neregulă cu el.

Răspunsul meu: Sau poate dimpotrivă, el este cel care este bine? Dar cum îi permite grupul unui om să verifice? Auzind lucruri diferite? Nu, cu ajutorul său își dă seama de măreția Creatorului și asta este tot! Omul adună o rezervă nelimitată de forță de la prietenii săi, ca un combustibil.

De exemplu, în loc de benzină cu octan 70, mă umplu cu benzină cu octan 90 și apoi pot face totul mult mai repede. Nimic mai mult! Grupul nu-mi oferă conceptele și definițiile lor. Îmi dă o conștientizare a măreției Creatorului, o înțelegere a cui ar trebui să fiu în dorința mea de a primi, în dificultățile și obstacolele mele.

Nu voi împărtăși problemele mele personale cu prietenii mei (și nici ei nu le vor împărtăși cu mine). Trebuie doar să iau o forță comună de la ei – o atracție către scop. Caut să mă asigur că scopul, care simte că ocupă doar 10% din câmpul meu vizual, ar capta 50%, 70% sau chiar 100% din acesta. Exact asta vreau să facă grupul pentru mine.

Dincolo de asta, cum anume să mă îndrept spre acest mare și important scop este în întregime sarcina mea; eu o fac. Aceasta este munca mea individual, personală; nimeni nu ar trebui să se amestece în ea. În mod similar, profesorului îi este interzis să intervină, altfel nu veți avea propriile concepte corecte, calitățile care vă permit să simțiți Creatorul. Prin urmare, este necesar să protejăm individualitatea fiecăruia.

Toate celelalte ar trebui să fie foarte deschise. Dar legătura mea personală cu Creatorul – ceea ce clarific cu El, tipul de relație pe care o avem – este între El și mine, în timp ce grupul îmi oferă doar energie comună pe drumul către El și nimic mai mult.

În plus, putem împărtăși cunoștințe atunci când studiem, că aceasta ar trebui să fie într-un fel și acela în altul. Dar este interzis să împărtășesc ceea ce se află în mine, în cadrul analizei mele personale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

În raport cu cine ar trebui să ne examinăm?

938.01Întrebare: Dacă văd calități negative la prietenul meu și le detest, pot redirecționa această ură către propria mea recunoaștere a răului?

Răspuns: Avem două moduri de a privi stările noastre: noi înșine în relație cu Creatorul și noi în relație cu ceilalți. Acești „ceilalți” nu sunt alții decât Creatorul, grupul sau prietenul. Nu am niciun alt obiect în raport cu care să mă pot examina.

În loc de Creator, ni s-a dat grupul. Prin intermediul lui, putem trece ulterior la o relație cu Creatorul. În cele din urmă, trebuie să ajungem la o stare în care atât Creatorul, cât și grupul există într-o singură dimensiune pentru noi.

Pe scurt, nu contează cine este în afara vaselor mele egoiste. Dacă această distincție contează pentru mine, înseamnă că abordez starea mea cu o intenție pentru mine și fac diverse calcule despre pe cine ar trebui să tratez mai bine și pe cine mai rău. Făcând asta, pur și simplu mă înșel pe mine însumi.

Dacă vreau cu adevărat să-mi examinez statutul de Kli – în ce măsură este corectat sau corupt – atunci, în primul rând, trebuie să consider atât grupul, cât și Creatorul ca fiind unul și același lucru în raport cu mine însumi. Apoi anulez complet dorința mea de a primi, și de la acel nivel, pot începe măsurarea. În acest fel, pot evita distorsiunea în măsurarea mea interioară.

Instrumentul meu este un instrument direcționat corect din interiorul meu spre exterior. Atunci voi putea vedea cum să continui să mă dezvolt și unde se află de fapt adevărata mea atitudine. Și din acest punct, încep să lucrez.

Este o autoamăgire să crezi că ceva din exterior diferă în raport cu dorința mea de a primi. O astfel de amăgire nu trebuie să mă orbească, deoarece atunci nu voi putea rămâne deloc în poziția corectă.

Desigur, asta nu înseamnă că acum ar trebui să alerg în jur servind pe toată lumea, sau să mă forțez să fiu bun cu toți. Oamenii cred de obicei că asta ar trebui să se întâmple și se așteaptă ca un cabalist să le rezolve problemele.

Trebuie să mă raportez la toți cei din afara mea în așa fel încât să-mi anulez propriile Kelim. Nu ar trebui să slujesc întregii lumi și nici să satisfac calitățile egoiste ale prietenului meu.

Din Lectia zilnica de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă