Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce este Tisha B’Av?”

𝘛𝘪𝘴𝘩𝘢 𝘉’𝘈𝘷 este o stare foarte importantă și proeminentă în dezvoltarea creației.

Conform înțelepciunii Cabala, Tisha B’Av comemorează ruinarea Templului Sfânt, adică spargerea vaselor, starea în care ne-am pierdut cunoștința (adică zdrobirea sau ruinarea) conexiunii noastre ca o singură entitate (adică Sfântă). Templu).

În înțelepciunea Cabala învățăm pe larg despre această stare de distrugere și cât de importantă este, pentru că nu poate exista corectare și conexiune fără corupție și spargere. Prin urmare pe de o parte există o mare bucurie în oportunitatea de corectare pe care ne-o aduce spargerea, iar pe de altă parte există tristețe și plâns de la prevederea spargerii care se apropie, știind că trebuie să-i rezistăm, adică să menținem conexiunea noastră ca entitate unică, în ciuda forțelor care au apărut pentru a sparge această conexiune. Acest lucru coincide cu principiul spiritual conform căruia în spiritualitate întâlnim întotdeauna două opuse în același loc.

Așadar împreună cu bucuria prilejului de îndreptare pe care ne-o aduce zdrobirea, trebuie să ne pară în același timp rău de toate ruinele care au avut loc din necessitate, din cauza rădăcinii lor spirituale. Cu toate acestea, care este distrugerea pentru care trebuie să ne pare astăzi rău? Este aceea că, astăzi după secolul al XVI-lea, vremea marelui cabalist Ari (Rav Isaac Luria) care a marcat începutul deschiderii procesului de corectare a umanității în ansamblu, tot ce trebuie să ne pară rău despre este neglijența noastră de a ne angaja intenționat în acest proces de corectare. Adică, nu ar trebui să ne pare rău pentru ruinele Templelor Sfinte de acum 1.000 de ani ci că în fiecare zi nu reușim să ne angajăm activ în procesul de corecție, nu reușim să construim noul Templu Sfânt – o corectare a distrugerii din conexiunile noastre. Aceasta este ceea ce este cu adevărat considerat ruina Templelor.

Prin urmare, ce trebuie să luăm în considerare în timpul Tisha B’Av? De aceea provocăm ruinarea și prăbușirea Templului astăzi. Nu ar trebui să plângem pentru ceea ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani. Nu știm cu adevărat ce s-a întâmplat atunci. Plângând despre asta este ca și cum ne poziționăm ca oameni neprihăniți și ne gândim rău la oamenii de atunci și că au pierdut stăpânirea Templelor. Ceea ce trebuie să înțelegem este că această ruină s-a jucat în funcție de nevoia ca o anumită ordine să se desfășoare. Totuși încă de pe vremea lui Ari, secolul al XVI-lea când ne poziționăm împotriva procesului și metodei de corectare – înțelepciunea Cabala – ruina este zdrobirea relațiilor umane, diviziunea care se răspândește în întreaga lume între oameni. Prin urmare nu ne raportăm la Tisha B’Av ca la o ocazie istorică, ci ca o stare care se desfășoară în viața noastră de zi cu zi.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →