Noul meu articol pe Linkedin “Cheia succesului în viaţă”

John Lennon scria odată: „Viața este ceea ce se întâmplă în timp ce ești ocupat să faci alte planuri”. Povestea vieții sale demonstrează că avea dreptate. Iar astăzi, viețile celor mai mulți dintre noi dovedesc că avea dreptate. De fapt, se pare că natura și-a propus să perturbe viața întregii umanități.

Covid-19 ne-a închis economia, cultura, educația, divertismentul, aproape a prăbușit sistemul de sănătate, a intensificat tensiunile politice și rasiale, a intensificat agresivitatea și violența, a perturbat producția de alimente și lanțurile de aprovizionare și a împrăştiat familiile în bucăți. Chiar și atunci când închiderea s-a mai relaxat și am putut relua activitatea, s-a ușurat doar puţin și virusul s-a întors de fiecare dată cu răzbunare, când am încercat să revenim la normalitatea familiară din perioada pre-Covid. Ceea ce a început ca un fel de gripă rea super-infecțioasă care afectează în principal persoanele în vârstă și pe cei cu sistem imunitar slab s-a transformat într-o amenințare care îi atinge pe toți, de orice vârstă, și este pur și simplu prea contagioasă pentru a fi oprită și prea periculoasă pentru a fi ignorată.

Mediul înconjurător poate beneficia de la noi mai mult decât o facem noi de la el. Tot ce trebuie să facem este să ne gândim la beneficiile sistemului, iar sistemul va funcționa în favoarea noastră.

Acum, chiar dacă vrem să revenim la normalitate, va fi o normalitate foarte palidă, anemică și destul de patetică în comparație cu viața rapidă pe care am avut-o până la începutul deceniului actual. Se pare că natura ne pedepsește și insistă să ne nege plăcerile vieții.

Dar, doar pare așa. Când un părinte îl ceartă pe un copil că nu-şi face temele, părintele nu vrea să-l pedepsească, ci să-l ajute! Fiecare părinte știe, și mulți dintre noi ne amintim din propria copilărie, că dacă nu suntem împinși, nu vrem să muncim din greu. Și din moment ce temele sunt o muncă grea și nedorită, copiii o urăsc și nu o vor face fără presiunea părinților. Pentru părinți, aceasta este educație; pentru copii, acest lucru se simte ca o pedeapsă. Dar dacă copiii ar putea vedea beneficiile pe care le vor culege prin eforturile lor, și-ar face temele cu mai multă bunăvoinţă.

Iată ce ne face natura, de la începutul deceniului. Ne-a îndemnat să studiem și ne plângem de pedepsele sale. Nu ne pedepsește, ci ne conduce în direcția cea bună.

Prin presiunea sa, natura ne arată faptele de bază ale vieții: totul prosperă numai atunci când este sincronizat cu mediul său. Acest lucru se aplică fiecărui nivel al realității, de la valuri din întreaga lume materială, la nivelurile nemateriale ale gândurilor, sentimentelor și spiritului. Sincronizarea înseamnă că totul funcționează ca parte a unui sistem. Sistemul oferă absolut tot ce are nevoie fiecare parte din el. La nivel animal, acest lucru se referă la hrană, adăpost și reproducere. La nivel uman, acest lucru înseamnă mult mai mult. Sistemul în care ne aflăm ne oferă nevoile noastre fizice, la nivel animal, dar și nevoile noastre umane, cum ar fi educația, divertismentul și cultura.

Dacă privim cu atenție, vom vedea că aceste nevoi la nivel uman sunt exact ceea ce Covid a perturbat în ultimul an. Aceste nevoi sunt exact acolo unde ne-am comportat greşit, iar natura ne-a oprit și ne-a permis să vedem ce am greșit, astfel încât să ne putem redirecționa către locul în care putem găsi satisfacții durabile, sustenabile și mai profunde.

Într-adevăr, am mers în direcția greșită: spre interior. Parcă ne-am fi uitat în propriile corpuri și ne-am întrebat de ce totul părea atât de întunecat. Fiecare plan pe care l-am făcut era destinat să ne mulțumească doar pe noi înșine și (în cel mai bun caz) pe cei mai apropiați de noi. Am ignorat sistemul, ne-am planificat viețile ca și cum acesta nu ar exista sau (mai rău) ar exista doar pentru a ne servi, când de fapt sistemul este părintele nostru; suntem în el, ne hrănește și suntem dependenți de el pentru orice. Dacă îl stricăm, vom suferi invariabil. Prin urmare, nu este de mirare că viața, și anume sistemul, se întâmplă în timp ce facem alte planuri, pentru noi înșine. Cum poate fi altfel, dacă facem planuri pentru propria noastră fericire egoistă, în timp ce viața plănuiește să-i facă pe toți fericiți?

Dacă dorim să ne planificăm un bun viitor, trebuie mai întâi să recunoaștem „viața”, adică sistemul integral și interconectat în care ne aflăm. Dacă învățăm cum să ne conectăm mai degrabă pozitiv cu mediul nostru, în special mediul nostru social, decât negativ – adică a-l exploata în folosul personal – atunci mediul ne va aduce beneficii. Mediul ne poate aduce beneficii mai mult decât ne putem aduce noi înșine. Tot ce trebuie să facem este să ne gândim la beneficiile sistemului, iar sistemul va funcționa în favoarea noastră.

Iată ce încearcă să ne învețe natura. Viața are un plan pentru noi, o direcție clară. Dacă planificăm împreună cu viața, atunci viața nu va fi ceea ce se întâmplă în timp ce facem alte planuri, care în cele din urmă nu fac decât să ne rănească.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate | Add Comment →