Toate erorile lumii noastre, în toate sistemele și religiile sale, rezidă în faptul că oamenii aduc spiritualul în material, trag spiritualitatea în jos și cred că există o parte de sfințenie în anumite forme, obiecte, artefacte și corpuri. Sărută o mână, sărută un copac, o imagine, o păpușă. Aici se află toată confuzia care a cuprins umanitatea.

Și indiferent cât de mult a luptat iudaismul împotriva acestui lucru (desigur, nu în exterior, ci în interior), nu a avut prea mult succes nici cu oamenii. Oamenii recurg la amulete, șnururi roșii, „apă vie”, își schimbă numele și se angajează în tot felul de lucruri „miraculoase”.

Ei cred că în acest fel atrag o strălucire binevoitoare și o abundență de sus către ei. Prin ce mijloace? Prin faptul că de astăzi îţi voi spune să zicem, nu Mișa, ci Grișa? Deci, ce se întâmplă cu asta? „Dar pur și simplu, aduce noroc.” Oamenii folosesc psihologia umană și forțele naturii și cred că este spiritualitate.

Desigur, în sfera acestei lumi putem face multe prin puterea unui om, chiar și prin puterea gândului, puterea dorinței. Firește, în lumea noastră există încă multe legi. Nu înțelegem de ce se întâmplă una sau alta și credem că vine din spiritualitate. Aceasta este o altă problemă. Este greu de dezvăluit și de distins.

Chiar și cei care se angajează în Tora cred că studiul lor este ceva spiritual. Ce este spiritual în asta? De la distrugerea Templului, spiritualitatea a rămas deasupra, detașată de noi. „Nu, noi studiem, iar asta se numește spiritual.” Dar viața dovedește că nu este nimic în asta. Uitați-vă la ce se întâmplă cu întreaga națiune. Astfel, confuzia este foarte profundă.

[354185]

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →