Principalul lucru în munca spirituală este grija constantă pentru mediu. Cu cât acesta apare mai mare și mai larg în ochii mei, cu atât mă voi strădui mai puternic să-l atașez de mine, să-l absorb în mine.

De fiecare dată, aceste cercuri exterioare vor pătrunde în mine din ce în ce mai mult, ca niște valuri rostogolite, până când voi acoperi întregul Malchut al infinitului, ceea ce înseamnă că îi voi percepe pe toți ca fiind eu însumi. Întreagă această dorință (Kli) imensă va deveni a mea, iar în în această dorință unificată, se va revela lumina, Creatorul,.

Totul depinde de intensitatea muncii reciproce dintre om și mediu, de influența lor reciprocă și de cererea lor reciprocă. Prin aceasta, determinăm viteza avansării noastre. Omul nu poate avansa singur. Mediul este singurul mijloc. De fiecare dată, omul se apropie de el și se ridică cu ajutorul său.

De asemenea, este necesar să realizăm pe deplin importanța mediului. La urma urmei, întreaga structură a dorinței (Kli) își are originea în divizarea într-o parte interioară și una exterioară, iar toate discernămintele noastre au loc și între interior și exterior, între om și mediu.

Până acum nu am dezvăluit încă acest lucru și nu putem înțelege exact unde are loc corectarea dorințelor. Dar atunci când, cu ajutorul mediului înconjurător, atragem suficientă lumină înconjurătoare și ne înălțăm la spiritualitate, simțim cu siguranță că începe adevărata muncă spirituală – între mine și mediu.

Clarificarea și corectarea au loc doar acolo.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/4/10, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.225 – Ridicarea proprie

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →