Întrebare: Soțul meu și cu mine am început să studiem înțelepciunea Cabalei cu ceva timp în urmă. Cu pași mici, am început să înaintăm pe această cale. Încă de la început am început să primim răspunsuri la întrebările pe care ni le-am pus pe parcursul vieților noastre.

Avem trei copii mici și, ca mamă, mă preocupă întrebarea dacă voi fi sau nu capabilă să le împărtășesc și lor anumite principii reale despre viață.

Ați spus că doar experiența perosnală este calea prin care pot fi învățați copiii. Cum putem transpune în fapt acest lucru?

Răspuns: Eliberați copiii, scoțându-i din planurile voastre și nu îi forțați să facă nimic special. Atunci când vor crește, ei vor vedea în ce anume v-ați angrenat și vor alege singuri dacă această activitate li se potrivește sau nu.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați afirmat că până acum am studiat natura într-o manieră limitată, subiectivă, bazându-ne studiile pe eul nostru care limitează orice cercetare.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să inventăm noi telescoape, microscoape sau acceleratoare de particule, ci ceva total diferit de acestea. De ce fel de instrument avem nevoie pentru a studia universul?

Răspuns: Avem nevoie de un nou program pentru umanitate. Natura ne-a făcut egoiști și, din acest punct de vedere, nu ne deosebim de regnul animal. Am inventat în plus doar niște scule și instrumente, avem acum și bombe atomice, precum și diverse alte arme, în locul bețelor. Prin evoluție, am avansat în aceeași direcție.

Dar, dacă vrem într-adevăr să părăsim bula noastră și să nu mai fim precum un viermișor care trăiește în interiorul unei ridichi amare pe care o consideră a fi lumea întreagă, trebuie să acordăm mai multă atenție și să alocăm mai multe eforturi în scopul însușirii celei de-a doua naturi. Trebuie să încercăm să ne programăm de la început în acea direcție în care cele două tipuri ale naturii să fie integrate în noi: atât vechea noastră natură care primește, cât și noua natură care dăruiește și dă mai departe.

Atunci vom vedea cu adevărat cealaltă jumătate a universului, a lumii, chiar a lumilor, vom înțelege deasemenea motivul pentru care se întâmplă totul. Prin studiul naturii dăruirii vom înțelege și ne vom asuma rădăcina noastră și planul acesteia. În caz contrar, dacă rămânem înăuntru, nu vom descoperi și nu vom afla nimic despre noi, continuând să ne perfecționăm jucăriile noastre mecanice și tehnologice și nimic mai mult.

Noul nivel este tehnologia internă personală, fără artificiile dibace pe care le-am creat din egoism. Este o metodă de dobândire a puterii dăruirii și este o parte din natură pe care trebuie doar să ne-o însușim, să o internalizăm, pentru a alcătui un sistem de percepție paralelă în noi.

Întrebare: Cum ne va afecta acest proces zi cu zi?

Răspuns: În primul rând, vom descoperi cum și pentru ce trebuie să trăim, cum să ne îmbunătățim viața. Universul în sine își are originea în aceste două forțe și, stabilind cooperarea reciprocă a acestor două sisteme de dăruire și de primire din interiorul său, noi ne ridicăm deasupra lor, până la gândul care a creat universul. Astfel ne ridicăm, în fapt și nu doar simbolic, la starea eternă, infinită.

Vorbind la modul general, ne dezvoltăm oricum în direcția acestei descoperiri. Nu este vorba doar despre motivul suferințelor noastre și înțelesul vieții noastre amărâte, ci despre motivul bazic, inițial, despre scopul acestuia. Doar universul este capabil să ne dea un răspuns, atunci când ne ridicăm deasupra atracției egoiste care, pentru moment, este simbolizată de planeta noastră, de Pământ.

Întrebare: În ce domeniu de activitate ne putem dezvolta corespunzător forțele de dăruire din interiorul nostru? În ceea ce privește relațiile mele cu universul sau cu ceilalți oameni?

Răspuns: Este vorba despre relațiile cu ceilalți oameni, pentru că ele constituie cel mai dezvoltat subiect. Doar prin cooperare mutuală și interacțiunile cu ei îmi pot dezvolta o a doua natură.

Aceasta îmi permite să descopăr noi lucruri în univers.Când ies din mine, văd o dimensiune diferită, prin prisma forței dăruirii, în care spațiul își pierde înțelesul. Privesc lumea de deasupra materiei.
Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Copii, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Suntem extrem de limitați. Noi studiem întregul univers și pe noi înșine cu ajutorul celor cinci simțuri, calculând cât putem câștiga sau pierde.
Acest fapt ne limitează dramatic, deoarece nu ne permite să trecem dincolo de noi și să vedem ce se află în afară. În fapt, trecem totul prin sistemul nostru intern, decizând astfel ce ne face să ne simțim bine și ce rău, atâta tot.

Drept rezultat, rămân multe fenomene pe care nu le vedem, multe forțe pe care nu le distingem, atât din universul nostru, cât și din universurile paralele, doar din cauză că nu ne interesează și nu ne afectează eul, dorința noastră de a primi plăcere.

Dacă aș putea identifica legătura dintre un fenomen și succesul meu, l-aș studia cu siguranță și aș descoperi noi fenomene. Dar eu nu văd nici o legătură, sunt orb la orice fenomen.

Totul se datorează faptului că nu posed o a doua forță, aceea a dăruirii. Sunt alcătuit în întregime din forța primirii.

Comentariu: Există însă fenomene în care putem decela conexiunile, dar nu le putem defini. De exemplu, ne dorim foarte mult să știm mai multe despre dezastrele naturale, să le putem prezice, să ne putem proteja în fața lor. Acest lucru ar fi benefic, dar noi continuăm să rămânem lipsiți de apărare în fața uraganelor, a cutremurelor, etc.

Răspuns: Desigur că există fenomene despre care doar presupunem că există, dar ele sunt precum materia neagră. Ne închipuim că există și că sunt legate de noi, dar nu le putem identifica. Ele presupun cercetarea la un nivel diferit.

Eu, pe de altă parte, vorbesc despre o carență fundamentală în percepția noastră, despre faptul că nu ne stă în putere să înțelegem nimic, nici teoretic și nici ipotetic.

Dacă ne însușim forța dăruirii, forța de a ieși din noi înșine și dacă am putea da la o parte limitările motivațiilor și dorințelor noastre egoiste, am studia obiectiv ceea ce se găsește în afara noastră. Am studia totul cu o minte și o inimă externe.

Atunci am putea revela lumi întregi, completând imaginea distorsionată și incompletă pe care o vedem astăzi.

Acum trăim ca într-o bulă care este atrasă spre interior și se prăbușește înăuntrul său. Vedem, simțim, studiem doar ceea ce este perceput de gravitația egoistă. Acolo există și universul nostru, care ni se pare infinit de mare, în această bulă mică a percepției noastre.

Până când nu vom dobândi cea de-a doua forță, care ne va permite să evadăm dintre limitele calităților noastre, nu vom descoperi ce se găsește în afară.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Dezvoltarea exhaustivă a umanității nu acordă atenție universului, chiar dacă acesta este locul în care ne putem descoperi rădăcinile. În enormul spațiu liber al universului am putea găsi surse de putere, fragmente de antimaterie și alte tipuri de materie, etc.

Evident că oamenii explorează universul, doar că nu acordă suficientă importanță acestei cercetări, pentru că sunt siguri că viitorul nostru depinde de cine este mai puternic, sau mai bogat, sau mai influent. Progresul nostru nu are ca scop înțelegerea naturii, revelarea ei în totalitate și nici nu încureajează recunoașterea lipsurilor noastre.

Eu presupun că univesul este în completă dăruire și că acea forță de dăruire a pus la punct tot ceea ce există. În sfârșit, combinând anumite forțe, dăruirea a generat nivelurile inanimat, vegetal, animal și vorbitor ale naturii.

Universul continuă să dezvolte materia către un nivel special, calitativ nou, la care materia să încerce singură să afle care este forța care i-a dat naștere: „De unde am venit? Cine suntem noi?”

Știm că gândul din spatele fiecărei acțiuni este scopul în care a fost direcționată acea acțiune. Noi reacționăm doar la rezultat, fără să acordăm suficientă atenție și fără să alocăm energia necesară clarificării factorilor care ne influențează.

Pe de altă parte, recunoaștem urmările activității acestei forțe. Explorând natura umană, vedem cu claritate, că nu avem de fapt liber arbitru și nici nu ne bucurăm de libertatea de a acționa independent. Suntem precondiționați de gene, instincte, calcule de profit și pierdere pe baza unor formule primitive.

Aici se află problema: Cum am putea explora universul, progresul și procesele sale, prin care trecem și noi, dacă ne consumăm întreaga energie pentru a face altceva?

Unul dintre studenții mei lucrează la Marele Accelerator de Hadroni din Elveția. El mi-a spus că, la început, erau dezbateri fără sfârșit dacă era sau nu bine să se înceapă un asemenea proiect costisitor și de mare anvergură. În același timp însă, costurile necesare Acceleratorului sunt echivalente cu cele alocate întreținerii trupelor americane în Afganistan, timp de o săptamână.

Așadar, este evident că nu ne străduim suficient în studiul naturii. Regret nespus actuala stare de lucruri. Dacă am cunoaște natura mai bine, am putea aduce la cunoștința maselor toată această știință și am înțelege mai bine lipsurile de care suferim. Am descoperi lipsa unei noi calități: aceea a dăruirii.

Apoi, în afara dorinței de a primi pe care deja o avem, ne-am putea însuși puterea dăruirii care ne-ar permite să explorăm natura din noi perspective.

Din programul “O viață nouă” 3/02/14

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Astăzi ridicăm ușor vălul de deasupra materiei negre și al altor fenomene, dar nu le simțim; rezultatul este calculat în urma datelor colectate iar ceea ce lipsește din acestea este postulat.

Nu cunoaștem însă sursa forțelor care operează în natură, esența acțiunilor lor și relațiile dintre ele. Simplul fapt că acestea există este perceput de noi ca o consecință și nu ca pe ceva stabilit, dat.

Principalul lucru este acela că tot ce putem învăța, studia și însuși, este descris prin cele cinci simțuri pe care le posedăm, deoarece, la capătul tuturor experimentelor și cercetărilor se află o ființă omenească, cu mintea și senzțiile sale, cu imaginația și abilitatea sa de a construi modele specifice și de a le integra în modelul general al universului. Până acum, desigur că toate aceste modele și rezultate sunt foarte limitate.

În fond, nu știm nimic, fiind precum o mică țestoasă care a ieșit din carapace, s-a târât câțiva pași în afară și asta i-a luat o veșnicie. De fapt nu s-a îndepărtat prea mult de tufișul sub care stătea adăpostită sub carapacea sa. Și altceva nu știe.

Mai mult, avansând treptat nu va descoperi nimic. Nu are importanță cât de mult ne vom dezvolta în starea noastră curentă căci nu vom descoperi ceva calitativ diferit. Chiar dacă vom strânge cantități uriașe de fapte și date, nu vom fi capabili să le procesăm și să le studiem în așa fel încât acestea să ne descrie imaginea generală.

Toate acestea se datorează faptului că, pentru a cerceta cu adevărat cine suntem, trebuie să ne ridicăm la un alt nivel, la o minte și o inimă superioare, cu alte cuvinte, independente de cele trei axe ale timpului și spațiului pe care le avem astăzi, să ne ridicăm deasupra lor, să vedem totul într-o altă lumină, ca și cum nu am fi oameni de pe această planetă. Apoi vom ajunge să cunoaștem oamenii și să înțelegem cine sunt ei.

Este nevoie de o altă știință pentru aceasta. Nu este o întâmplare că oamenii de știință de astăzi sunt de acord că știința tradițională se găsește în criză. De ce? În fond, avem suficiente mijloace, știm cum să construim imense structuri complexe, trimitem telescoape pe orbită, în timp ce microscoapele și acceleratoarele noastre pătrund în particule.

În cercetarea științifică sunt investite miliarde, dar la final, beneficiile acestor studii se dovedesc iluzorii în asemenea măsură încât ajungem să-i luăm în derâdere pe oamenii de știință care ni se pare că-și satisfac doar curiozitatea lor naturală pe cheltuiala plătitorilor de taxe.

Nu mai privim știința cu aceeași seriozitate cu care eram obișnuiți, în special acum, când esența noastră, eul nostru, compromite toate fructele acesteia. Noi folosim de fapt știința pentru a-i domina pe ceilalți și a profita de pe urma altora, fiind imposibil astăzi să mai găsim vreun fruct bun în acest pom.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Nu putem afirma că un om se cunoaște într-adevăr pe sine însuși și cu atât mai puțin umanitatea în general. Prin urmare nu putem cunoaște această lume, care constă din totalitatea nivelurilor: neanimat, vegetal, animal și uman.  

Nu putem cunoaște lumea, în primul rând pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să admitem faptul că nici măcar psihologia nu este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Esența unei persoane rămâne o enigmă pentru noi. Noi observăm doar rezultatul și consecințele pe care le au asupra noastră diverse procese, analizându-ne reacțiile la anumite lucruri și studiindu-le într-o manieră limitată, fiind dependenți de ele și părtinitori în afirmațiile noastre.

Mai mult, suntem neajutorați atunci când dorim să ascendem la un nivel mai înalt – la acela care ne-a creat – și chiar mai sus, la planul creației. Judecând după diferitele evenimente și după propria noastră experiență căpătată în timpul avansării, vedem că toate forțele naturii formează un singur sistem, care este un întreg și este integral. Aceste forțe operează conform unor anumite procese și sunt operate după un anumit plan, general, despre care nu știm nimic, dar în care suntem incluși.

Dar, pe când nivelurile inanimat, vegetal și animal ale naturii îndeplinesc instinctiv acest plan, urmând ordinele naturii, noi avem senzația că suntem implicați în plan dar și că beneficiem de propriile noastre acțiuni.

Dacă am putem aborda studiul naturii pe baza acestor două senzații, poate că am dobândi ceva. Dar știința, în întregul ei, nu este angajată în cercetarea nivelului uman, pentru că ne lipsesc mijloacele reale necesare evaluării acestuia.

În consecință, observăm doar ceea ce se petrece și aceasta este esența studiilor noastre. Observăm, colectăm date și construim un sistem de cunoaștere științifică. În plus, ne folosim opțiunile noastre modeste pentru a influența diversele fenomene și stări ale naturii inanimate, vegetale și animale, ca și ale omului, observând reacția care ne permite să înțelegem ceva anume.

Chiar dacă ignorăm faptul că toate observațiile și studiile se bazează pe percepția noastră subiectivă, rezultatele se dovedesc a fi doar un rezumat, care ne dezvăluie atât de puțin. În fond, toate derivă din cele cinci simțuri limitate pe care le posedăm.

Studiind flora și fauna, putem realiza anvergura percepției noastre, dar aceste rezultate nu sunt certe dacă le comparăm cu noi înșine și nu cu standardele prezente. Vederea noastră tridimensională, bătăile inimii, mișcările soarelui și ale lunii care dau măsura zilei, erele geologice și vârsta universului, toate cestea sunt măsurători extrem de subiective.

Cu alte cuvinte, dorința noastră de a cunoaște universul nu este de fapt serioasă. O persoană este precum un copil care își atribuie abilități nerealiste lui însuși. Până la urmă, noi folosim doar forțele naturii la care avem acces. Le adunăm și le reprezentăm prin desene simple și le folosim conform abilităților noastre.

Nu ne deosebim prea mult de omul preistoric, care folosea un băț pentru a construi sau pentru a distruge. Bețele noastre sunt puțin diferite: acceleratoare de particule, observatoare, etc., dar principiul este același. Suntem doar niște copii care vor să atingă și să guste totul, doar că la un alt nivel.

Nu suntem nici măcar conștienți de faptul că suntem atât de limitați. Descoperim, ici-colo, că natura este mult mai întinsă și mai adâncă, dar nu știm încotro se dezvoltă ea și nici cum o face. Nu putem penetra dimensiunile mai înalte și nici nu putem ieși din tiparul nostru tridimensional: coordonatele timpului, mișcării și spațiului.
Din programul “A New Life” 3/02/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să măsurăm și să ne asigurăm că ne unim în mod corect?

Răspuns: Adevărul este că spiritualitatea ne este ascunsă și nu se dezvăluie decât în conexiunea corectă dintre noi, în garanție reciprocă, atunci când devenim ca un singur om cu o singură inimă, conform principiilor care desciu unitatea precum ”iubește prietenul tău ca pe tine însuți”, ”nu face altora ce ție nu-ți place să ți se facă”, toți din Israel sunt prieteni” și așa mai departe.

Deci, cum putem verifica dacă acționăm corect? Trebuie să facem eforturi în funcție de ceea ce ne spun cabaliștii. Prin asta noi chemăm Lumina care Reformează.

Da, eu nu știu ce este corecția corectă. Nu am nici o idee despre ceea ce înseamnă a se uni, dar aspir la asta ca un copil care nu știe, dar care încearcă și face un efort. Chiar dacă face totul greșit, aceasta atrage Lumina care Reformează, forța naturii care ne influențează. Astfel copiii învață, când ei nu știu nimic și nu au nici o înțelegere inițială.

Dacă acționăm în același mod, dacă urmăm sfaturile cabaliștilor chiar dacă nu le înțelegem, dar sperăm să avansăm, Lumina care Reformează acționează și ne ghidează spre unitatea corectă. Atunci când o vom atinge, vom descoperi că este, de fapt, adevărata unitate.

Nu există alt mijloc. Este drumul spiritual de incertitudine absolută, până la dobândirea progresivă a cunoașterii. Este imposibil de a ști în avans ce sunteți pe cale să atingeți. Asta nu este posibil decât în lumea noastră egoistă, singura imagine pe care egoul o dezvăluie unei persoane.

Din Congresul de la Toronto, Lecția 2, 06.08.2014

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o acceptare unde oamenii apreciază investiția noastră în ceilalți, ajutorul nostru față de cineva și de a fi iubit pentru asta. Este posibl să utilizezi asta ca o tehnică în familie, astfel încât copiii să investească mai mult în familie, în mamă și tată, ca ei să-i aprecieze mai mult, sau asta nu merge cu adolescenții?

Răspuns: Asta nu funcționează, deoarece oamenii ar trebui să fie orientați spre avansare în viața lor, spre viitoarea familie, copiii care vor veni, și nu spre părinții lor. Nu blocați copiii, nu-i trageți înapoi; altfel, ei nu se vor dezvolta.

Oameni ca aceștia, în general, sunt atât de absorbiți în părinții lor, încât nu-și vor trăi viața fără mama lor și cât timp ea este în viață, copilul va trăi cu ea. Ei pot avea deja cincizeci de ani și pot trăi cu mama lor.

Nu puteți face asta. Este un foarte mare ego. Dimpotrivă, trebuie să educați și să dezvoltați autonomia copiilor.

Din ”Conversație cu Michael Laitman”, kab.tv, 11.12.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor. Există ceva pentru care nu este nevoie să ne anulăm?

Răspuns: Trebuie să ne anulăm faţă de tot, cu excepţia acelor impulsuri şi treziri care ne conduc spre centrul grupului şi Creator.

Cu alte cuvinte, nu este nimic pentru a mă anula. Deci, ce este în mine?! Vrei să întrebi: ”Există un ego benefic în mine, pe care  nu pot să îl contactez şi să trăiesc în acord cu el?” Nu.

Întrebare: Atunci când v-au întrebat: “Ce trebuie să fac dacă cineva nu este plăcut de către grup?” aţi răspuns: “Este nevoie de schimbare pe plan intern şi extern”. Ce vreţi să spuneţi?

Răspuns: Trebuie să atingem o astfel de stare în care ne place totul şi, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă, ne plac prietenii oricum.

Trebuie să vă schimbaţi. De fapt, vă iubiţi copiii, chiar dacă au multe caracteristici negative. De ce? Pentru că ei sunt ai voştri. Astfel, grupul trebuie să devină, de asemenea, al vostru.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt planurile privitoare la educaţia copiilor palestinieni?

Răspuns: Noi avem studenţi din ţările arabe şi din regiunile musulmane. Nu văd nicio diferenţă între ei şi toţi ceilalţi. Avem studenţi din Autoritatea Palestiniană şi din Iran, în timpul lecţiilor primim întrebări de la oameni din Siria şi din alte locuri. Una din întâlnirile internaţionale despre educaţie a avut loc în cadrul UNESCO, cadrul fiind organizat de prinţul Saudiei, iar noi am primit de la el invitaţie personală să participăm.

Educaţia este o problemă a lumii şi prin ea noi putem stabili conexiunile între ţări şi între divergenţele dintre ele. Desigur, se ridică întrebarea despre religie, iar aceasta va rămâne o sursă de separare adâncă între oameni până când, după cum spune Baal HaSulam, vom stabili o singură religie, cea a iubirii şi altruismului.

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa religiei şi scopul ei” că nu există nicio religie în afară de iubire. Toate celelalte sunt obiceiuri pe care oamenii le-au acceptat. Să sperăm că diferitele crize împreună cu diseminarea noastră vor face lumea să înţeleagă că au nevoie să se ridice peste diferenţe.

Educaţia pe care noi o dezvoltăm este comună pentru toţi, nu este specifică. Deci cred că imediat ce fraţii arabi vor vrea să o accepte şi vor fi gata pentru ea, va fi această metodă care îi va aştepta. Noi o pregătim de asemenea şi în arabă.

Mai mult, încă din vremurile lui Avraam, islamul a avut o mişcare numită sufism. M-am întâlnit cu reprezentanţii ei de multe ori. Desigur că ei înţeleg despre ce vorbim şi noi putem lucra cu ei la diseminarea noii metode de educaţie.

Problema este că cercurile islamiste radicale nu îi recunosc. Sufiştii au fost exilaţi din ţările arabe şi trăiesc în SUA şi în Anglia. Sper că această poziţie se va schimba datorită predominării indiferente a naturii. Trebuie să ajungem la această fază – Zohar-ul descrie în particular acest curs al dezvoltării. În curând perioada de tranziţie se va termina şi oamenii vor simţi că trăiesc într-o lume globală.

Din Lecţia 6 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→