Tag Archives: Crearea lumii

Blandul vindecator al inimilor

Toata munca noastra in termenii liberului arbitru este dusa in ascunderea Guvernari Superioare. Aceasta etapa este descrisa in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,, articolul 53: …Recompensa este conform cu suferinta. Daca Conducerea Lui nu este relevata, este imposibil sa-l vezi, ci numai in ascunderea fetei; din spate …si prin indoiala… In acest fel, este lasata intodeauna alternativa de a pastra vointa Lui sau de a o frange. Asta, pentru ca necazurile si durerile pe care le sufera cineva il fac se indoiasca de realitatea Conducerii Lui asupra creatiilor Sale…

Imagineaza-ti ca vezi prin prisma dorintelor tale egoiste o persoana care sta in fata ta. Suntem Creatorul si eu, iar intre noi sta natura mea egoista. Este ca si cum o persoana draguta, buna, se apropie de mine, ca si cum ar fi un doctor tinand o seringa in mana pentru a-mi face o injectie si eu sunt un copil mic. Ma uit la acest zambet dragut si la seringa pe care o tine in mana si inghet de groaza. Totusi, se apropie din ce in ce  mai mult, se pare, pentru a-mi face rau.

Ai prins ideea? Aceasta este starea in care suntem noi acum. Trebuie sa-L cunoastem, sa-L intelegem si sa-i simtim intentiile, chiar daca vrea sa ne faca o injectie. Nu avem alta sansa daca suntem bolnavi si avem nevoie de vindecare (corectare).

De ce a aranjat El, totul in acest fel? A facut totul asa de precis pentru ca noi sa-L cunoastem; altfel, ar fi imposibil. Beneficiul Luminii poate fi cunoscut numai din intuneric.

Apoi, vei intelege ca toate aceste situatii teribile imaginare – injectia, intreaga lume care sufera si raul – sunt doar imaginile elaborate de substanta ta egoista. Sa dobandesti nivelul de credinta inseamna sa te ridici deasupra acestei substante si sa nu o mai simti. Vei realiza ca totul a fost o fantezie copilareasca, care nu exista in realitate. Lumina, atitudinea blanda a Creatorului, au parut egoismului tau ca o injectie dureroasa. La fel ca un copil speriat de seringi, asa si noi suntem speriati de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

7 miliarde de cetateni ai Lumilor Spirituale

Intrebare: Cum ma verific daca intr-adevar am urcat pe scara spirituala si ca nu ma amagesc, pentru pentru a-i face placere egoismului meu?

Raspuns: Din Lumea Infinitului, inspre lumea noastra si inapoi, in sus, spre Lumea Infinitului duce o scara de pasi spirituali, cu diferente in consistenta, grosimea dorintei (a vointei de a primi) si in ecranul care o transforma in daruire. Toate diferentele rezida numai in ecrane.

In aceeasi masura in care urc treptele, daruirea mea creste spre echivalare cu masura care exista pe nivelul urmator superior, totusi, caracterul meu, atributele mele originare raman aceleasi. De aceea, fiecare dintre noi, urcand aceeasi treapta daruieste in mod diferit, in stilul sau personal

In lumea noastra, care apare ca o singura treapta, fata de Lumea Spirituala traiesc 7 miliarde de oameni, diferiti intre ei. De asemenea, pe fiecare dintre cele 125 de trepte ale Lumilor Spirituale exista 7 miliarde, tot atat de diferiti, dar ei exista intr-o singura forma comuna. In Lumea Spirituala toti exista de dragul daruirii, dar treptele difera intre ele, prin forma daruirii.

Noua ni se pare ca singura diferenta este in cantitate: daruire mai mare sau mai mica. Totusi, cele 125 de trepte nu difera prin cantitatea daruirii, ci, mai degraba, fiecare dintre ele este o relatie absolut diferita fata de Creator, un al mod de conectare. Pentru acest motiv, ele sunt separate una de alta.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 25.05.10, ‘Prefata la Comentariul (Explicatia) Sulam (Scarii)’

Geniul in simplitate

Totul vine de la HaVaYaH (Iod-Hei-Vav-Hei), sistemul unic, universal si totul are inceputul in radacina, varful literei Iod.

Acesta este Keter, esenta esentelor (Iesh mi Iesh). Este existenta din absenta (Iesh mi Ein) si cresc impreuna. Lumina afecteaza dorinta si ia forme variate; asta este, vointa de a primi isi schimba constant proprietatile conform Luminii.

Zohar-ul explica cum toate proprietatile vin de la Lumina, care a creat vointa de a primi, existenta din absenta si cum Lumina lucreaza asupra ei. Aceasta este o adevarata simfonie a dezvoltarii: impactul Luminii asupra dorintei, lipsa implinirii care se schimba sub influenta Luminii si dobandeste diferite forme si proprietati, incluzand proprietatile Luminii si forma sa anterioara care influenteaza starile urmatoare chiar cu cativa pasi inainte.

Zohar-ul ne explica, cum, din numai doua forte – vointa de daruire si vointa de primire – vin toate diversificarile creaturii. Si toate astea sunt direct conectate cu noi deoarece si in lumea noastra nu exista nimic in afara de aceste doua forte: negru si alb, unu si zero, bine si rau. Nu conteaza la ce nivel vorbim – toata creatia, toate impresiile noastre, imagini si poze sentimentale ale perceperii realitatii – toate acestea constau in doua forte.

Kabalistii sunt capabili sa descrie aceste doua forte intr-un mod foarte frumos in forma literelor. Ca rezultat, cand ne uitam la aceste forme, ele prind viata si sunt umplute de spiritul vietii. Vei incepe sa recunosti in fiecare litera: Cum aceste proprietati, Creatorul si creatura, sunt conectate unul cu celalalt; cum se impletesc si penetreaza reciproc, in ce directii, in ce fel, unde se contopesc si unde nu, si ce restrictii sunt.

Nu ai cuvinte pentru a exprima aceste relatii. Dar o litera, un simbol, iti da un model. Si dupa aceea, absorbind acest model, captezi in tine intreaga acumulare de senzatii, relatii si tot ce exista in litera. Dar o litera contine totul. Pare doar o simpla forma, dar simplicitatea include mii de forme anterioare care au fost dobandite in timpul coborarii de sus in jos.

In Kabbalah, totul deriva din necesitatea vitala. Observand natura, continutul omului si perceptia sa, Kabalistii au vazut ca nu exista o alta cale de a exprima conexiunea dintre Creator si creatura, decat cu ajutorul unor asemena simboluri, aceste litere.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Zohar

Nu Exista Pacate In Aceasta Lume

Zohar, Capitolul Va Yikra (Domnul a Chemat) Paragraf 108 : Prin urmare, deoarece pacatele celor de jos strica sus, ei ofera un sacrificiu. Aceasta ofranda este dupa cum este scris Si pentru nelegiuirile voastre a fost mama voastra data deoparte, unde pacatul cauzeaza separatie intre ZA si Malchut pentru defectul acestuia, de vreme ce Malchut a fost indepartata din cauza pacatului. Si ofranda pe care ei au sacrificat-o aduce lumea de sus, ZA, mai aproape de lumea de jos, Malchut, si totul devine unul.

Omul nu pacatuieste niciodata de buna voie. Daca el stie cu certitudine ca va pacatui el nu va putea sa faca asta. El pacatuieste numai daca nu stie, sau considera ca ceea ce face nu este pacat. Este imposibil sa pacatuiesti in fata Creatorului, dar poti face asta numai daca El iti este ascuns, iar asta deja nu mai este pacat.

Toate pacatele mentionate de stiinta Kabalei au avut loc de sus in jos de catre Forta Superioara. Cand se ridica de jos in sus niciodata noi nu pacatuim. Noua doar ni se dezvaluie pacatele care exista in noi, de la El, in primul rand.

Creatorul a creat inclinatia rea, niciun alt rau mai mare sau si mai rau nu ar fi putut fi facut. El s-a trecut pe El insusi in polul opus, punand aceasta opozitie intre noi si, aceasta opozitie, ni se dezvaluie treptat. Tot raul pe care il revelam in prezent in noi reprezinta cea mai mica parte a acestei opozitii fata de Creator care exista in noi.

Pe masura ce urcam pe scara spirituala catre Lumea Infinitului, vom continua sa descoperim raul interior in grade din ce in ce mai mari de opozitie fata de El, pana cand Creatorul devine dezvaluit in noi, la nivelul Infinit, ca un pol opus Lui Insusi. Raul din noi va fi infinit mai mare, dar, in acelasi timp, vom avea puterea sa ne opunem lui.

Din part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 20.05.10, Zohar

Revelarea Spargerii

Intrebare: Cum poate permite Aba ve Ima (tata si mama), spargerea Vaselor-Kelim; deoarece a fost vina lor ca aceasta a avut loc? Cu alte cuvinte, ei nu permit Luminii sa coboare din cauza iubirii prea mari?

Raspunsul meu: Nu, nu e vorba de prea multa iubire, sau de lipsa de intelegere sau slabiciune, asociata cu o mama care este exagerat de grijulie. Motivul a fost lipsa cunoasterii unicului si singurului factor care a fost imposibil de prevazut dinainte.

Aba veIma nu stiu ca, atunci cand legatura cu Creatorul e revelata aduce creaturii o astfel de placere extraordinara. Cu toate acestea, creatura nu a avut un ecran (intentia corecta sa o primeasca).

Sa ne amintim exemplul cu oaspetele si gazda. Gazda vrea sa trateze oaspetele din adancul inimii lui, pentru ca el il iubeste. Oaspetele, cu toate acestea, refuza si, in final este de acord sa fie tratat, numai pentru ca a fost rugat de gazda. In acest fel, oaspetele isi exprima dragostea fata de gazda, mai degraba decat sa-si satisfaca, pur si simplu pofta sa, chiar daca ii este foarte foame.

O persoana care vrea sa iubeasca Creatorul si sa-I dea tot ce are, vede cum este tratat si stie ce va primi –  toate placerile de pe aceasta masa pe care deja le-a gustat. Cu toate acestea, el rasplateste Gazda, prin tot ceea ce a primit de la El.

In acest fel, persoana descopera cui re-daruieste intr-adevar. Acela reveleaza maretia Creatorului, precum si extraordinara placere provenind din conexiunea intre acea persoana si Creator. Si nu are nicio putere de a rezista aceastei placeri. Aceasta stare este imposibil de imaginat, inainte de a primi Lumina (tratatia). Actionand astfel, persoana se ridica treptat la nivelul Creatorului si ajunge sa primeasca statutul de Gazda.

Mai mult decat atat, aceasta senzatie nu poate fi dezvaluita de la inceput, deoarece Creatorul a vrut ca, creatura sa faca aceasta descoperire, in mod independent, in scopul de a realiza acest statut pe cont propriu. Toate celelalte actiuni ale creaturii nu sunt independente, din moment ce, pur si simplu se desfasoara prin intermediul lantului de Reshimot (genele informationale interne).

Punctul de actionare libera a creaturii consta in atingerea statutului Creatorului, precum si a face toate revelatiile care insotesc acest proces. Acest punct de actiune libera este revelat tocmai in virtutea Spargerii Vaselor-Shvirat Kelim.

Creatorul nu poate oferi aceasta realizare, direct creaturii, ci numai pe cale “ocolita”; astfel incat creatura face aceasta descoperire singur, in interiorul sau si prin spargere. Spargerea inseamna ca  intelege ca nu poate face (descoperirea) el insusi, pentru ca este in afara lui. O persoana nu este in masura sa faca un asa de mare sacrificiu si sa ofere o placere atat de enorma. Astfel apare Spargerea.

Dupa Spargere, persoana dobandeste sansa de a atinge acest statut. Se intampla treptat, in portii mici, cu excepţia “inimii de piatra” – punctul in care placerea de a atinge statutul Creatorului este concentrat in momentul de spargere. Cu toate acestea, in cele din urma, chiar si acest punct este corectat.

Cu alte cuvinte, Spargerea este revelatia prapastiei mari care separa creatura de Creator, unde Creatorul nu permite creaturii sa Il simta in mod direct. Acesta este motivul pentru care creatura trebuie sa se ‘sparga’ si sa dezvaluie raul din sine.

“Fie ca pe Pamant sa creasca iarba”

Zohar, Capitolul “Bo” Paragraful 66: Si Domnul a spus: “Fie ca pe Pamant sa creasca iarba”. Pamantul este Malchut. (In ebraica, Pamant este Eretz, care provine de la cuvantul Ratzon-dorinta.) Iar “plantele care fac seminte” sunt Lumina care creste din semanarea Luminii ascunse.

Cum poate sa creasca ceva dintr-o dorinta? Cresterea e posibila atunci cand e prezenta forta daruirii. Daca o dorinta ‘neinsufletita’ primeste intentia daruirii si aspira catre Lumina, atunci se transforma intr-o dorinta ‘vegetala’.

Initial, a existat doar o dorinta ‘neinsufletita’. Dar daca iei partea dorintei ‘neinsufletite’ care poate sa devina ca Lumina, ea se poate transforma intr-o ‘planta’. Cu alte cuvinte, planta e aceeasi dorinta ‘neinsufletita’, cu o Lumina in plus, care functioneaza inauntrul ei si o dezvolta.

Pentru ca o ‘planta’ sa se transforme in ‘animal’, e nevoie de inca o portie de Lumina, pentru a influenta dorinta si a o transforma la nivelul superior. Acelasi lucru e valabil si in cazul nivelului “uman”.

Totul creste dintr-o dorinta linistita (”tarana pamanteasca”), datorita influentei Luminii asupra acelui lucru. Lumina care a influentat dorinta de a primi, “Yesh Mi Ain” (existenta din absenta) a creat gradele dorintei, de sus in jos. Gradele sunt: neinsufletit, vegetativ, animat si uman.

Acelasi lucru se intampla si in cazul parcurgerii drumului de jos in sus. Lumina actioneaza si construieste o planta din dorinta neinsufletita, contribuind cu propria ei calitate. Apoi ia planta, mai adauga putin din calitatea Luminii – calitatea daruirii – si astfel creeaza un animal. Apoi ia animalul, mai adauga din calitatea daruirii si face o fiinta umana. Dar totul vine de la nivelul neinsufletit al materiei.

Se spune in Bereshit-Geneza, ca Creatorul a luat niste tarana si apa si a facut un om, ceea ce inseamna ca El a influentat materia neinsufletita prin forta Sa – forta daruirii. Apoi a luat aceeasi dorinta neinsufletita si a transformat-o intr-o planta, apoi a luat ceva de la planta, a adaugat dorinta Lui si astfel, a derivat un animal.

In orice caz, numai influenta Luminii dezvolta o dorinta si construieste nivelurile neinsufletit, vegetativ, animat si uman. Acesta este actul primar al creatiei (Bereshit).

Sfaramarea sufletului comun este o actiune sacra

Sfaramarea Kelim a trebuit sa se intample pentru a asigura ca dorinta de a primi si dorinta de a darui nu vor ramane separate si de neinteles una pentru cealalta, ci se vor amesteca si vor invata sa se inteleaga una pe cealalta. Sfaramarea singurei dorinte care a fost creata, sufletul, nu s-a intamplat din greseala; ea face parte dintr-un program care permite creatiei sa dobandeasca o constienta mai mare, fiind fortata sa realizeze cat de gresita este perceptia ei.

Pentru Cel Superior, asta nu e o „sfaramare”, ci o actiune sacra – o revelare, pentru cel inferior, a masurii in care este opus Creatorului. Ca urmare, ea este o actiune esentiala pentru atingerea perfectiunii si a corectarii. Noua doar ni se pare ca e vorba de o sfaramare, la fel cum ar privi un croitor pe un copil care crede ca el strica materialul, taindu-l cu foarfecile, cand, de fapt, croitorul face acest lucru pentru a crea un costum din materialul respectiv. Pentru cel inferior, asta pare coruptie, insa pentru Cel Superior, este corectare.

Imaginati-va ca, pentru a ma intelege pe mine, trebuie sa coborati la nivelul meu. Eu sunt un hot, un criminal si plin de diverse vicii, iar voi sunteti incapabili sa imi intelegeti tiparul de gandire. Ca urmare, voi trebuie sa coborati la mine si, cumva, sa va familiarizati cu viciile mele. Atunci, veti simti cum puteti sa va conectati cu mine, ca sa ma salvati din starea mea.

Nu exista alt mod de a face asta. Va trebui sa “va murdariti” si sa stabiliti cu mine o conexiune adevarata, coborand la starea mea inferioara. De aceea sta scris, “Eu, Creatorul, sunt situat cu tine in toate viciile tale”, si “Shechina este in exil”.

Numai din aceasta stare poate Creatorul sa inceapa sa ne inalte pe amandoi. Ca urmare, sfaramarea a fost necesara, iar starea noastra este starea cea mai buna cu putinta, din punctul de vedere al libertatii de alegere.

Odata ce ne inaltam la un nivel spiritual inalt si devenim mari oameni drepti, s-ar putea sa regretam ca nu suntem jos…

N-o sa trecem de Machsom fara efort

Intrebare: Care este scopul pentru care cautam inauntrul nostru ceea ce este scris in Cartea Zohar, inainte sa trecem de Machsom?

Raspunsul meu: Fara aceasta cautare interioara, nu vom trece niciodata de Machsom. Machsom este inauntrul nostru, iar noi trebuie sa incercam sa il trecem, descoperind in noi ceea ce este scris in Zohar.

Oare chiar credeti ca am putea doar sa stam aici si sa asteptam sa vina momentul cand vom trece de Machsom? N-o sa se intample niciodata asa, astfel ca e inutil sa asteptam. Creatorul nu poate sa ne respinga niciodata efortul; ca urmare, fara efort e imposibil sa realizam spiritualitatea. Sarcina noastra este sa facem eforturi; adica, sa incercam sa ne indreptam dorinta, intr-un mod care ne va permite sa intelegem, sa realizam, sa simtim, sa percepem si sa atingem proprietatile spirituale descrise de Cartea Zohar.

Noi vrem sa vina Lumina si sa ne duca inapoi la Sursa – sa construiasca aceste calitati in noi. Asta inseamna a “trece Machsom-ul”. Totul e definit si simtit prin dorinta. Creatorul a creat doar dorinta, dar noi trebuie sa o modelam, ca sa o reformam, de la pamantesc la spiritual. Atunci vom simti spiritualitatea.

Poate stiinta intr-adevar sa spuna orice despre universul de acum un miliard de ani?

Intrebare: Tot ce e afirmat de Stiinta Kabbalah cu privire la perceptia realitatii si ascunderea sau revelarea Creatorului pare foarte subiectiv. Se afirma ca totul depinde de mine si trebuie doar sa imi schimb atitudinea pentru a percepe realitatea altfel. Asadar unde e fundamentul, obiectivitatea si independenta cercetarii mele? Totul pare subiectiv si se modifica in acelasi ritm cu mine.

Raspunsul meu: E intr-adevar neplacut sa simti ca existenta ta e instabila si subiectiva, felul in care percepem lumea prin senzatii si ratiune. Totusi e un adevar si ne obliga sa atingem fundamentul real, etern.

Initial ne aflam intr-o lume in care totul e subiectiv. Obisnuiam sa credem ca lumea e de sine statatoare, independenta de existenta oamenilor pe planeta. Am crezut ca inca dinainte ca globul pamantesc sa se fi format (sa zicem acum 5 miliarde de ani), intregul nostru univers exista deja si evoluase 10 milioane de ani. Dar cine a furnizat aceasta informatie? Un om. Cand ne-a spus asta? Azi. Dar cum poate sa ne spuna cineva ce s-a intamplat in trecut? E perceptia lui datorata divizarii senzatiilor intr-un mod specific, pentru a le identifica apoi in functie de timp/epoca.

Dupa simturile mele, eu apreciez o anume senzatie ca “timp”, numesc o senzatie “miliarde de ani”, iar pe alta “o secunda”, si plasez alte actiuni percepute in aceasta senzatie. Astfel se formeaza imaginea multidimensionala a timpului, spatiului, miscarii si evolutiei in mine, prin diferitele senzatii. Toate au loc prin simturile mele. Notiunea timpului, spatiului si alte modificari (sau miscari) se afla in mine; totul e in mine.

Dar ce e in afara mea? E ceva ce nu stiu; nu stiu nici macar daca exista ceva in afara mea. Pentru ca simt doar ce e in mine. E imposibil sa simtim decat prin patrunderea in simturile noastre. Altfel cum sa simtim?

Kabbalah imi desparte Sfirot ale perceptiei in cele interne si cele externe. Sfirot interne sunt simtite de mine, iar prin cele externe, simt lumea de afara. Totusi, toate Sefirot sunt ale mele si exista in mine. In procesul corectarii, toate se unesc si devin Sefirot interne. Atunci eu devin un compus, unificat si unic, opus Creatorului, de asemenea Unul.

Cand priviti monitorul calculatorului nu puteti vedea nimic ce nu se afla deja inauntru. Daca percepeti orice informatie din calculator- de exemplu, daca cititi, priviti un videoclip sau ascultati muzica- toate exista deja in calculator. Acest exemplu ne ajuta sa intelegem de ce ne e interzis sa spunem ca lumea noastra exista deja acum 15 miliarde de ani, decat daca luam in considerare ca e un lucru relativ perceptiei noastre.

Toata stiinta e adevarata; trebuie doar sa adaugam o observatie la sfarsit: “relativa simturilor noastre.” Totul e adevarat, insa doar in raport cu mine.

De aceea Stiinta Kabbalah Il numeste pe Creator “Bo-Reh”, adica “vino si vezi.” Daca Il dezvalui in interiorul tau, ajungi la El si Il “vezi” (pentru ca vederea e perceptia cea mai clara dintre simturile noastre),atunci Creatorul exista pentru tine. Insa, daca nu ai ajuns la El, nu L-ai descoperit si simtit, atunci El nu exista pentru tine.

Daca spui doar ca ai auzit de El, atunci nici macar nu e ceva abstract; e o fantezie pe care ti-au furnizat-o “instructorii” tai. In fond, intreaga forma abstracta e atunci cand ai simtit fenomenul, l-ai imaginat apoi, fara sa se materializeze.

Cine a creat Creatorul?

Am primit o intrebare : Cine sau ce a creat Creatorul ? De unde vine Absolutul ? Care este cauza aparitiei Creatorului?
Raspunsul meu: Concepte, sau categorii limitate, precum « timp », « spatiu » si « miscare » exista numai in starea noastra (interiorul nostru), in perceperea egoista a realitatii. Imediat ce vom incepe a percepe realitatea, asa cum este intr-adevar – nedistorsionata de egoismul nostru – cu alte cuvinte, cand vom incepe sa percepem realitatea prin calitatea de a darui  – aceeasi calitate ca cea a realitatii insasi – noi vom descoperi ca aceste limitari sunt inexistente. Vom simti eternitatea si perfectiunea in orice.