Întrebare: Poate un Cabalist să aibă două ideologii simultan şi să fie religios în acelaşi timp în care este Cabalist?

Răspuns: Nu, nu poate. Cabala ia mână superioară de pe ideologia religioasă. Un Cabalist poate să ţină toate obiceiurile religioase, ca rezultat al educaţiei sale, culturii şi tradiţiilor naţiunii sale. Şi cred că este un lucru bun. Nu mă uit în jos la religie.

Totuşi, asta nu trebuie să înlocuiască Cabala, pentru că cel mai important lucru pentru o persoană este să obţină revelaţia şi adeziune cu Creatorul. Orice altceva care interferă cu asta trebuie să fie îndepărtat de pe drum. Ce interferă nu este religia însăşi ci concepţia falsă a ei, gândind că ea pote înlocui obţinerea Creatorului, a faptului că în loc de revelaţie spirituală este suficient să ai grijă de câteva acţiuni materiale, să te rogi conform unor cuvinte scrise şi să crezi că asta este suficient.

Dar categoric nu este aşa. Este scris că Toată lumea trebuie să îl cunoască pe Creator, de la cel mai mic la cel mai mare. Trebuie să obţinem adeziunea cu El. Toată lume spune că este de acord cu asta pentru că aşa este scris şi este imposibil sa contrazici asta. Este clar pentru toată lumea că trebuie să îl obţinem munca Creatorului şi că trebuie să ne unim cu El. Este scris, de asemenea, că principala poruncă din Tora este să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Totuşi, oamenii de peste tot doar vorbesc despre asta, dar nu o fac să se şi întâmple.

Nu ştie nimeni nici măcar ce înseamnă adeziunea cu Creatorul, cum să te apropi de el şi cum să devi similar cu El. Problema este că religia a înlocuit ştiinţa Cabala după spargerea Templului, atunci când naţiunea Israel a căzut din nivelul spiritual la nivelul material şi tot ce a rămas pentru oameni să facă au fost doar acţiuniile fizice ca o tradiţie, pentru a comemora acţiunile spirituale anterioare.

Acum trebuie să învăţăm să asedem din nou la nivelul spiritual şi sa adăugăm obţinerea Creatorului la aceste tradiţii naţionale. Religiile par să oprească o persoană, spunându-i că este suficient să facă doar acţiunile mecanice care sunt făcute de către oamenii religioşi.

Totuşi, multe texte sursă spun că nu este suficient să faci doar acţiuni materiale, că pe Creator nu îl interesează în ce fel sacrifici un animal – kosher sau nu, şi că poruncile au fost date pentru a corecta prin ele creaturile. Asta înseamnă că acţiunea trebuie să fie suplimentată cu intenţia corectă. Intenţia este cel mai important lucru, de fapt, este persoană însăşi. Mai degrabă decât acţiunile, ce este important sunt gândurile şi dorinţele ei. O persoană religioasă acţionează din obişnuinţă, fiind crescută din copilărie să le facă fără a se gândi. Nu este nicio corecţie în asta.

De asta vrem să suplimentăm tradiţia, modul tradiţional al vieţii, sau ceea ce este numită religie, pe care noi o percepem ca tradiţia şi cultura naţiunii, cu munca Creatorului, adică munca interioară a persoanei, prin care îşi corectează dorinţele pentru a deveni similară cu Creatorul. Adam, omul, înseamnă similar.

Fiecare persoană, laică ca şi religioasă, trebuie să înţeleagă faptul că Cabala poate să adauge ceva vieţii sale. Adaugă revelaţia Creatorului, a Forţei Superioar care controlează totul. Şi atunci când vezi, înţelegi şi simţi, atunci înţelegi cum să mergi mai departe făra a face greşeli, atât în această lume precum şi în lumea care vine, lumea spirituală care îţi devine revelată.

Nu obţinem revelaţia Creatorului prin acţiuni religioase, ci prin unirea cu alţii. Totuşi, aceste acţiuni nu se anulează. Ele sunt ca nişte ramuri care simbolizează rădăcina spirituală şi o persoană poate rămâne în acea cultură. Este un obicei care nu interferează cu avansarea cuiva, dar nici nu îl ajută. Pur şi simplu îţi aminteşte că există acţiuni spirituale şi din acest motiv s-au păstrat în anii de exil.

Creatorului nu îi pasă de acţiunile fizice. Îi pasă doar de intenţia pe care o pui în ele.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/20/11, “Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalah vorbeste despre lumea spirituala si fortele ca se afla in natura. Aceste forte influenteaza materia lumii noastre, creaza diverse imagini in ea, al caror rezultat este intregul univers cu tot ceea ce este in el : minerale, vegetatie, animale, oameni. Dar vedem toate acestea pe un ecran in partea din spate a creierului, si de aceea ne apare ca fiind in fata noastra. In acest fel ne imaginam realitatea.

De aceea stiinta Cabala este separata de aceasta imagine falsa, chiar daca aceasta imagine este cea care ne ajuta sa ajungem la profunzimea creatiei, la intentiile sale, si la caracterul Creatorului. Totusi, in esenta stiinta Cabalei ne invata sa mergem de la imaginea exterioara la cea interioara adevarata stare in care doar doua forte raman – forta Creatorului si forta creatiei.

Desigur fiecare se imparte in mai multe parti, anumite forte si actiuni. Dar in esenta se vorbeste doar despre fortele de a darui, de a ne bucura si ce se intampla intre ele. Asta face intreaga stiinta.

Daca o stiinta vorbeste despre interactiunea acestor doua forte fundamentale, atunci avem stiinta Cabalei. Si daca vorbeste despre diferite rezultate din aceste nivele ale materiei – mineral, vegetative animat si uman, atunci avem stiintele acestei lumi .

Desigur, stiintele sunt adevarate pentru ca ne dau puterea de intelegere asupra comportamentului exterior, prin care actiunile acestor doua forte interioare sunt exprimate. Dar aceste stiinte sunt limitate si putem sa ne bazam pe ele doar in legatura cu lumea noastra ingusta.

Intelegem ca stiinta Cabalei, care ne explica cum cele doua forte fundamentale actioneaza in natura, este baza tuturor celorlalte stiinte. Si asta nu include doar stiintele naturale care studiaza natura si lumea exterioara, cum ar fi fizica, chimia, biologia si zoologia, ci de asemenea si cele ce apartin de om direct, cum ar fi muzica, dansul, arta.

Toate acestea sunt de asemenea parte a celor “sapte stiinte externe” pentru ca ne dau intelegerea asupra abilitatii omului de a percepe si simti lumea sa.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  2/21/11, “Introducere la Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebarea care pur si simplu nu va fi redusa la tăcere şi la care trebuie să se răspundă cu o „lovitură la maxilar” este întrebarea despre cine e mai important: eu sau Creatorul? Eu sau aproapele meu? Forţa daruirii sau forta primirii?

Dacă această întrebare stă în mod clar în faţa mea şi am înţeles că dacă voi progresa sau intra intr-un esec depinde de obţinerea unui răspuns clar, atunci nevoia pentru sprijinul constant al mediului devine evidenta pentru mine. Dar, pe de altă parte, ce este acest mediu? Şi ce fel de sprijin imi da? În esenţă, primesc propriul meu Kelim,dorintele, la gradul la care vreau să-i aduc mai aproape de mine. Pana la urma, toata realitatea sunt eu.

Prin munca cu mediul, il ridic în ochii mei şi în el gasesc importanta  Creatorului. În esenţă, mi-a fost data forţa spargerii in asa fel incat sa ma ajute pe mine în acest mod.
“Eu-l” meu,care include toata realitatea, se divide în două părţi:
1. partea pe care o experimentez ca sine
2. partea pe care o experimentez ca lumea, alţi oameni, şi tot ceea ce este în afara mea.
De ce m-a spart creatorul în două? Acesta a fost în scopul de a face mai uşor pentru mine sa corectez partea care se află în afara. Ii ridic importanţa în ochii mei prin trezirea importanţei prietenilor şi motivarea acestora să lucreze cu mine, ca si cum au libertatea de a alege sau mai multa independenţa decât le atribui.

Noi trebuie să înţelegem că forta spargerii este pentru binele nostru. Partea numită „aproapele”, adică tot ceea ce este în afara de mine, vor fi corectate de mine, dacă ii tratez exact ca aproape. Corectez aceste dorinte care par străine pentru mine, plasandu-ma  în faţa lor şi dorindu-mi să ma unesc cu ei.

“Sinele” meu este doar punctul din inimă, în timp ce „aproapele” este întregul meu Kli, întregul vas al sufletului. Dacă eu nu as fi fost împărţit în aceste două părţi, atunci nu aş avea ocazia de a corecta dorintele “externe”. Nu aş fi capabil de a le analiza, a le verifica şi a le sorta, sau de a cere forţa sa lucrez cu ele.
Cu toate acestea, eu ma situez în afara lor şi corectez atitudinea mea faţă de ei. Aceasta este iluzia ca eu primesc -ca si cum as corecta atitudinea mea faţă de aproapele meu prin principiul „iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi.” Şi eu încă nu percep, nu înţeleg sau nu simt că, în esenţă, acesta este sufletul meu. Mi-a fost data forta ruperii, care descrie o imagine înşelătoare a „altora” în ochii mei. Dar exact in acest mod as putea începe corectarea Kelim-ului meu, lucrand împotriva forţei de respingere prin lovirea ei, lovitură cu lovitură.

Astfel, este posibil să ne imaginăm munca noastră în acest fel: o persoană primeste iniţial toate creaţia în capacitatea sufletului său şi înţelege că toate forţele de dezbinare sunt o fantezie destinata să-l deruteze. De fapt, realitatea nu este izolata de el deloc. Acesta este motivul pentru care o persoană loveste si „stirbeste dintii”  aceastei forţe de rupere, acestei iluzii. El ar trebui să vadă acest lucru ca fiind întreaga lucrare pe care el trebuie s-o efectueze.

Şi continuă până când face praf toti dintii, smulge toate buruienile, astfel încât  trandafirul sa creasca printre ele, aşa Malchut ar înflori în forma sa reală, in plina forta. Aceasta este Shechina, sufletul comun.

In această lumină trebuie sa vad mediul, prietenii şi pe Creator. Tot ceea ce pare extern pentru mine este o parte inseparabila din mine. Forţa care ma separa pe mine de singurul gând si dorinţa, de Singurul, este forţa de dezbinare pe care trebuie s-o zdrobesc.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Singurul lucru care ne poate ajuta este auto-anularea în faţa grupului, profesorului şi Creatorului. Aceasta presupune conectarea la mediul înconjurător şi absorbţia de la el a cât mai mult omeneşte posibil.

Istoria ne prezintă multe astfel de exemple. De exemplu, una dintre ele este Iosua Bin Nun care merită să devină succesorul lui Moise. Este forţa noastră interna cea care conduce o persoană la etapa finală de corecţie, cu dragoste aducându-l pe el sau ea mai aproape de corecţia finala (Gmar Tikkun), după ce forta lui Moise a făcut partea sa.

Aceasta este cea mai solemna treaptă de a primi, în scopul de a darui! Şi cum a făcut Iosua s-o merite? El o merită, ajutându-l pe Moise în timp ce acesta din urmă a invatat oamenii: El a curatat camera şi „a îndreptat bancile.”

Cu alte cuvinte, el a despicat acţiunile profesorului său şi a vrut să fie partea lui inseperabila, primind astfel înţelepciunea lui Moise „. El a fost cel care a meritat, nu studenţii care au studiat. El nici macar nu a studiat, dar a primit mai degrabă spiritualitatea „Peh El Peh” („din gură în gură,” prin ecranul comun), prin care a aderat la profesorul său.

Si cei care au studiat, de asemenea, au primit, fiecare, dupa gradul lor (au fost Kabbalisti mari, de asemenea), dar nu la fel de solemni ca Iosua Bin Nun. Ei nu au fost conştienţi de un astfel de principiu? Au fost, dar nu l-au putut aplica.

Totul depindea de cât de puternic încearcă o persoană să se anuleze înaintea profesorului şi a grupului. Aş adăuga, de asemenea, că un „bun noroc”, juca un rol în aceasta. Acestea sunt setări suplimentare ce ne dau o mana de ajutor, de care nu suntem conştienţi, coboară de Sus, “picurand”” descendent („noroc” sau „Mazal,” din cuvântul ebraic „Nozel” sau „un firicel, picatura”) . Este puternic determinat de rădăcina sufletului tau, de predestinarea sa.

Dar nu are nici un rost sa discutam despre ceea ce nu este pentru noi. Trebuie să facem ceea ce este pentru noi, care este auto-anularea.

Este descris peste tot şi nu este noutate pentru nimeni. Ce facem dacă nu reusim? Ştiu din propria mea experienţă cât de greu este de realizat. De obicei, o persoană se împiedică de obstacolele cele mai simple: Pare atât de uşor de depăşit şi totuşi, nu poate. Ea chiar înţelege că este benefic în toate privinţele, chiar şi corporal, dar ceva în interiorul ei o împiedică să facă acest lucru.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/2011, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce înseamnă să mă angajez, să mă inserez în grup?

Răspuns: Pe de o parte, eu şi prietenii simţim in mod egal în ceea ce-L priveşte pe Creator deoarece noi dorim în mod egal să ajungem la El. Dar noi înşine suntem despărţiţi de ură. În acest caz, felul în care fiecare îi tratează pe ceilalţi este felul în care tratează grupul. Iar pentru a se angaja în grup, acesta trebuie să transforme ura în iubire.

Grupul este definit prin doi parametrii:

1. Acesta este format din prieteni care ca şi mine se străduiesc să-L cunoască pe Creator, dar cu toate acestea,
2. Îi urăsc.

Dacă aceste două condiţii se întâlnesc, atunci calea spre spiritualitate este în faţa mea. Deci, cum poate acest triunghi să existe: ei caută spiritualitate, dar eu îi uăsc, şi dacă e aşa, cum este posibil ca şi eu sa-L caut pe Creator? Şi dacă fac eforturi pentru El, cum pot în primul rând să-i urăsc pe ei?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala „Esenţa Înţelepciunii Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ştiu dacă cererea mea catre Creator vine de la locul potrivit? Sunt cu adevărat acolo, de unde este permis să întrebi?

Răspuns: Cererea mea este valabilă dacă simt că este împotriva dorinţei mele, dacă ma pot ridica deasupra ei şi să cer din adancul inimii mele şi dacă mă pot bucura de acţiunea care este împotriva dorinţei mele iniţiale.

Cuplarea prin lovire (Zivug de Hakaa) apare în starea când pe plan intern, simt că vreau să-mi fac placere, dar deasupra acesteia simt că acţiunea mea se opune aceastei dorinţe. Ma bucura capacitatea mea de a rezista. Apoi, această plăcere nu este pentru mine, ca şi cum as fi refuzat să fur. Ceea ce contează aici este în ce măsură m-am asociat cu prietenii şi prin ei, împreună, cu Creatorul.
Dacă eu sunt dispus să organizez o astfel de acţiune interna, atunci sunt aproape de actul de a darui, şi asta este ceea ce-mi aduce satisfacţie care, desigur, nu este îndreptată catre mine.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să reacţionam la senzaţiile care apar ca rezultat al acţiunilor Creatorului?

Raspuns: Ele sunt rezultatul contactului cu Lumina de Sus, cu Creatorul. Dar, din nou, ar trebui să ne amintim că Creatorul este neschimbat si numai eu ma pot schimba, ca urmare a Reshimot (gene informaţionale) desfăşurate în mine una după alta.

Prin urmare, eu pot exercita efort numai în schimbarea Reshimot-urilor. Procedând astfel, accelerez dezvoltarea lor si le vad pe cele dorite. Eu nu sunt împotriva dezvoltării mele, sunt in totalitate pentru ea, deşi îmi dau seama că nu este uşor şi necesită efort, ca în orice dezvoltare. Sunt dispus să o fac.

Cum ma pot dezvolta atunci? O fac prin implicarea în grup. Cu ajutorul grupului, încep sa realizez importanţa dezvoltării mele, ei imi dau puterea sa rezist. Aceasta este ceea ce noi numim gradul de conştientizare a obiectivului. Pana la urma, în cazul în care obiectivul este mare în ochii mei, eu sunt pregătit pentru asta în ciuda rezistentei corpului meu. Importanţa îmi dă putere.

Dacă mă includ cu adevarat în dorinţa prieteniilor mei , atunci nu am nici o problema in accelerarea dezvoltării mele. Nu avansez pe calea suferinţei, când din cauza mea neconcordanţei cu Reshimo trezite,imi este provocata durere.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrea Creatorul de la mine atunci când „se joaca” cu mine?

Răspuns: Creatorul nu vrea nimic. El este bun şi face bine. Pe baza planului creaţiei, de a beneficia creatura, El a efectuat doar o acţiune: a creat dorinta de a primi. Mai mult decât atât, aceasta a fost creata ca perfecta de la început. Asa cum „Introducerea la Cartea Zohar” descrie, starile initiale si finale sunt în perfecţiune unificate.

Cu toate acestea, pentru a şti unde suntem, cum şi de ce El ne-a creat iniţial, ne intoarcem treptat la conştiinţa şi dizolvăm starea in care suntem. La urma urmei, totul are loc în raport cu noi, în percepţia noastră. Nu se schimbă nimic, cu excepţia înţelegerii mele şi a conştientizarii.

Prin urmare, Creatorul nu vrea nimic de la noi; El pur şi simplu ne-a dat o oportunitate de a cunoaşte in mod constient starea în care am fost creati ca perfecti, eterni şi similari cu El. Asta este ceea ce noi ar trebui să realizam, prin parcurgerea mai multor etape. În primul rând, ne-am dezvoltat inconştient, la nivelurile mineral, vegetativ şi animal de dorinte. Şi în ultima etapă, cea vorbitoare, ajungem la conştiinţa şi atingem starea noastră autentica. Trăim în momentul în care această tranziţie s-a facut .

Anterior, au existat oameni care au atins spiritualitatea, de asemenea, dar doar câteva persoane.  Astazi, acest proces implică toate sufletele care încep să simta şi sa realizeze unde sunt în realitate.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna „sa te bucuri de bucuria prietenilor si sa suferi cand ei sufera” si cum ajung la asta?

Raspuns: Sa te bucuri de bucuria prietenilor inseamna sa fii fericit ca ne-am atins scopul spiritual impreuna, ca suntem pe aceasta cale, impreuna. Este cand simt dorinta prietenilor in mine si nu imi simt prezenta sau inflacararea spre scop, ci mai degraba felul in care aspir la asta cu ei. De fapt „eu” dispare, se dizolva in ceilalti. In acest fel ajung si la viata eterna.

Persoana „in sine” nu mai exista. Functioneaza doar ca o conducta a Luminii Creatorului catre toti ceilalti. Reiese ca tot „sinele” nostru dispare. Si in locul lui apare un intreg, multiplicat de numarul de „sine” care erau odata.

Din Lectia 1 din Moscova  1/14/2011, “Introducere la Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un Cabalist are doua functii: una legata de  Creator si cealalta legata de fiintele create. In multe cazuri, ele sunt interconectate si una o afecteza pe cealalta, dar sunt totusi doua misiuni diferite.

In legatura cu Creatorul, Cabalistul face un anumit gen de munca in sistemul de care apartine. Acolo, el este conectat cu Cabalisti din toate generatiile care apartin acestui sistem si corecteaza suflete. El isi realizeaza menirea sa in adancul sufletului, in locul in care apartine sistemului. Revelandu-L pe Creator, Ii face placere.

In ceea ce priveste fiintele create, care nu au avut inca atingerea individuala, in ceea ce priveste abilitatea sa cea mai buna, isi impartaseste cunostintele despre intelepciunea Kabbalah si ii ajuta sa se apropie de sistemul superior, sa il patrunda in mod constient, si sa faca parte din corectie.

Ca sa poata realiza asta, Cabalistii scriu carti. O carte este o revelatie. Fiecare generatie are nevoie de carti noi intrucat cu fiecare noua incarnare a sufletelor, devine reinoit. Ei sunt caracterizati de un si mai mare egoism si de un nou tip de perceptie. In afara de asta, chiar in lumea noastra corporala, conditiile pentru ca Creatorul sa fie revelat se schimba de asemenea.

De aceea, Canalistii trebuie sa imbunatateasca metoda Cabalei. Este exact aceasi metoda care a fost dezvaluita de Adam, dar in fiecare generatie trebuie sa se potriveasca cu dorinta colectiva. Pe masura ce dorinta creste, conditiile dintre Creator si noi se schimba, si despre asta scriu Cabalistii.

Cand dorim sa intram in profunzimea textelor Cabaliste, vedem ca nu sunt simple litere si cuvinte, ci mai degraba un mecanism care lucreaza aupra noastra pe masura ce vorbim. Textul este un program care este dat unei persoane ca sa lucreze cu dorinta sa si astfel sa corespunda sistemului superior. Asta se intampla atunci cand persoana devine parte a sistemului.

Prin carti, Cabalistul preda studentilor cum sa construiasca intentia, cum sa actioneze si interconecteze. Mai mult, el trece si  fortele interne ale sistemului spiritual. Patrunde persoana in timp ce citeste, dar o afecteaza doar cu conditia ca ea sa doreasca sa se schimbe sa fie asemenea Cabalistilor ale caror cuvinte le citeste si de aceea doreste sa patrunda textul si sa dezvaluie ceea ce este descris.
Din  Kabbalah pentru incepatori “Cine este  Kabbalist?” 12/13/2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→