Intrebare: Sa presupunem ca am atins completa daruire si armonie cu Creatorul. Cum pot face ca aceasta stare sa continue si sa merg de la plus la un si mai mare plus?

Raspuns: Din momentul in care te simti neutru si lucrezi cu Creatorul in total tandem, incepe sa cauti imediat: „Unde pot gasi dorinte straine pentru a incepe sa lucrez impreuna cu Creatorul, sa actionez in felul in care o face El? Il las sa imi arate cum sa ma asociez cu ceilalti!” Si imediat esti martor la felul in care El ii implineste pe toti.

Ochii tai se deschid dintr-o data si vezi: Toti se afla in Lumea Infinitului, complet impliniti. In realitate, saracii striga ca nu au nimic, si blestema totul. Dar tu ii vezi absolut impliniti, absolut spirituali.

Asta este, la stadiul urmator incepi sa lucrezi asemeni Creatorului, in acelasi sistem, fiind in fata Lui, si dorindu-ti sa actionezi in locul Lui. Devii partenerul Sau. Tu o faci. Chiar Il iei de mana si Il tragi, asemeni unui copil care trage de mana un adult, cerandu-i sa fie atent. Iti adaugi astfel dorinta. Simti durerea celorlalti, si Il fortezi sa ii implineasca.
Din prima Lectie din Moscova 1/14/2011, „Introducere la cartea  Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot obtine proprietăţi similare cu Creatorul când atât intenţiile sale cât şi acţiunile sale sunt pentru a dărui, iar eu am doar abilitatea de a corecta intenţia? Cum pot deveni ca El în toată puterea cuvântului?

Răspuns: Devii absolut ca El conform esenţei actiunii. Îi dai lui? Îi dai. Îţi dă el ţie? Îţi dă. Faci tot ce îţi stă în putere să îţi exprimi dragostea faţă de el? Şi el face astfel.

Când un prunc dă totul pentru a o face pe mamă fericită, nu contează dacă el primeşte ceva de la ea sau îi dăruieste ceva; doar calitatea acţiunii contează. La fel este şi cu oammenii: urmăreşti direcţia împlinirii dar găseşti revelaţia relaţiei, şi se poate întâmpla ca cel ce primeşte să dăruiască.

Numai lumea noastra trăieşte fără o intenţie (atitudine) susţinută de scânteia de lumină ce există în ea şi îi dă viaţă. Totuşi întreaga lume spirituală funcţionează numai conform intenţiei. Când spunem că Luminile NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida) ne împlinesc, ce reprezintă luminile? Sunt o relaţie între una şi alta şi nimic mai mult de asta.

“Primesc de la El.” Ce înseamnă asta? Primesc şi simt atitudinea Sa către mine. Ce îi dau eu lui? Asta este doar atitudinea mea către El şi asta ne împlineşte.

Apoi ce ne dăruim unul altuia? Asta nu contează deloc. Nu luăm asta in consideraţie. Nu am nevoie să primesc nimic aşa cum Hafetz Hesed (a nu dori nimic pentru sine), şi ne construim atitudinea deasupra acesteia.

Dorinţa (Kli, vas) creată de Creator nu este altceva decât un punct negru într-un ocean de lumină. Totuşi ce înseamnă „ocean de lumină“? „Ocean de lumină“ indică atitudinea Creatorului către punct.

Acest punct trebuie să se extindă până la infinit în atitudinea sa faţă de Lumină. În acest fel va deveni un vas, un receptor al Luminii. Dar ce primeşte el? Primeşte atitudinea Creatorului. Nu înţelegem că plăcerea vine numai din atitudinea reciprocă.

Nu poate fi plăcere fără atitudine. Plăcerea fără atitudine poate exista numai în lumea noastră de aceea lumea asta nu există. Este o lume imaginară de unde ne ridicăm în lumea spirituală unde totul este determinat de intenţie.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de cabala din 11/30/2010, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine sau ce este „Lumina care reformeaza”? Este Creatorul?

Raspuns: Lumina, Creatorul, Forta Superioara, toate sunt una si aceeasi: forta integrala a daruirii care guverneaza lumea, sfera enorma in interiorul careia toti locuim. Astazi, este tot mai mult contractanta deasupra noastra, afectandu-ne cu puterea sa.

Este privita ca si Natura sau Creator, intrucat in Ebraica, un numar echivalent (Gematria) al acestor lumi este acelasi, si emanatia care porneste de la ea este definita Lumina Superioara sau daruire.
Din lectia introductiva din Netanya 12/12/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În scopul de a construi  gradele spirituale, trebuie sa adăug materie dorintei tot timpul. Înălţimea fiecarui nou grad corespunde greutatii starii mele actuale de egoism în care răul egoismului este dezvăluit.

Acest lucru se întâmplă în toate stadiile de pe calea spirituală. În scopul de a mă ridica,  ofer ego suplimentar, iar apoi simt răul. Apoi, cu ajutorul mediului, recunosc răul şi treptat iau la cunoştinţă  faptul că aceasta nu se produce întâmplător. Apoi incerc să-l asociez cu obiectivul: El vine de la Creator, care este bun, şi este destinat pentru propriul meu interes. Mai târziu, încep să conectez starea mea la daruire, în sensul că inalţ daruirea deasupra primirii.

Apoi, treptat, construiesc  un vector, o atitudine, de la acest rău. Ridic importanţa daruirii si dorinta de unificare deasupra primirii. Astfel, având formata aceasta atitudine, ma ridic la gradul următor.

Stau la gradul cel nou pentru o secunda, după care totul dispare. Dacă în timpul acestei secunde nu  primesc urmatoarea dorinţa în mine, voi coborî imediat. Cel mai crud, dar cel mai potrivit exemplu este placerea sexuala. De îndată ce se termină, devin complet gol şi am nevoie sa încep ceva nou.

Prin urmare, atunci când ma ridic la un grad de iubire si daruire pe care il doresc atât de mult, am instantaneu nevoie sa descopar o noua dorinta egoista. Acesta trebuie să fie dezvăluita pentru ca eu sa ma ridic la gradul următor. Aceasta dorinta este deja insuflată în mine, în formă de Reshimot (înregistrări informaţionale) şi am doar nevoie sa lucrez cu ele. În caz contrar, acestea vor fi dezvăluite după o lungă perioadă de timp, după câteva luni, de exemplu.
Cu toate acestea, caut dupa ele acum, în întuneric. Pana la urma, absenţa unor modificări este „noapte” pentru mine. Chiar şi cea mai bună condiţie posibilă  se transformă în noapte, dacă aceasta nu este reînnoita. Prin urmare, trebuie în mod constant  să fim înaintea evenimentelor: în loc sa menţinem doar viteza, este nevoie s-o acceleram.
Astfel, caut dupa o nouă, chiar mai mare dorinta egoista. Nu o „inventez”; caut dupa ea. Si cand am găsit-o, repet aceleaşi etape de lucru. În acest mod, lucrez la „mireasa,” până când o corectez complet si merg la „masa festiva a mirelui.” Metoda este simplă: ridic daruirea mai presus de primire, lucrand la credinţa mai presus de ratiune.

Fiecare nou grad „il ruineaza” pe cel anterior, schimband credinţa în egoism şi încep ascensiunea din nou. Între timp, mi se pare că am pierdut tot ce am realizat, dar, de fapt corectez o nouă porţiune de egoism în conformitate cu principiul gradelor trecute: „Keter al celui inferior devine Malchut al celui superior.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/10/2011, „Care este Sărbătoarea mirelui”
Trad

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul creaţiei îmi este clar în principiu. Ce nu inteleg este de ce a făcut Creatorul asta? Pentru ce are El nevoie de mine ? De ce a făcut El totul în acest fel?

Răspuns: El a făcut-o din două motive: În primul rând, natura Lui este Cel bun care face binele, în sensul că El a dorit să ne dea o infinită împlinire mai presus de timp, mişcare, spaţiu, precum şi de toate limitările. În al doilea rând, această împlinire trebuie să fie de acelaşi grad ca şi Creatorul, astfel încât sa ne bucuram de un statut egal cu al Lui şi să fim asa cum este El. Cu toate acestea, noi trebuie să realizam acest lucru noi insine, dobandind independenta si crescandu-ne pe noi insine la nivelul Sau.

Încă nu înţelegem cum putem ajunge la un astfel de statut, dar vom ajunge la o poziţie egală cu a Creatorului şi îi vom deveni egali în tot. Forţa iubirii şi bunătatii, care de fapt este Creatorul, Il obligă să creeze o fiinţă şi s-o duca la perfectiune. De fapt, noi suntem deja în această stare completa, deoarece El ne-a creat iniţial ca atare.

El nu ne-a creat în aceasta forma josnica in care ne aflăm în acest moment, astfel încât sa fim nevoiţi să ne reconstruim din nou. Nu, tot ce trebuie să facem este să descoperim conditia noastra adevarata. În ceea ce-l priveşte pe Creator, suntem încă perfecti în relatie cu El.

Dacă nu vom obţine acest statut independent, nu vom fi capabili să experimentăm lumea şi viaţa în Infinit. Am putea experimenta aceasta chiar acum, dar din moment ce Kelim (vasele, dorinţele) nu sunt încă dezvoltate, noi percepem această lumea în schimb.

Din Prelegere introductivă „De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010
Trad

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un triunghi si noi-toti cei şapte miliarde care suntem -suntem partea de jos a acestuia. Cu cât ne apropiem unul de altul, cu atat mai mult ni se dezvăluie Creatorul. Totul depinde de noi dacă ne potrivim cu El sau nu.

Putem sa-L respingem prin respingerea altcuiva. La gradul in care resping alte persoane, il resping pe Creator şi apoi il experimentez ca fiind răul şi suferinţa. La gradul in care doresc sa devin mai apropiat de altii pentru ca noi toţi să fim împreună, încep să simt binele care vine de la El.

Eu nu-l pot influenţa direct pe Creator. El este ascuns de mine şi eu nu pot ajunge la el, agata de El, aduce la mine, sau forţa. Singurul lucru pe care-l pot face este sa fac acţiuni în mediul meu de mai jos. Dacă vom acţiona împreună aici, mai jos, apoi Il vom influenta in aceeaşi măsură. Aceasta este înţelepciunea întreaga a Cabalei: de a lucra cu ceilalti, apropiindu-ne toti împreună, şi in masura in care reuşim, il aducem pe Creator mai aproape de noi .

Creatorul este forţa constantă de bunătate care nu se schimbă, după cum este scris, „Eu nu schimb numele meu HaVaYaH.”Aceasta este o forţă a naturii care are o dorinţă  si gandire neschimbate . Este ca un câmp constant de memorie într-un calculator (ROM), pe care nu-l putem schimba. Este ataşat de noi şi ne influenţează în mod automat in masura in care influentam  pe ceilalti.

Noi toţi ne influenţam unul pe altul, şi în conformitate cu aceasta, forţa superioară ne influenţează fără a schimba nimic din sine. Putem spune, de asemenea, că El este deja printre noi şi prin venind mai aproape şi unindu-ne unul cu altul, Îl facem sa fie dezvaluit, ca si cum L-am aduce mai aproape de noi. Şi prin separarea dintre noi, Il respingem şi să nu-L lasam sa fie dezvăluit.

Cu cat mai aproape această forţă este de noi, cu atat ne simtim mai bine, deoarece este forţa bunătatii. Cu cat mai mult ne respingem unul pe altul, il respingem pe Creator în aceeaşi măsură, cu atat mai rău ne simţim pentru că respingem sursa de bunătate şi prosperitate. Acesta este un mecanism foarte simplu.

Cu toti ne influentam unul pe altul si, conform cu asta, forta superioara ne influenteaza, fara sa se schimbe ea insasi. Putem spune altfel, ca El este deja printre noi si, venind mai aproape si unindu-ne unul cu celalalt, noi  il facem pe El sa devina revelat, ca si cum l-am aduce mai aproape de noi. Iar separandu-ne unul de altul, il indepartam pe El si nu il lasam sa fie revelat.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/13/11, „Calitatea intelepciunii ascunse – In general”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Cand citim din lucrările Cabalistilor, oamenii care au dezvăluit lumea de sus, super-realitatea, noi nu înţelegem sau simtim despre ce vorbesc, dar pur şi simplu urmam cuvintele lor. Ei ne spun că există o forţă superioară, care este de neatins. Din puncul nostru de vedere, intelegem acesta ca fiind Creatorul, Cel bun care face binele. Venind de la această calitate, Creatorul a făcut creatia si dorintele pentru ca aceasta să se dezvolte şi să primească bunătatea Lui.
Bunatatea constă în a deveni egali cu Creatorul. Nu este nimic mai bun sau mai mare decât aceasta. Prin urmare, „a face bine” înseamnă a aduce creatia la nivelul Creatorului. Pentru a face asta avem de dobândit doi parametri, care sunt inerenti în El: perfecţiunea şi independenţa. În principiu, independenţa este parte din perfectiune, dar pentru noi are o semnificaţie deosebită şi este de primă importanţă. Noi trebuie să fim independenti ca si Creatorul. Aşa cum El Însuşi a existat înainte de creatie, la fel trebuie să ajungem la acelaşi grad de independenţă în ciuda faptului că suntem creaturile Sale.

În plus, trebuie să fim capabili să atingem nivelul de „Bun care face binele” in noi înşine, precum şi să dobândim  această calitate. În scopul de a ne oferi aceasta oportunitate, Creatorul a făcut o stare perfecta unde suntem identici cu El, similari, uniti, şi unificati în orice fel – in calitati, în percepţie, în independenţă, şi din toate alte punctele de vedere.

Din această stare iniţială şi finală, El ne-a coborât în detalii diferite de perfecţiune până am ajuns la opozitia totala. Apoi, din acest stadiu opus, El ne dă posibilitatea de a reveni la perfecţiune, cu o posesie valoroasa. Tot ce avem nevoie este să ne întoarcem acasă.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/13/11, Scrieri de Rabash
Trad

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca avansam doar datorita mediului, atunci cand va veni alegerea noastra din dorinta noastra altruista, Lishma?

Raspuns: Trebuie sa atingem perfectiunea, si ea consta in doi parametrii:

1. Pe de o parte sunt independent si egal cu Creatorul in toate felurile
2. Pe de alta parte sunt asemanator cu El in toate felurile

In acest caz, sunt independent si perfect.
De aici reiese ca independenta si perfectiunea trebuie sa se uneasca si sa ma aduca la stadiul final. Dar cum pot independenta si echivalenta sa existe impreuna? Cum pot ajunge la perfectiune ridicandu-mi aceste doua calitati, care sunt opuse una alteia?

Ca sa faca asta posibil, Creatorul trebuie sa adauge un al treilea factor celor existenti (El si cu mine). Acest al treilea factor va fi locul pentru intalnirea noastra, locul revelatiei. Este acolo unde eu voi dezvalui sinele meu independent si pe Creatorul opus mie.

Este necesar sa creez un “teritoriu” unde sa putem fi parteneri, opusi dar egali si uniti. Acest teritoriu este numit suma sufletelor, Sechina, Malchut. Dupa spargere, noi dar si Creatorul suntem in afara legaturii sumei sufletelor, si acum trebuie sa ne intalnim acolo. Facem asta pana la gradul in care putem participa in acest proces si sa ne descoperim unul pe celalalt.

Din acest motiv creatia a fost sparta. A fost sparta in mult parti , care sunt gradul de independenta a creatiei, insemnand separarea sa si detasarea sa de Creator.

Trebuie sa folosim aceasta situatie, de aceea Baal HaSulam a scris ca trebuie sa pastram  unicitatea fiecarei persoane. De fapt, niciodata nu va fi dublata de altcineva. Fiecare persoana trebuie sa fie independenta si speciala.

Dar pe de alta parte, trebuie sa ii dam fiecarei persoane sansa si sa o ajutam sa atinga echivalenta formelor cu Creatorul. Cu ajutorul unicitatii fiecarei persoane, avand o inimitabila combitatie a calitatilor si dorintelor, persoana le dezvolta pentru a le directiona spre daruire. In acest fel atinge echivalenta cu Creatorul.

Aceasta asemanare este actualizata prin unirea cu ceilalti. De ce nu este facuta prin unirea cu Creatorul? Pentru a pastra independenta. Cand lucrezi in fata Creatorului, persoana se anuleaza , in timp ce in relatie cu grupul poate juca rolul decisiv, asemanator Creatorului.

Locul intalnirii noastre este teritoriul grupului, care a fost creat artificial si divizat in parti. Venim la linia de mijloc si ne unim. Acolo actualizam Zivug HaVaZaH si Elokim, unitatea in judecata si mila.

Totusi, daca persoana nu se gandeste la aceste trei elemente: el si Creatorul, unindu-se in grup, atunci isi imagineaza incorect realizarea scopului. Creatiei care il asteapta.

Din prima partea a Lectiei zilnice de Cabala 1/12/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine trebuie sa invinga raul, eu sau Creatorul?

Raspuns: Nu conteaza ce imi spun ceilalti despre Creator, trebuie sa lucrez asupra mea de la inceput pana la sfarsit. Apoi, in functie de lucrurile care imi sunt dezvaluite, voi putea sa iti spun cum anume se intampla : de la sine, datorita eforturilor mele, sau cu ajutorul anumitor Forte Superioare.

Nu ar trebui sa asteptam ca ceva sa vina de Sus. Nimic nu va veni. Prin eforturile si fortele mele trebuie sa descopar imaginea care deja exista.

Totul depinde de cat de mult tanjesc dupa asta. Sunt ca si un copil care creste doar pentru ca doreste sa creasca. Si trebuie sa imi adaug acesta dorinta. Acum imagineaza-ti doar cum va fi viata pentru acel copil.

In lumea noastra copii se dezvolta natural si abia putem tine pasul cu ei. Un copil alearga peste tot si intotdeauna doreste cate ceva. In acest fel trebuie sa ne facem si noi munca spirituala. Altfel nu ne vom dezvolta si nu vom creste. Si totusi, ce facem este sa luam tot timpul o « pauza » si alta pauza ca sa stam si sa ne gandim la asta.

Ia copilul vreodata vreo pauza? Nu, el nu are nevoie de nici un moment de odihna. El trebuie sa fie in lume in orice moment.
Din prim parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/11/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand omul va intelege in sfarsit ca doar Creatorul il poate ajuta si ca acest ajutor vine doar prin aderarea la grup?

Raspuns: Asta se intampla la pasul final inainte sa iasa in exil. Doar atunci cere cu adevarat, adevarata nevoie apare. Totusi, acest pas vine de asemenea in etape : fuga, traversarea Marii Rosii, muntele urii (Sinai), cererile si in sfarsit disperarea. Asta vorbeste despre multe lucruri.

Intrebam intr-una « cand munca va fi gata si Creatorul revelat in sfarsit ? » Este corect. El va fi revelat, dar apoi mai multa munca va urma. Totusi, omul o va vedea ca o aventura, ca o bucurie, intrucat daca iubesti pe cineva, sa faci eforturi pentru cei dragi este o placere. Te bucura faptul ca faci ceva pentru ei.

Cand muncesti pentru propria placere, depui efort pentru a te bucura de roadele ei mai tarziu. Daca ai putea gusta fara sa trebuiasca sa muncesti, ar fi cel mai bine. Dar nu este la fel cand faci aceste lucruri din dragoste pentru altcineva. In acest caz efortul insusi aduce placere. In timp ce lucrezi, obtii de asemenea si recompensa.

Incearca sa faci ceva pentru cineva pe care il iubesti, fiul tau de exemplu. Nu conteaza ce efort este cerut, te simti chiar mai bine cand te straduiesti pentru asta. Daca aduci pur si simplu un cadou copilului tau si urmaresti sa vezi cat il bucura, tu nu te vei bucura. Cand iubesti, efortul este cel care face sa merite.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/9/2011, “Care sunt puterile de care este nevoie in munca”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→