Întrebare: În ce moment se decide Creatorul: Asta e, am terminat. Te-am scufundat în disperare totală ?

Răspuns: Merită să mă îngrijorez de asta? Creatorul este o forţă neschimbătoare, o lege neschimbată, perfecţiune, eternitate şi consistenţă. Nu există modificări în El, totul depinde de mine. În funcţie de ce parte îmi întorc spre El, aşa voi primi un fel de răspuns, în corespondenţă perfectă cu pista care urmează scopul creaţiei.

Creatorul este lumea Infinitului (Ein Sof) în cazul în care voi găsi Kli-ul perfect (vasul), Lumina perfectă, un ecran perfect (Masach), şi unde în care toate eforturile noastre, dezamăgirile, succesele şi orice altceva sunt colectate. Aceasta este locul în care mă conduc Reshimot-urile mele (date informaţionale).

Din această stare perfecta, de la lovitura perfectă a imaginii finale, am primit forţelor motivante, în funcţie de starea mea personala. Sunt ghidat mai departe de doze mici de disperare şi de putere, iluminare şi ascundere, asta este, de guvernarea multiplă şi complexă.

Cu toate acestea eu nu ştiu în ce set vor veni aceste sau alte începuturi. Aceasta este determinată de proiectare sufletului pe care îl obţin treptat, prin avansarea mai departe şi mai departe. Este sufletul unde vom realiza legătura cu Infinitul, astfel începând să realizăm cum întregul se leagă împreună cu părţile, până când devin una.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/2011, “Care este puterea de care este nevoie în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori, spuneți că trebuie numai să ne lipim de Creator, şi, uneori, ne spuneți că cheia este de a ne unifica cu grupul.

Răspuns: Calea ta spre Creator trece prin grup, mediul prin care ajungi la El; altfel, nu este nimic de discutat. De exemplu, mi s-a spus că trebuie să merg la Ierusalim, dar nu și  cum ar trebui să ajung acolo: cu trenul, autobuzul, maşina, pe un măgar, sau pe jos.

Deci, spunem: Trebuie să fuzionezi cu Creatorul. Dar atunci când auzi acest lucru, trebuie să înţelegi în mod automat că, fără unificarea cu grupul, nu îl vei găsi pe Creator.

De fapt, il poti dezvalui doar ca o formă îmbrăcată în materie. Şi unde este această materie? Este în conexiunea voastră reciprocă. În locul unde veţi găsi la început ura, veți descoperi mai tarziu unitatea privită ca fiind Creator.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 1/5/11, “Înțelepciunea Cabala și filozofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Căderile îmi arată că nu voi realiza niciodată importanţa Creatorului de unul singur; nu voi ieşi niciodată din egoismul meu şi nu voi găsi forţe înăuntrul meu. Totuşi, fiecare cădere mă învaţă în mod diferit, arătându-mi diferite slăbiciuni, calităţi şi faze din mine. Căderile sunt urmate de ascensiuni dar, la sfârşit, într-un fel sau altul, descopăr neputinţa mea.

La început, vreau să îmi satisfac egoismul, care este numit să cunoşti câţi îngeri sunt în cer. Apoi îmi comut atenţia către Creator, dorind să îl prind, să văd lumea spirituală. Mi se pare că uşa schimbărilor trebuie să se deschidă mai degrabă în faţa mea, decât în mine.

Şi, în final, încep să înţeleg faptul că schimbările trebuie să se întâmple înauntrul meu. Prind esenţa răspunsului la întrebarea mea: Mântuirea trebuie să vină din afară, pentru că în mod sigur nu sunt în stare să o fac eu însumi.

Această muncă este făcută cu ajutorul căderilor şi urcărilor, până când o persoană ajunge la pragul adevărului, înţelegând că totul depinde de ea, de schimbarea percepţiei sale. Lumina îţi dă forţa să o faci; nu o vei găsi înăuntrul tău.

Cererea cuiva este încă egoistă, dar el deja şi-a plecat capul înaintea Forţei Superioare pentru a fi schimbat. Apoi, gradual, este de acord cu faptul că totul vine de Sus.

În etapa următoare, o persoană înţelege că trebuie să obţină proprietatea de dăruire în loc de calitatea de primire. Cererea sa este egositeă, dar este deja un pas înainte.

După asta, ea lucrează cu mediul pentru a extrage Lumina care o va ridica la comoara spirituală. În timp ce învaţă despre noţiunea de grup, devine dependentă de acesta, sperând încă să obţină beneficii de la el.

După aceea, Lumina aduce cu adevărat persoana la Sursă. Asta pentru că ea a construit totul corect şi numai un singur parametru a rămas de schimbat: intenţia, rezultatul final – al cui beneficiu vrea să îl obţină?

În acest fel reducem drumul: Întorcându-ne către Creator prin grup, cu cererea corectă.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când cresc un copil, adulţii folosesc de obicei tandreţe în încercarea de a-l încuraja şi a-l sprijini pe copil, oricât de mult pot. De ce am sentimentul că Creatorul ne educă pe noi mai mult cu băţul decât cu un morcov?

Răspuns: Asta se numeşte: Fiecare persoană judecă conform propriilor defecte. Dar atunci când descoperi atitudinea Lui faţă de noi, vei vedea cu ce milă infinită acţioneză El. Uitându-ne cu ochii egoişti, nu putem vedea şi nu putem înţelege.

Chiar dacă azi primeşti o împlinire completă, de o sută de procente, în momentul următor, atunci când apar noi gene (Reshimot), vei simţii ca şi cum nu ai nimic şi vei întreba: Unde este Cel care m-a creat? De ce nu mă satisface?!

Din punct de vedere al egoului, este o plângere corectă. Dacă El a creat dorinţa de a primi plăcere, tot El ar trebui să o satisfacă, nu-i aşa? Doar că nu luăm în considerare faptul că El vrea să ne umple cu plăcere la un alt nivel, mult mai înalt şi, pentru a obţine asta, noi trebuie să devenim ca El. Fiind la nivelul nostru, este imposibil să justificăm acţiunile Creatorului. De aceea, stadiul celor drepţi începe de la Bina în sus.

Pentru că simţim în mod constant faptul că egoul nostru este bătut, avem abilitatea de a proceda prin credinţă deasupra raţiunii. Numai fiind imersaţi în problemele şi îndoielile care nu se mai termină, putem să reuşim să ieşim din egoul nostru. Dacă Creatorul m-ar fi satisfăcut tot timpul, aş fi fugit ca un hoţ în faţa mulţumii, ţipând mai tare decât ei: Opriţi-l pe hoţ!

După aceea, aş fi spus rugăciuni din zori până în amurg: Trăiască Creatorul, cel Bun şi Cel care Face bine! I-aş mulţumit Lui pentru generozitatea Sa faţă de egoismul meu.

Noi, totuşi, trebuie să ne ridicăm deasupra acestor dorinţe goale. Ele nu sunt doar goale, dar au un imens semn minus al unei mari suferinţe. Dacă o personă este capabilă să se ridice deasupra unei asemenea senzaţii şi începe să dăruiască, asta înseamnă că face o restricţie (Tzimtzum) şi un ecran deasupra egoului său.

Mai mult, dacă în plus la asta este capabilă să primească plăcere, dar nu pentru sine, fiind de acord să rămână goală înăuntru numai pentru a dăuri Creatorului, atunci se numeşte complet dreaptă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/23/10, “Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne unim unul cu celălalt?

Răspuns: Am o dorinţă de a atinge un scop exaltat, de a urca la lumea superioară către Creator, rădăcina sufletului meu, către ceva necunoscut. Fiecare persoană are acest dor lăuntric pentru a-şi atinge rădăcina, scopul vieţii sale. A fost plantat în fiecare dintre noi, dar într-o persoană apare în această încarnare (Gilgul),  în alta s-a manifestat în cea anterioară iar în a treia se va trezi într-o viaţă viitoare.

Rădăcina mea provine din Creator, de unde am coborât în jos în această lume. Şi acum, în sfârşit, tu şi eu, am început să aspirăm în sus. Rădăcina sufletului, punctul  în inimă, s-a trezit în ambii.

Nici tu şi nici eu nu putem obţine ceva cu punctele noastre din inimă. Dar o putem face dacă le unim, dacă tu ataşezi punctul tău din inimă la al meu şi eu fac la fel cu punctul meu din inimă. Cum facem asta? Trebuie să ne străduim să ne conectăm în inimile noastre. Unitatea ca atare va veni de Sus, prin Lumina care Reformează; dar pentru ca asta să se întâmple, tu trebuie să colectezi dorinţele spirituale ale tuturor oamenilor care stau aici.

Le obţii cerând asta. Totul este condus de dorinţă, deoarece ea este produsul creaţiei. Îmi doresc şi tânjesc după dorinţele lor aţintite către Creator, vreau să fie ale mele. Vreau o dorinţă mare, compusă din toate dorinţele individuale care apar în mine.

Începe să te gândeşti la asta şi vei vedea cât de aproape îi simţi pe oameni, nu fizic ci intern. Vei începe să simţi ce doresc inimile lor şi propria ta dorinţă spirituală va creşte de la un punct la o sferă, un glob, un vas.

În final, în această dorinţă din fragmente puse împreună, vei şimţii un curent spiritual, viaţa spirituală. Deci, cere: Vreau dorinţele voastre! Aveţi nevoie de ale mele? Sunt disponibile, luaţi-le. Dar mai întâi, haideţi să facem un grup în care toată lumea vrea să îşi conecteze inima cu inimile prietenilor.

Din lectia 1, Convenţia de la  Arava Desert 12/30/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, “Ce este in Munca, un  Pacat Mare sau Mic ”: Pretuirea daruirii este determinata de cel caruia ii daruim. Daca o persoana daruieste unui rege mic, atunci este o munca marunta. Dar daca o persoana daruieste unui mare rege, daruirea sa dobindeste pretuire si ii aduce mare placere.

Intrebare: In timp ce incerc sa ma imaginez ca daruiesc unui mare Rege, simt ca ma tradez pe mine. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns: Este corect. In primul rind, valoarea depinde doar de voi. Creatorul exista, chiar daca voi Il revelati sau nu. Depinde doar de voi. Aveti un „senzor” ca sa-L detectati? Asta este problema.

In general, ce inseamna „sa-l pretuiti pe Creator”? Rabash il citeaza pe Rambam cind explica modul in care la inceputul drumului, o persoana trece printr-un proces numit Lo Lishma (nu pentru numele Ei). Cu alte cuvinte, eu pretuiesc Regele daca fiind mai aproape de El, cistig mai mult. Ca si in lumea noastra, eu masor valoarea Lui impotriva placerii pe care o pot primi de la El.

Atunci ce ma face sa-mi schimb valorile? Este Lumina care Reformeaza. Daca, prin intermediul grupului, continui sa gindesc la schimbarea care trebuie facuta in mine, privind spre inainte, la sosirea Luminii, ca si un cocos care anticipeaza aparitia rasaritului, decit sa se teama de acesta precum face un liliac, atunci schimbarile vin si eu incep sa apreciez pe Cel Superior, deoarece El este un Daruitor, si nu pentru ca eu cistig ceea ce Acesta imi va da.

Acum eu Il pretuiesc deoarece El imi da si pretuiesc daruirea, nu neaparat fata de mine, ci proprietatea de daruire in sine. Doresc sa fiu similar cu asta. Acest nou stadiu de valori, schimba foarte mult o persoana.  Cel Superior devine pentru el, cu adevarat Inalt: exaltat prin natura, Regele, a carui valoare sta in faptul ca El este un Daruitor.

In acest caz, eu privesc catre Cel Superior nu pentru ca primesc de la El ci pentru ca pot deveni precum acesta. Vreau ca El sa-mi dea atributele Lui, sa imi permita sa ii devin similar, mai aproape de El, din moment ce apropierea este determinata exact de similaritatea de calitati si nu de cit de mult pot cistiga de la El.

Singura diferenta intre coproralitate si spiritualitate sta in atitudinea noastra fata de Cel Superior. Ii cerem Lui sa ne reformeze?

Creatorul se afla in repaus total, si totul depinde acum doar de noi: Daca dorim sa ne schimbam sub influenta Luminii Lui, atunci o vom face. Daca dorim sa devenim precum El in proprietatile noastre, o vom face, pina la punctul completei adeziuni, a iubirii absolute.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/27/10, “Ce este in Munca, un Pacat Mare sau Mic”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi canalizez gândurile prin grup?

Răspuns: Pentru ca noi să îl glorificăm pe Creator în ochii noștrii, să îl apreciem ca Dăruitorul în care este conținut totul și să cerem să ne înlocuiască tendința noastră, intenția noastră, de la primire la dăruire, El trebuie să se ascundă. Altfel, am fi întodeauna înrobiți egoist de magnitudinea Lui, natura Sa eternă și de tot ceea ce este promis, odată cu aceasta.

Astfel, Creatorul este ascuns, ca și cum El nu are nimic. În acest fel, nu depinzi de el în timp ce rămâi în separare. În loc de asta, poți să primești dăruirea Lui prin grup. El a spart în mod intenționat voința de a primi în fragmente, pentru a-i demonstra cât de invidioasă, ambițioasă, cu ura, asta este, cât de diversă poate fi. De aceea, dorința este capabilă să se înțeleagă singură uitându-se la alții.

De fapt, dorința vrea doar să primească, fără să fie conștientă de proprietățile multiple și de fețele pe care le posedă. Spune-i unei persoane obișnuite că este alcătuită din mândrie, invidie, ură și ea nu te va crede. De ce ar face asta? Ea nu se vede în interior.

Asta presupune o dezvoltare specială, foarte lungă, nu în termenii evoluției umane ci, mai degrabă, în termenii efortului ațintit înspre venirea în contact cu Lumina. Numai atunci o persoană începe să înțeleagă aceste noțiuni corect: nu în termeni ai psihologiei umane ci în termeni exaltați (spirituali), relativ la Lumină.

Într-un asemenea caz, o persoană se găsește într-un grup special. Ea se măsoară nu împotriva oamenilor de pe stradă ci împotriva unei societăți unice care tânjește după Creator și este deja gata să absoarbă valorile spirituale. Ea măsoară invidia, ambiția, ura și măsura egoismului ei relativ la acestea. În acest fel începe o persoană să se studieze ea însăși: cine și ce este.

Creatorul este ascuns și nu poate apărea unei persoane deoarece, în acest caz, persoana ar vrea să fie drăguță în ochii Lui, pentru a fi parte din asemenea Măreție. El ține viața în mâinile Lui, pot eu să îl igonor dacă El este revelat?

Deci, creatorul se înlocuiște El însuși cu grupul. Eu stau împotriva prietenilor, în opoziție cu ei, ceea ce îmi dă posibilitatea să mă refer la ei conform cu valorile spirituale. De fapt, aceste valori spirituale îmi sunt contrare, deoarece aparțin prietenilor pe care îi urăsc și îi resping.

Asta îmi dă oportunitatea să câștig o conștientizare a răului și să încep să mă cunosc eu însumi, în timp ce stau înaintea realității spirituale. Grupul, mediul, revelează detaliile spirituale ale percepției, proprietățile și valorile ei. Respingând grupul, le resping și pe ele. De aceea, eu descopăr adevărul.

Dacă continui pe cale, studiez cu prietenii și particip la acțiunile lor ațintite împotriva dorinței egoiste, pentru a ne unii intern, atunci, gradual, încep să apreciez stările pe care le suferim împreună, ca și valorile despre care vorbim. În măsura cererii mele, primesc Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif) prin grup și încep să mă leg cu prietenii din ce în  ce mai mult. În timp ce fac asta, descopăr că ei sunt cei printre care eu descopăr Lumina, pe Creator.

Și totul se leagă într-un întreg; totul devine una: Kli (vasul), Lumina și toate Kelim-urile unite. La sfărșit, totul devine un singur concept, o singură realizare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/27/10, “Ce este un păcat mic sau mare în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebari: Toata lumea intreaba ce avem nevoie mai exact pentru ca Creatorul sa ne corecteze? Exista o dorinta anume, astfel incit sa auzim un raspuns simplu si clar!

Raspuns: Toata lumea vrea sa auda un raspuns simplu: „Spune-ne exact ce avem de facut, fara toate aceste complexitati!” oamenii vor sa lucreze ca si un robot intr-o linie de asamblare, sa apese pe un buton si sa nu se gindeasca la nimic. Nu va functiona in acest mod!

Va trebui sa depuneti efort si „sa faceti tot ce va sta in puteri”. Este din cauza vasului nostru (Kli) care este de o complexitate extraordinara si include in sine cele 613 (Taryag) dorinte, 10 Sefirot, 3 linii, 22 litere, numeroase caracteristici, proprietati si diferite componente.

Din acest motiv, nu este suficienta aici o simpla actiune; este necesar sa studiati (intr-un grup fizic sau virtual, prin internet sau televiziune), sa participati la intilnirile prietenilor, si sa veniti la congrese. Ies dintre fragmentele sufletului sfarimat si trebuie sa restaurez conexiunile cu ele, cu scopul de a corecta spargerea.

Pentru a simti lumea spirituala si pe Creator, trebuie sa ma conectez cu restul sufletelor si doar in conexiunea noastra voi simti spiritualitatea. Nu exista in alta parte ci doar in reteaua care ne conecteaza. Doar atunci cind reconstruiesc corpul colectiv al sufletului si cind incep sa lucrez adecvat, atunci in interiorul sau, o sa simt Lumina, care il umple si curge de la un loc la altul.

Simt ca in acest corp curge viata si evenimente speciale, simt schimbul de energie de la unul la altul. Aceasta este ceea ce e numita viata spirituala!

In realitate, problema este foarte simpla. Aici sint eu, un egoist, cu punctul meu din inima si trebuie sa ma conectez cu ceilalti, cu aceleasi puncte ca si mine. Dar din acest principiu simplu, rasar mii de actiuni necesare: studiul colectiv, pregatirile si participarile la congrese, munca la bucatarie si asa mai departe. Toate acestea impreuna sint numite „munca in grup”.

Dar pentru ce am nevoie de toata aceasta munca? Am nevoie cu scopul de a revela conexiunea si iubirea dintre noi. Bazindu-va pe acest principiu foarte simplu, veti fi capabili sa derivati orice altceva, mai mult sau mai putin conectat la scop. Dar viata spirituala este doar in conexiunea dintre suflete.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa va obisnuiti cu faptul ca daca incepeti sa cercetati ceva, intotdeauna gasiti doua atribute opuse, chiar daca sint unite. Este un fel de „separare”.

Daca lucrati cu o dorinta egoista, atunci totul functioneaza bine: 1 + 1 = 2. Dar daca combinati dorinta de a primi cu intentia de a darui, ele sint opuse si nu se pot uni. Cu alte cuvinte, 1 + 1 = 3! Al treilea este Creatorul. Trebuie sa va obisnuiti cu acest paradox si sa-l acceptati ca fiind natural; pentru noi este un etalon.

Sintem martori ai unui asemenea „paradox” in societatea umana. Pe de o parte, fiecare ar face totul ca sa se separe de ceilalti, dar pe de alta parte, oamenii cauta contactul cu ceilalti.

Deja s-a transformat intr-o manie. A fost un caz in care o intreaga retea de comunicatii mobile a cazut, oamenii au ramas fara telefoane celulare si parca au inebunit. Cum se poate ca toata lumea sa vrea sa fie singura, si pe de alta parte, sa nu poata trai fara sa comunice cu ceilalti oameni?

Adevarul este ca o persoana vrea sa fie singura doar o perioada scurta, astfel incit nimeni sa nu interfereze. Dar impreuna cu acei oameni, tinde sa traiasca impreuna: intr-un oras mare, intr-o cultura masiva. Ei au tendinta de a-i imita pe ceilalti si sa faca lucrurile in acelasi mod ca acestia. De aceea, nimeni nu ii neaga pe ceilalti.

O persoana are nevoie de spatiul propriu in care sa se ascunda, ca si albinele care stau fiecare in celula proprie. Dar indata ce cineva primeste o asemenea „independenta”, simte ca exista printre ceilalti.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/19/10, “A Handmaid that is Heir to Her Mistress”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența între realizarea răului, despre care vorbesc Cabaliștii, adică lipsa de dorință de unire cu alții și răul pe care îl simte o persoană normală, în lumea noastră?

Răspuns: Pentru a atinge senzația spirituală a răului, trebuie să faci o muncă imensă , pentru că răul spiritual devine revelat numai după Machsom (barieră). Mai jos de ea, nu există înclinația rea. În acest moment nu există ego în tine, la fel ca într-un gândac mic!

Această înclinație rea este forța care se opune deschis Creatorului; este Faraonul! Devine revelat atunci când vrei să te unești, cu toate puterile tale, cu Creatorul și celelalte suflete, dar descoperi că în realitate asta îți repugnă și o urăști. Faraonul stă împotriva Creatorului; înclinația rea împotriva binelui.

Sunt ambele înăuntrul tău și sunt revelate numai una împotriva celeilalte! Nu poate exista una fără cealaltă.

Pe de altă parte, faptul că tu acum treci prin senzații rele, în timp ce îți dorești să avansezi spiritual, asta nu înseamnă o realizare spirituală a răului. Sunt mulți oameni în lume care se simt chiar mai rău. Poate ți se pare că este o supărare spirituală, pentru că nu simți lumea spirituală și nu o înțelegi, dar de fapt, toate astea au loc încă înăuntrul egoismului.

Desigur, nu mai este egoismul normal al consumatorului, ci suferința datorită inabilității de unire cu alții, repulsia și lipsa dorinței chiar de a gândii la asta, lipsa dorinței de corectare proprie. Pentru moment, spiritualitatea pare ceva atractiv egoismului vostru. Este deja un timp al pregătirii pentru intrarea în lumea spirituală, dar pentru moment nu aveți noțiunile spirituale corecte. Nimic din asta nu este spiritualitate. Spiritualitatea poate fi numai pentru, sau împotriva Creatorului Însuși, pentru binele Lui sau pentru al meu. Dar trebuie să fiu împotriva Lui!

Spiritualitatea este fie Faraonul fie Creatorul. Sunt în mijloc, între ei, în Klipat Noga, unde aleg: bine sau rău, pentru Creator sau împotriva Lui.

Nu este nimic mai mult decât asta! Lumea pe care o vedem noi acum în jurul nostru nu există în spiritualitate. Realitatea este ireală; trăim într-o lume imaginară. Nivelele mineral, vegetal, animal și uman din această lume, există de fapt numai înăuntrul dorinței noastre egoiste.

De ce este această lume imaginară? Pentru că nu are nicio conexiune cu Creatorul! Trăiește datorită unei mici scântei de Lumina care, cumva, o însuflețește. De aceea nu există bine sau rău aici.

Senzația răului pe care îl simți, se datorează numai lipsei împlinirii egoiste, animale. Toate gândurile tale înălțătoare, dorințele, fanteziile și visele, sunt capriciile dezvoltării tale, egoul supradimensionat care cere, indiferent ce vrea și te forțează să suferi.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/23/10, “Pacea în lume

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→