Baal HaSulam Introducerea la Cartea, Panim Meirot uMasbirot, paragraful 20: Din cauza pacatului cu Pomul Vietii, fortelor impure le-a fost dat controlul asupra omului. De aceea ordinea universului este foarte confuza. Pacatosii nasc raul, scazand abundenta Luminii pentru oameni. Asta duce, in mod natural la distrugere si suferinta. Dar daca ei cresc abundenta, atunci separarea de primitori creste si mai mult, asa cum spun inteleptii, Daca o persoana are o suta de monede, el vrea doua sute si daca are doua sute atunci vrea patru sute.

Natura omului este de a vana intotdeauna placeri, dar facand asta el doar isi creste dorinta de a primi. Toata viata este doar o urmarire fara de sfarsit a placerii pe care nu o poti dobandi. Si cantitatea mica de implinire pe care o primim ne este data numai pentru a continua urmarirea si a creste dorintele.

Ni se pare ca alergam dupa placere, dar noi alergam dupa placeri chiar mai mari! De abia atingem obiectul dorintei, si in urmatorul moment simtim ca ne trebuie de doua ori mai mult. Cand experimentam placerea pentru un moment, ne crestem dorinta de doua ori si astfel placerea insasi se transforma in dorinta. Aceasta continua din nou si din nou pana cand devenim deziluzionati.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19,.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Natura acestei lumi este egoista si noi ne-am nascut in dorinta a carei natura este de a primi. Deci, aceasta dorinta ma trage si ma impinge constant spre placere, nelasandu-ma singur niciun moment. In fiecare clipa ea creeaza o nevoie in mine, incitandu-ma cu o noua sursa de placere. Reiese ca in acesta lume, eu sunt sub forta persistenta a naturii care trezeste in mine senzatia durerii si a suferintei. Deci, daca nu fac nimic nu este nicio pedeapsa. Chemarea de a face ceva deriva din natura, pentru ca sunt controlat de forta care ma impinge din spate.

Pe de alta parte, nu exista nicio forta de impingere in dezvoltarea spirituala deoarece nu este nicio constrangere acolo. Sta numai in puterea mea sa castig, sa colectez, sa acumulez si sa aranjez forta din mine,  care ma va avansa. De aceea, pentru a ne ajuta pe noi, cei care traim in egoism (dorinta de a primi placere), ca sa avansam spiritual, suntem pedepsiti daca nu muncim. Asta este, suntem pedepsiti pentru ca nu actionam.

Daca incepem sa acordam atentie sentimentelor noastre, vom recunoaste ca ele vin de la Creator. Ele ne vor ajuta mult sa reactionam mai corect si sa avansam. Daca incepem sa vedem atitudinea Creatorului asupra noastra, pedeapsa pentru inactivitatea din munca, in fiecare stare prin care trecem, vom fi capabili sa ne pregatim mai bine pentru fiecare noua actiune, secunda cu secunda. Vom vedea ca Creatorul este intotdeauna primul si ca El ne invita si ne ghideaza cum sa actionam. Tot ceea ce ne trebuie este sa acordam atentie la ceea ce El spune, la cum lucreaza El in noi si, conform cu aceste lucruri sa discernem detaliile muncii noastre. De fapt, intreaga noastra munca consta in unirea sufletelor noastre, unde Creatorul ni se va reveleaza.

In aceasta unitate, simtind cum Creatorul ne ghideaza, vom incepe sa percepem Lumina Directa, Lumina Reflectata si toate celelalte actiuni pe care le studiem in intelepciunea Cabala. Vom incepe sa percepem cum se manifesta acestea intre noi. In acest fel, Creatorul ne impinge sa ne conectam, astfel incat dorintele noastre sa corespunda cu ale Lui.

Deci, Creatorul nu ne pedepseste, ci ne corecteaza traiectoria.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Articolul Sunt primul si sunt ultimul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot, paragraful 19: Primirea egoista a placerii poarta o picatura de otrava letala si astfel noi crestem pacatul nosrtu de doua ori… Ca rezultat asta indeparteaza ultimele sclipiri care raman din viata unei persoane, pentru ca el intalneste ingerul mortii, purtand o picatura de otrava in varful unei sabii si persoana deschide obedienta gura sa, inghite picatura si moare.

Noi suntem creaturi si trebuie sa intoarcem placerea Creatorului in placere de dragul daruirii pentru a ne bucura de doua ori: din placere si din adeziunea cu Creatorul. Va fi dulce si adevarat simultan. Totusi, intre timp, noi actionam in directia complet opusa si primim placere dintr-o dubla minciuna. Ne deschidem ranile si ne bucuram de faptul ca ne ducem mai aproape de moarte!

Asta este exact contrar vietii adevarate, deoarece sistemul nostru interior trebuie sa lucreze opus modului in care lucreaza in prezent. Trebuie sa ne schimbam pentru primire, dar de dragul daruirii; totusi, cu noi, totul se intampla in felul opus.

Reiese ca  persoana reuseste sa se bucure de suferinta ei si chiar sa fie mandra de ea. Puterea tuturor fortelor impure este construita pe aceasta baza. Totusi, spiritualitatea incepe exact deasupra.

Altfel, ingerul mortii va veni in cele din urma si va lua ultima picatura de viata de la o persoana. De ce moare o persoana? Pentru ca desface conexiunea cu Lumina, cu daruirea, care i-a fost data de catre natura, ca un mic foc, conform planului creatiei, pe care ea trebuie sa il dezvolte intr-o daruire mai mare, intr-un foc mai mare, o viata eterna. Totusi, noi risipim aceasta scanteie intr-o viata egoista  si murim in loc sa o dezvoltam si sa dobandim adevarata viata.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Introducerea la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce spui ca la inceput observam doar ceea ce difera in calitati fata de noi; asta inseamna ca nu vom observa pe cineva care este egal cu noi, ci doar pe cineva care este, fie deasupra, fie sub noi? Si dupa aceea ai spus ca echivalenta calitatilor este o conditie necesara, pentru a prinde unda spirituala cu receptorul tau.

Raspuns: Egoismul nu observa pe cel ce e egal cu el. Si, daca vrem sa percepem egalitatea, trebuie sa ne ridicam deasupra egoului.

Imi trebuie un grup pentru a dobandi echivalenta cu Creatorul in calitatea daruirii. Acordandu-ma la echivalenta cu prietenii, ma aliniez astfel cu Creatorul. Altfel, nu voi fi in stare sa fiu egal cu El. In loc de asta, ma voi apleca in fata Lui, asteptand un profit sau dorind sa ader la El ca un copil, pentru ca El sa ma conduca. Cu alte cuvinte, il voi plasa pe El deasupra sau sub mine, dar nu egal cu mine.

Pot deveni egal numai prin grup. Grupul este acel transformator. Numai cu ajutorul grupului pot dobandi echivalenta sau similaritatea calitatilor cu Daruitorul. Grupul exista de fapt, numai in imaginatia mea, pentru a ma invata sa ating echivalenta cu Creatorul, acel tip de echivalenta care nu exista in natura!

Din partea a ptra a Lectiei zilnice de Kabbalah 8.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

La inceput Malchut este aproape un punct. Apoi, Lumea Superioara vine si o dezvolta. Malchut ia proprietatile lui Zeir Anpin, le mareste, si crede ca poate primi pentru a darui. Ea primeste aceasta Lumina si o sparge. Totusi, ca rezultat al spargerii, dorintele Zeir Anpin intra in Malchut, si acum ea contine proprietatea de a darui la care nu s-a gandit inainte.

Din acel moment, cineva poate porni pe doua drumuri diferite. Dorintele de a darui pot fi folosite pentru a incerca sa primeasca cat mai multa Lumina posibil, pentru placerea sa proprie, cu alte cuvinte, sa daruiasca pentru a primi. Exact acesta este felul in care umanitatea se dezvolta pana cand incepe sa inteleaga ca acesta este un drum gresit. Cand vine vorba despre aceasta primire egoista, totul devine clar: Este gresit si oamenii se incrunta. Dar cand daruiesc, trebuie sa controlez daca aceasta daruire nu este egoista. Poate daruiesc altora, doar pentru a avea un beneficiu din asta?

La final, descoperim ca intreaga noastra daruire este egoista. Asta cere mii de ani de dezvoltare. Doar acum putem intelege ca adevarata daruire este pentru a darui si primire pentru a darui.

Totusi, spargerea a fost o pregatire necesara pentru ca intreaga, minunata corectie sa aiba loc. Altfel, nu am fi capabili sa intelegem ca exista ceva mai sus de natura noastra, de materia noastra egoista. Am ramane pentru totdeauna in ea, asemeni nivelurilor din natura mineral, planta si animal. Dar omul incepe cu experimentarea spargerii! Nu poate fi altfel.

La inceput, dorintele de a darui cad in cele ale primirii. Egoismul le poate conduce o vreme, adica exact ce se intampla in lumea noastra. Dezvoltam stiintele, cultura si educatia, si toate acestea datorita dorintelor de daruire care au cazut in noi. Noi avansam cu ajutorul lor pana cand incepem sa vedem ca nimic bun nu iese din asta.

Putem folosi dorintele daruirii pentru a darui, care de indata ce primim placere din asta, descoperim ca dorinta noastra de a primi placere nu este capabila sa primeasca nicio placere in sine. Deci de ce ar trebui sa daruiesc? Apoi intreaga dezvoltare incepe gradat sa incetineasca, pe masura ce experimentam, si adevarul lumineaza in sfarsit: Putem lucra doar de dragul daruirii.

Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala, 5.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Care este Scopul Creatiei?

Intrebari la articolul Kabalistii despre Scopul Creatiei, Partea 5

Intrebare: Ce inseamna: este vrednic sa primeasca rasplata de la Intreg, sau pana cand, toate cele 613 dorinte sunt corectate? Cum se pot corecta cele 613 dorinte daca, doar Creatorul le poate corecta? Grupul exista de mult timp, si Kli-ul Mondial pledeaza pentru corectie. Asa ca, de ce nu face Creatorul corectarea?

Raspunsul meu: Intrebati-L!

Intrebare: Referitor la subiectul celor 613 porunci, exista doar o singura porunca: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Fiecare dintre cele 613 porunci are un nume? Ce fel de porunci sunt ele? Sau toate sunt echivalente cu Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti, si totusi au diferite forme, Lumini si grade ale corectarii?

Raspunsul meu: Toate sunt corectari ale egoismului. In final, o persoana ajunge la masura completa a calitatii Iubeste pe aproapele tau.

Intrebari la articolul Kabalistii despre Scopul Sreatiei, Partea 6

Intrebare: Asta inseamna ca toata realitatea, totul, poate fi schimbat intr-o fractiune de secunda?

Rasunsul meu: Doar daca iti doresti serios asta!

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Inca nu intelegem complet, ce sarcina serioasa a cazut pe umerii nostri.

Milioane de ani de evolutie a universului, toata natura Pamantului, si acumularile istoriei umanitatii de pana acum ne preseaza, pentru ca noi (si nivelurile neanimat, vegetal, animal si vorbitor, ale naturii, pe care le avem in spate) sa stabilim o legatura cu Creatorul. Intreaga masa a acestei vointe de a primi trebuie sa fuzioneze cu Creatorul, printr-un mic spatiu: calitatea de a darui pe care trebuie sa o atingem. Responsabilitatea de a trece tot egoismul – creat de Creator – prin urechile acului, ne-a fost data noua.

Simtim ca ne confruntam cu zidul egoismului nostru, dar nu intelegem inca ce fel de zid este. Acest zid este forta Creatorului. Ego-ul nostru este forta Creatorului! Noi credem ca este un defect obisnuit pe care il putem invinge sau arunca. Nu merge asa. Va trebui sa realizam, ca doar Creatorul poate schimba natura noastra egoista. El trebuie sa o faca, dar, numai la cererea noastra, la rugaciunea noastra.

De fapt, toata calea prin care lumile spirituale descind din Lumea Infinitului, de Sus in jos – inclusiv toata evolutia omului, in lumea corporala, care a urmat – este acum in punctul culminant, in care fuziuneaza  cu Creatorul. Este de datoria noastra sa atragem aceasta la Lumina. Sa ne imaginam doar, prin cate a trecut creatia! Acum trebuie sa implementam aceasta fuziune .

Misiunea noastra pare prea mareata, dar Creatorul a plasat aceasta misiune in noi toti. De cate ori in Tora se plange Moise Creatorului, ca este incapabil sa implineasca misiunea, dar Creatorul ii ordona sa continue? Astazi, suntem noi in locul lui Moise; am primit provocarea de a ne ridica deasupra naturii noastre. Existam pentru a juca rolul lui, pentru generatia noastra. (Moise sau Moshe vine de la verbul Moshesh, a trage afara).

De aceea, trebuie sa intelegem ca sarcina noastra este extrem de delicata si subtila; trece prin urechile acului, incat abia putem discerne. Totusi, daca vom concentra  eforturile tuturor celor care, in toata lumea, studiaza in sistemul nostru, vom reusi.

Ne este dat de Sus tot ce avem nevoie pentru asta, nu exista indoiala. Trebuie doar sa avem o viziune clara a scopului nostru si sa ii cerem Creatorului sa ne ajute. Suntem chiar acea creatie, care trebuie sa ajunga la adeziune cu Creatorul, si prin aceasta sa dam o oportunitate tuturor sufletelor sa se ridice la starea de perfectiune. Spre deosebire de Kabalistii din trecut, care, doar ne-au pregatit calea, noi trebuie sa o implinim, prin realizarea ei, in noi si in ceilalti.

Zidul din fata noastra este Creatorul Insusi. El sta si ne asteapta sa-L spargem, pentru a-L bucura, ca Fiii Lui L-au invins.

Din Discutia din timpul Mesei festive, de vineri 25.06.10

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Munca interioara - Niciun comentariu→

Care este Scopul Creatiei?

Intrebari la postarea Kabalistii despre Scopul Creatiei, Partea 4

Intrebare: De ce acest proces este prelungit pe perioada mai multor vieti? De ce trebuie sa o luam de la inceput de fiecare data?

Raspuns: De fiecare data tu iti continui calea de la un nou nivel de egoism. Din aceasta cauza, exista crestere a nivelului din generatie in generatie.

Intrebare: Daca forta omnipotenta a naturii a creat totul atat de perfect (dupa cum observam din viata), chiar este necesara accelerarea evolutiei spirtuale? Se dovedeste ca indiferent de dorinta noastra de a accelera sau a incetini procesul, totul se va intampla asa cum trebuie sa fie. Sau ceea ce vrem noi sa facem acum este o iluzie, care este de asemenea parte a planului Creatorului?

Raspuns: Actiunile noastre determina felul si viteza dezvoltarii noastre.

Intrebare: Am eu liber arbitru la nivelul la care exist in prezent? Sau, dupa ce am urcat o treapta, sunt liber fata de treapta de mai jos, dar nu fata de cea superioara, pana cand urc la cea mai inalta treapta?

Raspuns: Este corect, vei fi liber pentru ca vei actiona natural, in concordanta cu achizitionarea noii naturi, noile calitati.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa uitam influenta Luminii Superioare asupra noastra. Este componenta cea mai importanta, si totusi o uitam in mod constant. Cand Lumina lucreaza asupra noastra, ne da o anume senzatie a celeilalte laturi, natura daruirii, si acea mica scanteie din noi incepe sa cresca.

Noi suntem in totatitate scufundati in egoismul nostru, totusi aceste minuscule scantei de daruire, punctul din inima, ne sunt garantate. Daca studiem cartile Kabalei si muncim cu prietenii, incercand sa ii conectam pe ei la noi, atragem astfel Lumina Inconjuratoare, care ne intoarce la Sursa.

Punctul din inima se extinde si creste in marime, si in acest volum aditional incepem sa simtim ce este daruirea, ca este opusa primirii, calitatilor noastre egoiste. In acest fel, noi le studiem pe una in contrast cu alta, ceea ce ne permite sa verificam aceste calitati, ca plus impotriva lui minus.

Este la fel cum in fizica sau chimie, evaluarile sunt facute prin compararea opusilor, pentru ca altfel este imposibil sa discernem ceva. Trebuie sa fie lumina impotriva intunericului, si doar atunci putem incepe sa intelegem ceva.

De aceea ne asezam si studiem. Si chiar daca nu intelegem nimic, in mod treptat, fiind in grup si aproape de sursele Kabaliste, atragem Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Shamati, Art. 99

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Creatorul este binele absolut

Intrebari la postarea Kabalistii despre scopul creatiei, Partea 1

Intrebare: Citat: Si pentru ca El nu are dorinta de a primi, El este fundamental lipsit de dorinta de a face rau cuiva; asta este foarte simplu si clar. Este dorinta de a primi, cauza tuturor problemelor noastre? Suntem creati de a fi primitori, dar vom ramane asa, de vreme ce nu exista Daruitor fara primitori? Cum ne putem dispensa de aceste contradictii in asa fel incat dorinta de a primi sa nu ne dea motiv sa provocam rau cuiva?

Raspuns: Trebuie sa corectam egoismul prin opusul lui si sa continuam sa primim, dar sa primim de dragul daruirii.

Intrebare: Citat: Mai mult, este cu totul de inteles pentru mintea noastra ca prim concept, ca El detine o dorinta de a darui bunatate asupra celorlalti, adica a creaturilor Sale. Este imposibil sa fim de acord cu asta, de vreme ce multi dintre noi nu avem acest fel de perceptie. Putem doar sa presupunem ca este asa. Baal HaSulam spune ca noi ar trebui sa acceptam asta cu toata inima. Cum, facem asta practic?

Raspuns: Trebuie sa ne angajam in mod practic in corectarea noastra, astfel incat sa devenim similari cu Creatorul. Facem asta prin studiul sistematic al Kabalei si prin angajarea in grup. Nu sugereaza nimeni ca ar trebui sa fiti de acord cu asta; BaalHaSulam sugereaza sa descoperiti asta.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→