Intrebare: Ati vorbit in mod repetat despre tendinta noastra de a fugi de spiritualitate, cu mult inainte de a ne apropia de ea. Cu alte cuvinte, egoismul nostru ne impinge departe de starea spirituala, prin pasi inapoi. Cum putem evita greseala si sa mergem impotriva egoului?

Raspunsul meu: Trebuie sa te pregatesti cu ceva timp inainte. Cand chiar se intampla, nimic nu mai ajuta. Egoul te pacaleste oricum. Trebuie sa-ti iei masuri de siguranta, inainte, in mod constant. Este ca si un alpinist care este legat de o persoana si acea persoana este legata de alta si tot asa. Aceasta interconexiune reciproca este esentiala.

Pe calea noastra, o persoana isi poate pierde dispozitivul de prindere in orice secunda. Fara aceasta legatura cu ceilalti, persoana cade in prapastie si trebuie sa se catare iar. O viata intreaga poate fi irosita cu asta. De aceea, oricine poate sa nu reuseasca sa ajunga la spiritualitate, sau sa avanseze prin cele 125 de grade in viata sa.

Totul este aranjat intr-un mod foarte precis, logic si potrivit. Este legea naturii. Nu exista niciun rasfat din partea Creatorului, in care El sa spuna O, voi sunteti atat de mici, eu  va iubesc, voi face totul pentru voi… Nu, asa ceva nu exista. Forta de daruire si forta de primire sunt opuse una alteia. Una trebuie sa gaseasca interconexiunea corecta dintre ele si actioneaza in mod exact. Asta este o lege.

Nu este ca in lumea noastra, unde ajustam cumva si cream conditii artificiale pentru noi. Nu exista mila in natura, in modul in care intelegem noi acest termen. Noi intelegem ca mila inseamna sa primim ceva ce nu ni se cuvine. Oricum, asta este incorect. De ce sa fie asa? Pentru ca esti asa de frumos?

Astfel, daca intelegem esenta naturii si cum ar trebui sa ne comportam cu ea, vom avea, cu adevarat, succes. Vom avea justificare pentru actiunile Creatorului, in loc sa asteptam mila. Ar trebui sa studiem legile naturii si sa le aducem exact, in interiorul nostru. Apoi nu vor mai fi probleme. Vom vedea cat de perfecta si eterna este, si asa vom deveni asemeni ei.

Intrebare (continuare): Deci, care este solutia? Cum poate cineva sa se pregateasca inaintea timpului?

Raspunsul meu: Doar fiind conectat cu ceilalti. Aceasta conditie ne-a fost atribuita. Doar starea de garantie reciproca ne poate ajuta. Este ca si cu alpinistii. Doar tu si eu, impreuna, putem ajunge la scop. Cu alte cuvinte, trebuie sa ma gandesc la mine si la tine in mod egal. Trebuie sa ma preocupe fiecare actiune a noastra ca si cand as face-o eu singur.

Intrebare (continuare): Cu alpinistii, este evident: daca cineva cade, este posibil sa se vada. Dar aici, este diferit. Te intorci la gustul bun al acestei lumi, de fiecare data si asta te face fericit.

Raspunsul meu: Asta cade sub influenta aceluiasi program al garantiei reciproce, realizarii reciproce care ne duce inainte in aceasta stare si trebuie sa ne tinem unii de altii. Trebuie sa realizam asta.

O persoana ar trebui sa fie preocupata de ceea ce li se intampla altora pentru ca, altfel, nu va atinge scopul. Apoi, sub influenta Luminii Superioare, obtii o asemena senzatie cu privire la ei, incat ei devin mult mai importanti decat tine. Exact ca si in lumea noastra cand incepi sa tii la copilul altcuiva, acest copil  devine important pentru tine si incepi sa-l iubesti. Asta este influenta Luminii Superioare.

Incearca asta, si vei vedea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Oamenii, intotdeauna aspira la ratiune si nu inteleg ca relevarea vine numai deasupra ratiunii, asta este, in vasul spiritual al credintei deasupra ratiunii. Numai acolo adevarata cunoastere va fi relevata. Cum noi, acum studiem articolele lui RABASH despre grup si incercam sa construim comunitatea pe Internet, conform cu principiile pe care le descrie, vrem ca oamenii sa se ocupe ei insasi de asta, cat mai mult posibil. Cat de mult inteleg aceste articole, nu este asa de important. Ce conteaza este, ca oamenii muncesc asupra lor in timpul zilei, de asemenea.

Cineva poate fi confuz, sa nu inteleaga nimic, sa blesteme toate acestea si sa le vrea pe toate in acelasi timp. Este cel mai important pentru cineva, ca sa se ocupe constant, cu aceasta. Astfel va atrage Lumina care reformeaza, care ne va schimba dorintele si apoi vom intelege.

Totusi, intelegerea nu este scopul. Scopul este sa facem actiuni corecte care ne vor aduce mai aproape de daruire. Nu studiem pentru a primi cunoastere; studiem pentru a ne schimba. Altfel, ar fi prea usor, asa cum egoismul nostru doreste: sa atingem pe cel Superior, lumea spirituala numai pentru noi insine.

Toata Torah (Kabbalah) ne este data noua pentru un singur scop: sa ne corectam natura egoista. Asta este, Tora lucreaza in directie opusa, adica impotriva egoului nostru. Nu intrii in spiritualitate de unul singur; mai degraba Fortele corectarii intra in tine. Si tu trebuie sa iti doresti si sa anitcipezi aceasta forta a corectiei. Este numita Mashiach al tau (Mesia).

Bineinteles ca trebuie sa muncim la aceste articole despre grup: fa un plan, scrie un scurt rezumat, ia anumite definitii, legi si principii din ele si foloseste-le pentru a construi statutul nostru. Totusi ceea ce conteaza cel mai mult este de a fi angajat in el tot timpul. Rezultatul va veni ca o consecinta a acestei munci, si nu din intelegere. Totul va depinde de cat de mult dorim ca asta sa se intample. Asta se numeste o rugaciune (MAN).

De aceea, sa lucram cu articolele, este esential. Totusi, nu ar trebui sa fie munca pentru a dobandi cunoastere ci, mai degraba, munca pentru a le realiza.

Din partea a patra a Lectiei zilnice Kabbalah 14.06.10, Articolul Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →

Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, paragraful 58: Cu asta intelegem cuvintele inteleptilor nostri: unul care se pocaieste prin frica este recompensat prin transformarea pacatelor in greseli… pacatele pe care cineva le face se extind la el prin receptionarea dublei ascunderi a Providentei, adica ascundere in disimulare.. O ascundere inseamna ca el crede in Providenta recompensei si pedepsei. Totusi, din cauza acumularii suferintelor, cateodata, el se gandeste la transgresiune (alunecare in greseala).

De ce face persoana o greseala? Deoarece nu vede ca a fost un defect. Deci nici macar nu a presupus ca trebuia sa vada, nu-i asa? Intreaga noastra munca este de a dobandi o noua viziune prin credinta deasupra ratiunii. Astfel, la inceput, nu percepem spiritualitatea pentru ca mai tarziu sa o vedem din lumina daruirii. Spiritualitatea nu se poate vedea in lumina egoista.

Nimeni nu a ascuns spiritualitatea de noi. Noi ne-am ascuns de ea prin dorintele noastre egoiste. De aceea incepem sa percepem spiritualitatea numai prin ridicarea deasupra egoismului nostru. Este similar cu mine in fata unui zid, a unei bariere. Ridicandu-ma deasupra ei pot avea o idee despre ce este in spatele ei.

Astfel ne putem imagina ce inseamna credinta deasupra ratiunii. Cat timp sunt in ratiune, in spatele barierei, nu pot vedea lumea spirituala. Organele mele de perceptie sunt diferite; intre timp, trebuie sa incep sa percep realitatea in dorinta de a darui. Cand Lumina Reflectata straluceste deasupra mea, imi releva realitatea spirituala, pe care o pot vedea in aceasta Lumina.

De aceea, in mod natural, gresesc si comit crime, cand nu vad spiritualitatea. Cum as putea sa nu gresesc? Totusi, de ce nu sunt ele numite transgresiuni? Pentru ca egoismul – multumita relevarii si corectarii greselilor mele – il corectez eu insumi. In acest fel, ating gradul de pocainta din frica, asta este, construiesc un ecran pentru daruire in scopul daruirii.

Invat din greselile mele, pentru ca este imposibil sa corectez ceva, pana cand nu descopar intregul rau al dorintelor egoiste. Asta se numeste a identifica o greseala. Corectand o anumita parte a greselii pe care am descoperit-o, execut o porunca.

Deci, in timp ce imi completez pocainta, imi corectez toate greselile mele. Din cauza si multumita lor cineva dobandeste daruirea. Toate aceste erori sunt rezultatul ascunderii.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cum putem construi un vas spiritual din punctele in inima ale fiecarei persoane, care sunt continute in egoismul lor? Cum ridicam acest punct din inima egoista in afara? Cum il putem face mai important decat celelalte dorinte egoiste si cum putem deveni concentrati numai la ceea ce se intampla in acest punct al aspiratiei spiritule?

Pentru a dobandi asta, ne trebuie influenta mediului inconjurator. Mai intai trebuie sa conducem punctele noastre din inima la libertatea fata de egoism, in afara, si apoi sa le unim. Unificarea lor este cruciala. Punctele in inima sunt mijloacele prin care ne conectam; in aceasta conexiune il vom simti pe Creator. Cu cat mai puternica va fi, cu atat mai multa Lumina se va releva in ea.

Aceasta conexiune seamana cu un rezistor electric, deoarece noi rezistam si nu dorim sa ne unim unul cu celalalt. Dar, daca in cele din urma  ne unim, simtim cu Lumina incepe sa se prelinga prin intemediul acestei rezistente. Influenta Luminii Superioare o incalzeste si simt manifestarea Creatorului in ea.

In alte cuvinte, nu imi distrug egoul, asa cum se practica in diferite metode spirituale, care abat o persoana de la realitate. Folosesc egoul meu si chiar prin ego ating realizarea. Astfel, cu cat o persoana se ridica mai mult, cu atat egoismul ei creste.

Va fi seminificativ mai greu pentru voi sa va uniti cu altii la nivelul urmator. Pare sa fie invers, de vreme ce voi deja ati facut aceasta munca o data. Dar dintr-odata veti incepe sa simtiti De ce m-am bagat in asta? Cine sunt oamenii astia? Asta inseamna ca adevarata munca a inceput.

Cu cat mai mare este rezistenta dintre voi, cu atat mai mult poti sa te ridici si cu atat mai mare este Lumina pe care o poti releva. In loc de Lumina Nefesh (o lumina minora care umple un mic bec de 1 watt) va uniti, in ciuda unei imense rezistente (R2 in loc de R1) si descoperiti Lumina Ruach, care este de miliarde de ori mai mare decat Lumina Nefesh. Este ca o mica luminita comparata cu un foc imens.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 11.06.10, Shamati Art. 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum stiu ca avansez pe calea Luminii si nu pe calea suferintei?

Raspuns: Semnul ca megem pe calea Luminii este bucuria. Este scris ca bucuria este rezultatul intentiilor bune. Daca eu sunt conectat cu ceilalti, sunt intotdeauna parte a unui corp comun sanatos si primesc de la el putere si inspiratie. Ele circula in mod constant in organismul nostru colectiv, trecand de la unul la altul, prin urmare, eu nu cad si nu sunt dezamagit niciodata. Nu simt nici ca sunt obosit! Este garantat, ca pot sa simt cateodata lovituri in corpul meu fizic, dar niciodata nu ma simt obosit mental.

Primesc continuu noi dorinte si implinirea lor de la altii, si acestea circula non-stop de la ei la mine si invers. Astfel, in aceste conditii o persoana inceteaza sa mai simta suisuri si coborasuri. Pentru el totul este un intreg.

De fapt, ziua incepe cu seara, dar eu nu o percep ca o noapte intunecoasa. Eu simt asta ca fiind pregatirea mea pentru urmatorul pas spiritual. Am nevoie acum sa am un apetit si mai mare si sa jinduiesc la a deveni mult mai receptiv in perceperea spiritualitatii.

Aceasta noapte nu este intunericul pe care mi-l imaginam. Acesta este intunericul din egoism.  Este timpul construirii vasului (Kli). In viata noastra pamanteasca noi mergem la culcare seara, totusi, in viata spirituala, noi lucram cu folos, noaptea. Noi facem, ne cream si ne construim pe noi insine. Este ca si cum seara ne asamblam masina, si dimineata o conducem. Sa nu credeti ca in spiritualitate, seara este un vis separat de realitate. Noi intrerupem realitatea anterioara pentru a obtine una noua.  Si o construim cu credinta mai presus de ratiune.

La miezul noptii, unificatorul (Zivug) al  Aba ve Ima (Tata si Mama) are loc pentru a crea noi dorinte (kelim). Trebuie sa lucrez in intuneric pentru ca intunericul ascunde de mine vechile dorinte (de vreme ce eu nu mai am nevoie de ele deloc si trebuie sa urc la un nou pas spiritual). De asemena el ascunde de mine noile dorinte, astfel incat sa le caut, sa le pot conecta la mine, si sa le inteleg, unde sunt si de ce.

Este asemanator cu felul in care ne jucam cu copiii nostri. Mai intai pregatim un joc pentru ei, apoi, ei trebuie sa se joace singuri. Luam o jucarie compusa din mai multe parti (de exemplu, cuburi), nu o jucarie dintr-o singura bucata, pentru ca noi vrem ca acest copil sa imbine el singur partile. In spiritualitate, munca noastra, numita noaptea, este la fel.

Prin urmare, o persoana care este complet prinsa in mediu, nu simte separarea de calea spiritual, atunci cand cade. El vede, ca, din contra, i se da oportunitatea de munci si a experimenta o noua aventura, asemeni unui copil, pe care natura il forteaza sa creasca. Deci, el iubeste asemena jocuri de constructie si imbinare.

In mod aditional, daca mediul ne impinge in acest joc, asa cum natura face cu copilul, ne simtim ca si cum suntem intr-o minunata calatorie. Dar daca mediul nu ne asigura o asemena inspiratie, nu vrem sa ne jucam, ca si cum suntem un copil bolnav, care nu primeste o asemena dorinta de la natura si lasa in urma dezvoltarea sa.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Kabbalah 11.06.10, Shamati Art. 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce fel de joc este acesta? Este despre preceperea prietenilor ca fiind cei mai mari?

Raspunsul meu: Nu este un joc; este ruperea prin ascundere. Egoismul meu ma ascunde pe mine de ceilalti si pe altii de mine: nu imi ingaduie mie sa vad intreaga Lumea Infinita. Acum sunt in Lumea Infinitatii, dar ceea ce vad este o imagine destul de sumbra. Egoismul meu infatiseaza o imagine cu oameni urati, stupizi, lenesi, mincinosi. In realitate insa, este gresit; aceasta imagine se afla in mine, in egoismul meu. Daca propriii mei copii, pe care ii iubesc foarte mult, ar fi chiar acum langa mine, cum i-as vedea? Mi-ar parea perfecti pentru ca iubirea rascumpara toate pacatele. Cu toate defectele lor, i-as iubi.

Doar egoismul meu este de vina; nu vad nimic dincolo de el. In partea din spate a creierului meu, am un ecran. Pare ca vad lumea prin ochii mei, dar eu o vad prin prisma egoismului meu si este proiectata pe ecranul creierului meu. Totul depinde de atitudinea mea, si de cum sunt de acord sa o vad. Deci, eu trebuie sa ma racordez pe mine la grup, in asa fel incat sa ii vad pe toti ca fiind cei mai mari oameni din aceasta generatie, complet corectati.

Este un joc? Nu, este simpla anulare a deceptiei ego-ului. Este un act rational. Dincolo de mine este Lumea Infinita, in care chiar acum, eu deja locuiesc. Daca inlaturam toate cojile (Klipot), care distorsioneaza Lumea Infinita catre aceasta stare mediocra, rasturnata, vom  percepe Infinitatea.

In primul rand, incercati sa simulati. Hai sa facem un efort. Incercati sa ii vedeti pe toti corectati, mari si uniti. Prin aceasta actiune, vom atrage o foarte puternica Lumina Inconjuratoare, si ea ne va corecta natura. In locul egoismului, vom atinge daruirea. Acesta este un principiu foarte simplu, si este absolut real; nu este misticism aici. Noi incercam, prin efortul nostru, sa ne vedem in starea corectata, si la acel nivel vom primi o putere interioara, inclusa in acest sistem corectat. Dorinta noastra impinge la aceasta actiune. Acestea sunt actiuni practice indreptate catre corectie.

Din partea 4 Lectia zilnica de Kabbalah 10.06.10, Importanta Asocierii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este creatura, despre care vorbeste tot timpul Kabbalah? Suntem noi parti ale creatiei sau nu? Ce anume face ca o persoana sa fie creatura, este o dorinta speciala, sau o stare? De exemplu, o vaca, un caine, o pisica sunt creaturi sau nu? Ele par sa existe, si totusi nu au liber arbitru, deci poate cineva care nu are liber arbitru sa fie numita parte creata? Daca da, atunci inseamna ca si metalul poate de asemenea fi numit parte a creatiei. Daca o creatura este ceva care poseda liber arbitru, atunci, putem fi numiti creaturi? Poate creatura este doar aceea care stie ca, Creatorul, comunica cu el, si ii daruieste reciproc  Lui? Cu alte cuvinte, este creatura (partea a creatiei) in masura sa fie similara cu Creatorul?

Raspuns: Creatorul si creatia exista impreuna, intr-o singura dorinta. Creatura daruieste Creatorului, si Creatorul creaturii. Atat Creatorul cat si creatura iau decizii. Creatura exista daca percepe Creatorul; este o creatura in masura mai mare sau mai mica, in functie de masura in care simte pe Creator, adica este similara cu El. O creatura nu este un simplu robot controlabil, sub totala conducere a Creatorului.

Din acest motiv, creatura incepe cu unirea intre Malchut si Bina, adica, atunci cand Malchut se ridica la Bina si o forteaza sa se deschida ori sa se inchida. Asta indica faptul ca, altcineva de langa Creator face aceste actiuni.

Prin urmare o creatura independenta fiind opusa Creatorului este nascuta, ca urmare a unei intregi secvente de evenimente. Nu sunt atat de simplu de acceptat fortele iubirii si daruirii din Bina, sau obtinere fortei de a renunta la propriul egoism. Si este la fel de greu sa ne ridicam la Bina, sa o restrictionam, si sa spunem: Nu imi da nimic, sunt incapabil sa primesc dezinteresat.

Vreau sa primesc; cu toate acestea nu pot, pentru ca acest lucru ma va duce la moarte spirituala. Daca primesc, voi inceta sa fiu independent, adica voi muri ca si creatie. Cel Superior are tot ce imi doresc, dar ii cer Lui sa nu se reveleze, sa nu imi dea nimic. Il restrictionez pe El de mine in asa fel incat sa nu imi dea nimic.

Doar dupa ce il restrictionez pe Cel Superior incep treptat sa imi descopar sinele in raport cu El. Reglez eu insumi Lumina, care vine de Sus si determin modul, masura, si conditiile prin care o primesc. Si prin dobandirea multiplei impliniri, eu dobandesc forma creaturii, aceea, care este similara cu Creatorul.

Nu pot face acest lucru singur. Trebuie sa acumulez dorinta, care vine de la grup, si forta, care vine de la Lumina care Reformeaza, si Lumina ne permite sa devenim similari cu Creatorul.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 09.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce au interzis Kabalistii, pana de curand, altora sa studieze Kabbalah?

Raspuns: Au fost mai multe motive pentru care, in trecut studiul Kabalei a fost interzis publicului larg:

1. Sufletele Israel, care ajunsesera la atingere spirituala, s-au separat de scop, amestecandu-se cu celelalte suflete ramase neschimbate din timpul Babilonului. Sufletele Israel au coborat la nivelul acestei lumi si au devenit similare cu celelalte suflete. Adica, sufletele Israel au trebuit sa coboare la nivelul acestei lumi, de vreme ce amestecul dadea si altor suflete oportunitatea de a deveni corectate.
2. Umanitatea a trebuit sa treaca prin toate stadiile pana sa atinga completa dezamagire a dezvoltarii egoiste si sa se vada pe sine: goala, inutila, si situata pe pragul distrugerii tuturor sistemelor sale, prin care spera sa atinga fericirea.
3. Intre timp, fiintele umane au inceput sa se dezvolte interior, intelectual in egoismul lor, si acest lucru ne da posibilitatea sa constientizam forme abstracte care exista dincolo de timp, miscare si spatiu. Am inceput sa vorbim despre asemena lucruri, abia in secolul 20. Desi a fost scris in Cartea Zohar, cu doua milenii in urma, ca Pamantul este rotund (Zohar, Capitolul Va Yikra (Si El a chemat, Paragraful 142), totusi, oamenii au fost arsi pe rug pentru astfel de cuvinte, acum cinci sute de ani.

A fost nevoie de timp, pentru ca umanitatea sa isi dezvolte mintea si sentimentele, pentru a ajunge mai aproape de intelegerea ca, stiinta Kabbalah ne vorbeste despre o dimensiune Superioara. Chiar si acum este greu de inteles, dar generatia viitoare va avea o noua viziune asupra lumii daca noi pregatim fundatia pentru aceasta. Si generatia viitoare suntem noi in noua noastra reincarnare. Apare deja in noi abilitatea de a percepe astfel lucrurile. Actuala dezvoltare a adus pe toti la acelasi nivel, si este posibil sa revelam stiinta Kabalei tuturor in acelasi timp. Oamenii de toate nationalitatile vin sa o studieze.

Totusi, pentru a o intelege cu adevarat, trebuie sa ne unim. In primul rand putem intelege si simti despre ce anume vorbeste Kabbalah prin intermediul mintii noastre egoiste si a sentimentelor. Dar atunci incepe realizarea, si este perceputa doar prin unificarea sufletelor. Unificarea da nastere unui nou organ de perceptie: sufletul. Daca ne unim, includerea reciproca ne va da fiecaruia sufletul propriu pentru a percepe Lumea Superioara.

Daca Baal HaSulam nu ar fi primit calauzire Superioara, nu ar fi dezvaluit stiinta Kabalei. Un Kabalist este in contact cu Creatorul si respecta ordinele Lui, servind ca legatura intre umanitate si Creator. De aceea, decizia Kabalistilor de a ascunde sau de a dezvalui stiinta Kabalei a venit din necesitatea evidenta (lor), a legaturii intre Lumina Superioara si pregatirea dorintelor oamenilor pentru corectie si perceptie.

Si astazi sunt cateva restrictii. Exista o oportunitate de Sus, de a deschide larg abundenta intelepciunii Superioare.  Totusi, oamenii nu sunt pregatiti pentru asta. Simt opozitie la noile informatii. Aceasta pentru ca este opusa egoismului si nu este dorita. Pentru acest motiv, exista o lege in Kabbalah: Dorinta trebuie sa preceada implinirea. Prima noastra sarcina este sa cream vasul spiritual. Intre timp, Lumina Superioara este deja gata sa fie revelata in el.

Din a treia parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 7.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Nici nu ne putem imagina cat de mult, mediul inconjurator in care crestem ne formeaza pe noi pentru viata. Suntem constant expusi la exemple de, cum sa profitam de dorintele noastre egoiste. In acest mod se conduc ceilalti si de la ei am invatat sa facem la fel. Nu am primit niciodata nici macar un singur exemplu de cum sa facem un act de daruire! Asta chiar si atunci cand suntem invatati cu un comportament bun sau ni se explica ca anumite comportamente sunt pentru binele nostru.

In alte cuvinte, primim constant exemple egoiste. Programul primirii, tintit pentru a proteja un castig egoist, este pur si simplu inoculat in noi. Atunci, un obicei devine o a doua natura si acum nu pot vedea lumea in niciun alt fel. Este  posibil ca, daca vad lumea in valuri de daruire, in loc de primire, sa vad o cu totul alta imagine. Cine stie, poate voi vedea ceva ce acum nu pot discerne?

Pur si simplu cresc si devin ceea ce sunt. Acum, este necesara o munca enorma pentru a tranforma natura mea. Dar poate timpul va veni atunci cand copiii vor creste in alt fel, intr-un mediu al invatatorilor, membrilor de familie si societatii in general, in care fiecare se relationeaza la fiecare complet diferit: in mod altruist. Atunci copiii vor fi influentati in acest fel, altruist.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 6.06.10, Articolul Privind importanta societatii.

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem pretinde corectare in prezent, cand noi ne aflam cu totul in dorintele egoiste?

Raspuns: Bineinteles, nu putem pretinde corectare in prezent. Daca sunt un egoist absolut, cum as putea pretinde corectare? Oricum, ce se pretinde de la mine este sa cer un pic de altruism, in masura in care sunt in stare sa cer, aflandu-ma inca in egoism. Asta inseamna ca, atata timp cat te afli in Lo Lishma (asta este, intr-o minciuna, in ego, in dorinta ta pentru placere si in ganduri despre tine insuti) scancesti un pic, ca sa ti se ofere.

Desigur, este o minciuna si tu nu vrei sa-i iubesti pe ceilalti, sa le daruiesti si sa devii asemanator cu Creatorul. Pur si simplu nu stii ce este altruismul si, din aceasta cauza, poti rosti aceste cuvinte. Daca stiai ce era, te-ai fi indepartat imediat. Adevarul este ascuns de tine, de aceea nu stii ce ceri. Altruismul este intr-atat de opus fata de natura ta, incat este o adevarata moarte pentru dorintele si calitatile tale din prezent.

In stiinta Kabbalah studiem legatura dintre Lumini si dorinte. Exista un vas, sau dorinta. cu Lumina opusa lui/ei. Dincolo de asta, este o alta stare in care dorinta nu este adevarata, ci falsa si Lumina care-i este opusa nu este Directa, ci Inconjuratoare. Aeasta este exact starea in care ne aflam noi acum. Oricum, de acum, noi cerem ca aceasta Lumina sa vina  si sa ne aduca aceasta dorinta de a darui, ca si cum am vrea sa devenim daruitori, si functioneaza, din acest motiv.

Sistemul este creionat astfel, din starea noastra actuala in care noi nu ne dorim urmatoarea stare dar, oricum, o cerem, putem sa mergem in aceasta viitoare stare, putem incepe sa o vrem, sa o primim si sa fim in ea. Asta se intampla prin Reshimot, genele spirituale, care raman in noi din starea corectata care, pe urma, s-a sfaramat. Aceste Reshimot trezesc Lumini in Lumea Atzilut, care sunt departe de noi. Noi le putem atrage pentru a ne influenta si apoi ele sunt numite Lumini Inconjuratoare.

Desigur, noi suntem intr-o minciuna si nu vrem altruism sau sa ne iubim semenul. Este adevarat. Torah nu ascunde acest lucru de noi. Dimpotriva, ne spune ca, Creatorul este ascuns si lumea spirituala este ascunsa pentru ca, daca ai vazut-o, nu ai mai dori-o niciodata.

Astfel, spiritualitatea este ascunsa, asa incat iti poti imagina ca este buna pentru tine, chiar si in dorintele tale egoiste. Cand iti imaginezi o oarecare recompensa egoista pentru tine, ca si cum vrei lumea spirituala, Lumina inca te influenteaza si iti modifica dorintele si gandurile de la primire, spre daruire. Asa functioneaza. Sistemul a fost proiectat exact pentru acest proces.

Functioneaza in acest mod, nu doar in starea noastra, cand urcam de la la acest nivel de primire la primul nivel de daruire, dupa trecerea Machsom-ului (bariera spre spiritualitate), noi urcam de la o stare la alta, in concordanta cu acelasi principiu: dorind ceea ce e de nedorit. Desi, in acele stari sufletul unei persoane se educa pe sine si avem ceva sprijin pentru ca suntem deja in lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 2.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→