Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata prietenului, daca eu sunt in stare sa vad doar forma sa corporala?

Raspuns: Nu da atentie formei corporale; aceasta lume este o iluzie (Olam Amedumeh). Trebuie sa observi doar punctul din inima al cuiva. Cu acesta vrei sa te unesti. Personalitatea sa poate fi neplacuta si poate fi cineva de care nu iti place, dar asta apartine nivelului animal, magarului tau sau al lui (ego-urile).

Cand esti concentrat asupra scopului spiritual si asupra punctului sau din inima, vezi o dorinta pura, care arde in interiorul sau, fara nicio legatura cu proprietatile sale corporale. Corpul nu are nicio importanta. La sfarsit este doar dus la cimitir si este total nenecesar.

Dar punctul din inima este Creatorul din fiecare dintre noi. Creatorul exista in fiecare persoana din lume. Totusi, El se manifesta deschis printre prietenii dintr-un grup de Kabbalah, deoarece El este Cel care a adus aceste punct spiritual impreuna, pentru a se uni si a veni la El. De aceea, trebuie sa fii recunoscator ca acest mijloc ti-a fost oferit tie.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Articolul Scopul Societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Cu cat ne straduim mai mult catre Lumina, cu atat mai bun va fi viitorul nostru, pentru ca facem sa rasara revelarea Luminii asupra noastra. Lumina ilumineaza aceasta lume din ce in ce mai mult si cei care se indreapta inainte cu ea percep aceasta stare ca bine, in timp ce ceilalti o percep ca rau. Prima data Lumina dezvolta intreaga lume (Universul nostru, globul terestru si tot ceea ce contine el), conform gradelor inanimat, vegetal si animal, cultivand numai dorinta egoista. Acesta este materialul dezvoltarii, la maximul caruia este nivelul animal; in acest fel, Lumina dezvolta materia.

Totusi, cand egoismul creste la nivelul animal, nu mai are unde sa creasca. Simte intreaga lui neputinta; simte ca a ajuns la un punct mort si ca dincolo de el este numai intuneric. Acesta este modul in care lumea se indreapta catre criza si disperare. Totusi, toate astea se intampla sub influenta Luminii care ne arata noua ca nu mai este nimic cu care sa ne implinim dorinta de primire. De fapt, nu am putut niciodata sa o implinim, am sperat numai la viitor si am aspirat constat catre implinire.

Totusi, odata ce viitorul a incetat sa mai straluceasca in fata noastra si noi ne-am terminat complet dorintele noastre de la nivelul animal, nu mai simtim nicio posibilitate de dezvoltare mai departe. De ce? Din ce motiv? In acest punct, umanitatea se gaseste la un punct mort, fara niciun scop sau speranta pentru viitor.

De aceea stiinta Kabbalah a inceput sa fie relevata astazi. Ne explica noua scopul pentru care se intampla toatea astea. Se intampla pentru ca acum, noi putem sa devenim parteneri cu Lumina, din proprie initiativa si putem dobandi gradul de Om, care este similar cu Creatorul. Ridicandu-ne din nivelul animal la nivelul uman este etapa urmatoare din dezvoltarea noastra.

Acest lucru este impsibil fara realizarea planului Superior. Malchut al Lumii Infinitului a ajuns in final la concluzia scopului creatiei ca fiind conceput de Creator, care a vrut ca creatia lui sa vina sa-L cunoasca, adica sa devina independenta dar similara cu El. Si creatia este pe cale sa realizeze acest plan Superior.

Suntem prima generatie in care aceasta gena informationala speciala (Reshimo) incepe sa fie relevata. Apartine nivelului uman si trebuie sa o realizam. De aceea, Lumina care acum actioneza in aceasta lume va fi intotdeauna in detrimentul dorintei egoiste, si numai in scopul de a ne ajuta sa accedem.

In acelasi timp, Lumina va ajuta acei oameni care vor sa descopere aceasta gena a daruirii in ei. Creatorul vine mai aproape de noi… Ne-a relevat Zohar-ul, stiinta Kabbalah, criza mondiala, intreaga situatie si toate mijloacele care ne permit noua sa discernem aceasta noua directiesi sa o executam. Trebuie numai sa atingem Lumina noi insine si vom vedea Bunatatea Lui.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 21.05.10, Shamati, Art. 241

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

In articolul Scopul Asocierii, Rabash scrie ca omul se naste iubindu-se numai pe el insusi, si de aceea nu poate face nici cea mai mica miscare fara sa se serveasca pe el. Totusi, fara renuntarea la iubirea egoista, este imposibil sa realizam adeziunea cu Creatorul, echivalenta cu proprietatile Lui.

De aceea, grupul este necesar pentru ca in el, dorinta si taria fiecaruia se aduna. Toti sunt apoi capabili sa foloseasca aceasta forta comuna imensa pentru a renunta la dorinta egoista care il impiedica sa-si implineasca scopul pentru care s-a nascut. Acest grup trebuie sa fie alcatuit din oameni care au un scop comun. Apoi impreuna, vor da nastere unei forte uriase care va permite fiecaruia sa se lupte cu el insusi.

Pentru a primi puterea colectiva de la grup, fiecare trebuie sa contribuie cu taria sa la el, si sa renunte el insusi, asta este, sa vada numai puterea prietenului, in loc de slabiciunea lui. Daca se considera el insusi doar un pic mai mare decat ceilalti, nu va putea sa se uneasca cu ei, sa aduca forta sa si sa o primeasca pe cea colectiva.

Plan

1. Natura umana – iubire de sine.
2. Scopul creatiei – adeziunea cu Creatorul prin echivalenta proprietatilor cu El.
3. Este imposibil sa implinim scopul creatiei de unul singur, ci numai intr-un grup si prin puterea grupului.
4. In grup, toti trebuie sa fie egali in scop, mijloace si anularea fiecaruia. Anularea este posibila numai prin ridicarea prietenilor.
5. Maretia mediului este atinsa prin cuvinte si actiuni.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Articolul Scopul Asocierii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul se naste iubindu-se numai pe el. Aceasta este natura noastra si nu putem face nimic in legatura cu asta. Traim intodeauna in ea si nu putem pasi in afara. Toate actiunile noastre sunt numai de dragul nostru; altfel, este imposibil sa avansam. De aceea, am nevoie de o forta straina care sa actioneze impotriva naturii mele si sa o schimbe.

Toate gandurile si energia mea lucreaza pentru scopul de a ma simti confortabil si de a fi implinit. Dar exista un punct in mine care ma impinge sa pasesc in afara naturii mele, sa ma ridic de la nivelul animal si sa-L descopar pe Creator, asta este, sa dobandesc nivelul uman. Numai acest punct in mine apartine nivelului uman, nivelul Creatorului, deoarece omul este similar Creatorului.

Apartin lumii materiale cu totul, dar acest punct din mine apartine lumii spirituale. Daca nu se trezeste, un om traieste numai in aceasta lume si nu realizeaza nimic altceva; este satifsacut cu aceasta viata materialista. Daca, totusi, acest punct se trezeste in inima lui, el se simte inconfortabil in aceasta lume si se straduie sa se ridice din ea. Este influentat de doua forte: Una il impinge din spate, in afara lumii materiale si cealalta il trage din fata, din lumea spirituala.

Fara a renunta el insusi (la propriul egoism) si sa se ridice deasupra propriei naturi, este imposibil sa atinga adeziunea cu Creatorul. Trebuie sa decid la care natura ma voi referi: natura Creatorului sau natura creaturii, asta este, sa aleg intre daruire si primire.

Deoarece a da este opus naturii noastre, exista un singur mijloc de a trece de la material la spiritual: un grup Kabalistic. Grupul are o putere imensa, deoarece lucram impreuna si toti isi anuleaza dorintele egoiste care ii impiedica sa implineasca scopul pentru care omul s-a nascut. Scopul este de a devenii similar cu Creatorul. Creatorul este forta daruirii, iubirii si anularii de sine. De aceea imi trebuie un grup. ca o forta straina externa care sa lucreze ca o parghie si sa-mi intoarca natura, invers.

Pentru ca aceasta forta sa fie mareata si revigoranta, grupul trebuie sa fie unit si puternic si sa arda de dorinta de a-si implini scopul spiritual. Apoi, oricine din el poate folosi aceasta putere si poate iesi din sclavia iubirii egoiste.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Atricolul Scopul Asocierii –  2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce vorbim in mod constant despre conectarea intre noi, dar nu spunem nimic despre conectarea cu Creatorul?

Raspuns: Acum discutam despre realizarea scopului prin ce avem la indemana si de aceea acordam atata atentie conectarii intre noi. Scopul final este adeziunea cu Creatorul, conform legii echivalentei formei, care inseamna ca trebuie sa devenim Om, Adam (similar cu Creatorul).

Mai intai, trebuie sa ne pregatim vasul spiritual (Kli), facandu-l similar cu Cel de Sus. Acesta este un vas pentru toti; toate partile lui trebuie sa se uneasca ca un singur om cu o singura inima. Toata ura noastra, invidia, ambitia, mandria si setea de putere sa devina incluse in el; trebuie sa ne ridicam deasupra tuturor si sa ne unim pentru a deveni similari cu Creatorul si, deci, sa dobandim adeziunea cu El.

Ni se pare ca Creatorul ete undeva in afara noastra, dar de fapt El este relevat in interiorul vasului spiritual comun pe care il construim intre noi. De aceea, pentru a avea o perspectiva corecta, trebuie sa percepem totul ca si cum exista intr-un singur loc. Cream acest spatiu pentru revelarea Creatorului.

Chiar acolo ne unim, deasupra egoismul nostru. Egoismul nostru ramane jos si, deasupra lui, construim conexiunile intre noi. Si daca conexiunile sunt solide, bazate pe forta Luminii care Reformeaza, atunci in aceasta conexiune vom relvela Creatorul (Boreh), care inseamna vino si vezi (Bo-Re).

Asta este altceva, decat sa ne imaginam ca El este undeva sus in nori si ca eu fac ceva aici jos pentru a-L descoperi in cer. Il descopar chiar in conexiunea dintre suflete, intre organele corpului spiritual, in timp ce Lumina interioara o umple.

Intre timp, oamenii gandesc, ca atunci cand vorbim numai despre unirea unuia cu celalalt, Creatorul este separat de asta. Asta se intampla pentru ca, intern, ei nu sunt gata sa recunoasca ca exista o conexiune intre munca noastra – studiile, diseminarea si unirea cu fiecare – si Creatorul.

Fiecare persoana Il percepe pe Creator ca ceva elevat si este gata sa se uneasca cu El, dar nu este dispusa sa se uneasca cu alta persoana. Ei nu inteleg ca este acelasi lucru. O mai buna conectare intre oameni se numeste Creator, calitatea daruirii, dar natura umana nu permite sa fie de acord cu asta.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 18.05.10, Articolul Arvut

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Unele stele sunt atat de dense incat lumina nu poate scapa din campul lor. Noi ne aflam, de asemenea, in interiorul egoismului nostru ca si intr-o gaura neagra si nu putem scapa din ea, nici in sentimente sau perceptie. 

Acest sentiment al meu, ca sunt strans si inchis in mine insumi si simt toata realitatea doar in mine, insemnand sentimentul meu ca nu il simt pe Creator si lumea exterioara, incat am nevoie disperata de El – este pregatirea necesara (Kli) pentru revelarea spiritualitatii. Asta se intampla in toate starile si toate gradele. 

La inceput, trebuie sa dezvalui ce imi lipseste, incepand prin a dezvalui negativitatea. Gradual, ridic, prin mine insumi, senzatia de deficienta si dorinta pentru gradul urmator. Initial, doar ma gandesc ca as putea obtine ceva din asta pentru starea mea actuala. Apoi incep sa ma gandesc ca gradul urmator este el insusi superior. Acest grad devine atat de important pentru mine incat vreau sa uit de beneficiile pe care le pot obtine pentru starea mea actuala si devin dezinteresat de asta. 

Vreau sa fiu pe si in interiorul gradului urmator, asa incat resping complet gradul meu actual si toate beneficiile sale. Sunt pregatit sa dau orice in schimb, ca sa obtin gradul Superior. Astfel imi schimb valorile de la lumea inferioara, la Lumea Superioara si, daca o doresc cu adevarat, urc si intru in ea. 

Din Part. 3 a Daily Kabbalah Lesson 31.04.10, Baal HaSulam, Scrioare 13, 1925, pg. 25

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dupa distrugerea celui de-al Doilea Templu (distrugerea calitatii daruirii si a iubirii de la nivelul Neshama), oamenii au incetat sa mai simta spiritualitatea (calitatea daruirii). In loc sa mai intreprinda actiuni de daruire si iubire (poruncile), tot ce le-a mai ramas au fost traditiile corporale, simple copii ale actiunilor spirituale. Din vremurile distrugerii celui de-al Doilea Templu, oamenii au continuat sa urmeze aceste traditii.

Kabalistii, care au fost lideri de-a lungul acestor generatii, au sustinut urmarea acestor traditii si obiceiuri ale natiunii. Treptat, pe masura ce egoismul a crescut si generatiile au decazut, oamenii au pierdut semnificatia conexiunii dintre traditii si scopul spiritual al executarii lor. Au urmat, pur si simplu, in mod mecanic aceste actiuni, crezand ca aceasta este ceea ce Creatorul cere de la oameni. Li s-a promis o rasplata pentru aceste lucruri in aceasta lume si in cea de apoi.

Este scris in Talmud ca daca nu exista nici o conexiune intre executarea corporala si cea spirituala atunci actiunile corporale sunt lipsite de viata si ucid omul. Actiunile corporale care nu au legatura cu spiritualitatea indeparteaza omul si mai mult de spiritualitate si de Creator deoarece ele satisfac omul. Este de asemenea scris in Talumd, Creatorului nu-i pasa de modul in care un animal este ucis (adica daca este sau nu ucis conform ritualului) din moment ce poruncile sunt date omului ca sa se corecteze prin intermediul lor.

Daca omul cauta o legatura intre actiunile sale materiale si radacinile lor spirituale, atunci, in momentul in care el intreprinde aceste actiuni, isi aminteste de spiritualitate iar in acest caz actiunile ii sunt merituoase. Daca acea legatura nu exista, atunci actiunile mecanice pot distanta omul de dezvoltarea spirituala, din moment ce el se multumeste cu actiunile corporale, poruncile, si nu simte ca lipseste nimic.

In lipsa unei conexiuni cu spiritualitatea, Tora va deveni o otrava mortala pentru om. In loc sa-si iubeasca aproapele, el se va simti perfect si se va umple de mandrie, si va gandi ca toata lumea ii datoreaza ceva, iar acest lucru este otrava ce duce la moartea spirituala.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt regulile jocului pe care Creatorul in joaca cu o persoana, pentru a avansa acea persoana spre spiritualitate?

Raspunsul meu: Singura regula a jocului este intentia singulara a Creatorului: de a ne aduce mai aproape de El. In acest joc Creatorul ne ofera diferite circumstante, toate cu scopul de a ne aduce mai aproape de El.

Creatorul, in mod intentionat ne mareste dorintele egoiste. In acest punct incepem sa ne simtim fara de mila, confuzi si cu inima impietrita. Avem senzatia ca toata lumea s-a intors impotriva noastra, ca toti oamenii din jurul nostru ne urasc si ca ni se pun in cale. Ne simtim obositi, salbaticiti si chiar bolnavi. In alte cuvinte ca multe obstacole sunt atat interioare cat si exterioare naturii noastre. Insa de fapt, aceste obstacole sunt acumularile dorintelor egoiste; primim dorinte pentru placeri suplimentare, prin intermediul carora putem obtine mai multe oportunitati de a ne apropia de Creator.

De obicei, aceste oportunitati ne parvin insotite de complicari neasteptate si de probleme. In mod tipic, ele mai sunt insotite de temeri inexplicabile. Devenim speriati de oamenii din jurul nostru si/sau de autoritati. Creatorul este invesmantat in aceste situatii si imagini ce par a fi realitatile lumii noastre. Oamenii interpreteaza aceste situatii precum copiii, ce sunt speriati de intreaga lume din jurul lor. Date fiind aceste circumstante este crucial sa ne folosim de carti, lectii, de mediul nostru si de grupul nostru, ca sa ne intarim.

Este necesar sa pastram in permanenta un singur gand: Nu este nimeni inafara de El si El este binele care face bine. Mentinerea acestui gand este o adevarata provocare. Jocul Creatorului este mult prea artistic si ingenios pentru ca noi sa trisam. El stie cum sa ne faca confuzi, la nivelul nostru, intr-asa o masura in care trebuie sa implicam o cantitate mare de eforturi, ca sa nu ne abatem de la Cale si sa ne debarasam de orice gand, ca exista alte forte in afara Lui, in lumea aceasta.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare persoana din aceasta lume este guvernata din interior de catre doua forte: egoism si altruism. Forta egoista atrage totul in interiorul unei persoane, facand din el centrul universului, in timp ce forta altruista ii permite sa daruiasca in afara sa, altor oameni.

Totusi, chiar daca aceasta forta este numita altruism, este clar ca datorita limitarilor acestei lumi, chiar si ea poate actiona numai in mod egoist. Astfel, chiar daca eu ii daruiesc unei persoane, tot nu este o actiune altruista, pentru ca tot astept ceva in schimb. Nu am nici o posibilitate de a darui fara compensarea care este motivatia sau combustibilul actiunii mele.

Omul este construit astfel: el este o masina care poate functiona doar pe baza combustibilului egoist, beneficiile pe care el asteapta sa le primeasca. Eu nu pot functiona ca un motor etern, Perpetuum Mobile, fara sa primesc nici un fel de energie si satisfactie din exterior. Trebuie sa primesc energie din exterior deoarece eu nu sunt soarele ce straluceste cu propria-i lumina.

Numai Creatorul are calitatea daruirii adevarate de vreme ce aceasta este natura Lui. Pentru ca ceea ce este creat sa poata sa daruiasca fara interes pentru sine, trebuie sa primeasca combustibil de la Creator, sub forma senzatiei maretiei Creatorului. Aceasta este unica oportunitate de a obtine daruirea – folosirea Creatorului drept sursa de energie mobilizatoare.

Aici zace intreaga problema a comunistilor, socialistilor, kibutz-ilor si altruistilor de toate felurile, care doresc sa corecteze lumea: ei nu inteleg ca omul nu are energia necesara daruirii. Nu are combustibilul necesar implementarii aceste idei. Nici o persoana nu va obiecta ideea ca viata ar fi mult mai buna daca toti ar deveni altruisti. Dar problema zace in faptul ca nimeni nu stie cum sa indeplineasca acest lucru; nimeni in afara Kabalistilor desigur, deoarece ei au acces la Sursa energiei!

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul BeHukotai (In Legea Mea), paragraful 5: … si trezirea actiunii de sus depinde de vorbele gurii. Ca avem nevoie sa evocam sfintenia mai mare cu fapte si cu vorbe, precum aceia care vin din partea necurata si care trebuie sa isi trezeasca partea lor cu fapte si cuvinte.”

Paragraful 6: Si desi Balaam a fost cel mai mare dintre magii lumii, Balak a fost un mag mai mare decat el, pentru ca in magie, Balak era mai mare decat toti inteleptii. …

Ce inseamna a trezi fortele impure cu fapte si cuvinte? Nu ar fi mai bine sa pastram tacerea, si sa stam linistiti sa nu trezim cainele adormit? Nu!  Progresul nostru isi gaseste calea in actiunile si in cuvintele noastre, care in schimb atrag sacrul si profanul (ceea ce este curat cu ceea ce este necurat).

Magia inseamna a folosi puterea Creatorului de dragul de a duce lumea in confuzie, aratandu-le adevarata lor natura diabolica. Acelea sunt fortele care se gasesc ascunse in noi si fara de care nu am fi in stare sa ne revelam egoismul.

Ingerii raului care opereaza in noi sunt: Balaam, Balak, Azazel, Aman si altii. Aceste nume implica fortele care dezmembreaza sufletul; ele reprezinta partile sale separate si nu anumite puteri exterioare, deoarece singura putere care lucreaza in afara noastra este doar Creatorul.

Inainte de spargere, toate sufletele erau interconectate intr-un sistem intreg si armonios si se contopeau in Unul, Unicul, Singurul. Dupa rupere, aceste parti au dobandit un nou tip de legatura care le-a adus anumite beneficii si in acelasi timp le-a cerut sa se ucida unele pe celelalte.

In mod similar, o natiune se aliaza cu alta pentru a o cuceri pe cea de-a treia. Aceasta forta se numeste impura deoarece pe de-o parte este forta miraculoasa a unitatii care ne vine direct de la Creator, iar pe de alta parte, noi o folosim cu o intentie egoista, gresita – pentru a face rau altora.

Daca am fi stiut cum sa utilizam aceasta putere, am fi putut sa prosperam pentru o scurta perioada de timp, dar este evident ca aceasta prosperitate s-ar fi sfarsit foarte repede. Toti oamenii rai, toti dictatorii incep cu incurajarea oamenilor de a se uni, de a se ajuta unii pe altii si de a cladi socialismul pentru ca o forta a raului nu poate avea putere asupra unei fiinte umane daca nu se ascunde sub o masca a binelui.

Forta raului il cumpara pe individ, aratandu-i adavarul numai pe o parte, cea care ii serveste ca acoperire pentru marea minciuna. Ni se pare, privind din exterior, ca am prins o mare oferta, dar de fapt, aceasta oferta este o minciuna bine ascunsa, cu scopul de ne insela si de a ne folosi.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→