De Ziua Judecatii, citim povestea lui Ioan, profetul pe care Creatorul l-a instruit sa calatoreasca in Ninive pentru a-i trezi pe oamenii de acolo ca sa faca fapte bune. Totusi, Ioan a decis sa fuga de Creator. S-a imbarcat pe o nava si a decis sa calatoreasca departe, foarte departe. Dar Creatorul a creat o furtuna pe mare si, atunci cand marinarii de pe corabie au aflat ca Ioan este cauza furtunii, l-au aruncat in mare. O balena l-a inghitit pe Ioan si l-a adus la tarm, in cetatea Ninive.

Ioan a mers in cetate si, dupa ce a vorbit cu oamenii, ei s-au intors de la rau si au obtinut iubirea unul fata de celalalt. In acest fel, Ioan a indeplinit cererea Creatorului, impotriva vointei proprii.

Ioan, imbarcandu-se pe corabie, este sufletul care descinde intr-un corp uman, pentru ca o persoana din aceasta lume este ca o corabie intr-o furtuna pe mare. Sufletul vine in corp, pentru a obtine corectia prin conectarea cu alte suflete. Se poate conecta si ii poate iubi pe ceilalti, tocmai prin dorintele egoiste de a primi placere ca se poate corecta, folosind egoismul si inclinatia de a-i respinge pe ceilalti. In acest fel se dezvolta sufletul din punctul daruirii, pana la nivelul si maretia Creatorului.

Acest punct al daruirii conecteaza la sine, in mod gradual, tot mai mari dorinte egoiste. Dorintele care nu se pot utiliza inca de dragul daruirii sunt lasate nefolosite (restrictionate). Asta se intampla gradual, de 125 ori, pana cand punctul isi transfera toate dorintele de a primi placere.

Creatorul trimite punctul de daruire, radacina sufletului (profetul Ioan), in aceasta lume si in dorintele unei persoane (corabia). Marinarii si capitanul sunt ingerii, adica agentii Creatorului care il inconjoara pe om.

Ioan are nevoie sa-si trezeasca dorintele pentru corectare, sa se conecteze cu toate sufletele (cetatea Ninive) si sa le trezeasca pentru corectie. El trebuie sa intoarca inclinatia rea, in -buna si in iubire unul fata de celalalt. Altfel, ei vor esua in egoism si ura, care ii va duce la moarte.

Pentru a face asta, trebuie sa atragem ajutorul Luminii. Asta inseamna sa cerem sau sa strigam dupa ajutor. In functie de cat de tare strigam, Lumina ridica o parte din dorintele noastre de a primi placere si le conecteaza la actiunea de daruire.

In acest fel, noi transferam toate dorintele din lumea noastra, de la dorinte de dragul nostru, in lumea urmatoare, la dorinte de dragul celorlalti. Actionand astfel, noi intram in lumea Creatorului, unde ne percepem pe noi si lumea, prin calitatea de daruire, experimentand o existenta eterna si perfecta.

Povestea profetului Ioan vorbeste despre felul in care ne va forta Creatorul – fie prin metoda buna fie prin metoda suferintei – sa diseminam Cabala – metoda corectarii lumii – in intreaga lume. De aceea este scris: Pentru asta, alege viata, exact ceea ce reprezinta Ziua Judecatii.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intrebare: Este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori, adica pana cand egoismul tau moare. Cum pot fi atunci sigur ca voi atinge scopul si nu voi pierde calea?

Raspuns: Am scopul spiritual si am mijloacele pentru a-l obtine si trebuie sa ma tin de ele. Nu pot fi sigur de ce se va intampla maine, de aceea trebuie sa fac un legamant cu grupul si cu Creatorul, pentru a garanta ca voi obtine Scopul Superior!

Daca nu reusesc sa raman pe drum atunci voi cobori la o existenta animala si voi vedea viata de la acel nivel. Atunci, Creatorul nu ma va lua in consideratie deloc.

Altfel, ma pot lega de grup si ma pot darui lui complet, pentru ca ei sa ma apere. In acest fel sunt legat de grup si nu pot sa mai cad, asa cum pe o corabie prinsa de furtuna, marinarii se leaga unul de celalalt de punte, ca sa nu fie aruncati in apa, de valuri. Fiecare persoana ar trebui sa se vada intr-o asemenea situatie.

Trebuie sa organizez acest legamant dintre noi inca de cand sunt plin de energie si de inspiratie, adica atunci cand sunt in ascensiune. Atunci semnez legamantul, pentru ca realizez ca mai tarziu va veni o vreme cand poate nu voi mai justifica scopul spiritual. Totul imi va parea fara speranta, rau, si nu voi avea nicio indoiala ca am dreptate in legatura cu asta.

De aceea, este scris: Nu crede in tine insuti pana cand mori. Daca o persoana nu se daruie grupului, pentru a fi guvernata de grup, atunci ea va fi guvernata de propriul egoism si nu va avea nicio sansa sa iasa din el. Este inutil sa piarda vremea. Fie face legamantul, fie merge acasa, sa stea pe canapea.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoana are nevoie de forta Torei, pentru a se descoperi pe sine si realitatea, in relatie cu Creatorul. A fi aproape de Creator inseamna a fi similar cu El, in calitatea de daruire si de iubire. Aceste calitati devin revelate unei persoane, prin atitudinea sa fata de mediu, asta insemnand cineva apropiat si cu acelasi scop in viata. Acesta este criteriul corect pentru analiza proprie si masurarea atitudinii tale fata de Creator.

Scopul revelarii Creatorului si uniunea cu EL se obtine in doua etape:

1. Calitatile unei persoane devin revelate ca fiind rele, pentru ca acestea nu il lasa sa atinga scopul.
2. Forta corectiei, Lumina, este dezvaluita in interiorul uniunii dintre oamenii care aspira la scop. Apoi inclinatia rea – natura omului – il ajuta sa se uneasca cu Creatorul.

La inceput, defectele egoismului (Klipot) par sa fie obstacole foarte mari. Totusi, pe masura ce avansam, descoperim abilitatea de a le transforma in bunatate. Ele devin punctul nostru de independenta (Klipat Noga), care ne permite sa crestem.

Pe partea dreapta il avem pe Creator, iar pe partea stanga –Klipa. Ne formam din amandoua, creand forma noastra independenta a similaritatii cu Creatorul. Cand forta Luminii si forta intunericului ne conecteaza corect unul cu celalalt, ele dau nastere in noi la forma Adam, fiinta umana. Fiinta umana din noi este gradul similaritatii noastre cu Creatorul.

Totul este facut de catre Lumina. Ea dezvaluie forta inclinatiei rele din noi, precum si propria forta de a ne dezvolta egoismul. Ca rezultat, descoperim Sursa Unica, Creatorul, iar distinctia intre bine si rau sau intre Lumina si intuneric dispare. Toate fortele si calitatile formeaza imaginea unei singure realitati, Sursa.

Aceasta constituie intreaga Stiinta Cabala: revelarea Creatorului de catre creaturi, sau mai degraba, in interiorul creaturilor.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum trebuie sa reactionez atunci cand sunt intr-o stare de cadere?

Raspuns: Trebuie sa reactionez ca la o chemare de Sus si sa ma intreb: Cine mi-a trimis-o? De ce? O noua stare mi s-a relevat. Asa cum Baal HaSulam scrie: Ma bucur in revelatia pacatosilor, adica noile calitati egoiste care imi sunt expuse. Desigur, ele au fost ascunse in mine, intotdeauna. Dar acum, cand am crescut mai puternic, ele se dezvaluie pentru ca eu sa ma ridic deasupra lor, in ciuda lor, sa stau conectat cu Creatorul, ca intr-o stare de ascensiune.

Este o senzatie neplacuta, intr-o dorinta goala. Totusi, cineva se poate bucura imediat in descoperirea acestei dorinte, pentru ca, cu ajutorul ei, el va descoperi sigur si repede o conexiune mai puternica cu grupul si cu Creatorul. Deci, dupa ce a simtit o cadere, cineva trebuie imediat sa se concecteze cu grupul si sa inceapa sa execute toate actiunile posibile pentru a se intoarce la forta unificarii.

O coborare este descoperirea unei precizii mai mari a conexiunii noastre, unde nu sunt inca conectat cu grupul, si totusi trebuie sa o fac. Am fost sub impresia ca sunt legat de grup printr-o mantie groasa. Dar acum vad ca aceasta mantie este compusa din mii de mici fire, prin care nu sunt deloc conectat cu grupul.

Si astfel urc, ascutind si intarind conexiunea mea cu grupul, din ce in ce mai mult. De aceea intampin cu bucurie o asemenea revelatie, pentru ca ea apare pe baza starii mele anterioare.

Vei simti in curand ca o cadere este o bucurie. Totul depinde de felul in care cineva se relationeaza la ea: ca la o stare trecatoare, sau ca la un mijloc de a obtine scopul.

Munca aduce fericire. Un adevarat profesionist este bucuros sa intalneasca probleme in munca sa. Ii dau oportunitatea sa-si aplice profesionalismul, sa gaseasca o solutie, sa creeze ceva nou si sa-si demonstreze calitatile.

De ce, toate personalitatile creative au nevoie de inspiratie? Ce cauta ele, in mod constant? De ce se simt confuze si pierdute, pana cand creatia lor este nascuta? Poate fi o persoana din orice profesie, chiar si un instalator, dar daca el este un mester, isi simte profesia.

Deci, dificultatile sau circumstantele speciale care apar sunt valori, fara de care nu putem trai. Nu intelegem sau nu apreciem masura in care revelatia deficientelor din noi expun Lumina.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Si Iacob a iesit

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce toate placerile palesc imediat? Sunt asa de bucuros cand cumpar o masina noua, dar o saptamana mai tarziu ma obisnuiesc cu ea si nu imi mai pasa de ea. Ce face ca placerea sa dispara? Daca Lumina si vasul sunt tot ceea ce exista, atunci nu ar trebui ca placerea sa fie eterna? De ce dispare?

Raspuns: Pentru ca kli-ul (vasul) se schimba. Masina nu dispare, dar dorinta mea devine mai mare si placerea primita de la detinerea masinii nu o mai umple. Schimbarea in dorinta este calitativa, nu cantitativa. In spiritualitate, cresterea este mai degraba calitativa, decat cantitativa.

Masina parcata langa casa mea este inca frumoasa si noua, dar nu ma mai excita ca inainte, chiar daca a trecut doar o saptamana. Asta se intampla, pentru ca o dorinta suplimentara (limba sarpelui primordial) s-a format in interiorul tau, facand fiinta umana din tine sa intrebe Ce imi aduce asta? Tu nici nu realizezi ca ai aceasta intrebare, dar ea totusi se trezeste in tine si strica toata placerea.

Dupa spargere sau caderea Pomului Cunoasterii, un punct al conexiunii cu Creatorul a iesit din fiecare tip de placere. Cand dorinta ta este umpluta, acel punct intreaba daca ai obtinut placerea eterna. Te forteaza imediat sa cauti o alta cale de a te satisface. Ai avansat in acest fel prin toata istoria, si nu ne-am fi dezvoltat daca nu ar fi fost asa. Asta diferentiaza o persoana de un animal: nasterea unor noi dorinte.

O nevoie subconstienta de a deveni similari cu Creatorul ne conduce in mod continuu inainte, din timpurile in care am iesit din pesteri, pana in zilele acestea, si asta este rezultatul pacatului primordial. Dorintele noastre (Adam si Eva) ar fi ramas ca la animale, daca fiinta omeneasca din noi nu ar fi crescut constant. Incepem sa simtim rusine referitor la Creator, pentru ca realizam cat de diferiti suntem de El. Rusinea este cea care ne face sa ne intrebam, Ce castig din asta?  In subconstient ne intrebam, De ce am nevoie de o masina daca incerc sa il descopar pe Creator? Chiar daca nu suntem constienti de conexiunea noastra cu Creatorul, acest gol care ne roade din interior vine de la El.

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

O persoana moderna are tot confortul in aceasta lume, dar noi suntem tot nesatisfacuti – de fapt, mai mult decat inainte. In trecut, daca o persoana avea o bucata de paine pe zi, ea nu putea visa la mai mult de atat. In comparatie cu asta, uitati-va la toate lucrurile de care are nevoie o persoana moderna. Totusi, este satisfacuta? Nu! Si toata lumea se intreaba: De ce?

Satisfactia nu se gaseste la nivelul obisnuit, uman si niciuna din noile jucarii pe care le primim nu ne va ajuta. Vrem sa ne dopam cu bazaconii, dar golul care apare in noi vine dintr-un loc complet diferit – lipsa similaritatii cu Creatorul. De aceea nu putem sa-l umplem cu altceva decat cu senzatia Creatorului!

Golul se formeaza si se acumuleaza gradual in noi, pana la un anumit moment, pentru a exploda. Atunci incepe sa inteleaga o persoana ca nu mai poate inabusi acest gol. Trebuie sa-l umple, deoarece altfel, viata ei pare mai rea decat moartea. Este imposibil sa gaseasca implinirea pentru aceasta dorinta in aceasta lume, pentru ca este nevoie de revelarea Lumii Superioare, a Creatorului!

Totusi fortele protective ale corpului ne obliga sa cautam cai de a ne induce in confuzie pe noi insine. Oamenii consuma droguri, alcool sau isi umplu vietile cu lucruri goale, la moda, sau cu calatorii. Astfel, ca strutul, ne ascundem capul in nisip pentru a scapa de probleme.

In acest fel actioneza fortele protective ale egoului, dorind sa-si demonestreze ca este implinit si sa ascunda golul care nu poate fi umplut niciodata. De ce sa ne gandim la lucruri pe care nu le putem dobandi oricum, si sa ne distrugem viata?

Dar asta nu poate merge prea mult! Pentru moment, reusim sa ne inducem in confuzie la nivelul animal, pentru a evita sa simtim golul necesar la nivelul uman. Dar acoperirea, inevitabil, va dispare.

In perioade diferite ale istoriei, stari similare au produs solutii tragice, dramatice, revolutii, razboaie. Haideti sa speram ca in cazul nostru, solutia nu va fi asa de cruda. In cazul nostru, trebuie sa ne ridicam de la nivelul lumii noastre, gradul animal, la nivelul Lumii Superioare, gradul lui Adam sau al Creatorului. Asta nu este in puterea noastra si omenirea incepe sa devina nebuna din cauza propriei neputinte.

La nivelul nostru egoist a fost posibil sa urcam de la un grad la urmatorul prin cai, cum ar fi revolutiile, razboaiele, regimuri sau religi, precum si noi tehnologii, ca tiparirea cartilor, motorul cu aburi, Internetul, etc. Toate acestea furnizeaza implinire pentru o anumita perioada de timp, dar acum egoismul s-a epuizat pe sine si nevoia de a releva Creatorul cere expres, o implinire spirituala. Revelam o noua dorinta interioara: sa-L descoperim pe Cel care ne controleaza.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Depresie, Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Dorinta egoista vaneaza constant placere si nu are limite, conducandu-se astfel catre moarte. Nu are cum sa supravietuiasca. Chiar si in cel mai drept, gradele mineral, vegetal si animal fac tot posibilul sa avanseze si apropie moartea.

Aceasta este intreaga noastra viata: Din primul moment al nasterii incepem sa ne indreptam spre moarte. Dorinta egoista este incapabila sa existe in orice alta forma, deoarece se hraneste mai degraba din moarte decat din viata.

Totusi, putem dobandi dorinta de a darui. Este complet separata de dorinta egoista de a primi si reprezinta sufletul care exista separat de corp, indiferent daca corpul este mort, viu sau nascut din nou. Toate aceste stari se inampla numai la nivelul acestei lumi, in timp ce sufletele traiesc in Lumea Superioara, spirituala.

In alte cuvinte, noi acum tranzitam la un tip complet nou de existenta, care nu este asociat in niciun fel cu modul nostru anterior de viata. Nu vom fi capabili sa continuam pe baza educatiei, culturii sau valorilor anterioare, decat daca ele sunt necesare direct pentru nevoile existentiale ale corpului. Asa numitele valori umane vor inceta pur si simplu sa existe pentru noi, nu vom mai gasi satisfactie in ele. Si la nivel animal vom exista ca animalele, consumand nimic mai mult decat ce este necesar pentru viata.

Astfel, intreaga viata a umanitatii se va schimba radical si nimeni nu ne va forta la ea. Mai degraba, toate aceste satisfactii – fie moda, filmele sau mass media – nu ne vor da senzatia vietii. Vor fi reduse la necesarul existentei corpului si pentru orice altceva oamenii vor cauta numai la adevaratul nivel uman. Este o schimbare calitativa care nu a mai avut loc anterior.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 30.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca spargerea sufletului colectiv este un proces natural si necesar, de ce este numit atunci, caderea in pacat?

Raspuns: Numim orice cadere pacat, dar chiar pacatuim? In lumea noastra este considerat un pacat, atunci cand ma gandesc ca as putea rezista unui act despre care stiu ca este inacceptabil, si totusi nu rezist. Dar nu este realmente asa, pentru ca daca as sti sigur ca este interzis, nu l-as face.

De fapt, pacat este atunci cand sunt depasit de fortele separarii. Pacatul este starea insasi, dar nu cauza. Cauza este legata intotdeauna de Creator. El este cel care a creat inclinatia noastra rea.

Cum altfel ar fi putut fi creata inclinatia rea, daca nu prin caderea in pacat? Mai intai este necesar sa urcam la un grad mai inalt, sa cadem din el, sa primim impresii de la toate gradele ascensiunii si a starii curente si sa ne cultivam dorinta egosita prin mijloacele spargerii sufletului. De fapt, daca nu ar fi fost spargerea, egoismul ar fi ramas la nivelul animal. Invers, prin spargere, el creste pentru a fi o creatura, inclinatia rea.

Inainte de spargere, a fost doar o dorinta de a primi placere, un animal. Daca un leu, de exemplu, vrea sa omoare o caprioara, nu consideram a fi o inclinatie rea; leul este miscat de instinct, dorinta de a fi satisfacut.

Atunci, cand apare inclinatia rea? Apare cand urcam, primim forta iubirii si unitatii acolo, apoi cadem cu ele si fortele se schimba in opusul lor: ura nefondata. Acum, dorinta de a primi placere, care include toate informatiile (Reshimot), care ne imping catre aceasta ura nefondata, este numita inclinatia rea. Din acest moment, ea vrea sa ii foloseasca pe toti ceilalti in detrimentul lor, pentru ca in acest mod ea primeste placere.

In alte cuvinte, in om apare o senzatie a unui alt om (pe care animalul nu o poseda) si se bucura cand altii sufera. Acesta este egoismul adevarat! In contrast, binele este cand transformi ura in iubire. Totusi, o relatie cu ceilalti este necesara in ambele cazuri.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 15.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana izolata in capsula egoismului sa stie ce este adevar si ce este minciuna?

Raspuns: Acum intelegi cat de mult ne-a ajutat sarpele primordial, impingandu-ne la pacat cu Copacul Cunoasterii. Exact din cauza acestei revelatii a dorintei egoiste imense numita sarpe noi primim oportunitatea de a urca de la gradul spiritual de animal la cel de uman.

Diferenta dintre aceste doua grade  (simbolul Delta in desen) este numit sarpe. Daca doresti sa urci de la un grad spiritual la urmatorul, te rog, mergi inainte. Dar trebuie sa lucrezi impotriva sarpelui, impotriva spatiului gol care s-a creat in tine. Totusi, daca nu ar fi fost el, ai fi ramas un animal.

Chiar aceasta forta, forta egoista a sarpelui din noi, cultiva omul din noi. Toate ruperile, pacatele si greselile descrise in Tora sunt acte folositoare. Ele sunt sabloane pentru dorintele rele, prin corectia carora il descoperim pe Creator. O dorinta suplimentara pentru ascensiune este data de sarpe si corectia sa vine prin cartile, grupul, invatatorul si diseminare.

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala, 17.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce sunt atatea probleme in relatiile familiale astazi si atatia oameni divorteaza sau nu se pot casatori deloc?

Raspuns: Egoismul creste tot timpul. Nu mai este la fel cum a fost in generatiile precedente unde nu era aproape nicio diferenta intre o generatie si urmatoarea. Oamenii continuau sa traiasca pe acelasi pamant, in acelasi oras si copiii mosteneau profesia tatalui: Tatal era fierar si copilul devenea fierar; tatal era fermier si copilul devenea, de asemenea, fermier. Era ceva obisnuit sa traiesti in acest fel. Oamenii isi trecea hainele de la o generatie la alta, si asa mai departe.

Astazi o persoana este noua in fiecare moment! Pentru a se schimba, cineva nici macar nu mai trebuie sa se nasca. Si fiindca o persoana este noua, ea nu poate suferi ce a avut ieri. Ieri m-am casatorit cu cineva si astazi cand ma uit la ea, sunt uluit. Ma gandesc, Este intr-adevar femeia cu care m-am insurat? Unde este cea pe care am cunoscut-o ieri? Unde sunt calitatile ei? Nu mai vad acele calitati astazi. Nu reusesc  sa realizez ca schimbarea s-a petrecut in mine. Intre timp, ma uit la ea si mi se pare ca ea s-a schimbat si nu mai sunt deloc in stare sa traiesc cu ea.

Nimeni nu este vinovat aici. Daca dorintele tale care evolueaza nu incep sa fie corectate, familia se va distruge inevitabil. Ce fundatie ar trebui oamenii sa foloseasca pentru a fi impreuna? Odata am stat impreuna la nivelul corpului-social: o casa comuna, viata domestica, copii, treburi casnice si presiunea opiniei publice. Totusi astazi nimanui nu-i mai pasa de nimic. Oamenii s-au ridicat deasupra tuturor acestor limitari; nu mai vor nimic.

De aceea, oamenii sunt incapabili sa fie intr-o familie sau sa creeze una, si ei nu vor sa aiba copii. Problemele in familie escaladeaza si sunt imposibil de rezolvat daca sotii nu sunt uniti printr-un studiu spiritual comun.

Nu activitatile materiale ii vor tine pe oameni impreuna. Numai asta poate salva o familie, asa cum este scris: Un sot si o sotie si Creatorul intre ei. Trebuie totusi sa descoperim in ce masura sa cerem Forta Superioara, ideea mai inalta, pentru a ne conecta la nivelul de om.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O Lectie despre evenimentele curente

Filed under: Criza, globalizare, Femeia, Lectia zilnica - Niciun comentariu→