În Malchut a lumii infinitului, în creatura creată de Creator, dorinţe diferite sunt distribuite peste cinci nivele ale asprimii (Aviut). Mai departe, aceste nivele s-au manifestat în cinci lumi. Fiecare lume este alcătuită din cinci Partzufim, şi fiecare Partzufim din cinci Sefirot.

De aceea, în Partzuful integrat al Malchut al Infinitului, sunt zece Sefirot ai HBD – HGT – NHY (Hochma, Bina, Daat; Hesed, Gevurah, Tifferet; Netzah, Hod, Yesod). Ei sunt despărţiţi conform apropierii sau depărtării fie de Keter sau Malchut.

Cu alte cuvinte, ei sunt înşiraţi de-a lungul acelei linii. În ceea ce priveşte obţinerea calităţii de a dărui, Sefirot ai Malchut a infinitului sunt într-o relaţie liniară. Fie sunt mai aproape de dorinţa de a dărui Keter, fie sunt mai aproape de dorinţa de a primi Malchut.

În consecinţă, dorinţa lui Malchut stă într-un alt loc în secvenţa de corecţie generală. În definitiv, corecţia este întotdeauna făcută de la cea mai uşoară, la cea mai grea. În primul rând, corectăm elementele mai uşoare. Apoi, aceste elemente ne ajută să reparăm elementele mai grele.

Aceste părţi ale Malchut a Infinitului, care vin să se corecteze primele sunt numite Israel, „Direct către Creator” (Yashar El). Ei au înclinaţia sau tendinţa necesară. Ei sunt transparenţi, ca sa spunem aşa, în timp ce alte dorinţe sunt mai aspre. Cu alte cuvinte, în Malchut a infinitului, elementele înrudite cu HBD ies primele, urmate de elementele apropiate de HGT, şi apoi elementele apropiate de NHY.

Şi, aşa cum ştim, elementele HBD şi HGT sunt considerate ca fiind strămoşi respectiv „fii.” Ei se referă la zona din Galgata ve Eynaim(GE) până la Chazeh. HBD este Rosh (cap) al Partzufului.”Totuşi, corpul însuşi este apropiat de zona TNHY (Tifferet, Netzah, Hod, and Yesod).

Anumite suflete se trezesc pentru a se corecta la un anumit moment dat. Primel suflete corectate sunt consideraţi „Patriarhii”: Abraham, Isaac şi Iacob. Sufletele care au fost corectate în perioada intrării şi ieşirii din Egipt sunt considerate drept „Fii.” De-a lungul exilului egiptean, Iacob a murit. Cu alte cuvinte, locul considerat Iacob a luat sfârşit ceea ce duce la tranzişia între stadii.

Acest stadiu al „fiilor” a fost completat în timpul distrugerii primului şi celul de-al doilea Templu, când „Patriarhii” au căzut la nicvelul „naţiunilor lumii” şi li s-au alăturat lor. Această fuziune a avut loc de-a lungul celor patru exiluri, dar în special în timpul ultimului. Acum la terminarea lui NHY (partea terminală a Partzufului comun Malchut al Infinitului) poate începe corecţia lui deoarece până acum, integrarea părţilor din HBD – HGT, ceea ce a fost realizat prin  spargere s-a terminat.

Azi, ne aflăm la sfârşitul integrării şi la începutul corecţiei a NHY, partea finală a tuturor nivelelor. Corecţia noastră se mişcă încet în conformitate cu asprimea nivelului la care ne aflăm. Avem nevoie de multe dispozitive pentru a ne corecta.

Străbunii noştrii au avut o altfel de abordare. Ei s-au putut corecta pe ei chiar şi fără a lucra în „Tora şi porunci” deoarece ei erau la nivelul rădăcină al dorinţei. Tot ceea ce au avut de făcut a fost să se anuleze, în timp ce „Tora şi poruncile” implică munca cu dorinţa de a primi şi atragerea luminii care reformează.

Mai târziu, fii lor au primit metoda „Torei şi a poruncilor” dar era în continuare bazată pe nivelul străbunilor noştri. Noi, totuşi, suntem deconectaţi de aceasta azi şi suntem la începutul realizării a enormei, autenticei dorinţe egoiste.

Totuşi, la nivelul TNHY, în stadiul final a completării Partzufului integral care este împărţit în trei părţi, fiecare lung de 2000 de ani, aşa cum a explicat Baal HaSulam în „Introducere al Cartea Zohar,” chiar şi aici, este deasemenea divizare în HBD-HGT-NHY. NHY de asemenea se împarte în trei părţi care angajează aceeaşi secvenţă de corecţie de la uşor la dificil.

De aceea, când vasul (dorinţa) iese din spargere şi începe procesul de corecţie, începe cu sufletele care sunt atrase către spiritualitate. Ele sunt cele la care se face referire drept „Israel.” În definitiv, în exil, toată lumea este separată de lumină. De aceea, aceia din comunitate care se trezesc primii pentru a descoperi Creatorul sunt denumiţi „Israel.” Ei constituie un grup însărcinat să ghideze toată umanitatea.

Acest grup în stadiul curent este un grup de „străbuni” în NHY care acţionează pentru beneficiul comunităţii. Abraham a vrut să corecteze tot vechiul Babilon. Noi, de asemenea, trebuie să acţionăm în acest fel şi să conştientizăm responsabilitatea care atârnă deasupra noastră.
Din partea a 5 a a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/19/2011, ” Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Devenind un daruitor, devin ca si Zeir Anpin, care umple Malchut si primesc dublu de la cel superior, de la Bina: pentru mine si pentru ceilalti. Devin implinit, mai presus de dorintele celorlalti, care sunt dezvaluite; primesc necesitatile fiecaruia, o infinita dorinta spirituala. Acesta este vasul meu.

Insa, eu insumi sunt asemeni lui Zeir Anpin, doar un punct ce face legatura intre Bina si aceasta dorinta. Eu sunt fâşia dintre ele. Oricum, o vad doar ca pe un segment acum. Asta, fiindca cei de jos au dorinta si cel de sus are Luminile. Astfel, „fâşia” este intentia mea. Imi largesc punctul prin dorintele lor si prin Luminile Lui, „consumand” toate Luminile si dorintele.

Asta da nastere unui nou vas, care nu exista inainte. Tot ce aveam era un punct, o baza preliminara, un varf de ac pe care sa il folosesc ca sa intru in noua lume, vasul infinitului.

Singura, dorinta de primire nu este un vas si Lumina este doar Lumina. Cand descopar lumea Infinitului, care, se presupune, exista si inainte, sau ma intorc la a treia (de asemneea initiala) stare, dezvalui un nou vas, care este de 620 de ori mai mare decat primul. Asta, deoarece am obtinut si Luminile si dorintele, eu insumi. Acum, vasul meu este de 620 de ori mai mare. Sunt eu.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, „Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie rolul meu în grup: Zeir Anpin sau Malchut? Sau ambii?

Răspuns: Ai nevoie sa împlinesti prietenii tăi, cu toată puterea ta. Aceasta este porunca principala a Torei: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Eu nu sunt Malchut, eu sunt Zeir Anpin. Singura mea dorinta este sa primesc dorinţele de la toti şi sa le împlinesc.

Atunci cine este Malchut? Eu joc rolul lui Malchut in fata prietenilor mei pentru a primi de la ei puterea de a darui. Acesta este un canal diferit al interconectarii. Primesc de la ei puterea de a fi cel care daruieste, şi apoi ma ridic deasupra lor pentru a le darui.Celulele din organism interacţionează în acelaşi mod: Fiecare celulă primeşte de la altele şi le dăruieşte.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 6/27/2011, „Matan Tora (Daruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cea mai rea şi cea mai dureroasă stare trăită de Malhut este starea de umplere totală cu Lumină în Lumea Infinitului fiindcă nu are încă cu ce să se acopere pe sine. Toate acestea forţează Malhut să se supună la transformări multiple, pe care noi le numim mişcări, acţiuni.

Acest lanţ de reacţii pe care Malhut trebuie să le treacă sunt considerate din partea sa ca mişcare. Dar este vorba de senzaţii interioare, de înţelepciune interioară, de mişcare interioară, şi despre faptul că totul este făcut numai de dorinţă şi de intenţia care o însoţeşte. Nimic nu este real în afară de asta!

Lumea pe care o observăm în jurul nostru este imaginară. Totul are loc în interiorul lui Malhut al Lumii de Infinit, până când se completează pe sine şi începe să primească pentru a dărui, adică, abandonează sentimentul de primire pentru binele propriu pe care îl avea înainte de Prima Restricţie. Este aşa, chiar dacă aceste prime senzaţii nu sunt calificate ca egoiste, deoarece Malhut nu a făcut asta conştient şi nu a ştiut ce stare intra.

De aceea, mişcarea spirituală nu este măsurată şi evaluată printr-un număr de acţiuni corporale, ci numai prin stările interioare prin care trece omul. De aceea este atât de dificil de măsurat. Toată lumea continuă să întrebe: cum pot să ştiu cât de mult am avansat? De fapt, aceasta se poate măsura numai când ai intrat în Lumea Spirituală şi poţi să numeri cu precizie câte acţiuni spirituale ai executat.

Privind un copil mic, vedem că el nu are nicio idee unde este şi ce face. Numai dacă el continuă să crească îşi perfecţionează calităţile minţii lui şi începe să socotească ce s-a întâmplat ieri, azi, şi ce se va întâmpla mâine. El învaţă să simtă timpul şi mai târziu, mişcarea. El se gândeşte să facă una sau alta. Cu alte cuvinte, el începe să obţină lucruri concrete şi să le conecteze între ele. El învaţă cum să treacă de la o stare la alta conştient, ascultă şi urmează ce îi pot recomanda cei mari.

Este la fel şi în Lumea Spirituală, şi noi începem să executăm acţiuni spirituale. Dar toate au loc numai în interiorul omului. În afară nu se petrece nimic, şi nimic nu depinde de acţiunile externe. Dar totuşi, ceea ce facem în exterior poate influenţa starea interioară fiindcă are de-a face cu psihologia omului.

Devenim implicaţi în societatea înconjurătoare prin modul participării noastre personale, prin acţiunile corporale concrete şi datorită lor, ne unim cu ele în interior. Această legătură internă ne impulsionează şi începe să fie socotită ca munca noastră spirituală.

Deci, totul depinde de cât conştientizăm răul – de aceea studiem şi facem muncă spirituală. În momentul în care omul îşi simte egoismul, este gata să facă acţiuni spirituale, adică să se schimbe în interior, pentru a scăpa de acest rău. Şi atunci întrebarea este, ce fel de rău este? Cât este de mare în calitate şi cantitate în ceea ce priveşte dăruirea sau primirea?

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 6/6/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Tot ceea ce apare după cele patru faze ale expansiunii Luminii în dorinţa de primire nu este nimic decât reacţia creaturii la descoperirea Creatorului. Întreaga creaţie din afara lui Malhut de Infinit este alcătuită din impresiile ei la ceea ce se află în ea însăşi şi care se consideră ca fiind lumi, expansiuni se sus în jos, spargerea şi reîntoarcerea de jos în sus.

Totul se desfăşoară numai în interiorul lui Malhut şi dincolo de asta, nu există nimic altceva. Întreaga realitate este făcută din emoţii şi simţiri, răspunsul lui Malhut până ajunge la clarificarea finală, la „Sfârşitul Corecţiei”

Felul literei „Yod” conţine forţa activă, abstractă a Creatorului, este acolo unde acţiunea Lui se termină. Rezultatele acţiunii sunt următoarele: materia, forma îmbrăcată în materie, forma abstractă şi esenţa. În afară de asta, Cel de Sus, forţa creativă, nu lucrează asupra creaturii mai departe. Munca Lui s-a terminat când El şi-a întipărit pe ea numele Lui.

Cât despre cel de jos, el trebuie să găsescă acest Nume cu ajutorul tuturor celorlate nume, adică cu experienţele şi impresiile lui. Oricând simt că exist ca o consecinţă a acţiunii forţei superioare, ceea ce experimentez este nume al Creatorului.

De aceea El are atât de multe nume. Toată Tora conţine numele sfinte ale Creatorului, chiar şi Faraonul şi ceilalţi nelegiuiţi ca Bilam şi Balac, nu sunt altceva decât ceea ce materia şi Lumina experimentează împreună deoarece Lumina este cea care a inscripţionat materia. Când toate acestea s-au derulat va fi „Sfârşitul Corecţiei”.

De aceea, în Lumea Infinitului, unde „El şi Numele Lui sunt unul”, Lumina inscripţionează dorinţa cu întreaga ei formă, şi asta este tot ceea ce El poate să dea lui Malhut. Mai departe, Malhut, lucrează ea însăşi cu Lumina pe care o conţine acum.

Ea se ascunde pe sine astfel încât să nu-L simtă pe El, apoi dispare de la El, se conectează cu El şi crează cu El toate combinaţiile posibile considerate ca Parţufim. Dar, totul este un joc pe care ea îl joacă folosindu-se de ecran, jocul cu Lumina Infinită care o umple.

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/31/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce citim Zohar, ar trebui sa incercam sa vedem, in locul cuvintelor, formele de conectare intre noi. Pentru ca, in esenta, este singurul lucru care este descris in cuvinte intrucat nu exista nimic in afara de Malchut care ancoreaza toate sufletele in interior. Aceasta este conectarea pe care noi trebuie sa o vedem in spatele cuvintelor Zoharului.

Atunci, toate imaginile care ne vin in minte, toate senzatiile pe care le experimentam sub Malchut, sub aceasta conectare, este vazuta si ca o divizare a lumilor (BYA de Pruda), ascunderile, sau chiar lumea noastra care exista doar in imaginatia noastra. Iar tot ce este peste Malchut de Atzilut, insemnand formele conectarii noastre reciproce, exista de la Malchut de Atzilut prin Malchut al Infinitului si toate sunt revelate in Malchut.

Deci, aceasta este singura imagine pe care ar trebui sa o vedem in spatele cuvintelor, incercand sa recunoastem ce forma, tip, si expresie a conectarii reciproce descrie Zoharul la un anumit moment. Pentru ca nici  Cabalistii, autorii Cartii Zohar, nu vad nimic in afara de asta.

Din partea a2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Beit Shaar HaKavanot (Poarta intentiilor), Capitolul “Cu privire la exodul din Egypt”: In noaptea de Paste, Zeir Anpin creste pana la cel mai mare stadiu, si totusi, in aceasta noapte, o astfel de Lumina enorma este revelata incat este chiar mai mare decat Lumina de Sabbath.

Tot ceea ce se afla in Zeir Anpin al lumii Atzilut este trimis jos la suflete. Daca noi aici jos, nu intrebam si nu evocam ZA, ramane in starea sa mica, VAK, unde Malchut este doar un punct. Cand acolo se afla doar Lumina VAK in ZA, Hassadim (Mila), Malchut nu are nimic deoarece ea a primit dorinta si nu poate fi umpluta doar cu Lumina Hassadim.

De aceea, acesta este un stadiu de pregatire care nu are nimic de-a face cu nici o actiune spirituala. Toate celelalte stari sunt definite de cat de sus ZA se poate ridica (deasupra cererii noastre) peste starea mica.

Procesul prin care trecem in timpul exodului din Egypt, de la sclavia dorintelor aflate sub Parsa,  nu este simplu si nu corespunde ordinii rutinei zilnice: sase “zile ale saptamanii” urmate de a saptea “zi”, sambata. Sambata este aranjata “asemanatoare lumii viitoare” si, conform muncii spirituale efectuate in cele “sase zile de lucru” care ne aduc “trezirea de Sus” si rezultatul sau: dorinte corectate.

Totusi, exodul din Egypt este o “noapte”, nu o zi asa cum este sambata. Este un semn ca o mare Lumina Hochma (intelepciune) este revelata si care nu este acoperita de Lumina Hassadim. Deci, se simte nu ca si o Lumina ci ca o “noapte Egipteana”, enorma Lumina Hochma care nu poate emana la noi.

Suntem prezenti constant intr-un ocean de Lumina, si suntem fie incapabili sa stabilim o relatie cu el (si apoi pur si simplu nu o putem simti, ca si acum), sau putem apropia Lumina si obtine exact aceeasi proprietate pe care o are. Apoi, conform legii echivalentei de forme, o vom putea simti. Daca sunt in aceeasi daruire ca si Lumina, apoi intre noi apare  o senzatie privita ca revelatia Luminii, a Creatorului fata de fiintele create.

Alternativ, poate exista o stare opusa unde nu  simt ca ma apropii de Lumina, daruire, ci dimpotriva, o simt venind mai aproape de primire, opozitia mea cu unitatea. Acesta nu poate fi perceput ca un castig material, ci lipsa de unitate intre sufletele care ma fac sa simt intunericul. Acesta are o semnificatie spirituala.

Intotdeauna ne confruntam cu ceea ce este peste nivelul animat, insemnand cu munca interioara care are fructe “positive” sau “negative”, si persoana simte transformarile la fel ca si Lumina care se arata sau intunericul. In cel mai rau caz, persoana nu simte nimic, ceea ce inseamna ca nu lucreaza deloc. Esenta povestii de Paste este o ordine neobisnuita (Seder) pentru a primi Lumina care ne trezeste si ne conduce afara din Egipt.
Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este acea picatura care trebuie sa imi completeze dorinta in asa fel incat sa ma vindece si sa ma aduca undeva?

Raspuns: Dorinta ta este doar dorinta ta cand, de fapt ar trebui sa fie unita cu dorinta celorlalti. Aici este intreaga problema: Nu suntem suficient de uniti. Forte individuale avem din belsug, in timp ce forta colectiva nu.

Toti citesc toate cartile, au idei indraznete, inteleg sursele, lucreaza in grup, disemineaza Cabala si participa la conventii. Dar intrebarea este: Construim locul in care trebuie sa ne revelam gradul nostru cel mai inalt? Acest loc este dorinta noastra intreaga. Integrarea dorintelor este locul in care gasim lumea viitoare. Avem un astfel de loc? Ne simtim pe interior legati astfel incat in unitatea noastra sa revelam Creatorul?

Asta ne lipseste; aici nu depunem suficient efort. Avem nevoie de un camp mai intens, intensitate intre noi, o dorinta de o unitate mai stransa. Doar in el, in acest camp, il vom revela pe Creator.

Fiecare din noi detine puteri enorme; fiecare din noi este plin de idei marete si depune cel mai mare efort, dar unitatea intre noi inca lipseste. Nu am facut inca suficient pentru a crea locul de care avem nevoie.

Toate sufletele se ridica la Malchut al lumii Atzilut, si Lumina coboara la el de Sus. Este Malchut care primeste rugaciunile noastre (MAN), suma totala (Σ) a dorintelor pentru unitate. Si asta este ceea ce avem nevoie. Plansul individual nu se ridica la Malchut al lui Atzilut si ramane o cerere fara rost. Se asteapta nevoia comuna intrucat spiritualitatea este revelata in legatura dintre noi.

Astfel se spune ca numarul minim este doi. Chiar si doi, tu si cu mine, si conectarea dintre noi este destul. Daca creem o astfel de conectare motivata de dorinta de a-L gasi pe Creator, va deveni locul revelarii Lui.

Aceasta este problema. Daca nu lucrezi pentru unitate, cererea ta nu este acceptata. Trebuie sa raspunzi pentru doua lucruri:

1. Ai studiat Torah? Cu alte cuvinte, iti doresti sa ii iubesti pe ceilalti cum te iubesti pe tine, pe calea Luminii superioare asa cum spune Torah? Iti doresti sa stabilesti conectarea cu ceilalti si sa inveti sa iubesti? Asta in ceea ce priveste „studiul Torei”.
2. Astepti mantuirea? Cu alte cuvinte, in ciuda tuturor eforturilor tale nu ai obtinut nici un rezultat. Dar ai anticipat un astfel de rezultat? Ai ridicat MAN pentru corectare? Pentru ca mantuirea vine de la Creator intr-o clipa.

Aceste doua conditii sunt obligatoriu de realizat. Nu exista alta solutie. Nu este vorba despre cererea personala a cuiva, ci despre legi. In realitate, exista doar doua forte: proprietatea de a darui si cea de a primi. Conectarea dintre ele este baza sistemului cauza si efect a creatiei pentru noi.

Nu pot face cereri legii, naturii care sunt parte integranta din mine. Totusi, intelepciunea Kabbalah ne explica cum sa angajam corect aceste doua forte ale naturii.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011,  Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Matza simbolizeaza starea in care „painea Bina” este mancata, care vine de la gradul Bina, daruirea. Chiar daca suntem la gradul Malchut si ne lipseste posibilitatea de a urca, trebuie sa incercam cat de mult putem sa daruim si sa se ne conectam intre noi.

Cu toate ca este absolut clar ca nu vom reusi, nu conteaza: Inca trebuie sa facem asta pentru ca astfel atragem Lumina superioara spre noi  si apoi Lumina va actiona pentru „eliberarea” noastra.

Iesirea omului din aceasta lume, de la proprietatea egoista de a primi, cunostintele pragmatice, egoul, nu are loc de obicei conform ordinii gradelor. La fel este si procesul nasterii, care are loc  pe fuga, in noapte.  La nastere, fetusul trebuie sa se intoarca de sus in jos si sa treaca dintr-o lume in alta: din interiorul mamei sale, gradul sau interior, la lumea exterioara.

Sufletul nostru este nascut exact in acelasi fel. De aceea nici o alta sarbatoare nu are o ordine atat de precisa a actiunilor in timpul sarbatoririi, a petrecerii. De obicei binecuvantam painea si vinul. Dar o masa de Paste are o intreaga ordine (Seder) care trebuie urmata cu atentie. Asta pentru ca iesirea omului din egoul sau, din lumea noastra, si incercarea de a percepe lumea spirituala, o dimensiune mai inalta, la care se refera ca la o nastere spirituala, nu are loc dupa regulile obisnuite.

De obicei dorintele cresc conform ordinii gradelor: doua stadii in starea mica (Katnut Aleph si Bet), doua stadii a starii mari (Gadlut Aleph si Bet), alternand starile interne si externe si inca o data: intern si extern. Cu alte cuvinte, dorintele si Lumina cresc treptat.

Dar in timpul nasterii, totul pare sa se intample „incorect”, in alt fel. Si de aceea masa de Paste este numita „Seder” (ordine), este o ordine speciala care nu corespunde legii cresterii consecutive conform gradelor.

De fapt de aceea la acest grad experimentam acum in timpul „iesirii din Egypt” nasterea noastra. Si atunci sufletul care s-a nascut  creste, dar o adevarata „revolutie” se intampla la acest grad. De aceea intreaga ordine a mesei de Paste: „Kiddush” (binecuvantarea), „Urchatz” (spalarea mainilor), „Karpas” (inmuierea verdeturilor in apa sarata), „Yachatz” (ruperea Matzei), „Maggid” (povestea iesirii din Egypt) si asa mai departe nu se intampla conform ordinii obisnuite in functie de Lumina si dorinta, care ar trebui sa urmeze in crestere.

Din acest motiv, chiar in Egypt fiind, dorinta egoista, atitudinea egoista catre ceilalti si doar gandul egoist (pentru ca Faraonul te conduce), trebuie sa facem tot posibilul sa ne ridicam deasupra lui si sa gasim noi conectari intre noi, fara a tine cont de puterea lui. Trebuie sa gasim o conectare care sa ne scoata din Egypt. Asta inseamna sa ne acordam mantuirii viitoare.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a creat doar o dorință, un vas care rămâne în unirea simplă și completă cu Lumina, ca un întreg, fără nicio împărțire sau diferență. Acesta a fost planul Lumini care a creat dorința, dar această dorință nu și-a exprimat nicio reacție personală încă. Deci, există doar un singur suflet, o singură creație, care este privită ca Malchut al Lumii Infinitului.

Restul există numai în experiența internă al acestei Malchut. Ea simte faptul că Lumina superioară care o umple vine cu iubire și dăruire, în timp ce ea este opusă Luminii. Simțind rușine, se restricționează pentru a nu mai simții Lumina înăuntru, pentru a nu se simții ca primitor. Lumina, ca răspuns la dorința lui Malchut, se pare că se retrage, lăsând un gol în jurul punctului central al creației și Malchut rămâne goală. Dar toate acestea se întâmplă în senzațiile ei, în timp ce starea însăși nu se schimbă.

După aceea, speră să primească Lumina pentru a dărui. În alte cuvinte, este dornică să se reformeze și să dăruiască Luminii la fel de mult cum a făcut El în lumea Infinitului: să îi dăruiască Lui la infinit! Dar eșuează. Ce dezamăgire și durere! După asta, Malchut trece într-un mod diferit: abandonează idee de a deveni echivalentă cu Lumina.

A avut o dorință pasionantă, enormă, de a-i dărui Lui totul, până la sfârșit! Dar încercând să facă asta și eșuând, Malchut a pierdut totul. A pierdut puterea de a dărui, s-a spart și s-a mutat la forța primiri, să se gândească la ea însăși. Acum, în loc de primire pentru dăruire, își dorește fie să dăruiască pentru a primi fie să primească în mod egoist.

Este total opus la ceea ce fost în realitatea anterior. Dar această întreagă dramă se descoperă numai în Malchut, în senzațiile lui vijelioase. În acest fel se formează diferite relații cu Lumina, care sunt privite ca lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya), până când, la sfârșit, o nouă intenție apare în Malchut, când începe să se gândească din nou la dăruire.

A fost adusă la acest punct prin lanțul genelor dezvoltării (Reshimot) de la spargerea prin care a trecut. Se simte așa de mizerabil, goală, încât relațiile cu Lina încep să apară din nou. Deci, Malchut încpe să lucreze să își depășească acest sentiment de separarea și trezește rușinea în ea de bună voie, vrând să simtă cât de opusă este față de Lumină: Cum este El un întreg de dăruire și cum este ea numai primire.

Se simte complet spartă în mici piese, fragmentate de diferențe, separații și ură. Dar este exact ceea ce îi permite să se reconstruiască acum, reparându-șiu realțiile dintre părți și tratându-le în maniera în care Lumina o face. Astfel, obține proprietățile Luminii și din acest punct de vedere începe să simtă iubirea și dăruirea Luminii.

Atunci când o persoană, una din părțile lui Malchut, care se experimentează ca o parte separată din alții, ajunge la grup, el începe să își repare relațiile cu toate celelalte părți ale lui Malchut. Și dacă lucrează corect, începând astfel să discearnă ce sunt proprietățile primirii și dăruirii, ca și respingerea și atracția.

Reiese că în loc să primească toate aceste mijloace furnizate direct de către Lumina, Malchut le discerne singură, sortând relațiile dintre toate dorințele ei sparte. În alte cuvinte, folosește forța spargerii și urii pentru a înțelege ce este iubirea și dăruirea. Astfel, lucrează la unire, primind ajutor împotriva ei.

Dorind să își unească toate părțile, ajunge din nou la realația intimă cu Lumina, la abilitatea de a-L iubi și ai dărui Lui. Din acest motiv s-a restricționat și s-a angajat în acest proces care a început în Lumea Infinitului.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/24/11 Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→