Intrebare: Pot persoanele care nu au un punct in inima sa se asocieze mesajelor noastre de unitate?

Raspuns: Da, pot. Exista un volum mare de informatii care vorbesc despre necesitatea unirii. Oamenii care gandesc, inteleg ca egoismul distruge rasa umana, in timp ce umanitatea distruge in mod egoist Pamantul, si de aceea trebuie sa schimbam egoismul cu unitatea si sa ne ridicam spre altruism. Doar atunci vom invata  sa fim alaturi unii de ceilalti si sa salvam planeta noastra, singura casa pe care o avem. La urma urmelor, nu ne putem muta in alt “apartament”. Multi autori din intreaga lume descriu aceasta imagine cu claritate si precizie.

Problema este cum sa facem tranzitia. Este evident ca umanitatea este in pragul razboiului si se confrunta cu un viitor intunecat spre care o indreapta egoismul lacom. Solutia este de asemenea evidenta: sa fiti “copii buni”, “prieteni unii cu altii”, sa reduceti cosumul, si sa invatati cum sa gestionati corect resursele. Insa cum ne miscam de la punctul A la punctul B daca natura umana este aceea de a cauta distractie? Cum reformam aceasta? Cum o transformam in daruire?

Una este cand discutam despre instinctele de baza, ca de exemplu iubirea materna. Insa oamenii nu simt astfel; iubirea apare doar atunci cand apar problemele, adica la nevoie. Prin urmare, incercati sa le deschideti ochii astfel incat ei sa poata vedea cat este de serioasa situatia si faceti-le cunoscuta si conditia: Lumea va scapa de colaps doar pe calea unitatii si participarii reciproce. Atunci, in lipsa altei solutii, vor fi de accord.

Totusi, aceasta tranzitie cere ca in fiecare moment, in fiecare detaliu, fiecare mica particula, fiecare farama de paine si picatura de apa, persoana sa simta in mod clar: Daca nu impart asta cu ceilalti, sunt mort. Aceasta atitudine ar trebuie sa patrunda fiecare sentiment, actiune, si alegere. Acesta este modul in care ar trebui sa fie.

Si motivul este unul singur: In dorinta sa egoista, care este in cautarea constanta de satisfactie, omul simte ca va muri daca cedeaza in fata egoismului. Daca situatia este un pic diferita si moartea nu vine instantaneu, atunci va fura. Astfel este natura umana. Nu putem cere de la oameni ceva peste puterile lor, care le depaseste natura.

Pare deci ca toti se tem de asta? Este imposibil. In “Introducere la TES” Baal HaSulam scrie ca in antichitate, Cabalistii au apelat la ascetism, dupa cum este scris:” Traieste cu paine si apa, dormi pe pamant, si lucreaza la Tora. Daca faci asta, vei fi un om norocos”. Rezulta ca, desi esti pe calea unei asemenea suferinte, ai nevoie de puterea Torei. Altfel, va trebui sa simti in mod constant ca nenorocirea planeaza asupra ta: Te unesti sau pieri.

De aceea Cabalistii explica faptul ca in timp ce trece prin asemenea stari dureroase, omul ar trebui sa “ munceasca la Tora”. La urma urmelor, trebuie sa atrageti Lumina care Reformeaza. Daca nu, atunci nu exista viata si nu exista solutie. Orice erou al acestei lumi poate fi pacalit usor. Traim ghidati de senzatii egoiste si oricine poate fi facut sa reactioneze in felul in care se doreste. In fond, omul este dorinta de a primi, nu un erou.

Asadar, este in puterea noastra sa le dam solutia. Oamenii vor crede ca au gasit ei insisi solutia, pe cand in realitate, aceasta vine de Sus. Si cu cat avansam mai repede, cu atat mai usor va fi pentru noi sa prevenim ca ei sa fie pacaliti.

Trebuie sa ne bazam pe logica si sa explicam ca am folosit forta interioara a naturii, puterea unitatii, forta datatoare de viata care insufleteste tot ceea ce exista. Toate definitiile noastre trebuie sa fie formulate pe intelesul oamenilor, astfel incat ei sa nu creada ca noi vorbim despre niste forte supranaturale care actioneaza dincolo de natura lucrurilor. Nu, ea sta la baza naturii insasi, si este acolo pentru a ne ajuta.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 5/26/2011, “Prefata la Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Când un om începe să lucreze în grup încercând să păşescă în afara lui însuşi şi să se unească cu dorinţa celorlalţi, în iubire şi dăruire, să lucreze deasupra egoismului, el descoperă o distanţă care îl separă  de ceilalţi, măsura completă a urii şi a rezistenţei egoiste. Treptat, începe să vadă cât de imensă este această distanţă şi cât de departe este el de ceilalţi.

Dar, când un om lucrează asupra lui însuşi şi obţine o apropiere certă, el descoperă că distanţa, la fel ca şi Lumina Superioară, Forţa Superioară, sunt ascunse. Rezultă că distanţa dintre el şi ceilalţi este divizată în 125 de trepte. Toată această cale este subdivizată în cinci lumi, fiecare conţinând cinci Parţufim (feţe), iar fiecare Parţuf (faţă) are cinci Sfirot, care sunt socotite ca fiind zece.

Cu fiecare pas nou, omul se ajustează pe sine cu mai multă precizie la forma interpretată ca Parţuf spiritual care include zece Sfirot. Ne mişcăm mai departe, îmbrăcându-ne în ele şi structurându-ne pe noi înşine în interior pentru ca ele să se potrivească. Treptat, evoluăm mai aproape de forma lor ideală, până când întreaga structură a Pomului Vieţii a fost îmbrăcată în om. De aceea este spus că omul este în Pomul Vieţii.

Azi, în stadiul final al evoluţiei umane, egoismul nostru este sătul. Nu se mai dezvoltă în continuare. De aceea noi simţim depresie, epuizare, şi o cotim spre droguri şi teroare, fiind  nesatisfăcuţi de modul nostru de viaţă.

Esenţial, saţietatea noastră egoistă este impulsul de a ieşi la o realitate mai exaltată, de a deveni îmbogăţiţi în dragoste. Într-adevăr, nu avem o altă şansă. Noi credem că suntem restricţionaţi de lumea integrală care ne blochează, dar, de fapt, suntem dincolo de acest punct. A venit exact timpul pentru umanitate să se ridice la un alt nivel de existenţă, la o dimensiune mai înaltă. De aceea lumea se schimbă atât de rapid în faţa ochilor noştri.

Să sperăm că vom reuşi să educăm publicul ca să ştie cum să ajungă la iubire şi unitate astfel încât să poată să facă pasul în noua dimensiune, apucând-o pe o scurtătură plăcută, fără scuturări dramatice. Este singurul motiv pentru care acţionăm în jurul lumii, spunându-le tuturor despre experienţa noastră.

Percepţia noastră asupra lumii ne dictează să explicăm oamenilor cât mai repede posibil, că lumea intră într-o nouă stare, că natura este totală şi globală. Trebuie să explicăm că natura ne-a pus într-un fel de „bulă” unde acţionează o singură forţă, şi dacă nu ne armonizăm pe noi înşine cu această forţă, vom fi puşi în faţa unor probleme uriaşe.

Dar cum să ne armonizăm cu această forţă de unire? Să facem astfel: noi trebuie să fim conectaţi în aceeaşi manieră ca regnele mineral, vegetal şi animal, nivele ale naturii legate instinctiv. Întreaga ecologie nu este decât o reţea integrală de legături în care doar omul, în egoismul lui, distruge această balanţă. Dacă nu ne vom armoniza cu natura nu vom supravieţui.

De aceea, noi răspândim Cabala şi explicăm omenirii necesitatea de a se uni, de a se înălţa peste egoism, să ne aranjăm cât de mult putem ca să ne potrivim în natură. Altfel, noi suntem o tumoare canceroasă în corpul ei, care îşi consumă propriul mediu şi moare.

Sigur că există o diferenţă între interior, personal, progresul individual şi munca noastră la scală globală care oferă o calitate mai mică. Cu toate acestea, ne-am asumat această sarcină şi trebuie să începem să avem grijă de întreaga lume. Pentru asta este destinată Înţelepciunea Cabalei.

Conferinţa de la Roma 5/20/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii pot înţelege nevoia de a face concesiuni unul altuia, dar cum poţi tu să-i explici unei persoane obişnuite despre Lumina de Corecţie?

Răspuns: Lumina este calitatea dăruirii, forţa superioară prezentă în natura, care ne face să avansăm, ne dă viaţă, ne corectează şi ne duce mai departe. De-a lungul mileniilor de existenţă umană pe pământ (fără a considera milioanele de ani de dezvoltare ale regnelor mineral, vegetal şi animal), noi ne-am dezvoltat coercitiv, prin acţiunea forţei ascunse în interiorul naturii. Există un program clar în interiorul ei, un motor care acţionează după program, stabilind toată mişcarea creaţiei şi cauzându-i dezvoltarea.

Oamenii de ştiinţă dezvăluie că, în urmă cu 15 miliarde de ani, universul nostru a început să se dezvolte ca rezultat al Big Bang. Asta înseamnă că universul conţine o forţă de dezvoltare. Acum, această forţă continuă să ne dezvolte mai departe prin ceea ce se numeşte „cursul natural al istoriei”, numit de noi Beito.

Dar, noi avem posibilitatea de dezvoltare „mai rapidă ca timpul”, pe drumul Ahishena, nu prin acţiunea dură a naturii, care ne împinge spre dezvoltare cu „o mână forte”, prin „judecată şi restricţie”, ci prin trezirea „milei” asupra noastră, după cum e scris: „aşa cum El este milostiv, şi tu trebuie să devii milostiv”.

Asta înseamnă că eu trezesc în natură forţele binelui. Dacă sunt de acord cu dezvoltarea şi o doresc şi aspir eu însumi către acelaşi scop, trezind dorinţa în interiorul meu mai înainte ca natura să înceapă să facă presiune asupra mea, atunci am să mă simt bine şi comfortabil! Voi merita înţelegerea şi voi scurta drumul. În esenţă, asta avem de făcut!

Trebuie să alergăm înainte noi înşine, ca un şoarece care fuge de pisică. Când omul devine mai înţelept, el înţelege că presiunea dezvoltării îl pune în mişcare. Pe de altă parte, sunt oameni care încă nu au observat sau nu au simţit această presiune care îi aleargă. Adică nu s-a apropiat îndeajuns de ei şi nu le trezeşte mari suferinţe.

Imaginează-ţi că alergi pe o şosea şi un buldozer uriaş te urmăreşte, gata să te strivească. Nu ai unde să te fereşti. De o parte şi de alta sunt clădiri care se întind pe mulţi kilometri, şi tu alergi pe drumul dintre ele în timp ce buldozerul se roteşte mai departe în spatele tau. Este o imagine uimitoare… Nu vrei ca să te strivească de asfalt, nu?

Mulţi oameni deja simt că sunt în această stare, în timp ce alţii nu simt încă. Poate că tu te simţi bine acum, ca omul care cade de la etajul zece şi la etajul opt îi spune vecinului de la fereastră, „până acum totul e în regulă”. Tot atât de „în regulă” e şi lumea astăzi, dar încă nu înţelege.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Stiinta Cabala spune ca intreaga realitate consta in dorintele care evolueaza in mod constant. De la stadiul mineral, vine cel vegetal, urmat de cel animal si uman. Dorintele isi continua neabatut dezvoltarea in oameni  si de aceea fiecare generatie noua difera de cea anterioara, si chiar o persoana in decursul vietii isi schimba neincetat dorinta, egoul, si se dezvolta in mod constant.

Astfel, evoluam peste nivelul animal, construim societatea, industria, tehnologia, stiinta si asa mai departe. Totusi, saturarea este inerenta acestei dezvoltari. La inceput se manifesta in vechiul Babilon, cand o anumita situatie a fost creata: pe de o parte, oamenii au ajuns la un mai mare egoism, dorindu-si sa construiasca “un turn care sa atinga cerul”, iar pe de alta parte s-au afundat in ura reciproca, intr-o asa masura incat nu au mai reusit sa se inteleaga intre ei.

Aceste doua forte opuse i-au adus intr-o situatie greu de suportat. Acelasi proces se deruleaza intr-o familie inainte de divort: Sotii sunt legati intre ei cu legaturi puternice, copiii, o casa comuna, gospodaria, viata, si in acelasi timp experimenteaza o ura greu de depasit; nu mai pot sta impreuna. In astfel de circumstante, stiinta Cabala a fost revelata in Babilon.

Cabala invata oamenii cum sa se ridice deasupra egoismului la conectarea reciproca, la armonie intr-o societate integrala. Astfel, devenim similari naturii care de asemenea este “rotunda” in esenta sa, cu alte cuvinte integrala, globala si inseparabil interconectata cu toate partile sale.

Daca ne-am fi apropiat natura in acest fel, am fi avut un echilibru si am fi revelat toate fortele care sunt si ne-am fi descurcat. Apoi ne-am fi conectat fortei generale care conduce totul. Totusi, umanitatea prefera in aceste zile sa respinga calea corectiei si se separa, ca si in exemplul cu sotii care divorteaza.

Asa cum se spune in intelepciunea Cabala, 3700 ani mai tarziu ajungem din nou in acea stare; totusi, de data asta nu avem unde fugi unii de altii. Vom fi total interconectati intre noi, ne vom uri unii pe altii, si nu ne vom putea descurca unii cu altii. Egoismul nostru creste la stadiul de cea mai mare multi-criza, si asa cum scriu Cabalistii, asta se intampla la sfarsitul secolului 20.

Cand am inceput sa studiez intelepciunea Cabala in 1975, nu am crezut ca totul se va intampla in felul acesta. Parea ceva atat de departat si irealizabil. Ar putea ajunge lumea la criza in domeniile educatiei, culturii, familiei, drogurilor, terorismului, tehnologiei sau stiintei? Se vor simti oamenii din intreaga lume interconectati? Nimic din toate astea nu putea fi simtit atunci.

Cu toatea astea s-a intamplat in decursul catorva ani. Astazi ne aflam in acel stadiu pe care il descria povestea Babilonului si de aceea stiinta Cabala este deschisa lumii pentru prima data de atunci.

Fiind revelata lumii, invita pe toti sa se obisnuiasca cu legile generale ale realitatii astfel incat sa ne ridicam deasupra egoismului si sa traim intr-o interconectare reciproca, ca o familie mare. Intr-adevar, forta globala ne inconjoara din ce in ce mai strans, presandu-ne atat demult incat ar putea duce la distrugerea umanitatii.
Din Lectura de la Roma 5/20/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Daca Creatorul are un anumit program al dezvoltarii noastre, de ce ar trebui să interferam cu el şi sa încercam sa mergem în jurul lui?

Răspuns: Există un program natural al evolutiei considerat ca fiind „natura.” Natura are un motor construit care se învârte şi deruleaza întreaga dezvoltare, pe care noi il urmăm cu supunere de sute de mii de ani şi astfel evoluam. Si asa a fost de-a lungul întregii istorii a umanităţii pe pământ.

Dar, în acelaşi timp, programul prevede că omul va ajunge treptat la o stare, când va începe el însuşi sa participe la aceasta munca. Forta care sta la baza naturii continua sa influenţeze şi sa dezvolte dorinta. Iar în interiorul dorintei, ea cultivă, de asemenea, punctul care provine de la rădăcina sufletului. La un moment dat, pe langa dorinta de a primi placere, vom începe sa auzim vocea acestui punct din inimă. Momentul vine când se face cunoscut şi cere omului să-l actualizeze.

Realizarea punctului apare deasupra dorintei. Prin urmare, omul se simte împărţit în două şi găseşte in fata unei alegeri: să urmeze ego-ul său, care este dorinţa lui corporală (cum ar fi hrana, sex, familie, avere, putere, şi cunoştinţe), sau sa menţina creşterea acestui punct spiritual şi să obţină răspunsuri la întrebările: Cine sunt eu? Unde am început? Ce este forţa superioară? Despre ce este vorba in această viaţă? Care este scopul existentei?

Punctul din inima incepe sa puna aceste întrebări şi il duce pe om in confuzie. Apoi el găseşte cumva intelepciunea Cabalei, care este de asemenea programata! Viaţa nu este întâmplătoare, tot ceea ce are loc în această lume, coboară la noi din lumea superioara. Fie ca vei alege a doua cale sau nu, ca vei profita de toate oportunităţile pe care le-ai avut, toate fac parte din acelaşi program al creaţiei.

Astăzi, ai venit să studiezi, nu din propria ta vointa. Exista doar forţe care au lucrat şi te-au făcut sa intelegi ca ar trebui să vii. Libertatea ta începe numai unde te afli în mod clar in fata unei alegeri: sa intri intr-un grup cabalist sau nu  şi chiar la un nivel mai profund în tine, eşti dispus să-ti sacrifici ego-ul, astfel încât să poti deveni parte vitală din el sau nu.

Alegerea se află doar între două dorinţe: una care te vizează pe tine şi alta îndreptata spre exterior. Aici este locul unde chiar trebuie să alegi. Dorinţa directionata spre sine este AHP (partea de jos a Partzuf). Dorinţa directionata in afara este Galgalta ve Eynaim, GE, partea superioară a Partzufului. Şi între ele se află o zonă considerată ca fiind „Klipat Noga„, unde trebuie sa faci această alegere.

Cu toate acestea, o nouă întrebare apare: Pe ce iti bazezi alegerea şi cum eşti manipulat de Sus pentru a face acest lucru şi nu sa iei alte decizii?

Acelaşi program ne impune nouă să raspandim Cabala peste tot în lume. Fără ea, nu vom ajunge la corecţie, deoarece urmează doar programul natural de dezvoltare, la fel ca toate celelalte niveluri ale naturii. Trebuie sa utilizam în mod corect aceste niveluri, ceea ce înseamnă că trebuie sa utilizam – în gândire, acţiune şi intenţie – restul omenirii, precum şi natura animala, vegetativa şi minerala, în scopul de a le adăuga in noi înşine şi, împreună, ca o singura creaţie, sa urcam de la nivelul aceastei lumi la lumea superioara.
Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/27/2011, ” Introducere generala la Cartea “Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul dezvoltarii noastre este sa devenim similari fortei naturii, forta integrala care influenteaza totul. Aceasta forta include toate celelalte forte ale naturii pe care le descopera stiinta: fizica, chimia, biologia, zoologia, botanica, geologia si astronomia.Toate sunt incluse intr-o singura lege.

Aceasta lege integrala pe care o revelam ca si o conectare reciproca de calitate, uneste toate partile realitatii, care sunt interconectate prin daruire reciproca si iubire. Acest sistem este integrat, analog, sistem in care absolut totul in afara de oameni traieste in armonie completa. In acest intreg sistem, ca si intr-o sfera enorma, exista o parte numita „uman” sau „umanitate” care este imperfecta. Aceasta este cea mai importanta parte, cea mai dezvoltata si in acelasi timp imperfecta pentru ca trebuie sa isi realizeze natura sa constient.

Natura minerala, lumea vegetala si animala exista in aceasta sfera instinctiv si se supune acestei legi pentru ca nu reflecta felul in care ar trebui sa traiasca. Ele sunt activate de fortele naturii care nu le lasa nici o sansa, nu au libertate interioara. Fortele actioneaza asupra lor complet, iar ele se supun legilor naturii in proportie de 100 la suta.

In timp ce fiintele umane au aceasta libertate. Le-a fost lasata o parte goala in interiorul acestei sfere astfel incat sa poata umple aceasta lipsa cu ele insasi. Ca si o coca, trebuie sa modeleze o forma din ele care sa se potriveasca in mozaicul naturii, unificat din toate partile de mii de conectari.

Acest mozaic nu este plat si nici macar tri-dimensional, ci multi-dimensional si cu multe fatete la nivelele psihologic, psihosomatic, spiritual si material; este conectat cu toate formele naturii in mii de modalitati. In stiinta noastra noi descoperim doar o mica parte a intregului sistem de legi in acesta sfera. Iar noi trebuie sa stim totul.
Din Prima lectie a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista doar doua forte in lume: forta daruirii si cea a receptiei. Prin interactionarea uneia cu cealalta, ele trebuie sa vina in echilibru, adeziune si unicitate.

Dorinta de a primi incepe sa se formeze in interiorul dorintei de a darui, Lumina. Lumina influenteaza constant dorinta de a primi, dezvoltand-o, in timp ce, cea din urma raspunde Luminii.

Astfel, ele incep sa interactioneze. Ca rezultat, dorinta de a primi placere evolueaza la o abilitate de a actiona pe cont propriu, sa experimenteze, gandeasca  si sa reactioneze la dorinta de a darui.

De aceea, aceste doua dorinte descresc gradual, coborand mai jos si mai jos. In final, aceasta ne permite sa analizam detalii foarte fine care s-au combinat, permitandu-ne sa construim sistemul complet. Este ca si cum de la o analiza globala ne mutam la o cercetare foarte fina (ca si cum am folosi penseta ), care ne permite sa obtinem informatii indisponibile intr-o apropiere generala. Iar acesta din urma furnizeaza ce lipseste in particular.

Ca rezultat, noi trebuie sa ajungem la o stare cand generalul si particularul vor fi pe deplin analizate si complet corectate. Acesta este motivul pentru care a fost decaderea lumilor spirituale pana la aceasta lume, urmata de dezvoltarea in aceasta lume. In procesul dezvoltarii sale, lumea noastra trece aceleasi patru stadii si ajunge la creatia dorintei de a darui: de jos in sus, asa cum trebuie pentru a se intoarce la lumea Infinitului.

Cabalistii sunt foarte atenti cand ne explica noua acest proces. Mai intati de toate, ei sunt savanti, iar aceasta este  fizica a doua forte actionand in creatie, care explica cum aceste forte vin in jos la noi pentru ca noi sa ne conectam si sa incepem sa lucram cu ele. La urma urmei, ele devin realizate, doar in dorintele noastre, intenti si discernaminte.

In natura, aceste doua forte sunt balansate. Dar noi se presupune ca trebuie sa intram intre ele, si sa ne aranjam pe noi, incat sa le incorporam complet pe ambele in interior. Ca natura, Creatorul, contine aceste doua forte, propria LUI forta de daruire si forta receptiei prin care ne influenteaza pe noi, asa incat sa trebuiasca sa ne construim pe noi insine din aceste doua forte. Aceasta este tot ceea ce intregul program al creatiei si  evolutiei ne impune.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Cabala 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ca exemplu de dezvoltare vorbim despre coacerea mărului care provine din faza anterioară de amar şi se schimbă într-un fruct delicios. Dar, atunci când cade pe pământ, putrezeşte şi oferă seminţe. Se pare că noi descriem numai fazele intermediare, nu?

Răspuns: Nu e aşa. Ajuns la maturitate, etapa următoare a mărului este dezvoltarea noii generaţii, la un nivel nou. Acesta este motivul exact pentru care putrezeşte, expiră şi îşi dă seminţele, pentru a însămânţa următorul nivel. Asta este tot, aşa că pe drum, el poate servi un nivel mai avansat, pe cel animal sau pe cel vorbitor.

La fel fac şi corpurile noastre din generaţie în generaţie, trăiesc şi mor, aşa că în această viaţă, putem extrage treptat din noi înşine o anume măsură, sau o anumită senzaţie, anumiţi senzori  descendenţi spirituali pentru un nivel mai înalt, cel uman. În ciuda asemănării noastre cu un măr care urmează ciclul vieţii şi al morţii, rezultatele rămân în această viaţă pentru pasul următor de dezvoltare. Pentru asta, noi colectăm în mod specific seminţele umane, sentimentele şi relaţiile, până când, treptat, peste trupuri, ajungem la nevoia de unire.

În acest mod, noi construim încă un sistem al naturii care nu a existat anterior, unitatea care conectează nu trupurile ci conştiinţele oamenilor. Asta este ceea ce noi numim adevărata societate umană, şi nu relaţiile noastre externe care sunt mai rele decât acelea ale animalelor. Noi ne vom uni reciproc într-o societate autentic umană, construită peste noi înşine, pe parcursul vieţii prin care trecem.

Când vom forma această structură, ea va deveni nivelul uman. Toată natura, la nivelele mineral, vegetal, animal şi cele dintre ele, sunt legate într-un singur mecanism unde lipseşte numai un nivel, cel uman.

Până când vom construi între noi tot acest minunat sistem, vom fi o pacoste în natură. Când unitatea noastră e construită, ne vom regăsi pe noi înşine în armonie cu toate celelalte sisteme ale naturii. Atunci vom simţi cât de perfectă şi de frumoasă e toată natura.

La asta trebuie să ajungem. Acesta este nivelul final al evoluţiei noastre. Din generaţie în generaţie, noi am parcurs fazele de dezintegrare, ca şi mărul, şi ne-am dat vieţile pentru generaţiile următoare. Asta este tot, aşa că, în timpul fiecărei vieţi noi putem construi dorinţa că într-o zi va fi una.

Fiecare donează gânduri şi emoţii din ratările şi din realizările lui, ca pe o contribuţie la nivelul uman, a cărui construcţie până în final, va deveni completă. Acest grad este prezent în conştiinţa noastră de când omul s-a diferenţiat de animal printr-o minte specifică, înţelegere, obţinere şi înţelepciune.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/2011 „Pace în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum va arata omul in stadiul sau final al dezvoltarii?

Raspuns: Dupa cum vad, el se va restrictiona pe sine cum trebuie, pentru a intrebuinta natura doar atat cat este necesar si nu va simti lipsa a nimic, in timp ce toate dorintele sale arzatoare  se vor indrepta spre bunastarea altora. El va folosi doar atat cat este necesar pentru existenta corporala corespunzatoare, doar cat sa ii mentina aspiratia indreptata spre binele celorlalte fiinte.

Intre timp, corpul va primi doar ce este  bine, vital, si binefacator pentru el ca sa fie sanatos. Cat despre dorintele catre ceilalti si contactul cu ei, acestea vor permite unei persoane sa reveleze intregul sistem al totalei interdependente de el insusi. Astfel el va atinge dimensiunea intima a naturii, forta sa interna, perfecta si eterna.

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, “ Pacea in lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că prin ridicarea la nivelul spiritual, putem avea puterea asupra celor patru nivele ale naturii: corpul nostru şi natura animală, cele vegetale şi minerale?

Răspuns: Dacă atingem o stare în care să ne conectăm împreună prin punctele noastre în inimă, vom conduce totul. Obţinem forţa Divină, forţa universală a naturii şi obţinem putere nelimitată. Pe scurt, conducem natura.

Întrebare: Este logic să presupunem că, dacă acum suntem la nivelul uman, putem controla cele trei nivele ale naturii: animal, vegetal şi mineral?

Răspuns: Nu, nu le putem conduce. Le guvernăm, dar în mod nechibzuit pentru că nu suntem familiarizaţi cu programul general al naturii, cu legea generală a universului. Deci, noi distrugem natura, vandalizând toate nivelele inferioare: animal, vegetal şi mineral.

De fapt, este o întrebare foarte adâncă. Sunt două modalităţi de a conduce:

1. Prin forţă, aşa cum o facem astăzi, distrugând natura fără nicio compasiune, înţelgere sau raţiune, fără a lua în considerare ce ni se va întâmpla mâine sau în viitor.
2. Prin raţiune, când, fiind conştienţi de întreaga imagine a dezvoltării, suntem capabili să decidem ce trebuie să facem. Şă ştii sistemul de la un capăt la altul înseamnă să îl conduci nu prin forţă ci prin raţiune.

Din prima lectie de la Congresul WE! 4/1/2011

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→