M.Weisman, cartea Midrash, „Shemini:” Nadav și Avihu si-au pierdut viata, deoarece ei considerau legile Sfântei Sfintelor lumina a cunoasterii. Națiunea a fost șocata de pedeapsa gravă. A fost un indiciu că Creatorul nu va permite modificarea sau nici macar cele mai mici inovații în cadrul ceremoniei care i-a fost dedicata.

Totul se face în conformitate cu legile naturii și, prin urmare, oricine greșeste, chiar si în sensul bun, din dorința de a sluji Creatorului și încearcă să intensifice anumite acțiuni în special la nivelurile ridicate, comite un păcat și, de fapt, cade imediat de la acest nivel.

Mai mult, căderea sa este identică cu ridicarea sa. Este moarte spirituală și detașare absolută de la nivelul anterior. Aceasta este o cădere la un nivel foarte scăzut,  în care spargerea începe, urmată de corectarea începuta din nou prin conexiune și unitate.

Aceasta este dorința noastră spirituală, Nadav și Avihu, dorința de a progresa și de a ne ridica pe toate nivelurile cât mai repede posibil.

Fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, au trebuit să se înalțe mai mult decât Aaron, și au făcut asta, dar a fost înainte de timpul corect pentru a face acest lucru.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 22/01/1

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 3

Corecţii de-a lungul timpului

EVOLUȚIA METODEI DE CORECȚIE

În capitolul anterior, am spus că dorinţele evoluează, de la nivelul mineral, la vegetal, animal şi vorbitor. Am afirmat că această progresie are loc atât extern, cât şi intern, în noi. Deasemenea, am spus că doar la nivelul vorbitor din interiorul nostru avem liberă alegere dar, pentru a face alegeri benefice, trebuie mai întâi să învăţăm cum operează Natura, la rădăcina sa.

În sfârşit, am afirmat că Israelul reprezintă dorinţa de a cunoaşte rădăcina, pe Creator, Acela ca a Făcut tot ceea ce există iar Abraham a fost primul om care a descoperit această rădăcină. El a încercat să-i instruiască pe contemporanii săi şi astăzi noi, evreii, vlăstarele acestei dorinţe, trebuie să ducem mai departe vocaţia lui Abraham, să-i ducem la bun sfârşit sarcina.

Abraham a descoperit că singura problemă cu care se confruntau concetăţenii săi era ego-ul lor în continuă creştere. Aceştia deveneau prea egoişti, pentru a mai putea menţine o societate sustenabilă. Ei erau cândva, ”De o singură limbă şi o singură vorbire” dar, datorită ego-urilor lor mărite, deveniseră alienaţi şi necomunicativi. Ei ajunseseră să fie atât de indiferenţi unii faţă de altii, atât de nepăsători şi preocupaţi de preamărirea sinelui încât, aşa cum s-a menţionat în capitolul anterior, ”Dacă o persoană cădea şi murea (în timpul construirii turnului Babel) nu îi păsa nimănui. Dar dacă o cărămidă cădea, cu toţii se aşezau şi se căinau spunând, ”Oare când va urca o alta în locul acesteia””.⁶²

Abraham a descoperit un fapt încă şi mai îngrijorător şi anume că ego-ul nu avea să-şi contenească creşterea. Aceasta era o trăsătură inerentă a naturii umane: creşterea ego-ului, alimentată de invidia simţită faţă de ceilalţi. În ”Întroducere la cartea Panim Meirot uMasbirot (Faţa strălucitoare şi ospitalieră)”, Baal HaSulam scrie, ”Creatorul a inculcat în mase (oameni) trei înclinaţii, numite invidie, poftă trupească şi onoare. Datorită acestora, masele se dezvoltă nivel după nivel, pentru a rezulta o faţă de om întreg.”⁶³ Cu alte cuvinte, invidia nu este ceva rău în sine, totuşi noi trebuie să ne confruntăm cu ea, să o corectăm şi să-i dăm o direcţie constructivă.

62 – Pirkey de Rabbi Eliezer [Capitolele Rabbi Eliezer], Capitolul 24

63 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot [Fața strălucitoare și prietenoasă]” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 134.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

CAPITOLUL 2 – Doresc, prin urmare exist

CE ESTE LIBERTATEA DE A ALEGE

Baal HaSulam ne-a arătat că diferenţa dintre nivelul vorbitor al realităţii şi celelalte trei niveluri, atât în totalitatea naturii cât şi în interiorul nostru, constă în aceea că noi nu suntem limitaţi de timp şi de spaţiu, atunci când alegem ce să atragem mai aproape şi ce să respingem. Altfel spus, rasa umană este singura specie, din întreaga Natură, care are libertatea de a alege. În timp ce toate celelalte creaturi urmează involuntar legile Naturii, noi putem alege dacă le urmăm sau nu. Din păcate, aşa după cum este evident din crizele globale de azi, atunci când alegem să ne împotrivim legilor Naturii, fără să cunoaştem toate implicaţiile acţiunilor noastre, suferim consecinţele dure ale greşelilor comise.

Deoarece şi interiorul nostru constă din aceleaşi patru niveluri, aceeaşi regulă ni se aplică şi nouă, astfel că doar acele dorinţe şi calităţi din interiorul nostru, care aparţin nivelului vorbitor, sunt acelea în care avem de fapt libertatea de alegere.

Dorinţele de bază, naturale, din interiorul nostru – pentru reproducea şi perpetuarea speciei, pentru adăpost şi hrană – corespund primelor trei niveluri ale dorinţelor din Natură – mineral, vegetal şi animal. Cel de-al patrulea nivel, ”vorbitor”, se manifestă în noi, prin dorinţe pentru bogăţie peste nevoile curente, pentru putere, faimă, respect şi cunoaştere.

Diferenţa fundamentală dintre cele trei niveluri de jos şi cel superior, este aceea că primele trei niveluri există în fiecare creatură de pe pământ. Fiecare creatură se străduieşte să asigure existenţa speciei sale şi să-şi crească urmaşii în siguranţă, într-un adăpost potrivit. Pe când cel de-al patrulea nivel al dorinţelor, cel pe care îl vom defini, în mare, ca fiind alcătuit din ”dorinţele pentru bogăţie, onoare şi cunoaştere”, este exclusiv uman.

La fel ca şi în totalitatea naturii, cele trei niveluri inferioare funcţionează automat, aşa cum dictează Natura. Singura înzestrare în care există libertatea de a alege, este nivelul vorbitor al dorinţelor. Prin urmare, trebuie ca mai întâi să învăţăm să lucrăm cu natura noastră interioară, mai înainte de a încerca să ne satisfacem dorinţele de nivel mai înalt.

Pentru a fi capabili să lucrăm cu cel de-al patrulea nivel al dorinţelor noastre, trebuie să ştim ce anume afectează aceste dorinţe, precum şi scopul existenţei lor în interiorul nostru. În sfârşit, mai există încă un nivel al dorinţelor, în noi, care le ”întrece” pe toate celelalte patru şi care există doar în oameni.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când israelienii merg în străinătate pentru diverse destinații turistice în natură, în general au tendința să rămână împreună ca un grup de prieteni. Nu din întâmplare, în timpul catastrofei din Nepal, solidaritatea afișată de turiștii israelieni și medicii care au venit să ajute răniții a surprins pe localnici. Care sunt rădăcinile acestui fenomen?

Răspuns: Explicațiile psihologice clasice sunt că, poporul nostru a suferit mult cât timp a fost în exil, când solidaritatea a fost necesară pentru supraviețuire. Ca urmare, asistența reciprocă și atenția reciprocă au devenit parte a esenței noastre.

Dar, de fapt, este vorba despre o altă problemă. Rădăcina solidarității noastre este mult mai profundă, chiar în perioada în care am devenit doar o națiune, atunci când am ieșit din Babilonul antic. Avraam ne-a condus din țara Canaanului și a unit babilonienii care l-au urmat într-un singur grup numit Israel ((Yashar – El); Yashar înseamnă direct și El înseamnă Dumnezeu sau natura, deoarece sunt aceleași valori numerice (Gematria) ale literelor.

De fapt, descoperim unitatea lor prin principiul ”iubește aproapele ca pe tine însuți” care cuprinde întreaga natură și descoperă forța superioară care o conduce în perfectă armonie aici.

De fapt, cândva eram conectați și sudați interior, ca un singur om cu o singură inimă, și asta este imprimat și păstrat în ciuda spargerii, răcelii, urii reciproce în care am căzut mai târziu, care a distrus Templul, vasul nostru spiritual comun, solidaritatea pe care o simțim unul pentru celălalt.

În ciuda celor 2000 de ani de exil, aceste scântei sunt încă în noi, ecourile unei unități anterioare. Deci, să sperăm că vom fi în măsură să aprindem focul și să reunim aceste scântei din nou, astfel că puterea lor va fi suficientă pentru a ne aduce la iubirea frățească a poporului Israel în care suntem cu toții prieteni și suntem responsabili unul pentru celălalt.

Acesta este, de fapt, modul în care noi și apoi întreaga lume, vom deveni compatibili cu natura. Apoi, grație echivalenței de formă, natura va deveni prietenoasă cu noi. Ideea generală este de a realiza echilibrul și unitatea cu ea. Pentru a face asta, avem nevoie de scânteia trecutului prin care trebuie să ne unim și să devenim lumină pentru națiuni, adică să arătăm întregii lumi cum se realizează unitatea completă. Atunci, omul nu va domina natura, ci va trăi în armonie cu ea, menținând armonia generală a naturii.

Din programul ”Viață nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trăim într-o „bulă” a naturii, minerală, vegetală şi animală. Prin aceasta ne furnizăm cele necesare existenţei noastre. Iar acest mediu ne „transmite” exact acele condiţii necesare avansării noastre.

Astfel, ne sunt date o abunenţă de schimbări. Intr-adevăr, în general este necesar să înţelegem că procesul care a început cu Bing Bang continuă şi astăzi şi, pe durata întregului acest proces, puterea generală a dezvoltării ne-a mişcat către scopul ei, către echilibrul complet.

În timpul acestui proces, pe suprafaţa pământului s-a dezvoltat natura minerală, vegetală şi animală şi după aceea specia umană. La un anumit moment al istoriei, că a vrut sa nu a vrut, specia umană a trebuit să ia „frăiele” în mână, adică instrumentele de conducere, pentru a fi incluse în mod corect în dezvoltare.

Din acel moment, ne-am implicat în acest proces, însă nu cum am făcut înainte. Până se devenim conştienţi de situaţie, ne-am dezvoltat instictual, similar cu natura minerală, vegetală şi animală, printre care există, de asemenea, multe probleme, necazuri şi presiunea circumstanţelor, inclusiv dezastre.

Dar cu cât ne-am dezvoltat, cu atât am devenit mai legaţi de proces, participăm la el conştient şi cu înţelegere şi astfel avem mai multe probleme. Pentru moment, depindem de: acceptăm mesajul noi înşine, ne dezvoltăm împreună cu natura? Dacă da, ne va fi bine, iar dacă nu, ne va fi rău, funcţie de nivelul nostru de dezvoltare.

Adam a fost primul care a descoperit procesul general al evoluţiei prin care trebuie să trecem, nu numai la nivel material „animal”, dar şi la nivel uman. Începând cu Adam, care a trăit acum 5775 de ani, am trecut la o nouă fază. Suntem „înglobaţi” în natură; conform cu nivelul participării la acest proces, suntem gata să ne ridicăm şi să ajungem, împreună cu celelalte nivele, mineral, vegetal şi animal, la o dezvoltare uşoară, rapidă şi plăcută.

Dezvoltarea naturala este caracterizată în general de stadii foarte stricte. Ele sunt similare unei naşterii dificel, sunt conectate la stress, probleme şi pericole şi sunt acompaniate de fenomene naturale dramatice. De miliarde de ani Pământul s-a răcit, întărit şi din nou s-a încălzit, datorită presiunii magmei.

Erele geologice s-au succedat, natura pământului a fost schimbată, specii individuale au murit iar altele au apărut, încălzirea şi răcirea au alternat şi, în final, am ajuns la situaţia prezentă, care nu este cea finală. Continuăm să ne dezvoltăm şi, mai mult, mai rapid decât în erele anterioare.

În general, toate acestea depind de forţa generală a naturii, pe care înţelepciunea Cabala o explorează în adâncime. Conceptele „divinitate” şi „natură” sunt identice, pentru că acestea  vorbesc despre o putere care are un plan general precis, în care trebuie să ne integrăm, să îl înţelegem şi să îl realizăm gradual. Trebuie să fim incluşi în el conştient, descoperind o participare la acesta din ce în ce mai mare. Această integrarea este şi ea înregistrată în el.

Întorcându-ne la Adam, el a fost primul care a descoperit acest program şi a înţeles faptul că natura caută echilibru. Asta înseamnă că ne echilibrăm cu natura minerală, vegetală şi animală şi astfel construim echilibru între noi la nivel uman, astfel încât şi ultimul om de pe faţa Pământului va simţi că nu există nicio separare sau detaşare dintre noi şi tot ceea ce se găseşte în afara noastră; aceasta se numeşte dezvoltarea conştiinţei. Iar cu acest sistem unificat, eu sunt în armonie, în reciprocitate, în homeostază, într-un schimb reciproc de materiale, gânduri şi dorinţe.

În acest fel, trebuie ca în final să anulez toate detaşările şi golurile dintre ceea ce simt acum ca sine şi ce simt extern. Pielea mea nu mă mai separă de lume şi de mediu. Ating conştientizare şi înţelegerea faptului că totul aparţine unui singur sistem unificat; totul este esenţa sinelui.

Aşa arată nivelul uman. Corpurile noastre aparţin lumii animale, în timp ce esenţa noastră aparţine nivelului uman, care este mai înalt. Unicitatea lui constă în faptul că percepem şi vedem lumea ca un singur întreg.

În această singură şi unică lume, descoperim puterea unică a naturii, care conduce totul, iar noi ne identificăm şi ne contopim cu ea. Oricine care a încercat să realizeze natura ca un un echilibru al unei singure lumi, a descoperit şi obţinut acest proces exact până la starea lui finală, unde ne contopim cu forţa înconjurătoare a naturii.

Aşa arată ultima „staţie” pe drumul dezvoltării. Nu ştim ce se va întâmpla după asta. Cu adevărat, există şi alte etape care urmează…

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 21.10.2014

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Punctul 21: Dar, cum am spus, întreaga substanţă a creaţiei, atât substanţa obiectelor spirituale cât şi substanţa obiectelor corporale, nu este nici mai mult, nici mai puţin decât dorinţa de primire.

Studiind realitatea, vedem că toate elementele au tendinţa să atragă tot ceea ce este util şi să respingă ceea ce este nociv. Este dorinţa de primire care acţionează în acest mod la toate nivelurile, începând de la particulele elementare şi molecule. Totul se înclină spre cea mai comodă din toate stările posibile.

În lumea care ne înconjoară, observăm diverse forme ale dorinţei de primire ce urmăresc profitul în fiecare moment. Piatra care a fost aruncată în jos, apa care curge, vântul ce echilibrează presiunea, totul atinge astfel o stare de repaus.

Fiecare particulă din univers, fiecare ansamblu de particule, totul la nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii, la fel şi persoanele, totul în acest sistem integral şi fiecare din părţile sale, toate vor să ajungă în starea cea mai confortabilă.

Este scopul dorinţei de primire. Fiecare alege mereu cel mai mare bine sau cel mai mic dintre două rele. În acelaşi timp, în natură, la primele trei grade ce provin de la rădăcină, această lege se manifestă instinctiv şi al patrulea grad se caracterizează prin propriile sale iniţiative specifice.

În primele faze ale sale, se dezvoltă instinctiv într-un mod diferit, fără liberă alegere, ci prin sentimente. Fără alegere, dorinţa merge mereu înainte, se lansează într-o căutare, încurajează ştiinţa, educaţia, industria, comerţul, etc. Astăzi, intră în a patra fază, ceea ce face epoca noastră atât de specială.

Deci, vedem numai dorinţa de primire, în grosimea ei, în secţiunile de-a lungul axelor, de-a lungul istoriei sale. Nu există nimic decât dorinţa şi acţiunea sa. Totuşi, în general, nu ne punem întrebări cu privire la dorinţa de primire, nu mergem în principiile acţiunilor sale. Dorim numai să profităm. De ce o persoană ar trebui să investigheze cauzele, mecanismele şi consecinţele? Lucrul principal este plăcerea aşa cum este.

 Totuşi, când plăcerea dispare, când nu se mai poate realiza, când necazurile şi suferinţa sosesc, suntem obligaţi să începem să studiem: De ce ne simţim rău? Ce putem face? Cum putem profita? În disperare, mintea începe să acţioneze şi să caute soluţii. Este spus: Mai multă înţelepciune, mai multă suferinţă. Pe de altă parte, nu putem obţine cunoaştere fără aceste dureri.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În orice sistem, există diferenţe care sunt considerate normă; prin urmare, este puţin probabil că totul poate să fie ideal într-un sistem integral.

Răspuns: Atunci când începem să fim implicaţi în echilibrarea sistemului printr-o societate integrală, descoperim că natura intră într-un echilibru dinamic cu noi. Ea ne dă exerciţiile necesare dezvoltării noastre, nu în detrimentul nostru ci în avantajul nostru. Este precum părinţii care dau unui copil tot soiul de jocuri care-i prezintă un anumit scop: asamblarea unui puzzle, Lego şi aşa mai departe.

Ne devine clar că natura se joacă intenţionat cu noi pentru a ne dezvolta. De acolo, de la condiţiile periculoase, începem să vedem relaţia sa subtilă faţă de noi.

Întrebare: Care sunt problemele şi exerciţiile pe care natura ni le poate prezenta ?

Răspuns: Acestea pot fi de toate tipurile. Tot ceea ce se întâmplă astăzi sunt exerciţii. Par a fi prea severe pentru că nu suntem pregătiţi pentru ele, suntem atât de în urmă în dezvoltarea noastră integrală, încât nu putem rezolva exerciţiile cele mai simple. Suntem precum elevii care au rămas într-o clasă şi au ratat toate materiile; examinăm înregistrările pe care natura ni le prezintă sub formă de fotografii şi nu înţelegem nimic. O persoană într-un grup înţelege totul pentru că ea priveşte lumea integral și în mod corect, prin centrul grupului. Pentru ea este un joc.

Şi, acest joc are un carater prietenos, bun şi deloc periculos! În ceea ce părea ameninţător şi letal în trecut, descoperim acum iubire şi grija naturii pentru dezvoltarea noastră.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă am înţeles bine, suntem corectaţi văzând mai întâi ceva „în credinţa deasupra raţiunii”, apoi prin Lumina care reformează care o face parte din raţiunea noastră.

Răspuns: Atingerea stării reale de percepţie corectată este numită realizare „în raţiune”. Mai întâi, văd nivelul care este deasupra şi pe care nu pot să-l ating şi să-l împlinesc în interiorul meu, dar pot să ader la el printr-un mijloc numit „credinţă deasupra raţiunii”, să-l primesc deasupra raţiunii mele, a atributelor mele.

Eu mă aflu la un anumit nivel şi vreau să urc la starea următoare, la eul meu viitor, aşa cum mi-l imaginez eu, şi mă rog pentru asta şi cer asta. Dar în această stare viitoare, superioară, am nevoie să-mi imaginez grupul, învăţătorul, scopul, pe toată lumea la un nivel superior, iar pe mine aici jos.

Când ader la ei în felul acesta, tânjesc în totalitate să fiu acolo ca un copil care visează să fie adult. Deci, pornind de la nivelul superior, prima iluminare, numită Lumina reformatoare, ajunge la mine. Este ceea ce se întâmplă pentru că sunt întotdeuna două Reshimot (gene spirituale) în noi: Reshimo de Hitlabshut (de la Lumina viitoare) şi Reshimo de Aviut (grosime) (pornind de la dorinţa actuală). Determinarea Luminii este mereu la un nivel superior, de exemplu, patru/trei.

Reshimo de Aviut este numit „raţiune” şi Reshimo de Hitlabshut este numit „deasupra raţiunii”. Astfel sunt organizate treptele scării. Noi ne aflăm în sistem şi legile lui operează atunci când studiem înţelepciunea Cabalei. Aşteptând, nu putem să simţim influenţa lor asupra noastră, dar trăim în el. Din momentul în care o persoană începe să studieze, ea operează deja în sistemul superior şi are nevoie să simtă sensul din spatele fiecărui cuvânt.

Urcarea pe scară este ridicare „deasupra raţiunii” şi intrare „în raţiune”, apoi din nou ridicare deasupra raţiunii, etc. Avem nevoie de două lucruri ca să avansăm astfel şi să nu ne împotmolim pe drum: anularea de sine şi devotamentul faţă de superior. Nu există nimic în afară de asta. Acestea sunt principalele două semne de orientare; eu pot să urc numai dacă vreau să mă anulez şi să ridic partea superioară.

Dar nu există nicio frânghie care să mă lege de partea superioară. Creez această conexiune eu însumi anulându-mă şi aderând la El. Am impresia că superiorul acţionează într-un fel total iraţional şi că Îi reproşez multe păcate. Diferite stări ne sunt înfăţişate de sus, deoarece suntem atât de opuşi spiritualităţii şi nu putem să vedem adevărul, dar trebuie să-mi anulez părerea şi să ader la superior necondiţionat.

Este foarte dificil şi putem să ne bazăm doar pe întâmplare sau noroc aici, şi nu pe raţiune. În momentul în care hotărâţi că trebuie să vă urmaţi raţiunea, rămâneţi la nivelul vostru şi nu vă mai mişcaţi. Aţi rupt deja conexiunea, aţi scăpat frânghia care vă trăgea în sus, aţi pierdut sensul şi capacitatea de a avansa. Raţiunea voastră vă aruncă imediat în afară, la nivelul corporal, şi nu mai sunteţi o fiinţă umană în plină dezvoltare, căci aţi căzut din sistem.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 03.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Baal HaSulam a scris că întreaga lume trebuie să intre în graniţele garanţiei mutuale. Ce înseamnă?

Răspuns: Desigur, chiar acum întreaga lume introduce condiţiile garanţiei mutuale. Spus altfel, în vremurile noastre, s-au adunat toate condiţiile necesare pentru ca garanţia reciprocă să fie acceptată în întreaga lume.

Desigur, acesta este un proces treptat. Până acum, noi ne-am dezvoltat în interiorul egoismului nostru care a cresut din ce în ce mai puternic iar noi am acţionat numai folosind mediul pentru beneficiul propriu. Noi am „modificat” constant mediul extern, iar în acelaşi timp, egoismul a crescut şi mai mult.

Iar acum, se întâmplă un lucru foarte curios: mediul pe care noi am vrut permanent să-l schimbăm pentru a ni se potrivi, devine un sistem sănătos, rigid, fix, interconectat. Nu-l mai putem schimba. Din contră, acesta îşi lasă temperamentul să răzbată şi face presiune asupra noastră fiind pregătit să obţină schimbările din noi prin dezastre şi alte necazuri.

Mediul extern nu conţine numai factori naturali, ecologici, ci şi societatea umană, interconexiunea dintre noi pe diferite arii şi aspecte: în economie, educaţie, viaţa de familie, sănătate etc. Fiecare din noi trăieşte în acest mediu.

Înainte, eu l-am schimbat cum am vrut, în modul în care mie mi-a fost cel mai comod. Spus altfel, am schimbat prin natură şi am schimbat natura. Dar acum, natura îmi apare ca un sistem integral şi eu trebuie să mă schimb pe mine însumi. Înainte, eu am schimbat acest sistem natural, dar acum, el mă presează pe mine şi mă schimbă. Devine din ce în ce mai integral, mai înghesuit, mai puternic, mai sudat, şi pentru asta, mă strânge în încleştarea lui, forţându-mă să intru în standardul său fie că vreau sau nu.

De fapt, eu sunt în interiorul lui, şi când ajungem lipiţi unul de altul eu nu mai am scăpare în afară şi mă sufoc. Trebuie să mă schimb.

Eu percep comunicare dintre mine şi natură sub formă de criză, suferinţă şi probleme mari. Aceasta este calea dacă vom merge pe programul prestabilit. Însă, în natura globalitatea şi integralitatea naturii eu pot vedea în faţa mea ceva bun şi de dorit şi voi fi fericit să iau forma acestui mediu şi să „mă îmbrac” cu el, devenind similar cu natura.

În orice caz, este necesar să observ legea echivalenţei de formă dintre mine şi mediu, dintre noi şi natură. Pentru a deveni asemănători cu forma pe care mi-o demonstrează azi natura, trebuie să fiu conectat sănătos cu întreaga umanitate şi umanitatea – cu nivelele mineral, vegetal şi animal. Aceasta este semnificaţia existenţei în interiorul unei singure naturi.

Mai întâi trebuie să am grijă de societatea umană, incluzând atitudinea ei faţă de ecologie. Pentru asta este necesar ca să se schimbe omul astfel ca lumea, ţările şi cercurile ecologice să se unească unule cu altule, astfel încât educaţia să devină uită şi egalitatea se va stabili în întreaga lume.

Nu este egalitate de religii sau credinţă, cultură sau obiceiuri. Ele pot rămâne aşa cum sunt. Dar peste ele, trebuie să fie o egalitate comună, în care fiecare să fie unit. Şi chiar dacă diferenţele persistă în interior, ele nu se vor interfera cu ceea ce este important. Este scris: „Iubirea va acoperi toate păcatele.”

În plus, trebuie să avem grijă de regnele mineral, vegetal şi animal, şi astfel nu vom distruge pământul care ne este destinat tuturor, iar resursele sale importante nu vor seca.

Trebuie să ne gândim la viitor, dar astăzi, noi nu facem asta. Scoatem petrolul din pământ care este baza la 90% din producţia noastră de plastic, sau energie, sau alte tipuri de producţie. Dacă ardem petrolul pentru nevoi greşite, atunci furăm de la nepoţii noştri. Nimic nu le va mai fi lăsat lor. De aceea, trebuie deja să ne gândim ce avem de făcut.

Astfel, unificarea nu trebuie limitată la momentul actual, o dorinţă de scurtă durată pentru a ameliora situaţia şi a depăşi problemele. Unificarea trebuie să implice o viziune în viitor, un program pentru viitor, un inventar la ceea ce lăsăm copiilor noştri.

Am depăşit deja „vârful petrolului” şi am trecut la faza exploatării rezervelor rămase. Deci ce vom lăsa descendenţilor noştri ca moştenire? De altfel, petrolul nu este necesar numai la ars ci şi ca material de bază pentru producţia de diverse obiecte. Iar pe de altă parte, nu avem nicio sursă comparabilă de energie.

Unificarea dintre noi va duce la unificarea cu natura şi atunci noi vom înţelege cum să folosim resursele naturale in mod judicios, cum să facem tranziţia la egalitate, la o balanţă economică normală cu distribuţie corectă.

Altfel se va instaura asa un colaps că nu vom mai fi în stare să ieşim din el. Dacă vom goli rezervele de resurse naturale, vom fi lăsaţi pur şi simplu fără nimic şi practic nu vom mai avea cu ce supravieţui. Nu vom avea o rudă bogată care să ne poată ajuta într-o situaţie de urgenţă. Nu vom supravieţui acestei crize prin metodele anterioare fiindcă aceasta nu are soluţii alternative.

Aici nu este vorba numai despre petrol, ci şi despre multe alte resurse ale pământului. Noi credem că abundenţa lor este fără de sfârşit, dar nu este aşa. Prin multele noastre etape de consum nesăbuit am descoperit fundul de la „fundul sacului”. A venit timpul să trecem la nivel mondial la o nouă abordare.

Din partea 5 a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/18/2011 „Arvut”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Conform naturii noastre, caracterului actiunilor noastre, noi suntem primitori. Asadar, cu cat primesti mai mult de dragul daruirii, cu atat mai sus esti ca si daruitor. Actiunea, in sine, nu se schimba, doar intentia e alta. Asta este ceea ce te transforma intr-un daruitor, in loc de primitor.

Creatorul simte asta? Se poate spune ca nimic nu se schimba pentru Daruitor, ci numai pentru fiinta umana. Nu exista nimic ce ar putea fi adaugat la perfectiune. Toate raspunsurile si amprentele Lui sunt, de fapt, manifestate in tine, in imaginea pe care ti-ai format-o despre Creator.

Multumita acestui fapt, poti ajunge la echivalenta de forma cu El: tie ti se pare ca schimbarile se petrec in El, pentru ca ii oferi mai multa, sau mai putina placere. Suferi, sau te bucuri din cauza Lui, in functie de cat de mult sufera, sau se bucura El, datorita tie, etc.

Toate aceste relatii se desfasoara in creatura doar ca s-o inalte la gradul Creatorului, adica de a-i adauga acesteia perfectiune din proprietatea daruirii. Deducem ca, Creatorul, se joaca cu creatura doar ca s-o educe.

Tot astfel, noi le aratam copiilor diverse fete: radem cu ei, devenim seriosi si aratam suparare. Totul este de dragul educatiei, ca sa-i aratam copilului cat mai multe nuante posibile si, in acest fel, sa-l educam cum sa munceasca in mod corect cu el insusi si cu mediul. Si, de fapt, nu ne motiveaza nimic altceva, decat iubirea.

In „Prefata la Cartea Zohar”, alin. 33, Baal HaSulam scrie despre asta:”Adevarul este ca aici exista o vointa Divina, incat aceste asemanari, care actioneaza numai in sufletele primitorilor, vor apare sufletelor ca si cum El Insusi ia parte la ele, ca sa sporeasca foarte mult realizarea sufletelor.

Este ca un tata care se straduieste sa-i arate copilasului sau dragalas o fata trista si o fata multumita, desi nu exista nici tristete, nici multumire in sinea lui. El face asta numai ca sa-l impresioneze pe scumpul sau copil si sa-i largeasca intelegerea, asa ca se joaca cu el.”  

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 26.06.2011, „Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→