A venit timpul sa ne reintoarcem la un sistem natural, la o coeziune totala pe care Natura, gradul de Bina, ne-o cere. Trebuie sa ne aducem pe noi insine la o echivalenta, homeostaza si similitudine de proprietati si de la o rupere totala sa urcam la nivelul unde vom fi complet conectati ca parti sanatoase ale unui singur trup.

Toate fortele care ne afecteaza o fac cu un singur scop: sa ne impinga spre o forma naturala de iubire si reciprocitate. Deci, daca egoismul nostru a crescut, in timp ce noi inca nu am gasit interactiunea corecta dintre noi, atunci discrepanta dintre stari, diferenta dintre cererea de unificare si separarea in fapt se transforma in suferinta.

De aceea viata devine mai grea . Sistemele suplimentare desemnate sa usureze situatiile neplacute, sau sa ne sperie, nu ne mai pot ajuta deoarece am intrat in stagiul final al evolutiei si trebuie sa ne asamblam pe noi insine intr-un sistem integral si global.

Astazi, umanitatea descopera ca suntem cu totii conectati cu legaturi indestructibile si de aceea trebuie doar sa realizezi legea naturii in interiorul tau, legea interactiunii corecte a tuturor partilor creatiei.

Din a treia parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 „Explicatia articolului Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Incendiile au izbucnit in Moscova; oamenii merg cu masti de respirat si parasesc orasul. Sunt inundatii in India si alunecari de teren  in China, din cauza ploilor abundente. Este posibil sa rezolvam situatia?

Raspuns: Natura ne inchide din toate partile pentru a ne arata un simplu fapt: Suntem in ea, suntem foarte mici si existam intr-un mic spatiu unde depindem unii de altii in aceasta invaluire a tot – natura inteleapta (Creatorul) care ne inconjoara.

Suntem obligati sa gasim singurul motiv pentru toate necazurile si sa intelegem singurul lucru pe care il avem de facut pentru a preveni catastrofele globale. Este deja clar ca varsarea de titei din America, eruptia vulcanului din Islanda, incendiile din Rusia si tsunami  si inundatiile din Asia si Europa nu pot fi numite probleme locale. Ele sunt influente globale ale naturii asupra noastra. Mai mult, ele vor continua, fara niciun dubiu; nimeni nu va putea sa ramana neatins si sa se simta in siguranta.

Cand criza financiara a lovit America, oamenii din Rusia erau fericiti, gandind ca aceasta poate afecta doar America si nu li se poate intampla si lor. Dar vederii lor inguste le-a fost relevata aceasta criza, cateva zile mai tarziu, in propriile conturi bancare! Cineva poate gandi, Ce imi pasa daca erupe un vulcan in India? Toti vulcanii pot erupe, din punctul meu de vedere. Totusi, asta influenteaza pe toata lumea, ca si incendiile si inundatiile. Si iarna este inaintea noastra…

In final, la toate acestea, trebuie sa intelegem ca planeta noastra este rotunda si ca trebuie sa ne unim impreuna si sa ne gandim la supravietuirea noastra impreuna. Creatorul sau Natura (care este acelasi lucru) are o minte, sentimente, directie si scop. Ne va forta sa devenim copii buni. Haideti sa speram ca vom intelege asta repede si ca vom deveni mai destepti.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Suferinta - Niciun comentariu→

Natura este impartita pe mai multe niveluri: mineral, vegetal (planta), animal, si vorbitor. In acelasi fel omul este compus din ele asemeni fiecaruia dintre noi. Aceste patru niveluri reprezinta cele patru stadii de dezvoltare a dorintei noastre de a primi pentru propriul beneficiu.

Suntem condusi in aceste stadii prin invidie, lacomie, si ambitie: de la dorinta de bogatie la dorinta de putere, si de la dorinta de putere la dorinta de cunoastere. Astfel evoluam de la un nivel la altul. Cu cat mai mare este ascensiunea unei persoane, cu atat mai multe oportunitati ii ofera natura pentru a gresi si a devia de la adevar. De fapt, cu cat este mai avansata o persoana, cu atat mai mult dezvolta diverse calitati care o fac mai vulnerabila si deschisa la diferite influente.

Cei sarmani sunt mai mult preocupti de bunastarea lor si de bogatie. Eroii care se lupta pentru putere sunt dependenti de parerea altora, in timp ce oamenii intelepti care ravnesc dupa cunoastere sunt plini de dubii si tot timpul cauta cate ceva, ca si cum nu ar fi niciodata multumiti.

Cu cat este mai evoluata o persoana, cu atat este mai mare sansa de a fi pusa in fata provocarii de a fi atras de o idee straina si a fi deturnat de la traseul direct, scurt, catre scop – adeziunea cu Creatorul. In Introducere la Cartea Panim Meirot uMashbirot, Baal HaSulam scrie ca dorinta sanatoasa a persoanelor avansate se sparge si ei incep sa urmareasca bogatia, puterea, si faima, uitand astfel ca acestea reprezinta sfarsitul persoanei. In acest punct, doar norocul si protectia de Sus pot ajuta.

Stim ca au existat persoane care au avut o dorinta adevarata (spiritual), dar chiar si ei au sfarsit sub greutatea preocuparilor pamantesti. Prin urmare, trebuie sa va examinati in amanunt dorintele voastre: Sunteti absolut siguri ca scopul este important pentru voi, atat de important incat restul lumii nu exista?

Creatorul asista persoana pe aceasta cale, doar daca aceasta traieste in constanta teama de a nu devia de la calea potrivita. Aceasta frica spiritual ii aduce asistenta de Sus. In aceasta stare, o persoana intelege ca sufletul sau este in mana Creatorului.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 29.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMashbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam Introducerea la Cartea, Panim Meirot uMasbirot, paragraful 20: Din cauza pacatului cu Pomul Vietii, fortelor impure le-a fost dat controlul asupra omului. De aceea ordinea universului este foarte confuza. Pacatosii nasc raul, scazand abundenta Luminii pentru oameni. Asta duce, in mod natural la distrugere si suferinta. Dar daca ei cresc abundenta, atunci separarea de primitori creste si mai mult, asa cum spun inteleptii, Daca o persoana are o suta de monede, el vrea doua sute si daca are doua sute atunci vrea patru sute.

Natura omului este de a vana intotdeauna placeri, dar facand asta el doar isi creste dorinta de a primi. Toata viata este doar o urmarire fara de sfarsit a placerii pe care nu o poti dobandi. Si cantitatea mica de implinire pe care o primim ne este data numai pentru a continua urmarirea si a creste dorintele.

Ni se pare ca alergam dupa placere, dar noi alergam dupa placeri chiar mai mari! De abia atingem obiectul dorintei, si in urmatorul moment simtim ca ne trebuie de doua ori mai mult. Cand experimentam placerea pentru un moment, ne crestem dorinta de doua ori si astfel placerea insasi se transforma in dorinta. Aceasta continua din nou si din nou pana cand devenim deziluzionati.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19,.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este joaca cea mai buna cale pentru a ne dezvolta?

Raspuns: Da, jocul este cea mai buna cale spre dezvoltare. Este baza progresului in natura. Noi ne gandim la joc ca la ceva simplu si usor. Dar, un joc, este de fapt cel mai serios lucru din lume.

Cand nu ne mai jucam, incetam sa ne mai dezvoltam. Evoluam doar prin joaca. Cand ne jucam, noi nu realizam ce facem si ca rezultat noi ne dezvoltam sentimentele si abilitatile. Mai tarziu, cand incetam sa ne mai jucam si incepem sa invatam, de fapt, implinim posibilitatile pe care le-am dezvoltat cu ajutorul jocurilor.

Asta este ceea ce transforma un joc bun in temelia unei fiiinte umane. Dezvoltarea lui treptata de la un nivel la altul, in concordanta cu legea negarii negatiei, si cu ascensiunea de la un nivel inferior, la unul al Celui Superior, este posibila doar prin joc.

Cand se joaca, persoana nu realizeaza cum va arata urmatorul lui pas, deoarece nu este inca acolo, dar ea se straduieste catre el, il modeleaza, si il incearca in diferite moduri. Acest element este numit un joc. Este vorba despre incertitudine, imprevizibiltate, presupuneri intuitive, pentru a-ti da seama cum, si actionand ca un copil. Asta inseamna crestere.

Cand incetam sa ne intrebam de ce, si incepem sa studiem ceea ce este deja deschis, pregatit, si prelucrat pentru noi, aceasta unica stare de spirit (intrebarea de ce) dispare, si noi incetam sa progresam. Noi ne umplem, pur si simplu, celulele creierului cu informatii care ne opresc dezvoltarea. Ne transormam in tocilari. Daca urmaresc ridicarea la o noua dimensiune si urcarea la nivelul urmator, in mod firesc, singura cale de a urca aceasta scara este prin jucarea unui joc.

Oamenii sunt constienti de acest lucru. Iata un exemplu: in timpul examenelor mele de doctorat, unul dintre examinatori m-a rugat sa descriu elementele jocului in dezvoltarea naturii si a fiintelor umane. De asemenea mi-au cerut sa raspund la aceasta intrebare din perspectiva Kabalei. Asa ca a trebuit sa le prezint intregul sistem. (Ei l-au acceptat, dar mi-au dat un B. Am luat un B, la preocuparea mea majora – Kabbalah!). De ce am spus asta, aici? Este doar o ilustrare a felului obisnuit in care este acceptata joaca si jocurile, astazi.

Filed under: Evolutie - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca Lumina care Reformeaza poate fi atrasa doar din lectie. Atunci ce rost au cantecele, dansurile si imbratisarile de la adunarile prietenilor, la apropiatul Mega-Congres?

Raspunsul meu: Toate sistemele naturii vin de la cele patru faze ale expansiunii Luminii Directe. Si ce se intampla acolo, este combinatia a doar doua forte: primire si daruire sau, respectiv, Lumina Hasadim si Lumina Hochma.

Ele lucreaza ca un piston: o parte este umpluta in timp ce cealalta este goala, si asa mai departe, una dupa alta. Aceste secvente de umplere si golire au loc in fazele Alef (1), Bet (2), Gimel (3) si Dalet (4). Toate sistemele din lumea noastra opereaza conform cu acest principiu, de asemenea, similar cu pulsatia inimii. Nu exista nicio miscare fara alternarea umplerii si golirii.

Acelasi lucru se intampla si in progresul nostru spiritual: intr-o perioada studiem si, in alta perioada ne unim, dansam si cantam. Cele doua perioade trebuie sa alterneze.

Lumea noastra este construita in asa fel incat o persoana trebuie sa munceasca, sa manance si sa creasca copii. In esenta, ce facem in toate aceste actiuni? Comunicam cu noi insine si cu Creatorul, fara se realizam ca, de fapt transferam aceste doua forte, primire si daruire, de la o calitate la alta. Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut, Lumina Hochma si Lumina Hasadim, una devina plina in timp ce cealalta se goleste (vezi Partea a cincea din Talmud Eser Sfirot, Mati Ve Lo Mati – intrarea si iesirea Luminii din suflet).

De aceea, este un timp pentru unificare si un timp pentru studiu. Asta este ceea ce Cabala face. De aceea tinem o adunare a prietenilor o data pe saptamana, o unitate regionala o data pe luna si un Congres mondial o data la sase luni.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 11.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suntem sub completa autoritate a naturii. Suntem controlati in toate actiunile noastre, cat si toate corpurile ca si toate sufletele. Totusi, Cabalistii spun ca avem liber arbitru. Nu ar fi avut niciun rost sa fie creata aceasta intreaga creatie, daca Forta Superioara ar fi determinat in mod ambiguu tot ce ni s-a intamplat pana acum.

Totusi, liberul arbitru exista numai deasupra vietii noastre prezente, numai acolo, intr-o dimensiune inalta, unde dorim sa ne ridicam deasupra naturii noastre egoiste, in calitatea daruirii. Numai la o asemenea urcare, de la un grad la un altul, vom fi in stare sa alegem daca sa urcam primind lovituri de la natura. Daca nu ne folosim liberul arbitru, nu ne exercitam propriile noastre eforturi, nu ne straduim sa ne dezvoltam de unii singuri in aceeasi directie, sau sa vedem un scop dorit in asta, natura ne va impinge la asta. Dar daca vom cauta fortele care sa ne ajute sa facem aceasta ascensiune, acolo vom gasi liberul arbitru.

Cabalistii explica, ca liberul arbitru exista numai in construirea unui mediu inconjurator corect. Mai mult, eu nu doar aleg mediul inconjurator; avansez sub influenta lui. Pot alege mediul meu si prin asta sa grabesc avansarea mea si la fel sa schimb natura ascensiunii mele.

In loc sa ma zbat in si din lovituri ale soartei, ca un animal batut, ma pot ridica printr-o cale minunata, conform cu dorintele mele, plin de sentimente, intelegere si prin propria putere, asa cum se potriveste unei fiinte umane. Pot face asta daca examinez scopul, imi doresc sa ma apropii de el si inteleg ca, pentru a grabi dezvoltarea mea trebuie sa atrag mai multa Lumina decat primesc pe cale naturala. Acest mijloc imi este dat mie; se numeste Torah, Lumin Superioara; ea ma trage afara si ma intoarce la sursa.

Este scris in ceea ce priveste aceasta munca, ca daca o parasim fie si pentru o zi, daca nu realizam liberul nostru arbitru, atunci ne oprim dezvoltarea pentru doua zile si nu ni se da voie sa avansam independent. Incepem sa fim influentati de fortele Superioare naturale.

De fapt, nu este suficient doar sa pierdem, in masura in care nu depunem efort, nu invatam prea multe din asta. Pentru a ne invata sa stam pe aceasta cale minunata, primim o pedeapsa pentru ratacire care este mai mare decat ceea ce am facut, astfel incat data viitoare, cand, un si mai mare obstacol va aparea in calea noastra, vom fi avertizati sa nu ne impiedicam in el. Legea spirituala spune, Daca Ma parasesti pentru o zi, Eu te voi parasi pentru doua.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 9.07.10, Shamati, Art. 108

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Povestea creatiei lui Adam prezinta crearea lui si subsecventele diviziunii si multiplicarii. Biologii sustin ca existenta durabila a biosferei este posibila doar daca ciclurile bio-geochimice sunt inchise. In caz contrar, creaturile vii vor consuma rapid toate resursele si vor fi intoxicate de produsele secundare ale activitatii lor vitale.

Totusi, pentru ca ciclurile sa se inchida, este nevoie de o comunitate de microorganisme din diferite specii care impart functiile bio-geochimice intre ele. Unele microorganisme folosesc resurse din mediul inconjurator si il alimenteaza cu produse ale activitatii lor vitale, in timp ce altele utilizeaza aceste produse si le returneaza ca deseuri, drept resursa originala a mediului. Nici un microorganism nu poate inchide in sine ciclul, precum un perpetum mobile.

Este si mai evident in stadiul pre-chimic de viata. Nu exista nici o singura molecula organica, care sa se multiplice pe sine continuu si sa mentina homeostazia mediului. Doar organismele complexe care constau dintr-un numar mare de molecule diferite, care au stabilit o cooperare benefica reciproca, sau simbioza, sunt capabile sa atinga asta.

Deci, este evident faptul ca prima specie care a trait nu a fost un singur microorganism ci o comunitate polimorfa caracterizata prin schimb activ de material genetic. Diversitatea, simbioza, impartirea sarcinilor, si schimbul de informatie – mai degraba decat calitatile care au evoluat dintr-o simpla molecula organica – sunt calitatile primare ale vietii pe Pamant. Astazi devine clar ca, o comunitate, mai degraba decat o singura specie microbiana a stat la inceputul dezvoltarii vietii pe Pamant.

Filed under: Criza, globalizare, Evolutie - Niciun comentariu→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Exista un scop in fata noastra. Ni se poate parea atragator sau nu. Perspectiva noastra este oarecum asemanatoare cu a unui copil care doreste ceea ce este placut in ochii sai (dulciuri) si nu neaparat ceea ce este bun pentru el (spanac). In ciuda reticentei noastre, noi trebuie sa ne asumam forma corecta de comportament, pentru a putea urca catre noua dorinta de a darui, in loc sa ramanem la actuala noastra dorinta, doar cea de a primi.

Aceasta inseamna ca trebuie sa acceptam, dincolo de vointa si de natura noastra, ca scopul si Guvernarea Superioara este buna si necesara pentru ca apartine unui nivel diferit, nivelul daruirii. Si Kabalistii ne spun care este cea mai buna cale de a merge catre acest scop, nivelul daruirii.

Calea este simpla, ne spun ei: Trebuie sa acceptam faptele care ni se par neplacute. Am vrea ca lumea sa se indoaie ca sa ni se potriveasca, in timp ce noi ne dorim sa ramanem neschimbati. Cu toate acestea , Kabalistii ne sfatuiesc sa acceptam lumea asa cum este, (este buna si perfecta; doar ca nu o vedem ca atare) si sa ne anulam pe noi insine.

Astfel, fiinta care merge folosind credinta deasupra ratiunii, adica deasupra inimii si intelegerii sale egoiste, si doreste sa vada lumea in Lumina daruirii, asa cum este ea descrisa in Kabbalah. Daca incercam sa vedem lumea, grupul si pe noi insine corectati, vom incepe sa cerem Lumina care Reformeaza. De aceea trebuie sa ne examinam pe noi insine si lumea, in fiecare moment, sa criticam si sa urcam deasupra acestui criticism!

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→