Întrebare: Care este diferență între abordarea laică și cea religioasă a vieții? De exemplu, eu mă consider un profan, dar întotdeauna am un conflict interior, și îmi este greu să înțeleg unde în mine se termină profanul, și unde începe omul religios. Aceeași diviziune există în întreagă societate israeliană.

Conform ultimelor alegeri: 50% din populație este complet laică, 17% păstrează tradițiile, dar nu se consideră religioși, 13% păstrează tradițiile și se consideră religioși, 12% sunt religioși și 8% sunt religioși ortodocși.

Răspuns: Profanii cred că lumea este guvernată de legile naturii, și că nu există nimic altceva în afară a ceea ce vedem și descoperim prin știință. Abordarea laică a vieții înseamnă că lumea trebuie luată așa cum este, conform sentimentelor omului, fără să ne bazăm pe forțe superioare, destin, viață după moarte. Fiecare fenomen nerezolvat, este doar o invenție a imaginației și fanteziei noastre.

Abordarea laică este adevărată abordare. Înăuntrul ei sunt multe variații care definesc relația omului cu el însuși și cu societatea, dar nu sunt la un așa de diferit nivel, precum abordarea religioasă și cea laică.

Abordarea religioasă este bazată pe credința într-o forță superioară care a creat lumea, și care ne-a dat condițiile pe care le avem. Dacă îndeplinim toate dorințele forței superioare, merităm premiul, dacă nu, vom fi pedepsiți.

Există diferite tipuri de relații cu forță superioară, de atitudini la premiu și pedeapsă, la participarea unei persoane și la libertatea ei de a alege. Dar, ideea este că oamenii religioși țin cont de existența forței superioare, de un plan special, un program, scopul creației. Astfel, centrul creației nu mai este ființă umană, ci forță superioară, Creatorul.

Pentru că oamenii cred că acest Creator aranjează și organizează totul, ca răspuns la comportamentul omului, ei trebuie să își lege viețile tot timpul de forță superioară. Adică, ei cred că o persoană depinde nu de legile oarbe a naturii, ci de o voință superioară. De aceea, este necesar să se roage forței superioare, să ceară, să se rușineze, să se pocăiască pentru acțiunile din trecut.

Multe religii diferite și credințe au existat cândva și au dispărut, sau încă mai există astăzi. Religia are o mare influență în lume și societate. În ultimii 2000 de ani , omenirea a evoluat sub influența religiei, la început, după distrugerea celui de al doilea templu, s-a ridicat iudaismul, și apoi, din el au derivat creștinismul și islamul.

Toate aceste religii se luptă între ele, și există relații complexe între ele. Fiecare religie are multe mișcări: catolică, protestantă, ortodox creștină, shiita și sunni în islam, și multe ramuri în iudaism.

Fiecare sinagogă din Israel este cumva diferită de restul. Fără să menționam conflictul dintre laici și religioși, care nu sunt capabili să își organizeze viață lor, fără să deranjeze unii pe alții, dar vor să își impună punctul lor de vedere celorlalți.

Nu vreau să judec cine are dreptate și cine greșește. Dar, un astfel de conflict există doar în Israel. De exemplu, în SUA sau în Europa, nu există niciun conflict între oamenii laici și cei religioși. Dacă ești evreu, nimănui nu îi păsa dacă mergi la sinagogă sâmbătă sau doar de sărbătorile mari.

Evreii din străinătate simt că aparțin unei singure țări. În Israel, este un conflict, pentru că religia nu este separată de stat, și este implicată în luptă pentru putere. Astfel, apare în aria de interes comun, unde dorințele noastre se ciocnesc. Cu timpul, acest conflict se adâncește, pentru că fiecare crede că partea opusă vrea prindă o bucată din ea.

Această confruntare din societate, se aprofundează, ducând la ură și divizare, care nu au existat niciodată între oamenii din Israel. Și nu cred că asta este rezultatul unei diferite abordări a lumii. Este doar o luptă pentru putere în viața noastră – dorințele unora de a controla pe alții și statul, încât să le servească intereselor lor, fie că aparțin de comunitatea laică sau de cea religioasă.

Luptă este pentru stat, pentru putere, pentru bugetul statului, și că să îl folosească în beneficiul lor.

Din „O viata noua”, KabTV, 21/05/15

Filed under: Diseminare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ierusalim este un oraş cu trei religii. În Islam, Ierusalim este considerat un oraş sfânt pentru că, conform legendei, Profetul Mahomed a fost transportat în mod miraculos de la Mecca la lerusalim şi de acolo a urcat la cer. De ce toate religiile se îndreaptă spre Ierusalim?
Răspuns: Toate religiile vorbesc despre forţa superioară. Diferenţa este că fiecare recunoaşte proprii reprezentanţi ai forţei superioare: Mahomed, Moise şi Iisus. Religiile nu se contrazic în ceea ce priveşte forţa superioară, toate sunt de acord cu existenţa unui singur Dumnezeu.

Toate dezacordurile apar în ceea ce priveşte reprezentanţii acestei forţe şi cerinţele care le sunt date oamenilor, prin mesagerii lor.

Întrebare: Cum a putut religia să supravieţuiască atâta timp, milenii?

Răspuns: Religia există pentru că omul nu are o altă cale de a contacta forţa superioară decât prin acei profeţi, toţi cei care sunt consideraţi sfinţi în religie.

Omul se agaţă de religie, înţelegând că totul din această lume este tranzitoriu: astăzi există iar mâine nu. Numai conexiune cu Forţa Superioară – eternă şi perfectă –  nu dispare. Fiecare religie ne învaţă cum să ne comportăm pentru a veni în contact cu ea, printr-un reprezentat al Forţei Superioare.

Înţelepciunea Cabala nu se ocupă cu religii şi credinţe, care, în plus la cele trei, există într-un număr foarte mare.

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa religiei şi scopul ei” că adevărata religie este Cabala care îl revelează pe Creatorul fiinţei umane. Iar religiile care există astăzi sunt doar pentru a sprijini omul în timpul cât se dezvoltă până creşte şi poate să înţeleagă o metodologie comprehensivă, adică Cabala.

Cabala nu aparţine nici unei religii: nici iudaismului nici creştinismului sau islamului. În ea se atinge un punct unde „casa mea va fi o casă de rugăciuni pentru toţi oamenii”, iar toate naţiunile lumii vor ajunge la Creator.

De aceea, toată lumea trebuie să folosească aceeaşi tehnică pentru descoperirea Creatorului către fiinţele create, nu legate de o singură naţiune. Avram este părintele celor trei religii.

Dar de fapt, baza învăţăturii lui Avram este înţelepciunea Cabala. Avram a scris Cartea Creaţiei, în care ne spune cum să descoperim forţa superioară, care ne este ascunsă.

Grupul de discopoli al lui Avram, care mai târziu a crescut şi s-a transformat în poporul Isarel, a descoperit forţa superioară. Poporul lui Israel a trăit în conexiune cu forţa superioară, până la distrugerea primului Templu. Este scris că „Ei au verificat de la Dan la Beer Şeba.. şi nu au găsit niciun băieţel sau fetiţă, bărbat sau femeie, care nu erau experţi în legile impurităţi şi purităţii.”

Dorinţele erau aşa de corectate încât chiar şi un copil putea simţi forţa superioară. Aceasta a fost o perioadă de timp în istoria naţiunii Israel, până când a căzut de la acest nivel înalt şi a ajuns în întuneric şi ascundere faţă de Creator. Apoi au apărut toate religiile.

Dar acum trăim în timpul în care toate religiile îşi expun gradual goliciunea. Se trezesc pentru ultima dată înainte de a dispărea complet. Suntem pe cale să devenim martori la războaie majore în fiecare religie şi între ele.

Asta a fost spus de către profeţi, descriind aşa numita eră a lui Mesia, în care ne aflăm astăzi. Ne aflăm în faţa unor clipe dificile, până când oamenii vor deveni complet dezamăgiţi de toate religiile şi vor realiza care este singura metodă corectă actuală. Cabala nu vorbeşte doar de profeţi şi de profeţiile lor ci revelează omului forţa superioară.

Din emisiunea de pe Kab TV „O nouă viaţa” din 7.5.2015

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu folosești termeni ca suflet, lumea superioară, spiritualitate care sunt folosiți mult și de religii și de alte metode spirituale diferite. Eu simt însă că ei dau un înțeles diferit acestor concepte.

Poți să explici mai clar la ce se referă Înțelepciunea Cabalei prin aceste concepte: lume superioară, suflet, reîncarnare?

Răspuns: Înțelepciunea Cabalei a apărut în urmă cu 5774 de ani. Primul cabalist a fost numit Adam. El nu a fost prima ființă de pe pământ fiindcă oamenii au apărut și s-au dezvoltat zeci de mii de ani înainte ca el să apară. Singurul lucru special legat de Adam a fost că a descoperit sistemul de forțe în care trăim și l-a descris în cartea lui, Îngerul Raziel.

Un înger nu este o creatură înaripată care poate zbura, ci este o forță. Adam l-a numit o forță ascunsă, fiindcă noi nu putem percepe acestă forță cu simțurile noastre corporale, ci putem percepe numai implicațiile consecințelor ei. Adam a fost primul care a ajuns la această forță care conduce întreaga lume și el a fost fondatorul Înțelepciunii Cabalei.

Știința modernă poate descoperi multe forțe prin intermediul cercetărilor din fizică, chimie sau alte științe. Dar sunt forțe pe care nu le putem descoperi, fiindcă nu avem ustensilele necesare să o facem. Aceste sunt în fapt forțele referitoare le gânduri, minte și dorințe. Aceste forțe există, dar nu le putem percepe.

Le putem identifica cu ajutorul unor aparate care măsoară undele emise de creier, când omul se concentrează pe anumite gânduri, dar nu putem examina calitatea gândurilor, în special dacă acestea sunt referitoare la omenire și fac parte din natură. Azi, fizicienii spun că lumea noastră și întreg universul le par a fi ca un gând și, că noi existăm în univers într-un gând. Acest gând este Gândul Creației.

Înțelepciunea Cabalei ne învață cum să simțim acest Gând, această Forță, Gândirea care a existat înainte de creația universului și care a creat universul prin Big Bang și ne conduce către forma definită finală. În Natură nu sunt coincidențe. Totul este conectat și definit cu acuratețe.

Înțelepciunea Cabalei ne ajută să dezvoltăm simțuri adiționale prin care să putem simți forțele și calitățile pe care corpul nostru nu le simte. Pentru asta, trebuie să ieșim din corpul nostru și să ne conectăm cu alți oameni, să fim înglobați unul în altul și să creăm un fel de platformă colectivă emoțională, energetică și mentală, care nu este în fiecare din noi, ci între noi.

Astfel, prin cooperarea dintre noi, putem începe să percepem forța care există în jurul nostru, Gândirea Creației, gândirea evoluției noastre. După Înțelepciunea Cabalei, aceasta se numește obținerea Creatorului, fiindcă această Forță ne-a creat și ne-a dezvoltat.

Înțelepciunea Cabalei a revelat asta cu mult înaintea apariției religiilor. Oamenii au început să citească cărți de Cabala dar, la momentul acela, ei nu s-au angajat în împlinirea practică pe calea autocorectării, în dezvoltarea conexiunii dintre ei și în ridicarea deasura egoului lor. Ei nu au putut înțelege exact ce au spus cărțile și, de aici, s-au generat toate religiile, din această lipsă de înțelegere.

Ele au luat numele forțelor care există în natură (spirite, îngeri, demoni, etc) și au început să le întrupeze în diferite imagini. Cărțile de Cabala vorbesc numai de Forțe, dar fiindcă oamenii percep aceste concepte prin simțurile corporale, ei au început să-și imagineze realitatea prin aceste concepte.

Chestiunea este că tot ceea ce vedem și simțim în noi sunt numai forțe care sunt percepute de mintea noastră și sunt reprezentate în mintea noastră ca forțe electromagnetice care descriu diferite imagini pe un ecran de calculator. În fapt, nimic nu există cu adevărat.

Punând împreună imaginile diferitelor forțe și plasând în creierul omului niște electrozi, putem schimba această imagine și, practic, putem face orice. Dar, exită de fapt toată această realitate exterioară nouă? Nu. Este doar o realitate fictivă pe care o percepem în acest fel.

Înțelepciunea Cabalei spune omului cum să-și corecteze percepția lumii și cum să simtă această lume, nu în interiorul corpului său, ci folosind cu totul alte simțuri. Ne apropiem treptat de acest nivel.

De aceea, conceptele spirituale sunt cu adevărat luate din ÎnțelepciuneaCabalei de către diverse alte metode. Mulți oameni le folosesc fără nicio referire la Înțelepciunea Cabalei și asta produce confuzia în oamenii care cer corectare. Percepția corectă a realității necesită multă muncă cu mine însumi.

Din tabăra de vară din Bulgaria – „Ziua a doua” 7/12/2014, Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare : Este spus: „Totul este în mâinile Cerului , cu excepția fricii faţă de Cer. Dar dacă frica cerului nu este în mâinile mele, cum pot îl pot atinge?

Răspuns: Puteți atinge frica doar de sus . Nimeni nu spune că trebuie să fie un drept complet, slujitorul lui Dumnezeu. Ce simțiți că sunteţi în acest moment este ceea ce sunteţi. Întrebarea este cum ai trage Lumina care Reformează pînă la tine, astfel încât să te corecteze.

Toate schimbările au loc numai în Reshimo-turile egoiste (gene spirituale), care sunt în mod constant trezite în noi conform planului creației și ne conduc pe cale fiecare la vremea lui. Dar dacă ne trage Lumina de Sus şi o vom chema, ne vom grăbi dezvoltarea noastră și vom primi atât competențele cât și teama de Sus.

În primul rând, o persoană este umplută cu frică corporală , deşi ea ar trebui să se simtă bine în această lume. Apoi sunt grijile despre lumea cealaltă și se întreabă care este principalul său scop în viața ei și, astfel, ajunge la înțelepciunea Cabalei cu această întrebare. În cele din urmă ea ajunge la teama că nu are dorinţa de a dărui până la Creator.  Trebuie să fie încorporat în mediul din dreapta și atrage Lumina care Reformează , astfel încât să-i dea frică din punct de vedere spiritual, teama de a nu atinge dăruirea . Aceasta este deja o problemă, deoarece omul nu are nici o dorință naturală de dăruire.

Acesta este motivul pentru care avem nevoie un mediu care ne va convinge că dăruirea este un lucru bun. Dacă văd că toată lumea apreciază dăruirea, voi începe, de asemenea, să o prețuiesc și voi dobândi dorința pentru ceva ce nu am vrut, o dorință pentru lumea spirituală, pentru daruire.  Aceasta se numește a face un efort , a cere ceva pentru care nu am nici o aplicaţie naturală

La urma urmei, este o deficiență de daruire care aparține de esența Creatorului.   Ne întoarcem la fiecare persoană cu această idee, deoarece toţi trebuie să ajungă la starea de „și casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate neamurile.” Prin urmare, trebuie să facem publică înțelepciunea Cabalei, astfel încât toată lumea va auzi mesajul de conectare. Potrivit lui Baal HaSulam, numai aceasta se numește autentic „religie „, care leagă omul cu Creatorul.

Toate religiile din lume au fost inventate de oameni și prin urmare, nu sunt cu adevărat universale și nu au nici o legătură reală cu lumea spirituală. Toţi înțeleg deja că lumea este într-o stare de criză , care va primi doar mai rău până când vom începe să ne corectăm. Dar trebuie să explicăm că această situație este predeterminată pentru noi prin planul de creare, în scopul de a ne forța să ne conectăm.

Toată lumea are o şansă de a fi impresionată de mediul drept și de a primi un plus pentru o conexiune reciprocă. Realitatea noastră ne obligă să facem acest lucru. Dacă nu suntem de acord, natura ne va învăța să facem acest lucru prin lovituri și războaie. Trebuie doar să înțelegem că trebuie să ajungem conexiune.

Dacă vrem vom primi toate competențele pentru a ne conecta la forțele naturii.  Având în vedere că înțelepciunea Cabalei a fost stabilită începând cu Adam și Abraham, se urmareşte numai legătura dintre oameni. Dar era imposibil să public acest lucru înainte pentru că lumea nu a fost dezvoltată suficient.

Cabaliștii se întoarc spre cei care au urmat lui Avraam, Isaac și Iacov , persoanele care erau gata pregătite intern, care au fost rafinate și dezvoltate spiritual și, prin urmare, au auzit acest apel. Dar alții nu au auzit, și a fost necesar pentru a efectua multe alte acțiuni, astfel încât omenirea ar fi suficient de sensibilă pentru a accepta mesajul conexiunii general.  Astazi, este posibil să-l strige către toată lumea printr-un singur mare difuzor. Este necesar ca grupurile noastre să facă acest lucru peste tot în lume atrăgându-i pe toţi. Dacă nu vrem să avansăm către lovituri, atunci aceasta este singura metodă.

Natura ne obligă să ne dezvoltăm prin forță, deci vrea să avansăm așa că nu va trebui să fugim de lovituri, dar va trebui să găsim forța bună prin noi înșine, care ne va atrage spre conexiune în mod rapid și ușor. Aceasta este toată înțelepciunea și întreaga Tora.

Singura problemă este că o persoană este ascunsă în interiorul său și a aderat la inima sa. El nu a putut să distingă aceasta, pentru a gestiona inima lui și dorința lui, dar se află în interiorul inimii lui egoiste și o urmează.  Prin urmare, el are nevoie de un mediu, un mediu care îi va permite să se uite la el din exterior și va începe să lucreze la el însuși ca un străin, care este extern la dorința lui.

Prin urmare , cu cât o persoană a aderat la mediu, cu atât mai mult poate atrage Lumina care Reformează și, prin urmare, va avansa.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/17/14 , Scrierile lui Rabash

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Înțelepciunea Cabala nu este o religie. Nu este misticism, nici o metodă de vindecare. Nu are puterea magică de a face miracole și nu este nici magie, nici o forță obscură. Înțelepciunea Cabala nu ajută o persoană să profite de ceilalți. Dimpotrivă, sub influența ei, o persoană devine iubitoare și își face griji cu privire la alții.

Înțelepciunea Cabala ne orientează pentru a percepe lumea de Sus și, prin urmare, toți parametrii inițiali ai unei persoane sunt modificați, ceea ce înseamnă caracteristicile sale și atitudinea față de lumea noastră și întreaga creație. Ea schimbă persoana într-o creatură absolut diferită. Inteligența sa (gândurile) și inima (dorințele) devin complet diferite și ea începe să gândească, să se comporte și să se simtă complet diferit față de o persoană obișnuită.

Pe de o parte, o imensă percepere a întregii lumi există în ea. Pe de altă parte, îi este dificil să trăiască în această lume așa cum este dificil pentru un adult să trăiască într-o grădiniță, deoarece este constrâns, fără încetare, să facă mari eforturi pentru a se echilibra cu copiii mici. Cu toate acestea, pentru acea care este a lumii superioare, trebuie de asemenea, să existe în lumea noastră. În plus, nu arată deloc particularitatea sa, și trebuie să facă compromisuri în orice moment.

Un cabalist nu poate să fie dușmanul nimănui. De fapt, este cel mai bun prieten al întregii omeniri, deoarece fiecare caracteristică este îndreptată pentru a aduce omenirea spre o existență fericită și perfectă.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Începutul acestui articol se regăsește în Adevărul despre cele trei religii ale lumii, partea întâi.

Întrebare: Cum putem opri împrăștierea islamismului radical și îndeparta această sabie de deasupra întregii lumi?

Răspuns: Soluția este simplă. Ea nu se găsește nici în iudaism, nici în creștinism și nici în islamism, ci se află în înțelepciunea Cabalei, o metodă care le pune la dispoziție oamenilor un instrument de lucru cu forța superioară.

Omul îl folosește pentru a se conecta la program, la rădăcină, la scopul final al planului creației. El este conectat la forța superioară de la începutul și până la desăvârșirea Creației, pe fiecare treaptă parcursă. În plus, el poate experimenta toate acestea în timpul vieții sale și nu într-o lume viitoare.

Cabala nu spune că toți oamenii care practică aceeași religie sunt frați, ci vorbește despre necesitatea ca fiecare om să iubească omenirea întreagă la fel ca pe sine însuși.

Religiile s-au dezvoltat în scopul de a aduce oamenii la unitate, dar într-o formă greșită, prin Klipa, prin forțele egoiste, adică prin minciună. Creștinismul a chemat la unitate pentru întrajutorare și înălțarea de rugăciuni către zeul comun. Islamul afirmă același lucru: „Noi avem o putere superioară, să fim deci frați!”  

Orice ideologie bazată pe unitate afirmă același lucru, fără să aibă nici o legătură cu forța superioară. Din acest motiv toate își pierd avântul, trebuind să fie înlocuite de Cabala, aceasta fiind sursa inițială a tuturor acestor mișcări.

Existența lor a fost necesară pentru o anumită perioadă istorică, pentru ca adevărul să poată fi revelat, deoarece în lipsa religiilor acesta nu ar fi ieșit la lumină. Acum putem pune în practică înțelepciunea Cabalei, folosind-o pentru a demonstra întregii omeniri cum funcționează aceasta. Mai mult, ea conține forța superioară.

Cabala nu încearcă să ne unească la nivelul egoist al acestei lumi. Celelalte religii nu au reușit să facă acest lucru, au existat doar pentru o perioadă limitată de timp, adică atâta timp cât oamenii s-au lăsat derutați de acestea. Dar, de îndată ce devine evident că printr-o anumită metodă este imposibilă conectarea, aceasta dispare.

Cabala însă le permite oamenilor să se conecteze la forța superioară și să devină asemănători cu ea. Cabala îl ridică pe om mai presus de această lume, de natura sa. În acest fel, în loc să ne unim la nivelul acestei lumi, precum frații musulmani sau armata lui Cristos, noi atingem unitatea de fapt la un nivel mai înalt, realizând dăruirea și dragostea reciprocă.

Aceasta nu este iubirea materială și nu-i reunește pe oameni sub un singur steag verde, ci îi înalță până la cel mai înalt nivel spiritual, în timpul vieții în corpul material. Ea corespunde direct cu definiția Cabalei ca fiind o metodă de revelare a Creatorului de către creaturile din această lume.

Toate metodele au fost direcționate spre unitate, dar ele lucrau din interiorul egoismului. Doar Cabala lucrează peste egosim, de aceea ea a fost revelată mai târziu decât toate celelalte metode. Cabala îl înalță pe om mai presus de egoismul său, de aceea fiind capabilă să ne unească pe toți și, prin această conexiune, noi atingem un nivel mai înalt.

Nu este necesar să mori pentru a ajunge în ceruri, acolo nu există de fapt viață după moarte. Corpul fizic nu stă în calea acestei vieți, nefiind nimic altceva decât o bucată de carne care nu ne împiedică să experimentăm raiul în internalitatea noastră. De aceea este scris că vei vedea lumea ta în timpul vieții tale.

Toate acestea sunt atractive, dar oamenii trebuie să înțeleagă că este nevoie să se schimbe, dacă vor să învingă astfel moartea. A merge în rai înseamnă a te dizolva în dragostea față de semeni. Această stare se numește rai, cel mai înalt nivel la care mă conectez cu ceilalți, până într-acolo încât îmi pierd complet „eul”. Întreaga lume devine eu, în acest mod eu dobândesc totul. Aceasta este ceea ce numit lumea ce va să vină, nivelul superior.

În internalitate, omul a lucrat întotdeauna în acest scop, de aceea a trebuit să treacă prin tot acest proces al creștinismului și islamului. În acest fel el a înțeles care este starea sa actuală, țelul său și modul prin care îl poate realiza. În plus, el trebuie să-și dorească să atingă acest scop, fără intervenția morcovului sau a unui băț, doar din voința proprie de a crește până la acest nivel.

Procesul necesită ca omul să fie matur în internalitatea sa; toate acestea putând fi înțelese, acceptate și realizate într-un timp îndelungat.

Întrebare: Poate oricine să atingă acest nivel?

Răspuns: Toată lumea trebuie să-l atingă! În conformitate cu planul creației, toată omenirea trebuie să treacă prin întregul proces de dezvoltare a religiilor: o parte experimentează creștinismul iar cealaltă parte islamismul. Dar, în final, cu toții ajungem la înțelegerea adevărului, ridicându-ne deasupra naturii noastre și conectându-ne mai presus de ea, acolo unde căpătăm existența superioară

Din programul KabTV “A New Life” 8/31/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce motiv a devenit atât puternic fanatismul religios în ultimii ani? Islamul și-a început călătoria spre Vest și cucerește treptat Europa și Statele Unite. Astăzi trăiesc în Europa cca 54 de milioane de musulmani; 7 milioane se găsesc în Franța.

Tendința de islamizare se accentuează, dar, ceea ce este mai rău, se amplifică prin mișcări radicale, extremiste. În Europa de astăzi există “ghetouri musulmane” în care se tem să intre atât rezidenții cât și poliția. Locuitorii acestor zone își duc viața închisă, în jurul moscheilor, conform unui sistem legal care se supune legilor islamului.

Acest fenomen a crescut până la dimensiuni amenințătoare și a scăpat de sub controlul guvernului. Războiul cultural a început în Europa centrală, care a fost un exemplu de libertate, democrație, egalitate și pluralism.

Dintr-o dată un corp străin începe să se dezvolte aici, în totală opoziție cu toate principiile sale de bază – islamismul radical – aducându-ne într-un trecut tenebros în ceea ce privește egalitatea femeilor și celelalte realizări moderne.

Primul ministru olandez, Geert Wilders, fondator al partidului “Libertatea”, a ținut un discurs prin care a avertizat lumea cu privire la marele pericol care amenință Europa. În opinia sa, ne aflăm în ultimele stadii ale procesului de islamizare a Europei, care amenință nu doar existența acesteia, dar și existența Statelor Unite și a tuturor civilizațiilor vestice, pentru că duce la extremism, violență și intifada.

De ce a crescut atât de mult popularitatea islamismului radical, în special în rândul tinerilor?

Răspuns: Ideea este că am ajuns în ultimele stadii ale procesului de dezvoltare umană, care a durat câteva mii de ani. Civilizația umană a luat naștere în Babilonul antic și s-a dezvoltat în două direcții: o parte din omenire l-a urmat pe Abraham și o altă parte s-a împrăștiat în întreaga lume. Ulterior, doactrina lui Abraham a devenit fundamentul celor trei religii universale: iudaism, creștinism și islam.

Aceste religii s-au dezvoltat în această ordine, una după cealaltă. Iudaismul s-a dezvoltat direct din Abraham. Creștinismul a fost fondat acum 2000 de ani, o dată cu apariția primelor comunități creștine. Islamul a apărut abia în secolul al șaptelea.

Fiecare religie a cunoscut o relativă înflorire și un declin, conform acestor stadii. Iudaismul a înflorit în adevărata sa formă până la distrugerea (templului) Beit HaMikdash. După aceea poporul evreu a abandonat principiul “Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți,” care a constituit baza doctrinei lui Abraham și prin urmare a plecat în exil. Acest exil a fost unul spiritual, din starea altruistă, o cădere din dragostea frățească în ură.

Creștinismul a înflorit până în Evul Mediu, după care a început declinul său, s-a schimbat și s-a divizat o dată cu apariția mișcării protestante.

Islamul a fost într-o stare latentă și nu s-a exprimat cu întreaga sa putere. Doar târziu, când iudaismul și creștinismul au slăbit atât de mult încât nu au mai putut determina forma societății,  islamul a devenit puternic. Într-adevăr, este scris în Tora că la sfârșitul zilelor, în ultima etapă de dezvoltare umană, islamul va acumula o mare putere, fiind scris despre Ișmael, (Geneza 16:12) “…mâna lui va fi împotriva fiecărui  om și mâna fiecărui om, împotriva lui … ,” aceasta însemnând că această religie se va ridica peste toate celelalte.

În primii 2000 de ani a înflorit iudaismul, după plecarea lui Abraham din anticul Babilon, adică aproximativ până la începutul erei noastre. Aceasta a fost perioada în care iudaismul a existat în adevărata sa formă spirituală, exercitându-și întreaga sa putere. Totuși, după aceea poporul evreu a căzut de pe nivelul său spiritual și a început să se scufunde în dorințe fizice. Din acest motiv au fost exilați. Fiecare generație s-a scufundat mai adânc decât precedenta.

După înflorirea iudaismului a început să apară și creștinismul. Creștinismul s-a dezvoltat furtunos, până când s-a stins din interior. Astăzi, ne aflăm în perioada de declin a creștinismului, care și-a pierdut fosta putere. În Europa, pentru a fi creștin nu este nevoie decât de o cruce atârnată în jurul gâtului.

În anumite locuri, au mai rămas creștini fanatici, dar aceștia nu au fost creștini încă de la începuturi, ei au acceptat doar recent creștinismul, cum ar fi în America de Sud. Pentru ei creștinismul este încă o religie nouă. Ea există de 2000 de ani dar a ajuns în America abia după descoperirea acesteia de către Columb, acum 500 de ani, așa că în America mai există creștini devotați.

Islamul începe abia acum, în zilele noastre, să se trezească. Până acum s-a aflat în perioada de incubație. După cei 2000 de ani de înflorire a iudaismului și după cei 2000 de ani de dezvoltare a creștinismului, a venit rândul islamului.

Din programul KabTV “A New Life” 8/31/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Dacă ne uităm la diverse manuale de istorie, vom vedea cât de diferite sunt descrierile lor. S-ar părea că umanitatea a trecut prin aceeaşi istorie, inclusiv toate problemele sale, războaie, necazuri, şi succese, dar fiecare naţiune le descrie din punctul său de vedere. Ca rezultat, manuale care ar trebui să reflecte adevărul sfarsesc prin a se contrazice una pe alta.

Uneori vorbesc cu liderii unor mişcări diferite din alte ţări. Fiecare dintre ei este absolut sigur că mişcarea sa va conduce intreaga lume. Aceasta include mişcări religioase şi laice, organizaţii legate de ecologie, protectia faunei sălbatice, şi multe altele. În timp ce eu ma aflu printre ei, cum ma diferentiez de ei?

Fără a încerca să răspundem la această întrebare, noi aducem mesajul cabalistic la oameni într-o formă diferită. Noi nu încercăm să demonstram cine are dreptate şi cine a greşit si nu disecam opinii diferite. Noi nu încercăm să examinam lucrurile din punctul de vedere al istoriei sau al unei direcţii religioase, deoarece în fiecare din aceste domenii fiecare persoana isi poate prezenta motivele pentru a justifica opinia sa.

Noi invităm oameni numai sa se dezactiveze de la tot ceea ce este – de la trecut şi prezent, şi să privească în viitor din momentul de faţă. În acest punct vom vedea că natura ne obligă să instituim interconectarea corecta, să intram in echilibru, reciprocitate şi armonie, similar cu un singur organism, un integral, global, pan-uman sistem care se simte pe sine şi funcţioneaza cu adevărat ca un întreg.

Natura ne obligă şi ne împinge la aceasta. Există multa cercetare care să confirme acest lucru, şi ne putem baza pe ea. În plus, nu avem nimic altceva. Nu ne putem baza decat pe ştiinţa, după cum este scris, „O persoană este ghidată doar de ceea ce vede.” Faptele de astăzi sunt tot ce avem nevoie, şi trebuie sa avansam în funcţie de acestea.

Faptele ne arată că, fie ca vrem sau nu, am devenit o societate globală, integrală, care este sudata pe plan intern de interconectare şi de garanţia reciprocă totală . În esenţă, aceasta este tendinţa intregii naturi şi de la o zi la alta vedem cum este exprimat acest lucru din ce in ce mai clar.

Se pune întrebarea: Care este rolul nostru în acest proces? Putem inventa acum ceva artificial, urmand orice idee a vreunui politician, sociolog, politolog, sau a altei parti ce a fost gandita brusc? Lumea a incercat deja tot felul de idei şi umanitatea a suferit în mod corespunzător din cauza lor.

Poate că ar trebui să cercetam pur şi simplu natura şi să fim ghidati de rezultatele cercetarii noastre, neluand în considerare nimic altceva, inafara de acest lucru? Dacă vom avansa pe baza cercetării noastre, care se desfăşoară în natură, atunci nu există nici o îndoială că din toate posibilităţile de care dispun omuletii de pe acest pământ mic, părăsit la marginea galaxiei, care este abandonata la marginea universului, cel puţin avem aceasta unica sansa, reală.

Aşa că haideţi să nu ne scufundam în filozofie şi să demonstram incompatibilitatea. Din experienţă ştim deja că atunci când tu stai pe solul tau şi eu stau pe al meu, acest lucru duce doar la războaie şi la auto-anihilare.

Astăzi avem nevoie cu disperare un numitor comun, care poate veni numai de la legile inviolabile ale naturii. Bazat pe aceste legi, putem construi societatea integrata care are ca scop creativitatea mai degrabă decât distrugerea.

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „Nu este nimeni altul inafară de El”? Şi cum il ating pe El oamenii cu punctul din inimă, cei fără punctul din inima, precum şi masele religioase?

Răspuns: Oamenii care exista în lumea noastră pot sa se raporteze la întreaga realitate doar cu privire la mediul în care trăiesc, similar cu toate fiinţele vii. Pe langa asta, oamenii pot avea o relaţie suplimentara in viaţa lor pe care animalele nu au. Dacă o persoană a fost învăţata să creadă în forţa superioară, aceasta relatie poate fi buna sau rea. Dacă eşti bun, forţa superioară va fi buna pentru tine, iar dacă esti rau, va fi rea pentru tine. Această forţă vrea ca tu să fii bun şi trimite astfel provocări pentru tine. Aceasta te tratează cu bunătate, dacă te vei comporta bine. Deci, merită să fii bun.

Ce înseamnă a fi „bun” în ochii forţei superioare? Aici, oamenii au inventat diverse sisteme până la punctul de sacrificiu al propriilor copii şi anihilarea necredincioşilor în războaie religioase. Venind de la ego-ul lor, oamenii au creat pentru ei înşişi toate tipurile de relaţii cu această forţă superioară.

Baal HaSulam explică originea religiilor şi credinţelor în articolul său „Pacea.”, In esenta, religiile sunt un sistem de dezvoltare a oamenilor, avansandu-i in spiritualitate. Aceste straturi de dorinţe de a se bucura care nu sunt în măsură să aspire la Creator merg înainte cu ajutorul religiilor. Oamenii ştiu un singur lucru: Există forţa superioară, iar noi suntem într-un anumit sistem de relaţii cu aceasta: Dacă sunt bun, este buna, dacă eu sunt rau, este rea.

Apoi, singura problema este de a defini dorintele acestei forţe superioare. Fiecare religie are punctul său de vedere propriu în această privinţă  şi fiecare se consideră ca are dreptate. Şi aici este toata diferenta dintre religii: Cum să venereze această forţă superioara, cum sa-i împlineasca dorinţele astfel încât să putem trăi confortabil în această lume şi în lumea viitoare. Ele par să lucreze în faţa acestei forţe superioare ca în faţa Domnului, regele: „Cum putem să-L împlinim astfel încât El sa fie mulţumit de noi?”

Astfel, există trei tipuri de oameni:

1. În întregime seculari, cu atitudinea unui animal faţă de realitate;
2. Religiosi care venereaza forţa superioară, încercând să găsească modalităţi de a o multumi;
3. Cabalistii.

Cabalistii spun că această forţă superioară, Creatorul, nu are relaţii personale cu tine. Chiar dacă spui că nu mai este altul inafară de El, binele care face bine, aceasta este o putere atotcuprinzătoare.

Totul depinde de mine, iar El nu are nici o relaţie personală cu mine. Totul este determinat de măsura transformarii mele în simpla, constanta, neschimbata Lumina existenta, dupa cum se spune:. „Eu nu nu imi schimb HaVaYaH „, „Legea a fost dată şi nu poate fi incalcata.”

Aceasta înseamnă că Creatorul nu are nici o relaţie personală cu mine, nu are niciun calcul cu privire la mine, nimic! Eu pur şi simplu simt că El are. Dar eu percep un calculator la fel. Să spunem, am lucrat pe calculator ieri şi m-am supărat pe el serios, am fost gata să-l sparg cu un ciocan. A fost vina lui? Este un gadget facut din oţel şi plastic.

Cu toate acestea, deoarece lucrez cu el, transfer calităţile mele personale in el, cred despre comportamentul acestuia ca fiind bun sau rau, şi urlu la el: „Uite ce mi-a făcut!” În mod similar, mă înfurii pe o maşină, dacă ceva i se întâmplă.

Acestea sunt lucruri fundamentale inerente în natura noastră. Acest lucru nu este deloc amuzant. Credinţa noastră în puterea naturii, care mă tratează cu bunatate sau cu răutate, provine de aici. Ce-i spunem unui copil atunci când se loveste de o masă? „Loveste-o înapoi, ea te-a ranit!” Şi dacă nu este o masa, ci ceva mai abstract, mare şi atotcuprinzător, vorbim într-un mod diferit: „Trateaza-L bine, si El iti va face bine.” Credinţa începe de aici.

Noi nu înţelegem încă că, dacă nu suntem la punctul de adevăr, nu lucrăm cu nimic. Noi lucram numai împotriva legii naturii, „legea a fost dată şi nu poate fi încălcata.” Creatorul nu se schimbă. Astfel, dacă eu sunt bun sau rau, aceasta ma afectează numai pe mine. Eu nu fac Creatorului bine sau rau, eu nu-L ating.

Când spun că El este fericit pentru mine, sau eu il intristez, eu sunt cel care spune. Eu percep acest lucru doar în simţurile mele. Dacă este asa, ce sau cine ma face sa ma schimb? Ego-ul meu? Aceasta înseamnă că eu fac acest lucru doar cu scopul de a ma simti bine. Nimic altceva nu mă obligă! Sau poate mediul, ameninţându-mă cu pedeapsa, mă obligă să ma schimb?

Dacă aceasta este atitudinea noastră faţă de întreaga, perfecta realitate, nimeni nu ma poate forţa să mă schimb. Se poate întâmpla numai prin credinţă mai presus de ratiune! De ce exist în această realitate rupta, falsa? Vreau să construiasc in ea o atitudine independentă faţă de această forţă, „binele care face bine”, singura existenta. Ce înseamnă „o atitudine independentă”? Aceasta înseamnă că ma raportez la această forţă, fără nici un scop personal şi că nu ştie, înţelege, sau simte ceva de la mine. Pe ce-mi bazez munca? „El spânzură pământul pe nimic”, care se numeşte „zece Sefirot Blima (de ascundere).”

Treptat, ajung la astfel de percepţie a realităţii incat nu mai fac niciun calcul personal, cum fac azi. Vreau doar să învat de la această forţă proprietatea sa, sa devin asemanator cu El. Aceasta este recompensa mea. Nu am nevoie de nici un rezultat, nici pentru forţa, nici pentru mine, doresc numai sa devin ca El, dupa cum se spune: „Recompensa pentru o poruncă este să ştii pe Cel care a poruncit.”

Acestea sunt concepte foarte subtile, care sunt imposibil de explicat. O persoană care nu are un punct in inima nu va fi niciodata impresionata de acest lucru şi nu va înţelege ceea ce este ascuns în spate. „Pentru cine lucrez atunci? Dacă nu există nimeni, doar eu, care ar primi munca mea şi, ca rezultat, ma tratez diferit, înseamnă că lucrez impotriva peretelui, împotriva vidului. Atunci, ce înseamnă aceste cuvinte: „Cartea este deschisa, iar mâna scrie,” „se judeca pe sine si lumea la o scară de merit”?

Toate aceste cuvinte sunt destinate să ne aducă mai aproape de ideal, care se numeste „credinta mai presus de ratiune.” Acolo tu nu ai niciun fel de calcule pe care le poti imagina. Nu ai cui te adresa. Poti face calcule numai cu cel care are dorinta, putere şi acţiune. „Nu este nimeni altcineva în afară de El” şi „Bunul care face bine” implică faptul că El nu acţionează din cealaltă parte. Noi vorbim despre acţiunile noastre: schimbările de stari, reacţii, dar El nu are nimic. Dacă e asa, e ca şi cum El nu acţionează. El nu pare a fi viu, dacă El nu se schimbă. Acesta este modul în care ne apare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/2011, Shamati1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între revelarea Luminii prin una din metodele estice şi prin metoda Cabala?

Răspuns: Revelaţia Luminii poate fi obţinută numai dacă cineva are un Aviut mare (grosimea, intensitatea dorinţei), care poate fi corectat cu ajutorul Cabala şi astfel se descoperă Lumina, Creatorul. De fapt, cu un Aviut mic, omul nu va fi capabil să reveleze nimic altceva decât senzaţii mai mult sau mai puţin plăcute, care îi dau iluzia că deja creşte în lumea spirituală.

Totul, în afară de Cabala – toate metodele estice, tehnicile New Age, diferitele religii şi credinţe – sunt forme modificate ale dorinţei de a primi plăcere, care încă nu a atins ultimul ei grad, acela de Dalet (patru) şi nu este perfectă în toate nivelele ei de Aviut, nu ca egoistă.

Pe lânga asta, ce au luat ei din Cabala? Unul predică norme morale, altul meditaţia, al treilea recomandă limitări legate de mâncare, al patrulea spune să credem în imagini desenate sau poveşti vorbite, al cincilea recomandă anumite ceremoniale care sunt considerate a fi sacre, şi aşa mai departe.

Toate acestea sunt rezultatul dorinţei de a primi plăcere care nu a ajuns încă la dezvoltarea ei finală. Ea exprimă astfel înţelepciunea Cabala într-o formă de lumină în loc să se corecteze ea însăşi.

De fapt, o persoană ca această nu simte nevoia să se corecteze. Nu înţelege ce trebuie corectat. Ea crede că dacă săurtă un obiect sacru sau donează ceva, totul va fi în ordine. O dorinţă mică de a primi plăcere nu împinge omul către nimic măreţ. Toate acestea apar din dorinţa care încă nu s-a dezvoltat până la ultimul nivel, acela de Dalet.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→