În Cabala, fiecare stare în care se află creatura este numită „lume”. Noi coborâm şi urcăm scara lumilor de Adam Kadmon, Aţilut, Bria, Yeţira şi Asia. Starea noastră curentă este numită „lumea noastră”. Totul începe şi se termină cu starea Lumii Infinitului. Diferenţa dintre lumi ne spune despre scopul creaţiei.

Starea iniţială a Lumii Infinitului nu poate fi percepută. Este asemănătoare unei picături de lichid seminal din care se va dezvota fătul şi apoi omul care va fi născut. Numai când se maturizează şi  ajunge adult şi conştient, el înţelege unde şi ce este şi ce i se întâmplă lui. Toate acestea provin dintr-un minuscul cod genetic.

În Lumea Infinitului, unde îşi are totul originea, noi suntem în aceasta stare de picătură de lichid seminal. Apoi, trecem la a doua stare, stagiul de dezvoltare. Şi la sfârşit, în a trei stare, ne ridicăm la cel mai înalt grad, şi împreună, formăm o singură dorinţă enormă numită Adam (Om).

Cuvântul Adam provine din „Dome” adică asemănător. Cu alte cuvinte, noi suntem complet asemănători Luminii, Creatorului. Cabla ne spune că obţinerea acestei stări este obligatorie.

Noi putem deja să vedem începutul acestei urcări în starea noastră curentă. După ce am coborât de Sus, acum deja venim spre Mahsom, bariera dinaintea urcării. Stăm în jaţa ei împreună cu toată umanitatea.

Nu are importanţă că sunt numai căteva milioane de oameni în lume, interesaţi de intrarea în Lumea Spirituală. Restul umanităţii va fi împinsă de la urmă de suferinţă. Întreaga noastră lume este urmărită de suferinţă, în timp ce noi ne luptăm mai departe prin aspiraţiile noastre în locul suferinţei. Aceasta este diferenţa între noi, şi lumea, în general. Spre deosebire de mase, noi înaintăm pe cont propriu. Dorinţa noastră ne împinge mai departe.

De aceea, sunt două forţe care ne fac să avansăm către scop. Prima forţă ne trage mai departe şi ne atrage, în timp ce a doua forţă presează. Parţial, există şi în interiorul nostru, de asemenea. Noi sunte parţial împinşi din spate şi parţial, avansăm de bună voie. Masele, în schimb, sunt împinse mai departe numai de suferinţă.

La fel este şi „diviziunea muncii”. Noi trebuie să ne mişcăm înainte, să ne organizăm pe noi înşine, să înţelegem ce vrea natura de la noi. Care este cerinţa ca să o putem dezvălui, să descoperim felurile ei de manifestare, să ne adaptăm acestor stări, şi să intrăm în nivelul următor spre eternitate şi perfecţiune. Natura ne duce spre asta.

În acelaşi timp, noi trebuie să ne gândim cum să ajutăm masele care sunt lipsite de această oportunitate, care trăiesc suferinţe şi o presiune enormă şi care nu au nicio idee de ce îi aşteaptă în continuare.

Din Lecţia 2 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu trebuie să ne bucurăm de veştile rele. De ce nu am veni la corecţia finală pozitiv? Tot ceea ce avem de făcut este să găsim „mărul stricat din coşul cu mere”, acel 1% rău în 99% bine – şi să începem să lucrăm. Totul depinde de înţelegerea noastră a răului şi de cât îl simţim. Şi acesta este scopul Înţelepciunii Cabalei, să dezvoltăm în noi simţul de înţelegere a răului.

Trebuie să descoperim răul la miligram, „sub microscop”, şi va fi de ajuns să vedem cât de enorm şi insuportabil este. Înţelepţii spun că cei drepţi văd înclinaţia rea ca pe un munte enorm. Cu alte cuvinte, ultima picătură de rău şi încă li se părea lor monstruoasă. În timp ce cei răi văd răul lor ca pe un fir de păr de subţire şi deci, „ce mai este aici de discutat”?

De aceea , totul depinde de cât de conştienţi sunteţi şi ce coeficient de mărire are „lentila” voastră. De aceea nu trebuie să simţiţi bine despre nelinişte, foame, şi alte probleme în care lumea continuă să se scufunde. Noi trebuie să cultivăm înţelegerea răului şi asta este ceea ce se presupune că trebuie să trezim noi în omenire prin diseminarea Cabalei.

Ce diseminăm noi? Autoritatea noastră? Nu. Autoritatea lui Baal HaSulam? Nu. Autoritatea Creatorului?. Nici măcar asta! Noi vrem ca oamenii să înveţe despre autoritatea înclinaţiei rele, despre egoul care este în desfăşurare şi ne arată că este cauza tuturor relelor. Şi dacă ei cheamă la răsturnarea guvernelor lor, trebuie cel puţin să încerce să înţeleagă că trebuie să scuturăm de putere pe acest „rege bătrân şi nebun” din noi înşine.

Asta este ceea ce trebuie noi să demonstrăm pentru ca omul să înţeleagă mai bine cine ţine controlul asupra lui şi pe cine trebuie să judece pentru toate necazurile şi problemele. Scăparea noastră de rău este determinată de cunoaşterea a ceea ce noi am devenit. Respingerea răului este forţa care conduce dezvoltarea noastră. Asta este tot ce ne trebuie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/26/2011 Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Esenţa crizei globale este că umanitatea „s-a blocat” sau „s-a împotmolit” în natură şi nu ştie ce să facă. Natura şi-a întors partea nemiloasă spre noi ameninţându-ne cu tot felul de crize, iar noi nu avem un răspuns la provocare.

Pe de o parte, noi ne-am dezvoltat în interiorul naturii noastre şi am ajuns la un rezultat perfect legitim. Dacă am avea şansa să dăm timpul înapoi cu câteva secole şi să o luăm de la început, am lua exact aceeaşi cale.

Asta datorită naturii noastre – creşterea dorinţei egoiste cu toate derivatele ei. Progresul tehnologic şi ştiinţific, industria, cultura, educaţia şi societatea umană sunt toate rezultatele naturale ale egoismului şi nu se poate face nimic în privinţa lor.

Până acum ne-am dezvoltat pe drumul pe care natura noastră ne-a dus. Deci cum vom putea acum să o influenţăm şi să o corectăm în vreun fel pentru a schimba direcţia? S-a întâmplat asta vreodată în istorie? Niciodată. În cazul celui mai bun scenariu, noi putem recunoaşte rezultatele dezvoltării noastre – indiferent dacă sunt bune sau rele în funcţie de punctul de vedere al observatorului. Între timp, trenul merge din ce în ce mai departe şi poate că într-adevăr nu avem nicio altă ieşire.

Cercetarea ştiinţifică a manifestărilor crizei este un lucru folositor, dar, ce obţinem din el? Ne uităm afară pe fereastra trenului la priveliştea care zboară înapoi, la început străluceşte cu diferite culori, cerul e albastru, câmpurile verzi sunt pline de lumina soarelui. Dar culorile încep să dispară, iarba devine înlocuită de nisip din ce în ce mai mult şi există din ce în ce mai multe grămezi de gunoi, de mizerie şi de scurgeri reziduale, iar soarele devine acoperit de fum şi ceaţă. Putem să facem ceva, sau trenul va goni în jos până la sfârşit? Sau poate să punem o perdea peste fereastră şi fie ce o fi?

Sunt multe incertitudini aici, dar ştiinţa Cabalei nici măcar nu ia în discuţie ruta asta şi unde duce ea. Ea se ocupă de rădăcina problemei: gonim în jos cu trenul egoismului nostru care este în creştere constantă.

Dezvoltarea este necesară dar o vom direcţiona pe un alt canal? Hai să respingem calea egoistă pe care nu vom reuşi să fim de acord cu nimic şi care provoacă atît de mult rău nouă şi naturii. La urma urmei fiecare persoană se gândeşte numai la sine, şi de aceea noi ne distrugem inevitabil vieţile şi mediul înconjurător.

Ce ar fi dacă în loc de asta ne vom uni în iubire? Nu vom trata atunci natura şi mediul altfel? Vom mai stoarce atunci resursele bogăţiei pământului? Vom mai arde aceste cantităţi de neconceput de combustibil? Vom mai arunca mâncarea când milioane de oameni suferă de foame? Vom mai naşte într-un loc un copil şi în alt loc zece? Vom putea atunci să obţinem echilibrul?

Sau poate nu trebuie să căutăm echilibrul între noi? Poate atitudinea oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de lume ca un întreg va corecta lumea? Atunci trenul însuşi se va schimba şi va merge alfel mai departe? Corectându-ne atitudinea, poate că vom asigura o abundenţă de resurse naturale şi randament culturilor, astfel că va fi mai mult pentru fiecare?

Baal HaSulam scria următoarele în ziarul „Naţiunea”: Planeta nostră este suficient de bogată să ne hrănească pe toţi. Atunci de ce avem nevoie de acest război tragic pentru supravieţuire care ne complică vieţile de la o generaţie la alta? Numai dacă vom obţine unitatea, compasiunea unul faţă de celălalt şi iubirea, atunci fiecare va avea destul din de toate. Asta pentru că Lumina Superioară va umple toate nevoile noastre. Natura însăşi se va schimba din interior.

Din a patra parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/18/2011 Problemele lumii. Suprapopularea.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Arată suferinţa zona ce trebuie corectată direct sau indirect?

Răspuns: Trebuie să încercăm să discernem cu exactitate ce cauzează durerea, adică ce aşteaptă Creatorul din partea noastră. Când ne vizitează un gând, o dorinţă sau o intenţie, şi nu este conectat cu dragostea de ceilalţi, ar trebui să simt imediat lumina roşie că se aprinde în mine.

Sunt gânduri, dorinţe şi intenţii unde aceast semnal este la început galben, apoi portocaliu şi în final roşu, ca un adevărat semn al dezastrului. Depinde de caz.

Dar ar trebui să văd asta ca şi cum mi-as dori să privesc totul cu dragoste, iar dacă nu este aşa, să vreau să mi se aprindă o lumină roşie. Apoi aş vedea o mare de lumini roşii în faţa mea. Asta mă face să inţeleg şi să devin conştient de condiţia mea reală, aşa încât să mă pot stăpâni şi să vreau să schimb toate aceste lumini în lumini verzi. Caut cum se face aceasta, şi de aceea, încep să lucrez cu Creatorul.

El porneşte lumina roşie în mine, iar eu o schimb în verde. În timp ce încerc să fac aceasta, caut de ce s-a transformat în roşie şi cum să o schimb. Despre asta este întreaga noastră muncă, traseul pe care ar trebui să îl parcurgem.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/9/11, Shamati #113

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul studierii Cartii Zohar, daca descopar ca doar incerc sa fug de problemele mele de zi cu zi?

Raspuns: Cine studiaza Cartea Zohar nu are nici un fel de probleme pământeşti, in afara de una: Sa se uneasca cu prietenii la un asa grad incat incat Lumina sa fie revelata in interiorul conectarii dintre ei. Toate problemele vin doar din lipsa Luminii. Nu exista alta sursa, nu exista alta solutie.

Ne putem agita si incerca sa  corectam acest stadiu folosind toate mijloacele pamantene, si vom vedea ca, desi pare ca ne-am corectat, apar probleme chiar mai mari si totul devine mult mai rau. De ce?

Asta pentru ca am crezut ca am putea depasi problemele singuri, dar poate acum, cand o mai mare nenorocire ne apasa, vom inceta sa mai credem ca le vom depasi singuri si poate vom reveni la solutia corecta. Si daca asta nu ajuta, atunci ne vor fi trimise probleme chiar mai mari pana cand suferinta se revarsa din si vom vedea „mana lui Dumnezeu” in asta, asa cum au vazut inteleptii Faraonului.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/8/11, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare:  Predau intr-o scoala medicala si observ durerea oamenilor din jurul meu. Cum le pot alina aceasta durere?

Raspuns: Toate tipurile de suferinta vin doar din faptul ca nu suntem in armonie cu forta comuna a naturii; nu ne aflam intr-o stare de  daruire reciproca. Fiecare persoana primeste lovituri in concordanta cu radacina sufletului sau si a  starii generale a locului  sau in sistemul comun.

Unii oameni nu simt nici loviturile nici crizele. Se pare ca acestea trec pe langa ei. Altii traiesc intr-o teama constanta.

Oamenii sunt diferiti: Unii ating corectii spirituale si isi eleveaza sufletele, in timp ce altii traiesc in momentul prezent fara sa se gandeasca in legatura cu viitorul. Fiecare persoana traieste in concordanta cu nivelul dezvoltarii sale. Abia acum o masa larga de oameni incepe sa vina spre corectie.

Exista o cauza a suferintei: nepotrivirea cu forta comuna a naturii. Acesta e motivul pentru care solutia vine astfel. Exista doar o lege: ehivalenta de forma.

Din Lectia 7, Conventia WE 4/3/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Natura este binele absolut şi de aceea totul trebuie evaluat prin starea finală spre care aceasta ne conduce. În general, natura şi Creatorul sunt acelaşi lucru. Atunci de ce natura a aranjat în acest fel lucrurile, astfel încât în procesul dezvoltării, trebuie să trecem prin multe stări neplăcute, problematice, prin atrocităţi, pe drumul spre linia bună de sfârşit?

Răspunsul este simplu: Binele de sine stătăor nu există. Îl descoperim numai în comparaţie cu răul. Nu există bine fără rău şi de aceea trebuie să revelăm greşeli, împreună cu compensarea lor, din nou şi din nou. Numai în acest fel putem obţine adâncimea senzaţiilor. Contrastul dintre bine şi rău ne aduce înţelegerea şi pe calea dusă printr-o procesiune de stări, câştigăm experienţă în tranziţia de la rău la bine.

În această mişcare constantă, acumulăm tot răul înăuntrul nostru şi deasupra lui tot binele, iar apoi devenim conştienţi de distanţa dintre ele, abisul dintre infinitul cu minus şi infinitul cu plus. Toate acestea se potrivesc înăuntrul nostru, sunt absorbite în noi şi devin vasele sau volumul nostru.

Bine şi rău, plus şi minus, nu pot exista în noi separat. Nu există Creator fără creaţie. Vorbim despre Lumină numai în contextul unui vas care este deja prezent înăuntru. Nu îl vedem pe Creator separat de creaţie, pe care El a creat-o. Este imposibil dacă ceva a existat anterior pentru că chiar noţiunea de timp, chiar baza percepţiei dispare. Nu există nimeni care să zică ceva şi nimeni despre care să se spună. Totul este obţinut de creaţie.  Chiar dacă este al doilea în relaţia cu Lumina, este aşa numai în termeni de cauză şi efect.

Ari a scris:  Iată că, înainte ca emanţiile să fie emanate şi creaturile să fie create, Lumina Simplă Superioară umplea întreaga existenţă. În alte cuvinte, Lumina deja umplea realitatea, exista în ea şi era subiectul percepţiei sau senzaţiei. Atingând realitatea, un Cabalist ne-a povestit despre ea. Nu vom fi niciodată în stare să discutăm ceva ce nu am realizat înăuntrul vaselor noastre.

Din partea a patra  a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 despre Educaţia Globală

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală, alternarea între lipsă şi împlinire este inevitabilă. Dacă ar fi altfel, creaţia ar rămâne fără nicio senzaţie.

Totuşi, eu trec prin aceste cicluri în mod intenţionat. Toate mă aduc mai aproape de starea finală unde sunt inclus în binele absolut.

La finalul căii voi obţine binele, dar până atunci va trebuie să trec prin stări complet opuse. Câteodată mă simt bine, câteodată mă simt rău. Deci, ce trebuie să fac? Poate Creatorul cu adevărat să balanseze acest pendul, dorind să mă arunce in mod constant în caldură după care în frig?

Nu. El vrea ca eu să mă ridic deasupra senzaţiilor mele, atât cele rele cât şi cele bune, astfel încât să nu mai depind de ele. Stările vieţii mele pământeşti, materiale, suferinţa sau bucuria trupului meu, adică dorinţelor mele, trebuie să fie orientate spre scop. Dacă mă ţin de scop, atunci nu contează dacă mă simt bine sau rău. Îndreptarea spre scop este întodeauna bună.

Acest lucru este binele absolut. Nu aştept după linia de final, ci asced în mod continuu spre ea, ţinându-mă sus cu credinţă deasupra raţiunii. Apoi binele şi răul sunt benefice şi eu sunt complet independent de stările care mă conduc.

Nu trebuie să ajungem la asta la sfârşitul drumului, ci chiar iniţial. Este la fel cum un copil merge la şcoală în fiecare zi. Totuşi, în mod diferit faţă de copil, noi ascedem în locul în care putem vedea scopul şi putem înţelege că acesta este benefic pentru noi. Nimic nu este accidental, natura este absolută şi totul în ea este indreptat spre a conduce părţile creaţiei spre scopul final.

Dacă ne conectăm la scop, atunci chiar şi când ni se întâmplă cel mai rău lucru, nu îl vom percepe ca rău. Nu există nimic rău. În următorul moment această senzaţie este înlocuită de o senzaţie de bine, dar apoi din nou vom vrea să fim scufundaţi în senzaţia bună de deasupra capetelor noastre. Vrem să ne bucurăm pentru că continuăm să mergem spre scop – deasupra tuturor lucrurilor bune şi rele, în egală măsură. Aceasta este educaţia corectă.

Umanitatea nu va putea să meargă înainte decât dacă primeşte explicaţia imagini comune: Trecem printr-un anumit proces şi indiferent de ce se întâmplă, ne ţinem de scop. În acest caz, toate valurile vin asupra noastră în pace şi totul va fi ca să ne ajute.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/25/11 Despre Educaţia globală

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ma pot motiva să ma unesc cu prietenii prin teama de suferinţă, care va veni în viitor?

Răspuns: Suferinţa nu afectează punctul din inima! Ea afectează dorinţa mea egoista,”măgarul” meu! Dar aceasta nu afectează umanul din mine, punctul meu din inimă. O persoană poate avansa spiritual doar prin avansarea din proprie voinţă.

Prin urmare, dacă nu dezvolt aspiraţia interioară să avansez, în sensul că doresc să construiesc un loc de depozitare pentru Lumina superioara cu ajutorul grupului, atunci evoluez ca un animal, care este pe cale sa fie „lovit”, prin suferinţă. Aceste lovituri ma fac sa contemplu: de ce cad ele peste mine, ce am facut pentru a le merita şi de ce? Apoi voi începe, probabil, sa-mi conectez punctul din inima cu ceilalţi.

Întrebare: Dar cum sa sperii umanul din mine, aşa incat sa-l am pentru avansare?

Răspuns: Dacă brusc auzi la radio că ţara noastră este pe cale să fie acoperita de un nor radioactiv, „animalul” tau ar începe sa se agite la o astfel de veste tragica. Şi tu poţi primi ceva similar de la grup.

Cu toate acestea, nu vorbim despre ceea ce se va întâmpla cu noi, pentru că nu avansam prin calea fricii. Dorim să avansam, devenind conştienti de importanţa scopului spiritual. Importanţa scopului este destul de virtuala, intangibila, şi depinde de modul cum o infatisam in interior. Dacă continuam imaginarea scopului ca fiind din ce în ce mai solemn, atunci vom avansa în conformitate cu asta.

Cu alte cuvinte, eu sunt ca un iepure care fuge după un morcov, care este tinut in fata lui de o sfoara. Mai mult decât atât, un om în mine tine atât morcovul cat şi sfoara, în timp ce „animalul” il urmăreste.

Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/18/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare din Japonia: Care ar trebui sa fie munca noastra interioara in situatiile de urgenta? In timp ce acum particip la lectie au loc continuu cutremure.

Raspuns: Pe parcursul acestor zile trebuie sa ne concentram si mai mult pe unitate si sa fim increzatori ca numai in virtutea eforturilor noastre interioare vom fi capabili sa prevenim catastrofe similare in lume, atat in Japonia cat si in regiunile unde acum lumea sufera.

De ce sufera ei? De ce nu avanseaza ei inspre corectie pe calea corecta? De ce ei nu se trezesc si sa iasa in strada strigand : Mesia,acum Mesia ! Exprimat altfel, de ce ei nu  cer corectie, schimbare, o noua  stare?

De ce ei in schimb cer o schimbare a guvenului? Cum ii va ajuta aceasta? Nimeni nu va fi mai bine daca  se va intampla asta, chiar daca dictatorul Libiei va fi dat jos de la putere. Golul rezultat va fi umplut de radicalismul Islamic sau de un alt partid dar aceasta va fi doar o compensatie psihologica oarba. La modul practic oamenii nu se vor simti mai bine. Aceasta este tot aceeasi cale a suferintei.

In prezent lumea in mod subtil acumuleaza si mai multe arme. Noi reinoim aceasta cursa a inarmarilor, care a fost amanata inainte, ca si cand am vrea sa concuram pentru cat de puternici suntem. Dar cat de prosteste este sa ne certam precum copii mici! Totusi, priviti de cat de multa energie si resurse suntem privati.

Ca rezultat, totul depinde de noi, de toti prietenii nostri de pe intinsul intregi lumi care au primit o forta /un imbold sa fie corectati. Trebuie sa ne unim din interior si sa simtim ca suntem un singur intreg. Apoi, dorind sa unim intreaga lume intr-una singura, ii vom ajuta pe alti sa vina mai aproape. La urma urmei, ei sunt o parte pasiva a noastra. Ei nu sunt capabili prin ei insisi sa se apropie, pana cand nu le prezentam oportunitatea de a se conecta cu noi.

Odata ce o persoana primeste o trezire, un punct in inima, ea se va apropia de noi si se va alatura acelora care activeaza si accelereaza dezvoltarea, adaptand viteza muncii lor vitezei  cu care noile Reshimot ies la suprafata. Apoi nici o forta, tsunami-uri, revolutii, razboaie si alte asemenea fenomene nu ne vor forta sa avansam intr-o maniera negativa.

Totul depinde de eforturile noastre, de gradul  in care noi lucram spre unificare. Nu exista alta solutie pentru lume.

Din partea a patra a Lectiei zilnice Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→