Fiecare persoană este creata cu o dorintă egoista, dar în adaugare la ea, ni se dă Tora, care poate transforma aceasta dorintă rea ​​într-una bună. Dorința rămâne, dar, în loc sa o folosim pentru propriul nostru beneficiu, vom începe să o folosim pentru binele altora.

Această revoluție în utilizarea dorintei cuiva poate fi realizată cu un instrument numit Tora, Lumina care Reformeaza (corecteaza). Studiind dorința mea egoistă, descopar că este alcătuită din 613 parti, 613 dorințe, care alcatuiesc împreună înclinatia mea rea.

Este nevoie sa corectez toate aceste dorințe, de la cele mai usoare pana la cele mai grele, în scopul de a opri folosirea lor pentru mine insumi și pentru a începe să le folosesc în beneficiul altora. Trebuie să fac o revolutie completă în acest sens. Este imposibil să le corectez pe jumătate, în scopul de a le face benefice pentru mine si pentru tine.

De aceea se spune că o persoană trebuie să împlinească 613 porunci. Este vorba despre cele 613 corecții ale dorinței mele, din rele in bune în raport cu celalalt. Ca urmare a acestor corecții, ajung să iubesc, împlinind legea principală a Torei.

Aceasta este metoda de corecție pe care poporul lui Israel a primit-o candva. Pentru aceasta ne-a fost data Tora. Sarcina poporului Israel este de a implementa această metodă, stabilind un exemplu pentru întreaga lume și devenind o Lumină pentru natiuni.

De aceea Tora conține atât de multe avertismente. Întreaga noastră soarta depinde de împlinirea acestei condiții de iubirea pentru prieten ca pentru sine. Să vedem dacă ne apropiem de această realizare sau nu.

Din emisiunea KabTV  „O viață nouă” 03/05/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora este cea mai populară carte din toate timpurile şi printre toate popoarele. Vorbeşte despre dezvoltarea spirituală a omului şi despre caracteristicile lui interioare.

Privim Tora ca o biografie fascinantă a unor figuri istorice şi nici măcar nu suspectăm că nu ea nu vorbeşte despre subiecte fizice ci despre stările interioare ale omului şi despre stare interioară a întregii umanităţi. Aşadar depinde de noi să lăsăm poveştile ei imaginaţiei scriitorilor şi istoricilor şi să vorbim despre ceea ce spune ea cu adevărat.

Adam – O dorinţă care îl ridică pe om deasupra materialului

Omul se naşte un egoist, trece printr-o lung drum de dezvoltare egoistă, la nivelele mineral, vegetal şi uman, până când, pentru prima dată, acum 5775 de ani, s-a trezit în el nivelul de „om” (Adam), nivelul dezvoltării sale interioare. Nu întâmplător, Adam a fost numit primul om care a perceput lumea spirituală.

În el s-a trezit dorinţa de a obţine un nou nivel, care revelează menirea vieţii, sursa acesteia şi a puterii care a creat universul şi care îl stăpâneşte. Aceasta est o putere pură, care nu este îmbrăcată în imagini corporale.

O persoană, conform structurii sale fizice, simţurilor, minţii şi inimii, este la nivelul animal al dezvoltării. Deodată, apare în ea componenta de „Om”, o dorinţă şi o inteligenţă adiţională, care nu se descoperă sub nicio formă dintr-un aspect exterior. Acestea sunt deja componente spirituale care o diferenţiază faţă de animal. Ele o ridică deasupra substanţei, prin relaţia sa cu creaţia, cu Creatorul, cu menirea vieţii.

Primul Adam a descris realizarea sa în cartea, Sefer Raziel HaMalakh. În continuare, studenţii săi, Cain, Abel şi Seth, au dezvoltat descoperirea sa. Aşa a continuat până la Noe, reprezentând zece generaţii de studenţi ai primului Adam.

Avraam, primul explorator activ al puterii care conduce creaţia

Alte zece generaţii au trecut de la Noe la Avraam, înainte ca umanitatea să ajungă la starea de „Babilon”, care este prima stare în care oamenii au început să se strângă într-un grup. Egoul în creştere a început să le arate cum să muncească între ei, cum să se ajute să descopere relaţiile apropiate care a au fost revelate în opoziţie în om şi între oameni.

Exact în acest timp, în vechiul Babilon, a apărut în unul dintre preoţii religiei, Avraam, fiul lui Terah, dorinţa de a obţine un nivel spiritual înalt. Dacă înaintea lui toţi Cabaliştii au penetrat secretele creaţiei în mod pasiv, Avraam a devenit primul explorator activ care a obţinut el însuşi puterea care stăpâneşte universul.

Acesta a fost un nivel nou de realizarea, el s-a ridicat deasupra egoului său şi a început să muncească activ cu el: Egoul a atins un asemenea nivel în el încât a devenit o forţă reală şi a cooperat cu el. Aşadar, Babilonul înfăţişează conflictul dintre oameni, cearta, dezacordul şi dispersia lor.

Pe acest fundal, Avraam a creat metoda pentru descoperirea creaţiei. Cu toate că Adam este considerat a fi primul cabalist, Avraam este cel care a descoperit studiul care a devenit instrument pentru obţinerea universului şi forţei care îl conduce, Creatorul.

Este imposibil să negăm existenţa acestei forţe, pentru că de fapt, vedem că întreaga creaţie a fost creată conform unui anumit principiu, conform unui anumit program. Se leagă ea însăi şi acţionează într-un imens sistem, conform unei formule pe care nu o înţelegem.

Avraam a început să o investigheze în mod activ, pentru că în acel tip publicul a devenit egoist, adică opoziţia societăţii faţă de această forţă a naturii a făcut posibil ca societatea să exploreze naturaă, Creatorul. Avraam a scris despre descoperirile sale în Cartea Creaţiei (Sefer Yeţira).

Depăşind criza din Babilon

Cu această metodă lansată de Avraam, deoarece spargerea a apărut prima dată ca expresie a indivizilor separaţi, fiecare reprezentând o proprietatea particulară care odată a fost într-o singură dorinţă unificată; acum fiecare dintre noi este un fel de aspect unic al dorinţei generale care a existat atunci.

Dacă vrem să obţinem forţa naturii care a creat dorinţa singulară, putem să o facem numai în măsura conexiunii şi unităţii dintre noi. Atunci când ne conectăm şi ne unim deasupra opoziţiilor şi contradicţiilor, creăm o stare de separare între forţele negative ale divizării noastre şi singura forţă pozitivă din natură. Exact în această opoziţie apare oportunitatea de a clarifica senzaţia a cea ce se întâmplă în noi şi în toată creaţia.

Atunci când Avraam a descoperit asta, el i-a chemat pe babilonieni să se ridice deasupra crizelor pentru că nu este nimic altceva decât descoperirea opoziţiei societăţii faţă de natură. În acelaşi timp, opoziţia creştea.

Există doar două metode pentru a depăşi criza: Fie ne strângem împreună conform metodei lui Avraam, fie ne împrăştiem în toate direcţiile, pentru a nu simţi duşmănia constanţă şi conflictele dintre noi. În acest fel, societatea babiloniană s-a împărţit în două: o parte s-a împrăştiat şi s-a stabilit pe toată suprafaţa pământului, iar a doua parte l-a urmat pe Avraam în pământul lui Israel.

Dacă toate caracteristicile sunt conectate, este natural ca dacă cineva „îşi schimbă locaţia îşi schimbă norocul” (Talmud Yeruşalami. Şabbat 6:9). O forţă particulară a naturii influenţează fiecare parte a Pământului, aşadar cineva care îşi schimbă locaţia în care locuieşte îşi schimbă norocul, soarta. În mod clar, nu trebuie să acceptăm asta în mod ad literam. Dar pe de altă parte, vedem cum atât biologia cât şi geografia influenţează cu adevărat oamenii, manierele şi caracteristicile lor. Şi nu pentru că aşa este pământul, ci pentru că în fiecare punct din spaţiu caracteristicile sunt diferite. Deci Avraam, deoarece a fost condus de o intenţie interioară, şi-a adus discipolii în pământul lui Israel, pentru că a simţit că locul lor era exact acolo.

Dar procesul prin care oamenii au trecut în vechiul Babilon a continuat în pământul lui Israel. Egoul creştea constant şi ei trebuiau să se ridice deasupra lui prin unitatea dintre ei. Nu era nimic nou în metoda care a fost descoperită de Avraam, a fost realizată simplu de aceia care au avut acelaşi punct de vedere, cu un succes mai mare sau mai mic, şi au reuşit să îl realizeze.

Iosif, un nivel care uneşte dorinţele separate

Dezvoltarea şcolii lui lui Avraam a fost continuară de studentul său Isaac, numit „fiul” lui Avraam în Tora. „Fiu” în înţelepciunea Cabala indică succesorul său.

Dar în timpul lui Iacob, au început să apară probleme în realizarea şi implementarea studiului în viaţa însăşi, pentru că unitatea pe care trebuiau să o realizeze era deja la una alt nivel. Iacob este o mică parte din sufletul general (zece Sefirot). Pentru a continua realizarea metodei, a fost necesar să se treacă la nivelul general, Israel, adică zece Sefirot în loc de şase.

Aici, pentru prima dată au văzut că metoda lor nu era suficientă. Nu au ştiut cum să rezolve problema unificării. Între toate opiniile, care sunt numite fiii lui Iacob, şi fratele lor Iosif, au început dispute şi certuri. Iosif credea că este necesar să se unească conform unui principiu particular care era vorba în special de el, pentru că şi numele „Iosif” este derivat din cuvântul „L’Asof”, a te conecta (în ebraică, toate numele au un înţeles intern)

Dar punctul de vedere al lui Iosif a sunat foarte egoist. Fraţii săi nu au fost de acord cu el şi în cele din urmă au ajuns în Egipt, împotriva voinţei lor. În alte cuvinte, dezvoltarea continuă a spiritualităţii i-a adus în starea în care, împotriva voinţei lor, au ajuns sub controlul lui Iosif. Iar pentru a continua ridicarea pe nivelele spirituale, au trebuit să accept conducerea lui.

În Tora, acest lucru este descris în forma conflictului între fraţii, vinderea lui Iosif în Egipt, ajungerea fiilor lui Iacob în Egipt, ş.a.m.d. Dacă traducem asta în limbajul Cabala, atunci vorbeşte despre munca omului cu emoţiile sale interne, dar deja la un nivel mult mai egoist, atunci când este descoperit egoul rigid, distinct şi precis.

Egoul creşte conform a cinci nivele. Dacă ne ridicăm deasupra lor, este posibil să examinăm şi să obţinem singura putere a naturii care este opusă lui, Creatorul. Atunci când fiii lui Iacob au ajung la următorul nivel egoist, ai l-au descoperit ca bun, pentru că Iosif i-a conectat împreună şi ai eu simţit o avansare suficientă. Ceea ce nu erau pregătiţi să facă înainte, au reuşit acum, să se unească între ei şi să lucreze în direcţia obţinerii Creatorului. Aceştia sunt cei şapte ani de plenitudine. Iar împreuna cu asta, au descoperit sistemul în care se aflau.

Egoul, prietenul şi duşmanul nostru

După intrarea în Egipt, încep alte etape care ne aduc mai aproape de ieşirea din el, evadarea din controlul Faraonului, apariţia recunoaşterii că munca noastră este realizată în ego. Realizări ca acestea sunt tipice fiecărui nivel.

Iar asta pentru că a putea să ne ridicăm la următorul nivel care să ne avanseze, avem nevoie să fim atraşi către asta. Deci egoul trebuie să ni se arate bun, imperativ şi necesar pentru avansarea spirituală: intrăm în ea, obţinem un nou nivel cu ajutorul lui, şi creştem. Iar după asta, egoul începe să obţină forme mai dureroase.

Vedem că asta se întâmplă chiar şi în lumea noastră, atunci când prin toate dezvoltările umanităţii până de curând, am crezut că avansarea ne va aduce o viaţă mai bună, un scop corect, relaţii bune şi corecte. Am crezut că sunt metode pentru obţinerea acestui lucru: captialismul, socialismul sau comunismul. Şi am mers mai departe, principalul lucru fiind de a atinge scopul şi fără a da atenţie problemelor apărute împreună cu acesta. În acelaşi timp, o situaţie total diferită a apărut: recunoaştere faptului că avem o natură egoistă şi că nu vom ajunge nicăieri fără auto anulare. Iar în timpul nostru, începem să realizăm şi să înţelegem asta.

La început, egoul ne atrage şi ne seduce, oferindu-ne o împlinirea foarte bună. După asta începem să înţelegem că toate acestea nu sunt pentru noi şi chiar ne fac rău. Şi despre asta se vorbeşte în Tora, că am construit nişte oraşe frumoase pentru Faraon, Pithom şi Ramses, toate acestea pentru ego şi, de fapt, ne-am săpat un mormânt pentru noi înşine prin asta. Ele se numesc oraşe periculoase, în ceea ce priveşte obţinerea Creatoului, pentru că egoul ne poate îngropa într-o asemenea măsură în care este imposibil să mai ieşi de sub el.

Când egoul începe să ne atragă, fugim după el. Totul din această lume este al nostru, al nostru. După aceea, omul moare fără să ia nimic cu el. Aşa se petrec lucrurile generaţie după generaţie şi gradual, umanitatea începe să înţeleagă că această fugă este dăunătoare pentru că duce la distanţare, depresie şi autodistrgere. Lipsa scopului, apariţia în noi a întrebării legate de menirea vieţii, ucide avansarea egoistă şi ne duce într-o apatie adâncă.

La sfârşitul dezvoltării, egoul trebuie să ne arate o recompensă: Ce am obţinut? Unde se termină această cursă? Unde sunt fructele muncii noastre? Atunci când mergem un pic mai sus cu dorinţa egoistă, ne uităm deja la tot într-un mod complet diferit. Tot ce există la nivel fizic pare gol şi nefolositor omului. Se pare că se ridică deasupra stării sale animale şi înţelege că totul este fals: nu este clar de ce viaţa a fost pierdută.

Aşadar este spus că Faraonul simbolizează egoul printre copiii lui Israel, adică aceia care au o nevoie şi sunt conduşi către descoperirea menirii vieţii, scopului existenţei, Creatorul. Deoarece egoul creşte constant şi nevoia de a vedea rezultate creşte în mod clar, omul nu mai poate fi satisfăcut numai cu realizări mici, pentru că el nu există pentru totdeauna şi are nevoie de o creştere deasupra materialului. Începe să înţeleagă că toate acestea sunt abia un joc de copiii şi că, în cele din urmă, la fel ca toată lumea, va muri. Viaţa a trecut şi apoi ce urmează?

Egoul ne ajută să decodăm, să rezolvăm, să vedem, să înţelegem şi să simţim lipsa rezultatului drumului nostru, de la început. Vedem că era „visului american”, goana după profit, a trecut şi acum nimeni nu mai are nevoie de lux. Oamenii au evoluat deasupra acestui lucru; nu mai poţi să îi constrângi să fugă la fel ca un hamster într-o roată, să cumpere noi şi noi împliniri corporale.

Umanitatea începe să înţeleagă asta; deci astăzi, un strat de ego care este imens în calitate şi mic în cantitate apare şi pune întrebarea despre menirea vieţii. Împinge umanitatea către depresie, droguri, teroarea şi crimă, pentru a suprima întrebarea despre menirea vieţii, sau cel puţin pentru a găsi un răspuns parţial la ea. Gradual, din ce în ce mai mulţi oameni încep să fie interesaţi de răspunsul cabalist la această întrebare.

În timpul lor, această problemă i-a adus pe studenţii lui Avraam în Egipt, la acea stare care a început să trezească egoul în ei, care se opune Creatorului, pentru că numai atunci când erau scufundaţi în ego este posibil să descoperim această forţă. Deci exilul Egiptean şi ieşirea din Egipt devind pietre de fundaţie pentru dezvoltarea spirituală a personei şi a umantităţii. Pe baza exemplului micului grup al lui Avraam, care a fost aruncat sub controlul egoului numit „Faraon”, este posibil să înţelegem ce se aşteaptă pentru toată umanitatea, deoarece chiar şi astăzi ne aflăm în aceaşi situaţie. Acesta este motivul pentru care atunci când deschidem Tora este imposibil să uităm importanţa sa extremă pentru timpurile noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 02.04. 2015 Lecţie pe subiectul „Diseminarea Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Torah - Un comentariu →

Din Tora, Numere, 1: 1 – 3: „În cel de al doilea an de la ieşirea lor din ţara Egiptului, în ziua întâi a lunii a două, grăit-a Domnul către Moise în pustia Sinai, în cortul mărturiei, zicând: Număraţi toată obştea fiilor lui Israel după neamurile lor, după familiile lor, socotindu-le numărul după numele lor, om cu om. Fiecare bărbat, de la 20 de ani în sus, toţi care pot ieşi la oaste în Israel, toţi să fie număraţi de ţine şi de Aaron după armele lor.”

„Grăit-a Domnul către Moise în pustia Sinai”, înseamnă că noi începem să ne uităm la tot ce se întâmplă, prin starea lui Moise din noi.

Întrebare: Ce înseamnă: „Număraţi toată obştea fiilor lui Israel, după neamurile lor”?

Răspuns: Se referă la obţinerea completă a structurii sufletului, la nivelul curent. În mare, noi reconstruim sufletul general care s-a dezvăluit omului, şi mai apoi a fost sfărâmat. Reconstrucţia lui trebuie să fie îndeplinită conform anumitor faze. Fiecare parte trebuie să aibă un rol concret şi o conexiune exactă cu celelalte.

Cum facem asta? Sufletul general este făcut din 5 părţi: Keter, şi celelalte 4 părţi pe care noi le marcăm cu literele „Yod – Hey – Vav – Hey„. Partea zero (Keter) nu poate fi împărţită. Este că un punct de unde derivă totul. Fiecare din părţile următoare este împărţită în trei linii: linia dreaptă, linia stânga, şi linia din mijloc. Cele trei linii se multiplă cu patru, creând astfel cele 12 triburi.

Aşa este făcut calculul fiecărui trib. Am ajuns cu toţii în starea de peregrinare prin deşert? Asta înseamnă că am făcut totul în puterea noastră, că am adunat totul deasupra însuşirii dăruirii absolute, şi de aceea nu avem nimic. Fiecare dintre noi e nimeni şi nimic; noi suntem în deşert. De fapt, în vârful acestui ansamblu, noi putem examină construcţia sufletului general, ceea ce înseamnă intensitatea fiecărei părţi din cele 12. Asta se numeşte „Număraţi toată obştea fiilor lui Israel” şi asta derivă din cei 12 băieţi ai lui Iacob.

Noi analizăm structură generală a întregului suflet, şi în special ansamblul general al oamenilor (care de fapt nu sunt oameni, ci dorinţă lor pentru Creator), şi în ce măsură fiecare din ei se anulează, în aceeaşi măsură el este conectat cu ceilalţi, şi împreună ei toţi crează un sistem unic şi unit.

Dar, care este intensitatea acestui sistem? În ce măsură părţile Hochma, Bina, Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod şi Malchut sunt conectate corect şi acţionează în armonie reciprocă? Astfel analizăm starea sufletului general.

Din „Secretele Cartii Eterne”, KabTV, 17/12/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Levitic,” 26:44: Dar în ciuda tuturoror acestor lucruri, în timp ce acestea sunt în țara vrăjmașilor lor, nu-i voi disprețui şi nici nu-i voi respinge şi nu-i voi distruge, rupând astfel legământul Meu cu ei, pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.

Sarcina spirituală plasată pe umerii unei părţi a umanităţii numită „poporul lui Israel” nu este transmisă la alte popoare și nu poate fi transferată.

Aceasta depinde de fundamentul interior al sufletului tuturor popoarelor. Dacă el este creat din acea parte a iluminării sufletului colectiv (Galgalta ve Eynaim), care a răspuns o dată pentru a-l striga pe Abraham, aceasta nu poate fi schimbat sau distrus. Această parte este în fiecare generație și creează un corp fizic in jurul acestuia. În acest fel, toate avansează. Chiar dacă poporul lui Israel a vrut sau nu, nu putea spune da sau nega. Acest lucru este imposibil. Este o parte constantă a dorinței generale create de Creator numit Galgalta ve Eynaim, care este cea mai mică parte, cea mai clară și cel mai aproape de caracteristica de a dărui.

Aceasta trebuie să efectueze destinul. Nu există nici o scăpare; aceasta este o lege fizică. Poporul lui Israel este punctul de legătură între lumea noastră și lumea de sus.

De a KabTV „Secretele din Cartea Eternă” 12/10/14

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În viața mea personală, am trăit situații nu foarte simple, la lucru, în familie, în educația copiilor, precum și financiar.

Tu vorbești despre lucruri deosebite, despre un sistem superior. Toate acestea îmi păr inaccesibile. Eu nu înțeleg. Există un Creator? Există cineva care ne conduce realitatea? Ce vrea El de la mine? De ce viață mea trebuie să fie așa de dificilă?

Răspuns: După cum explică înțelepciunea Cabala, tot ce ni se întâmplă, este destinat să ne împingă către descoperirea forței superioare.

Ajungem la ea cu întrebări arzătoare. Care este semnificația vieții mele? Cine e cauza la așa de mult rău pentru noi? De ce El ne cere să suferim astfel? Dacă această forță este bună, atunci nu ar trebui să suferim așa, ci dimpotrivă, iar dacă această forță este una rea, cum este posibil așa ceva? Cu toate acestea, Tora ne spune că Creatorul este bun. Deci, ce se întâmplă cu noi?

Dar, orice ar fi, din cauza că suntem egoiști, noi nu putem ajunge la descoperirea realității superioare, printr-un sentiment pozitiv. Dacă lucrurile îmi merg bine, eu nu voi începe să caut nimic. Dacă sunt satisfăcut, mă liniștesc și invers, dacă mi-e foame, atunci caut constant ceva de mâncare. La fel și aici.

Așa că, viețile noastre sunt pline de suferințe neîncetate pe care le trăim cu toții. Încercând să scăpam de ele, până la urmă, că un rezultat al evoluției noastre, o fază după altă, noi suntem aduși la înțelegerea că nu avem nicio șansa și că trebuie să prindem această forță superioară, să descoperim lumea superioară, sistemul superior.

Noi începem să simțim că există ceva direcționat către un scop și că, deși viețile noastre păr haotice, există o lege în suferinţa noastră continuă, cât de departe ar părea.

În lumea contemporană, vedem cum oamenii suferă, iau antidepresante, droguri, etc. Din această situație noi ajungem la descoperire.

Deci, sfatul meu pentru ține este să nu pui această întrebare, ci să încerci să răspunzi la ea. Înțelepciunea Cabala, care a fost descoperită în mod special în timpul nostru, face posibil pentru noi să descoperim cauza la tot răul din viaţa noastră şi să îl transformăm în bine.

Din Programul de radio israelian, 103FM, 15/02/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Din Tora, Cartea Leviticului, 26: 1-2: „Sa nu va faceti idoli, nici chipuri cioplite; nici stalpi sa nu va ridicati; nici pietre cu chipuri cioplite in dalta sa nu va asezati in pamantul vostru, ca sa va inchinati la ele, ca eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Zilele de odihna ale Mele sa le paziti si locasul Meu cel sfant sa il cinstiti, ca eu sunt Domnul.”

Sa nu va inchinati, inseamna sa incercati sa fiti cat de independenti posibil – liberi.

Acesta este un paradox, dar libertatea si independenta trebuie sa fie formatate sub sloganul „caci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”, care implica lipsa absoluta de libertate. In aceasta lipsa absoluta de libertate, eu realizez ca trebuie sa fiu liber complet, ceea ce inseamna sa ma ridic deasupra mea si sa fiu unit cu Creatorul.

De fapt, in aceasta unire cu El, eu obtin independenta completa. Este greu de inteles acest paradox, datorita dualitatii lui, dar asa este. Oamenii de stiinta care se ocupa cu fizica cuantica, incep si ei sa realizeze acesasta dualitate. Desi ei nu o percep, teoretic ei inteleg ca asa este.

Cu toate acestea, cum putem integra aceste doua oponente? Este absolut imposibil. Este imposibil in perceptia noastra a unei singure dimensiuni. Noi nici nu ne putem imagina ce inseamna sa fim liberi, conform unirii noastre cu forta Creatorului. In acest scop, trebuie sa avem un sistem intern care combina ambele oponente.

Intrebare: Asta inseamna ca trebuie sa fiu liber de toti idolii si icoanele pe care le urmez.

Raspuns: Idolii si icoanele sunt necesare dezvoltarii mele. Trebuie sa ma sprijin pe ceva, ca un copil care tine o anumita jucarie, o suzeta, sau o patura, si nu se poate descurca fara ele. Eu simt lumea prin ele.

Este imposibil sa avansez fara idoli si icoane, caci noi ne dezvoltam in masura in care ne ridicam deasupra lor. De fiecare data schimb diferitele zeitati, pana cand depasesc aceste stari, astfel devenind complet liber de idoli si in acelasi timp, sunt total dependent de Creator.

Acest fenomen este tipic vremurilor noastre, cand idolii si icoanele dispar treptat, si o persoana are impresia ca atarna in aer. Incepem sa ne curatam de ele, dar, in acelasi timp, ele se inmultesc si se imprastie. In curand vom vedea o mai mare atractie catre religie, si mai multe razboaie care se presupun a fi placute Domnului.

Umanitatea trebuie cumva sa taie aceasta stransa si complexa conexiune, si sa faca ceva cu economia si politica, si cu raul care l-au cauzat in lume.

Si totusi, nu vor rezolva nimic prin aceasta metoda. Singura alternativa pentru toate suferintele, este educatia adecvata a oamenilor, si aducerea lor la constientizarea a ceea ce se intampla in lume. Nu exista nimic altceva, nicio alta metoda de schimbare a omului, sau de a ne pune in presiune, din partea naturii sau a societatii. Acest moment critic se apropie.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 19/11/14

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Levitic” 26: 3-26: 4: Dacă veţi urma legile Mele și veţi respecta poruncile Mele și le veţi împlini, vă voi da ploi la timpul lor, câmpiile vor da roadele lor, și pomii vor da rodul lor.

Poruncile Creatorului sunt legile naturii – atât legile naturii lumii noastre pe care o vedem în parte cât și legile naturii superioare a căror înţelegere este ascunsă de la noi – care se bazează pe atributele iubirii și dăruire, cooperare reciprocă, și înțelegere.

Treieratul va dura până la culesul viilor și culesul viilor va dura până la semănat; veți mânca până vă veţi sătura, și veți trăi în siguranță în țara voastră. (Leviticul 26: 5). Acest lucru înseamnă că totul va reveni la starea sa normală, nu numai în viața noastră corporală atunci când o persoană are tot ceea ce are nevoie, şi de asemenea, în viața spirituală.

Dacă vom începe să păstrăm legile Torei, vom primi o răsplată la nivelul la care le-am îndeplinit, fie pe nivelul spiritual sau pe cel al nivelului corporal, sau pe ambele niveluri împreună. Sistemul este construit în așa fel încât, dacă suntem încorporaţi în mod normal în ea și îndeplinim rolul nostru, luând locul noastru în natură, toate vor funcționa armonios, umplându-ne astfel pe fiecare dintre noi cu armonie.

Întrebare: Care este semnificația cuvintelor „veți mânca până vă veţi sătura, și veți trăi în siguranță în țara voastră”?

Răspuns: Aceasta se referă la două niveluri. Un nivel este nivelul nostru uman în care ne aflăm, în scopul de a ne aduce și de ne adapta la al doilea nivel, la nivelul spiritual. Pâinea este întruchiparea atributului Hassadim (Bina dăruirii).

„Veți mânca până vă veţi sătura,” înseamnă conectarea la Bina și atingerea pe deplin a acestui atribut. Cuvântul, ţară, provine de la cuvântul dorinţă (Ratzon). „Și veţi trăi în siguranță în țara voastră”, înseamnă că trebuie să îndeplinim toate condițiil din dorința noastră, iar apoi toate dorinţele vor fi umplute. Tora descrie structura sistemului care operează şi ne influenţează, care se numeşte sistemul lumilor spirituale: Adam Kadmon, Atzilut Beria, Yetzira, și Assiya.

Am avansa în aceste Sfiroturi, și cooperarea noastră reciprocă cu ele este posibilă doar atunci când suntem conectaţi reciproc într-un mod drept, armonios, completându-ne și realizând un nou domeniu al întreagii umanităţi în interiorul acesteia.

Dacă vom continua această condiție, ne aflăm în armonie totală cu Sfira externă, ca urmare a dorințelor noastre comune (dorință de ţară adică), iar tot ceea ce este bun ne umple. Ne simțim în acest sistem într-un mod perfect, și ne simţim în același mod, și, astfel, lucrăm împreună.

De la a KabTV „Secretele din Cartea Eternă” 11/12/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 25:23: Pământul (țara) să nu-l vindeți în veci fiindcă pământul este al Meu, iar voi sunteți străini și rezidenți (temporari) cu Mine.

Creatorul ne-a dat o dorință (țara) și noi va trebui să o corectăm și nu să o folosim așa cum simțim noi.

Noi nu avem nimic în această lume pentru noi înșine și, de aceea, când facem o înțelegere trebuie să înțelegem că noi cumpărăm pământul numai pentru a-l folosi temporar, îl închiriem. De fapt nu cumpărăm pământul, îl închiriem pentru a-l putea folosi pentru o anumită perioadă de timp. Nimic nu este etern și nimic nu ne aparține.

Comentariu: Rezultă că toate națiunile care stau pe această planetă nu sunt proprietarele ei.

Răspuns: În funcție de rădăcina sufletului, proprietar este un om care este compatibil într-un fel sau altul cu pământul (țara) pe care trăiește. De aceea, o parte din acest pământ trebuie să se întoarcă la proprietarii lui. Se face referire la neamurile care au ieșit din Babilon și s-au așezat pe întreg globul. Așezarea în Israel trebuie să fie după Tora și fiecare trib și familie are partea lor predeterminată și este eternă. Este așa deoarece calitățile interioare ale familiei sau tribului se armonizează cu calitățile unei părți de pământ. În acest fel este efectuată corectarea dorinței.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Exista vreun motiv pentru toate problemele noastre?

Raspuns: Daca avem vreun conflict cu sotiile noastre, copiii nostri, vecinii nostri, la lucru, sau chiar in noi insine, inseamna ca egoul nostru, numit Faraon, ne stapaneste.

Intrebare: Dar sclavia din Egipt, despre care ne povesteste Tora, exista doar in vremurile antice, si a luat sfarsit cu mult timp in urma.

Raspuns: Faraonul ne stapaneste tot timpul, chiar si acum. Evenimentele descrise in Tora nu sunt legate de un anumit timp si nu sunt povesti de istorie. Suntem inca subjugati de acelasi ego, de natura noastra egoista, care nu ne permite sa traim o viata normala.

Astazi, traim intr-o lume speciala, un timp special. Toti suntem conectati intr-o retea, sub forma unei lumi integrale, o economie integrala, si depindem unii de altii. In cazul in care comunitatea internationala impune anumite sanctii impotriva oricarei tari, sunt taiate toate legaturile cu acea tara, de exemplu Iran, iar aceasta tara intra in declin, caci toti depindem unii de altii.

Asta ne arata in ce lume integrala traim, in care fiecare e conectat unul cu altul. Daca nu mentinem relatiile bune in aceasta lume interdependenta, noi ne facem rau.

Astfel, daca nu reusim sa corectam relatiile dintre toate statele, toate tarile, si toate partidele politice ale unei tari, pur si simplu ne vom autodistruge. Nimic nu ne poate ajuta daca suntem opusi legii generale a naturii.

Intrebare: Dar, este deja un fapt, noi nu ne intelegem unii cu altii, si inca traim.

Raspuns: Are o limita aceasta confruntare: cat de mult se poate dezvolta, si cat de mult poate continua. Motivul acestei confruntari este natura noastra, care obliga pe fiecare dintre noi sa ne gandim doar la noi insine. Dar, o persoana nu intelege ca propriul lui bine si bunastarea lui depind de toti ceilalti. Egoul nostru prostesc actioneaza intr-un mod asa de primitiv. Oamenii nu pot intelege ca, daca noi ne conectam cu altii prin relatii bune, noi vom avea doar de beneficiat.

Intrebare: Din contra, se pare ca in societatiile primitive antice, oamenii erau mult mai conectati si ca noi ne-am departat unii de altii, cu cat am evoluat.

Raspuns: Nu considera societatile antice ca primitive. Ele au realizat ca sunt interdependente, si ca erau conectate, si ca nu puteau supravietui fara aceste legaturi.

Problema societatii moderne este ca, am ajuns la un nivel asa de inalt prin intermediul progresului tehnologic, incat ni se pare ca putem trai independenti de altii, asa ca fiecare se inchide in propriul apartament, cu telefonul lui si calculatorul lui, si nu vrea sa vada pe nimeni. Ideea principala este ca el nu trebuie sa fie atins.

Aceasta lipsa de conexiune intre noi, sau legaturile rele, se numesc Faraon, egoul nostru. Noi nu vrem sa tinem cont de altii, si nu intelegem ca suntem conectati reciproc intr-o singura retea, si asta e in special adevarat pentru statul Israel. Intotdeauna, noi trebuie sa ne autoevoluam conform cu aceasta scala: cu cat suntem impotriva altora sau pentru ei.

Intreaga Tora vorbeste doar despre „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, ceea ce este marea lege a Torei. Aceasta lege include totul, si nu exista nimic altceva, decat atingerea unitatii corecte.

Din Programul de radio israelian 103 FM, 15/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In Tora, Leviticul 25: 6 – 7: Ceea ce va iesi de la sine din pamant in timpul Sabatului sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care traieste cu tine, vitelor tale si fiarelor din tara ta; tot venitul pamantului sa slujeasca de hrana.

Tot ce apartine unei persoane, vasului sau, care e alcatuit din nivelurile neanimat, vegetal, animat si vorbitorul, impartite orizontal, vertical si de jos in sus, trebuie sa fie inclus in munca lui. El trebuie sa isi pregateasca dorintele, asa incat ca ele sa fie pregatite sa fie umplute de Lumina Superioara. Un servitor, o servitoare, vite si fiare, toate sunt parti dintr-o persoana.

Cand vom ajunge in acea stare, vom vedea ca toate celelalte parti ale naturii (neanimata, vegetala si animata), pe care le simtim in exteriorul nostru, vor fi umplute cu aceeasi Lumina, si va fi clar ca nu sunt externe, ci ca toate se afla in interior. Vom descoperi ca lumea noastra exterioara si interioara, este o lume intreaga, generala. Asta inseamna ca partea mea animata si intreaga lume animata care ma inconjoara, partea mea vegetala si intreaga lume vegetala din exteriorul meu, partea neanimata din mine si intregul univers, sunt de fapt un intreg unic.

Rezulta ca singura, unica figura umana pe care o cream cand noi ne conectam complet, include toata creatia in interiorul ei, ceea ce noi simtim ca un intreg. Nu exista nicio impartire intre eu si altii. Oameni, animale, plante si natura neanimata, toate devin o dorinta unica prin care conceptul unui singur Creator este atins, cel care este singura forta din natura. Asta este simbolizat de al 7 mileniu.

Iar atitudinea Creatorului fata de asta – atingerea gandului creatiei Lui, planul, actiunea Lui, principala, initiala Lui dorinta de a crea fiinta creata in forma si imaginea Lui – este deja urmatoarele 3 milenii: al optulea, noualea si al zecelea. Apoi, este totul inchis intr-un intreg, care nu este impartit in mii de ani, iar fiinta creata intra intr-o alta dimensiune, despre care nu stim nimic. Dar ea exista, caci avem indicii despre asta in scrierile marilor cabalisti, dar nimic in plus.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 13/8/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→