Relaţiile dintre Învăţător şi student

Întrebare: Rolul învăţătorului este foarte important în studierea înțelepciunii Cabalei. Ce este un învăţător de Cabala?

Răspuns: În primul rând, este cineva care a primit cunoștințe de la un cabalist recunoscut. În al doilea rând, el predă din surse originare. În al treilea rând, el nu atrage atenția asupra personalității sale. Și în al patrulea rând, el îi îndrumă pe toți spre revelarea Creatorului.

Întrebare: Ce este interacțiunea dintre student și învăţător?

Răspuns: Interacțiunea depinde de student și nu de profesor. Profesorul poate ajuta studentul în tot ceea ce îi poate aduce beneficii. Cu toate acestea, el se detașează complet de interferența cu lumea interioară a elevului, învățându-l astfel să devină auto-realizat.

Pe de o parte, există o preocupare constantă pentru dezvoltarea și grija studentului. Dar profesorul păstrează întotdeauna o anumită distanță față de student, pentru a-i da un sentiment de liberă alegere, libertate de acțiune, libertate a deciziilor și așa mai departe, pentru că nimeni nu poate fi un substitut al progresului independent al elevului.

Întrebare: Care este diferența dintre un învățător de Cabala și un profesor de alte discipline?

Răspuns: Un învățător de Cabala nu predă la fel de mult, pe cât sfătuieşte elevul în ce fel, schimbându-se pe sine, să descopere ceea ce are nevoie să obțină. Ce înțelege studentul, obține el și nu este realizarea profesorului.

El merge pe o anumită cale, dezvoltându-și în permanență calitățile interioare, sufletul său și atinge o revelare și mai mare a Creatorului. Aceasta este pur și simplu realizarea sa, personală. Prin urmare, aici, profesorul este doar o sursă externă de ajutor.

Din KabTV – „Bazele Cabalei”, 11/20/18

Tora și vocalele

Întrebare: În ebraică sunt folosite vocale: nekudot – puncte deasupra literelor, care indică pronunția corectă a vocalelor. Există o relatare că ele au fost utilizate de o familie din Tiberias, după distrugerea Templului, pentru a păstra sunetul Torei. Dar noi învăţăm că exprimarea vocală a vocalelor sunt luminile care sunt deasupra literei, adică deasupra Kli (vasului) sau sub Kli.

Oare familia din Tiberias a inventat nekudot pentru a înregistra Tora? Până la urmă, Tora în sine a fost scrisă fără nekudot.

Răspuns: Nu contează, fiindcă în Tora, într-adevăr, nu există prea multe semne necesare pentru citirea sa. La urma urmei, atunci când citeşti Tora, trebuie să o reproduci cu toate instrumentele tale interne și externe.

Asta înseamnă că trebuie să știu cum cânt textul, cum dau intonație fiecărei propoziții, unde pot să fac o pauză și unde este interzisă. La urma urmei, o persoană nu poate citi textul dintr-o singură respirație.

Mai mult decât atât, citirea Torei este diferită de citirea obișnuită, atunci când tragi aer în plămâni, citeşti ceva cu voce tare și eliberezi aerul. Când citesc Tora, trebuie să-mi controlez plămânii, ca pe-o orgă, dintr-o catedrală. Apăs pe anumite părți ale plămânilor, care constau din cinci părți. Apoi, pornesc cele cinci părți ale aparatului de redare: laringele, gâtul, gura, buzele și dinții.

Prin urmare, literele ebraice reprezintă o formă scurtă a unor informaţii uriașe și puternice pe care o persoană le primeşte pentru a citi.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 1/6/19

Noua viață nr. 235 – Fericirea și limitele noastre

Noua viață nr. 235 – Fericirea și limitele noastre
Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat:

Întreaga noastră percepție este o modalitate de a atinge anumite limite. Fără granițe nu putem simți cine suntem. În orice moment, restricțiile exercită presiuni asupra mea. Dacă învăț cum să mă perfecționez, nu voi simți presiunea. Fericirea va fi atinsă când voi învăța cum să fiu în echilibru și reciprocitate cu cei din jurul meu. Natura umană este dorința de a ne bucura și tot ceea ce se întâmplă cu mine este calea naturii de a mă dezvolta. S-ar putea să sufăr dacă vecinul meu face un zgomot, dar probabil aș avea o atitudine diferită dacă aș avea aceeași dragoste pentru vecinul meu ca și pentru copiii mei. În mod ideal, devenim ca o mare familie și nu mai avem nevoie de granițe între noi. Când învățăm cum să fim uniți de ceilalți, simțim că suntem înfășurați în har și iubiți ca un făt în pântecele mamei sale și câștigăm fericirea infinită.

Din KabTV „Viata Noua # 235 – Fericirea si Limitele”,10/6/13

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Să ne bucurăm pe noi, înșine sau să oferim bucurie?

Forța credinței vine dintr-o iluminare specială, care se deschide de sus. Lumina credinței oferă unei persoane credința, adică forța dăruirii. La fel ca acum, în mod natural, conform formulei implantate în mine, fără să ezit, eu mă gândesc constant la mine, pentru ca, astfel, să încep să mă gândesc conform formulei inversate, la beneficiul altora și, anume, într-un final, la beneficiul Creatorului.

Înțeleg că, Creatorul descrie toate detaliile realității pe care o văd în fața mea și că prin ele pot ajunge la dăruirea adevărată către Creator. Prietenii mei, aliații și dușmanii, diferite caractere care îmi otrăvesc viața și, invers, mă sprijină, toată natura inanimată, plantele, animalele și oamenii sunt doar niște actori într-un mare teatru numit viață. Toți sunt controlați de forța superioară a Creatorului cu singurul scop și, anume, ca prin ei să mă conectez cu forța superioară.

Credința este Creatorul Însuși; El este numit „Dumnezeul credinței”. Când această lumină este revelată, atunci sub influența acestei iluminări eu încep să acționez conform instrucțiunilor acestei forțe. Și când lumina este ascunsă, acționez contrar ei, ca Faraonul, înclinația rea. De fapt, sunt doar două forțe, atât din partea din față, cât și cea din spatele Creatorului, care se joacă cu mine.

Toată lumea reprezintă detaliile jocului Creatorului cu mine și, în măsura în care îi pot conecta, eu mă apropii de Creator. Toate calculele sunt direcționate numai spre Creator, intenția mea este direcționată numai spre El, iar toate celelalte sunt doar mijloace pentru a face asta. Cu toate acestea, fără aceste mijloace este imposibil să ajungi la Creator, așa că eu trebuie să îi tratez exact în același mod în care tratez Creatorul. Apoi, aceste mijloace, împreună cu mine, se vor schimba în materie, în dorința prin care ader la Creator.

Lumina credinței este lumina înconjurătoare, care reîntoarce la sursă și care aduce forța dăruirii în inima unei persoane. Este singurul lucru de care avem nevoie, fiindcă nu avem ce altceva să așteptăm și să sperăm. Dacă obținem lumina credinței, atunci, cu ajutorul ei, noi vom putea să ne ridicăm la nivelul dăruirii, să ieșim din dorința de primire și să începem să lucrăm cu ea în mod altruist. Toată Tora este pentru a corecta intenția de la „scopul de a primi”, la „scopul de a dărui”.

Dorința de a ne bucura rămâne așa cum a fost creată de Creator. Singura întrebare este ce anume preferăm să ne dea plăcere: să ne bucurăm noi, înșine sau să dăm bucurie altora. Asta este toată diferența dintre natura de primire și cea de dăruire. Nu dorința este cea care se schimbă, nu materia în sine, ci mai degrabă intenția care este inversată de lumina care reformează.1

Abilitatea mea de a dărui este determinată de lumina credinței pe care o primesc. Prin urmare, folosirea dorinței mele se extinde și văd ce poate fi făcut pentru ea. Dacă lucrez cu ea cu scopul de a dărui, lumea dintr-o dată devine transparentă într-o anumită măsură. Cu cât folosesc mai mult dorința mea pentru a dărui, cu atât mai transparentă devine lumea.

Până la urmă, eu văd lumea prin dorința de a primi. Dacă dorința este egoistă, lumea este foarte limitată, închisă. Intenția cu scopul de a dărui deschide o oportunitate pentru mine, ca să văd ce este dincolo de interesele mele animalice, înguste. Acum mă gândesc numai la lucruri care sunt bune pentru animalul meu. Realitatea pe care o simt în această perspectivă este numită această lume: mâncare, sex, familie, bani, onoare și cunoaștere. Cu toate acestea, dacă îmi extind percepția eu văd o viață diferită.2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 4/20/19, Shamati „Ce este măreția și micimea în credință?”

1 Minutul 4:38

2 Minutul 20:39

Viața nouă nr. 234 – Fericirea și semnificația ei

Viața nouă nr.  234 – Fericirea și semnificația
Dr. Michael Laitman ȋn conversaţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat:

Înțelesul vieții este simțit atunci când o persoană devine parte a unei societăți integrale și contribuie la întreg, cu partea sa unică. O persoană se angajează într-o competiție pozitivă, oferind celorlalți cât de mult poate, în felul său special. Astăzi, în condițiile în care șomajul este în creștere și roboții continuă să înlocuiască oamenii, la locul de muncă, ne confruntăm mereu, tot mai mult, cu problema auto-realizării și lipsei de sens în viață. Când vom atinge culmea auto-realizării, ne vom simți complet liberi și întregi și vom atinge eternitatea.

Din KabTV  “ Viața nouă # 234 – Fericirea și semnificația” 10/3/13

Viața nouă nr. 233 – Fericirea și auto-realizarea

Viața nouă nr. 233 – Fericire și auto-realizare
Dr. Michael Laitman ȋn conversaţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat:

După prăbușirea societății consumatoriste, realizarea de sine se va ȋmplini prin dăruirea către societate, mai degrabă decât prin zbatere individuală. Astăzi, o persoană acționează în funcție de valorile societății și nu de propria unicitate. Adevărata realizare de sine poate avea loc numai într-o societate integrală, prin dăruirea maximă către mediul înconjurător. Fiecare atinge culmea vieții sale și, împreună, atingem armonia completă.

Din KabTV  “ Viața nouă # 233 – Fericire și auto-realizare” 10/3/13

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

 

Congresul de Cabala din America Latină

Din Pagina mea de Facebook Michael Laitman 5/19/19

În weekend, în timp ce Israel și țările europene s-au unit în concursul Eurovision, eu am fost pe cealaltă parte a globului – în Monterrey, Mexic. Studenții și prietenii mei de pe întreg continentul latin s-au adunat în această regiune, special, pentru Convenția Mondială de Cabala.

Împreună, am învățat cum să ne conectăm deasupra diferențelor dintre noi, iar această conexiune a fost resimțită peste tot. Mulți studenți și prieteni din întreaga lume s-au conectat virtual, iar densitatea inimilor conectate a fost atât de puternică încât a devenit cu adevărat spirituală. Natura caldă și vibrantă a Americii Latine nu a scăzut nici când am luat masa, am cântat și am dansat împreună. Nu pot decât să-i laud pe toți studenții și să le dau douăzeci de puncte pentru unitate!

Cum am putea să ne imaginăm Spiritualitatea?

Întrebare: Poți să descrii starea către care avansăm? Care ar trebui să fie nivelul de conexiune dintre noi, la nivelul simțirilor și la nivelul gândurilor?

Răspuns: Există loc pentru această întrebare, dar nu există răspuns la ea. Cum îți poți tu imagina relaționarea reciprocă pe care Lumina Superioară o va revela între noi? Este indescriptibil. De aceea este numită „credință deasupra rațiunii”, „calitate spirituală”, „Lumea Spirituală” unde contradicțiile nu mai sunt contradicții, ci completări reciproce.

Simt că acest lucru este perceput la nivel liniar în fiecare dintre voi, nimic nu se poate face aici. Trebuie doar să cereți ca acest lucru să se întâmple.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 06.02.2019

Prin cele 22 de șabloane

Întrebare: Lumea pe care o văd în fața mea este o literă sau o colecție de litere? Scriem această lume sau o citim?

Răspuns: Vedem această lume ca printr-un șablon prin care trece Lumina către noi. Desigur că nu este Lumina Superioară cea care ne afectează astăzi, dar este totuși un aspect al ei. Ea trece prin 22 de șabloane și astfel este reflectată în noi.

Eu nu văd aceste șabloane, nu văd Lumina trecând prin ele. Totul se întâmplă în mine și eu văd rezultatul a ceea ce se întâmplă în mine, ca pe egoismul meu, simțurile mele, dorința mea, care este influențată de Lumină, prin aceste 22 de șabloane.

Întrebare: Înseamnă că o persoană deosebit de sensibilă poate deodată să vorbească ebraică sau să înceapă să scrie în ebraică?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Există vreun fel de acțiune spirituală în studierea limbii ebraice ca muncă în grup? Cu toate astea, deși știu că este bine, totuși nu mă pot forța să o studiez.

Răspuns: Conversația noastră nu este o lecție despre studiul limbii ebraice. Am intenționat să îți spun ce cod folosește Cabala pentru a descrie acțiunile Lumii Superioare. Dacă nu le-am fi studiat impactul asupra noastră și consecințele lor, atunci  cu adevărat nu am fi știut sau nu am fi fost interesați de această limbă. Ar fi fost cu adevărat moartă.

Dar ea devine din ce în ce mai vie, fiindcă din ce în ce mai mulți oameni din lumea noastră vor să știe cum îi controlează Lumina Superioară. Să vorbești cu Forța Superioară pe principiul „El este pentru mine și eu sunt pentru El” este posibil numai prin șabloanele literelor, prin cele 22 de imagini stabilite.

La fel cum folosim mașina de scris pentru a bate literele pe hârtie și acest sistem funcționează în același fel.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 6/01/19

Pregătit pentru revelarea gradului următor

Întunericul este un semn al abundenței luminii Hochma și că tot ce lipsește este lumina Hassadim, pentru ca întunericul să strălucească precum lumina. Întunericul este manifestarea Creatorului, dar trebuie să adaug lumina Hassadim în acest întuneric, fiindcă numai în această măsură îL putem descoperi pe Creator, pentru a-I aduce mulțumire. Cu cât mai multă lumină Hassadim, cu atât sunt mai mari revelările, fiindcă, deși Creatorul umple întreaga lume cu Lumina Sa, totuși nimeni nu îL poate simți, decât aceia care pot adăuga Lumina milei, după cum este scris că „în lumina TA vom vedea lumina”.

De aceea, într-o stare de greutăți, trebuie să credem că nu există altceva în afară de Creator și să ne bucurăm de orice rău revelat de EL, pentru că acesta este un semn că ceva bun va fi dezvăluit curând. Iar dacă primesc o lovitură, înseamnă că sunt gata pentru descoperirea gradului următor. (Minutul 55:00)

Creatorul își dezvăluie atitudinea față de mine cu mai multă claritate, dar îL pot percepe ca fiind rău și să sufăr, deși în realitate totul este bine. De aceea, în cele mai acute și critice stări, avem cea mai mare oportunitate de a spune că totul vine de la Creator pentru binele nostru. (Minutul 57:15)

De ce venim în această lume, dacă scopul nostru este să o părăsim? Cădem în regatul dorinței egoiste să ne bucurăm, la cel mai scăzut nivel al realității, ca niște animale primitive, pentru a ne ridica de aici. Suntem chiar mai răi decât animalele, deoarece suntem de acord cu răspunsurile noastre instinctive și automate. Suntem sclavii egoismului, în timp ce un animal nu se simte înrobit. Chiar și animalele de casă nu se simt înrobite când își pierd libertatea, ci îl iubesc pe stăpânul lor, care le hrănește, iar ele sunt gata să muncească pentru el.

Dar Creatorul nu ne permite să trăim în acest fel, cu egoismul nostru. Fiecare generație consecutivă se simte din ce în ce mai nefericită. Astfel, Creatorul ne scoate din gradul animal și ne ridică la nivelul uman, iar noi trebuie să învățăm să ne asemănăm cu Maestrul.

Aceasta este o lucrare specială din partea creației. De aceea, Creatorul ne trezește constant sentimentul că suntem în exil, în sclavie, în micime, fără cunoștința și simțirea stăpânului nostru, ca un animal care nu se lasă îmblânzit. Va fi astfel până când îL vom descoperi pe Maestru și vom realiza că El este cel mai sublim, iar atunci ne vom pleca în mod conștient, dar nu din obiceiul animalic, ci din atingerea măreției și a înțelegerii rolului Său în creație și a efortului Său de a ne ridica la nivelul Lui, astfel încât nu numai să ne împlinim dorința, ca un animal legat de proprietar, ci să primim aceleași calități ca ale stăpânului. (Minutul 1:02:21)

Viața este un sentiment de adeziune la Creator, de armonie cu forța superioară, de mișcare la unison, de absență a percepției de conducător și adept, ci numai împreună. Acolo, în cel mai înalt punct, unde sfârșitul acțiunii este unit cu gândul inițial, Creatorul și creația realizează o astfel de adeziune, încât nu există nici primul și nici ultimul, ci doar toți împreună. ( Minutul 1:06:50)

Trebuie să ne întoarcem la adeziunea către Creator, ca un embrion în pântecele mamei, legat de ea în toată esența ei. Dar acum nu mai sunt un copil, ci un om matur, împovărat de experiența diferitelor stări și cunoștințe. Împreună cu toată această povară, mă anulez în fața Celui Superior, ca un embrion. Nu-mi anulez gândurile sau dorințele, ci încerc să fiu devotat ca un embrion, mamei sale. Totul se întoarce întotdeauna la primul punct al concepției – punctul de adeziune completă dintre creație și Creator. Indiferent cât de mare, puternic sau inteligent am devenit, mă reduc la un singur punct, în interiorul Creatorului. (Minutul 1:25:18)

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/23/19,  Scrierile lui Rabash, voi. 1, articolul 20, „Cel ce-și împietrește inima”