Cinci tipuri de iubire

Remarcă: Oamenii percep atitudinea altora în mod diferit. Gary Chapman, un consultant de relații și autor al cărții Cinci Limbaje ale Iubirii, cu cinci milioane de copii care au fost vândute, descrie abordările și percepțiile diferite ale fiecărui tip de persoane, felul în care ei percep iubirea.

El spune că sunt cinci tipuri de iubire.

Primul este atunci când oamenilor le plac cuvintele. Atunci când iubirea este exprimată de cuvinte de încurajare, sprijin și laudă.

Comentariul meu: De regulă, femeilor și copiilor mici le place asta.

Remarcă: Alt tip de iubire este „timpul”. Aici, din contră, cuvintele nu sunt necesare. Trebuie să petreci timp cu o persoană, să-i acorzi atenție, să fii cu ea și așa mai departe.

Comentariul meu: Timpul însuși aranjează totul între ei. Timpul îi influențează pe toți. Așa cum este și vorba: „Timpul este un mare vindecător”. Lucrurile se schimbă pe parcursul timpului.

Remarcă: Este un tip de iubire numit „atingerea”. Adică oamenilor le plac senzațiile tactile: atunci când sunt îmbrățișați, mângâiați și experimentează emoții pozitive din asta.

Comentariul meu: Tuturor le place asta: copiilor, femeilor, animalelor și chiar bărbaților.

Remarcă: Următorul tip de iubire este „darurile”. Fiecare lucru mărunt contează, cum ar fi o bijuterie, ceva bun, un bilețel, un fel de surpriză, sau ceva neașteptat.

Și al cincilea tip de iubire este „ajutorul”. Fă ceva pentru ceilalți, exprimă-ți atenția prin acțiuni, calcă un tricou, curăță podelele, pregătește cina sau doar ajută cu ceva.

Oamenii de știință spun că în cupluri apar conflicte datorită lipsei de înțelegere. Dacă eu vreau să aud cuvinte frumoase, plăcute, iar cealaltă persoană vrea un tricou călcat sau să petreceți timp împreună, avem un conflict, fiindcă noi pur și simplu nu ne înțelegem între noi. Adică apar conflicte exact din cauza neînțelegerii.

Comentariul meu: Depinde de consumatorul, ca să spun așa, cu care am de a face.

Nu pot să dau unui copil scutece călcate pentru a câștiga dragostea lui prin asta; nu va înțelege. Chiar dacă îi dau o mâncare gustoasă, bună. El are nevoie de o căldură specială, un tratament special, o asigurare.

Dacă am de-a face cu un animal, eu trebuie să îl tratez la nivelul lui, ca să simță că poate avea încredere în mine, că sunt stăpânul lui, că îl protejez, în hrănesc, îi dau apă și am grijă de el. Adică eu sunt tovarășul și prietenul său mare.

Dacă vorbim despre iubirea prietenoasă dintre bărbați, atunci, întâi de toate, asta înseamnă sprijin și înțelegere reciprocă.

Dacă este iubire între un bărbat și o femeie, atunci totul merge așa: orice îi place unui bărbat și orice îi place unei femei. Și unuia nu îi place ceea ce îi place celuilalt. Cu toate acestea, dacă ei înțeleg ce îi place celuilalt, ei se pot aranja pe ei, înșiși într-un asemenea fel încât ei se vor bucura chiar și de lucrurile pe care nu și le puteau imagina vreodată și care au apărut de la sine, deoarece celălalt se bucură de ele.

Unei femei îi plac cadourile, semnele de iubire, atenția și așa mai departe. Unui bărbat, întâi de toate, îi place să fie servit și hrănit: „Calea către inima bărbatului este prin stomacul lui”. Asta este cu adevărat așa, deoarece în ceea ce privește comunicarea și în special iubirea, bărbații sunt mai primitivi decât femeile. Dacă o femeia poate într-un anumit fel să îi reamintească de mama sa, de atitudinea ei față de el, atunci asta este. El deja o urmează ca un pui de rață după rață.

Remarcă: Vedem că pe parcursul anilor relațiile dintre cupluri se dezvoltă. Întâi este o perioadă romantică, apoi se transformă într-o relație mai complexă și după un anumit număr de ani ei dintr-o dată descoperă că nu se înțeleg între ei și că nu s-au înțeles între ei în timpul acestor ani.

Comentariul meu: În principiu, poate să fie greu. Totuși, dacă nu există nicio asemenea educație sau aceste cupluri sunt încă foarte tinere și nu au experiență, nu știu cum să își protejeze relația, nu știu cum să ierte și să facă un compromis interior, chiar și fără să vorbească despre el și să îl discute, atunci, desigur, este foarte dificil.

Noi trebuie să-i învățăm asta. Este un colectiv. Bărbatul și femeia sau în oricare altă combinație: bărbatul, femeia și un copil sau doi bărbați, sau două femei. Orice număr de oameni este un colectiv și necesită o abordare complet diferită, decât cu o singură persoană. Aici este necesar să-i învățăm. Este chiar complicat.

Vedem că nu ne angajăm într-o asemenea muncă. Chiar și astăzi la școală ei predau sexul și nu predau cum să-l trateze pe celălalt ca pe o persoană și nu ca pe un obiect al împlinirii sexuale. Este foarte unilateral, crud și animalic. Înseamnă că nu este nicio educație.

Îmi aduc aminte când încă locuiam în Leningrad și studiam la facultatea de cibernetică medicală, noi am venit la spitalul de maternitate numărul doi. Erau 400 de mame care nășteau acolo. Am întrebat doctorul: „Ce fel de pregătire psihologică faci cu ele? El a spus: „Din păcate, noi nu avem asemenea specialiști”.

Remarcă: Vedem că pe parcursul istoriei umanității, iubirea este cea mai apreciată. Poeții și scriitorii o laudă. Oamenii sunt ca și cum ar urma un vis înșelător.

Comentariul meu: Ei vor să vândă acest vis înșelător.

Întrebare: De ce umanitatea are nevoie de iubire?

Răspuns: Umanitatea are nevoie de iubire, deoarece fără ea nu poate fi viață la nivelul animat sau la nivelul nostru.

Chiar și în sex noi vedem un fel de nevoie pentru ceva mai mare, deși este pur mecanic și animalic, de dragul plăcerii în acel moment și nimic mai mult.

Dacă sexul ar fi fost numai despre asta, atunci noi ne-am fi putut împerechea doar ca animalele. Însă noi avem o nevoie pentru căldură și grijă, pentru sprijin reciproc, lucrul pe care îl numim iubire.

Iubirea este sprijinul reciproc. Iubirea este sentimentul că ești iubit, că ești îngrijit, că ești iubit așa cum ești. Acestea sunt emoții foarte serioase; animalele nu le au. Chiar și în privința puilor lor, animalele au sentimente doar pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a-i îngriji că să nu moară de foame și apoi ei se îndepărtează și niciodată nici măcar nu se observă sau se recunosc între ei.

Remarcă: Există tot timpul un asemenea moment în iubire, atunci când doi oameni par că se iubesc între ei, însă unul își imaginează iubirea într-un fel și celalalt în alt fel.

Comentariul meu: Deoarece noi nu am primit o educație corectă. Iubirea este o relație umană, o nevoie, o atitudine față de celălalt. Prin urmare, noi trebuie să o studiem și să o predăm. Nu este sex, ci mai degrabă abilitatea de a împlini nevoile interioare ale celeilalte persoane. Ar putea să nu aibă nicio legătură cu sexul.

Întrebare: Ce studiem despre iubire? Cum să împlinesc, cum să-mi schimb obiceiurile pentru a-l trata pe celălalt, așa încât îi va da lui plăcere?

Răspuns: Pentru asta este necesar să simți ce fel de persoană este. Asta necesită o muncă reciprocă serioasă între noi. Și nu fi timid. „Îmi place când mă mângâi”. „Și îmi place când zâmbești”. Și așa mai departe. Explică. Totul este foarte simplu.

„Nu, vreau ca el să ghicească!” Cum poate să ghicească?!

Noi trebuie să înțelegem și să discutăm deschis despre asta și să o discutăm. Deși oamenilor tineri nu le place asta deloc, lor le pare că totul ar trebui să fie spontan, simplu și imediat. O persoană este un animal foarte complex, multi-stratificat.

Întrebare: Care este cheia pe care ai vrea să o dai oamenilor pentru ca legea iubirii să îi ajute în relație în orice situație?

Răspuns: În orice situație, primul lucru este să cedezi, cum a spus învățătorul meu. Iubirea este un animal care este alături de voi și trebuie hrănit cu concesii reciproce.

Este în natura unei femei să se adapteze unui bărbat. Nu o subminez pentru asta în niciun fel, din contră. Ea este înțeleaptă. Până la urmă ea dă naștere. Trebuie să creeze un anumit mediu pentru a crește copiii și așa mai departe. Adică natura i-a dat asemenea abilitați.

Bărbatul este foarte primitiv. El are nevoie doar să i se amintească puțin despre lucrurile pe care le-a primit de la mama sa și el va alerga după tine ca un copil mic după mama sa. Asta este tot!

Recomand tuturor femeilor: mergeți la mama lui și începeți să întrebați ce mâncare îi place, ce fel de servicii și totul în jurul lui. Mama va fi foarte încântată! Vă înțelege că aceasta este cu adevărat femeia care va putea să o înlocuiască.

Ăsta este un sistem de relații foarte primitiv: să te gândești doar cum să dai plăcere altuia, cel puțin cumva, doar un pic. Cu toate acestea, asta necesită înțelepciune, experiență și înțelegere a psihologiei umane.

Mult noroc în iubire!

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 12/19/18

Să simțim viața Unității

Noi suntem o dorință întunecată de a primi, care depinde în întregime de împlinirea pe care o primește. Este cea mai joasă, cea mai neajutorată și dependentă proprietate, care nu este în măsură să facă nimic de la sine; ea doar așteaptă să fie împlinită. Dacă suntem făcuți dintr-o astfel de materie, trebuie să înțelegem că înaintarea, succesul și ieșirea noastră din această stare este posibilă numai pe baza unei forțe opuse nouă, străine nouă, adică a forței dăruirii și iubirii, a conexiunii și unității.

Dar cum putem atrage această forță, dacă nu avem nicio legătură cu ea? Dacă rămânem în natura noastră egoistă, suntem pierduți. Fie ne resemnăm și ne supunem complet controlului naturii noastre, fie cerem ca natura opusă nouă să lucreze asupra noastră și să ne scoată din această stare inconștientă, dependentă și cea mai de jos.

În funcție de natura dorinței de a primi, nu vreau decât să-mi satisfac și să-mi fac dorinţa să tacă; adică să mă aduc pe mine la moarte. Aici, Înţelepciunea Cabala vine în ajutorul nostru, explicând sub ce formă ar trebui să tânjim după împlinire, cum să ne schimbăm pe noi, înșine, cum să ne folosim corect dorința – singurul lucru pe care îl avem.

Natura minerală, plantele și animalele se supun instinctiv dorinței lor, dar unei persoane i se oferă posibilitatea de a crea un sistem pentru analiza, înțelegerea, schimbarea și compararea stărilor dorite și cele reale. Prin mediu, pot primi forțe opuse propriei mele dorințe de a primi. Astfel, voi putea ajunge la echilibru, comparând cele două sisteme opuse.

Prin urmare, corectarea unei persoane este posibilă doar cu ajutorul rugăciunii. Mă conectez cu forța opusă mie și o rog să-mi dea forța dăruirii. Acum există două forțe în mine, ca două linii care mă vor ajuta să construiesc linia de mijloc între ele și să mă ridic din ce în ce mai sus, deasupra naturii mele, adică să dobândesc o credință tot mai puternică deasupra rațiunii.

Trebuie să ne concentrăm toate abilitățile și capacitățile noastre asupra acestei cereri către forța superioară. Cu toate acestea, din moment ce nu o simțim și nu putem fi ca ea, trebuie să construim un sistem din dorințele egoiste împrăştiate, care va simți cu tot egoismul său nevoia de a se conecta cu ceilalți, așa cum este scris: „Duceţi-vă și câștigaţi unul de la celălalt” De aceea, construim o familie, o societate, o națiune, o țară și așa mai departe.

Dezvoltarea se întâmplă în detrimentul unei unități în creștere, până când acest sistem începe să se mănânce singur, așa cum se întâmplă în zilele noastre. Egoismul nu mai vede beneficiul în conexiune, atingând cea mai înaltă notă posibilă în el. Atunci, egoismul rătăcește, fără să vadă unde să meargă mai departe. Aceasta este esența crizei din vremea noastră. Este evident în rândul tinerei generații că nu știe unde să meargă și cu ce să se împlinească. Nu are nevoie de conexiune cu ceilalți; un smartphone este suficient.

De aici, este evident că vechea metodă de conectare, care ne dădea împlinire, nu mai funcționează. Acum trebuie să construim o nouă formă de conexiune, care nu se bazează pe primirea de beneficii în detrimentul altora, ceea ce ne-a dus într-un punct mort. În primul rând, vine recunoașterea răului, adică înțelegerea faptului că nu este posibil să ne corectăm condiţia în modul vechi. Este nevoie să restaurăm sistemul care a existat înainte de spargere, adică să-l readucem la starea corectată.

Toate acestea se realizează doar printr-o rugăciune, o cerere, dacă înțelegem că nu există nicio altă cale de ieșire și nu mai rămâne decât o singură acțiune: conexiunea și la care putem ajunge doar cerând forța conexiunii. Recunoaștem răul naturii noastre și binele, opus lui, sistemul perfect, pe care nu îl simțim din cauza spargerii noastre. Diferența dintre aceste două sisteme este diferența dintre Creator și ființele create.

Pentru a cere forța corectării, noi înșine trebuie să începem să construim un sistem mic și corectat și din acesta va deveni clar ceea ce trebuie cerut. Deci, ajungem într-un mic grup, la un grup de zece. Și, de acolo, vedem deja ceea ce ne lipsește pentru a ne conecta ca unul. Nu ne anulăm reciproc, ci mai degrabă ne completăm reciproc.

Așa funcționează întregul grup de zece, iar când terminăm de asamblat acest puzzle, simțim forța interioară și viața de unitate din el, care este Creatorul. Prin urmare, trebuie să mă aduc la simţirea grupului de zece, la dorința care poate fi dezvăluită în el și să aflăm de câtă forță avem nevoie pentru a ne simți ca un grup de zece și nu ca unul, doi sau cinci.

Din această aspirație, vom simți dorința forței superioare, a conexiunii numită Creator, forța de conectare, împlinire și susținere. Toate forțele sunt deasupra și toate cererile sunt mai jos, în mâinile noastre. Nu vom obține nimic până nu cerem exact ceea ce ar trebui, în cantitatea și calitatea corectă. Atunci, într-adevăr, „Sămânța Lui va fi puternică în țară, o generație de cei drepți, care vor fi binecuvântați.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/17/19, Sukkot

Imperfecțiunea nu este o piedică

Remarcă: Aproape toți dintre noi vrem să fim buni și să ne străduim să fim cei mai buni tot timpul. Oamenii de știință susțin că necesită curaj pentru a fi imperfect.

Comentariul meu: Cel care tot timpul verifică: Nu ești tu rău; ești mai rău ca ceilalți, etc.? Aceasta este o persoană nefericită. Nu se bucură de el, însuși, însă se uită la tot în comparație cu ceilalți. Nimic bun nu va ieși din asta, deoarece noi toți suntem diferiți.

Este imposibil să compar, numai dacă toți parametrii noștri coincid cu toți parametrii unei alte persoane și totuși ea are mai mult succes ca mine. Dar dacă suntem diferiți, atunci ce este de comparat?

Să presupunem că parametrii mei sunt mai răi într-un anumit fel și parametrii altei persoane sunt mai buni într-un fel, sau vice versa. În mod natural, vor fi diferențe. Și ce? În acest caz ei spun: „Du-te la făuritorul care m-a făcut”. Nu depinde de tine.

Remarcă: Oamenii de știință susțin că în spatele dorinței de a fi bun este grija pentru propriul prestigiu.

Comentariul meu: Natural.

Remarcă: Cel care este cu adevărat îngrijorat de alții nu va irosi niciun timp valoros pentru a descoperi dacă el e bun sau rău. El pur și simplu nu este interesat de asta.

Comentariul meu: Absolut. O face pentru binele celorlalți sau nu?

Remarcă: Aici se afirmă că el acționează pentru propriul bine.

Comentariul meu: Deci înseamnă că toate acestea sunt vicioase și nimic bun nu va ieși într-un final. Omul ar trebui să se dezvolte în direcția unui beneficiu mai mare pentru ceilalți.

Întrebare: Ce beneficiu aduce asta unei persoane?

Răspuns: Ceea ce el revelează Creatorului, deoarece nu este niciun alt bine pentru oameni. Doar să le reveleze Creatorul.

Ce înseamnă asta? Să le arăți că este un scop care trebuie obținut și să îi ajuți în asta. Asta este tot, nimic mai mult. Să nu te gândești la tine, însuti. Se simte atât de confortabil, calm și bine.

Doar când te gândești la alții – o viață foarte bună. Asta este cel mai sigur, cel mai bine și cel mai benefic lucru pe care o poate face o persoană – să-i ajuți pe alții să ajungă la Creator.

Aceasta este cea mai bună stare, atunci când nu contează ce se întâmplă cu tine. Important este că te devotezi acestui meșteșug.

De pe KabTV: „Știri cu Michael Laitman”, 6/25/19

Scapă de suferință sau exaltează spiritualitatea?

Întrebare: Este corect că uneori o persoană suferă atât de mult încât ea sau el vrea să se dizolve?

Răspuns: Asta este greșit. Înseamnă că fuge de suferință. Dizolvarea înseamnă elevarea spiritualității deasupra stării prezente a cuiva, când persoana vrea să se dizolve în spiritualitate, adică să existe în ea.

Întrebare: Deci prin exaltarea spiritualității în munca noastră, noi putem în general să evităm suferința corporală și problemele?

Răspuns: Nu. Ai încerca să le eviți pentru a nu simți nicio suferință corporală. De dragul acestui lucru ai încerca să te dizolvi undeva, în ceva.

Vrei să intri în stările spirituale, deoarece te simți rău în stările tale egoiste, pământene. Adică preferi Creatorul, deoarece este bine cu El. Ți-ai schimba egoismul tău mic cu unul mare. Desigur, în acest caz ai să eșuezi.

Trebuie să dezvolți măreția calității dăruirii, măreția abilitații de a fi deasupra ta, cu o minte diferită și cu calități diferite, așa încât aceste stări să fie importante, maiestoase și speciale pentru tine. Și nu deoarece așa vei scăpa de problemele pământene, ci deoarece prin asta vrei să dăruiești bucurie Creatorului, să preferi lumea Lui față de lumea ta mică.

Din Convenția din Moldova „Ziua Unu”, 9,6/19, „Să devenim pregătiți pentru a fi influențați de societate”, lecția 2

O viață nouă #3 – Mediul ca un mijloc pentru dezvoltare

O viață nouă #3 – Mediul ca un mijloc pentru dezvoltare

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Umanitatea trebuie să învețe cum să construiască un mediu pozitiv, în care se poate dezvolta mai departe, pentru ca noi să putem deveni unificați și integrați ca restul naturii. Deoarece ne naștem cu biți de informație genetică, mediul influențează dorințele noastre pe parcursul vieții. Ca fructul care coace în copac, oamenii au nevoie de mediul corect pentru a deveni o expresie perfectă a lor, înșiși. Cursurile, activitățile, jocurile și discuțiile pot învață oamenii cum să aibă o viață bună prin conexiunea dintre ei. Putem să ne ridicăm la un nivel al dezvoltării care este în afara corpului uman și să putem să îi simțim pe ceilalți ca pe noi, înșine. Prin mediul corect, noi vom experimenta o lume mult mai bogată, cu o minte și o inimă multi-stratificată și un sentiment și o înțelegere generalizată a lumii din afara ego-urilor noastre individuale. Vom dobândi scopul întregii creații care este un gând care există într-o dimensiune deasupra și dincolo de noi.

De pe KabTV „O viață nouă #3 – Mediul ca un mijloc pentru dezvoltare”, 1/1/12

 AudioPlay Now | Download

Cabala şi credinţele, Partea a 12a

Cum se raportează cabaliștii la lume?

Întrebare:  Există o atitudine față de lume și față de ceilalți. Care este diferența dintre modul în care un cabalist se raportează la lume și modul în care o fac oamenii obișnuiți?

Răspuns:  Cabalistul tratează lumea ca fiind opera Creatorului. Lumea este un exemplu despre modul în care mă raportez la Creator. O atitudine bună față de oameni, față de lume, înseamnă o atitudine bună față de Creator. În principiu, nimic nu există pentru un cabalist decât el, însuși și Creatorul.

Întrebare:  Baal HaSulam scrie în articolul său Soluția: „Forma religioasă a tuturor națiunilor ar trebui să-și oblige mai întâi membrii să-și dăruiască reciproc, în măsura în care viața prietenului va fi înaintea propriei vieți, a„ Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuți. „Nu se va bucura mai mult de societate decât un prieten sfios. Aceasta va fi religia colectivă a tuturor națiunilor care vor intra în programul comunismului. Cu toate acestea, pe lângă asta, fiecare națiune își poate urma propria religie și tradiție; una nu trebuie să se amestece cu cealaltă. „

Deci toți Cabaliștii se raportează în acest mod sau doar Baal HaSulam?

Răspuns:  Cabaliștii acționează conform legii „nu există nicio constrângere în spiritualitate”. Fiecare din punctul său de suflet, din personajul său, din egoismul său, va ajunge treptat la echivalența formei cu Creatorul și va intra în acel loc în sistemul general al sufletelor personale, unde le va completa și va interacționa cu ele într-o deplină armonie.

Întrebare:  Adică, o persoană se poate implica în Cabala, să-și exploreze natura egoistă, să lucreze cu forța superioară ca lege a naturii și, în același timp, să fie în anumite tradiții, cadre religioase și unul nu va interfera cu celălalt?

Răspuns:  Desigur. O persoană poate avea orice cadru religios. Religia în acest caz este considerată pur și simplu cultură.

Întrebare:  Aceasta se referă la rădăcina sufletului uman?

Răspuns:  Da, în orice manifestări ale unei persoane. Se poate închina oricui și face orice, nu contează. Principalul lucru este că o persoană acceptă principiile de bază ale Cabalei. Dacă cineva le împlinește, atunci acela va descoperi treptat, adevărata lume.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 12/17/18

Ca rugăciunea să ajungă la Creator

Recent lumea și-a descoperit insolvența, josnicia și minciunile. Frazele frumoase ne ajută doar să vedem cum nu ne conformăm ideilor diferite.

Acele secole în care oamenii erau inspirați de asemenea fraze au trecut. Astăzi suntem mai sobrii, egoiști și căutam o soluție reală pentru relațiile noastre.

Această misiune coboară în rugăciune. Creatorul determină întreaga natură, lucrurile pro și contra; El trage sforile și ne scutură. Doar prinderea de El ne ajută să ținem natura în interiorul nostru, într-un mod în care ea, de asemenea, ne ține pe noi.

Prin urmare, rugăciunea este o cerere față de Creator, ca El să ne țină deasupra egoismului nostru. Însă, doar prin ridicarea deasupra ego-ului noi obținem starea corectă, așa numita credință mai presus de rațiune sau dăruirea deasupra primirii.

În ciuda faptului că și corpul și mintea noastră nu sunt de acord cu dăruirea, iubirea și sacrificiul, noi trebuie să stăpânim calitatea Creatorului și să lucrăm pentru dăruire în bucurie.

La nivelul nostru, ne este dată oportunitatea să ne lipim atât de mult de prietenii noștrii și de Creator, fiindcă prin ei o forță superioară acționează și ne deconectează de egoismul nostru, de „eu”-ul nostru și putem să ieșim din acest „eu”.

Apoi căpătăm un sentiment al stării din afara noastră, credință mai presus de rațiune, un simț al grupului de zece și în el – Creatorul. Înainte de asta, este imposibil. Prin urmare, poziționarea corectă a cuiva în privința grupului de zece și a Creatorului este să le cerem, să cerem Creatorului să facă orice lucru posibil pentru a te ajuta, să te scoată din „eu”-ul tău. Altfel tu vei rămâne în el și când se va întâmplă asta pentru tine? Se va întâmplă vreodată? Este necunoscut.

Baal HaSulam scrie că a fost foarte fericit cu problemele care sunt revelate, deoarece acelea care nu sunt încă revelate sunt practic într-o stare zero și cine știe dacă ele vor fi vreodată dezvăluite. Dacă ele sunt revelate, va fi o mare binecuvântare, fericire, bunăvoință.

Prin urmare, noi trebuie să ne străduim cu toată puterea noastră și, cel mai important, să implorăm grupul să ne ajute. Dacă suntem puternici, atunci rugăciunea noastră va ajunge la Creator.

Din lecția 4, Convenția Mondială de Cabala din Moldova 9/7/19, Bucuria este ceea ce ne lipsește/Munca în ascundere

Cabala și credințele, partea a 11-a

Scopul creației este de a deveni asemenea Creatorului

Întrebare:  Cabala spune că o persoană ar trebui să devină asemenea Creatorului, nu în unele acțiuni externe, ca în alte credințe, ci în intenție. Care este diferența?

Răspuns:  Dacă vreau să fiu ca și Creatorul, în acțiune, atunci este foarte simplu. Aruncă o privire asupra lumii noastre. Numai acțiunile Creatorului sunt manifestate în ea. „Nu există Nimic altceva decât El.” Îți place această lume ?! Fiecare poate fi similar cu Creatorul în funcție de acțiunile pe care le vedem în lumea noastră.

Dar nu aceasta se înțelege în Cabala. A fi ca și Creatorul înseamnă să realizăm ceea ce înțelegem în cadrul acestui sistem: iubire completă, dăruire completă, interconectare completă. Pentru ca noi să obținem acest lucru, Creatorul ne oferă o imagine a unei lumi ruinate, sfâșiate, astfel încât, din ea, să ajungem la lumea perfectă opusă.

Observație:  Cabaliștii spun că, dacă nu ar fi scopul creaţiei, să devină asemenea Creatorului, nu ar fi nevoie să facem fapte bune în lumea noastră și, în general, să ne raportăm la ceilalți.

Comentariul meu:  Desigur. Cu toții suntem egoiști absoluți și cu fiecare generație egoismul crește în noi din ce în ce mai mult. În cele din urmă, acest lucru ar trebui să ne conducă la o stare de dăruire și iubire reciprocă. Fuziunea cu Creatorul este cu adevărat scopul creației.

Întrebare:  Creatorul ne dezvăluie natura egoistă? El a creat-o și fără El nu putem corecta deloc egoismul?

Răspuns:  În niciun caz. Suntem complet dependenți de El.

Întrebare:  De ce a făcut El, asta?

Răspuns: Pentru ca noi să depindem de El. Într-adevăr, această dependență ne conduce către perfecțiune, asemănarea cu El.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”,12/17/18

Punctul negru este germenul sufletului

Pentru a începe să extindem punctul din inimă, să simțim tot felul de calități în el, componentele sale, ne adunăm împreună. Trebuie să fac un efort foarte mare, contrar înclinaţiei mele, pentru a mă preda conexiunii dintre noi, unde nu vreau să mă simt, ci vreau să simt prietenii. Acesta este modul în care dezvolt punctul din inimă. Vreau să îi simt pe ei, în locul meu.

Dacă acționăm în acest fel, atunci, prin anularea noastră și atragerea calităților prietenilor, vom începe să simțim lumea superioară. Cine vrea să cunoască sensul vieții trebuie să-și concentreze atenția asupra punctului negru din inima lor.

Dorințele noastre sunt numite Inimă, iar punctul negru este dorința de care nu am absolut nicio nevoie. Există în mine, înțeleg intelectual ce înseamnă calitatea dăruirii, dar nu vreau să o pun în aplicare sau să o simt în interiorul meu. Prin urmare, mișcarea noastră către spiritualitate înseamnă că, în ciuda respingerii punctului negru, din calitatea dăruirii, în ciuda respingerii dintre noi, ne apropiem unul de celălalt.

Încercați să simțiți această apropiere. Cu cât este mai mare respingerea dintre noi, cu atât încerc totuși să mă îndrept către ceilalți – către prieteni, străini și persoane dragi, indiferent către cine.

Voi începe apoi să simt acest punct ca un început al Kliului meu spiritual (vas), ca un organ senzorial. Acesta este momentul în care se transformă în mine oportunitatea de a simți starea superioară, care este opusă mie. Încep să dezvălui lumea opusă. Aceasta este lumea spirituală.

Extinzând, în ciuda mea, această inversare a punctului meu, în care resping orice apropiere cu prietenii, îmi creez un loc în care încep să simt calitățile spirituale și acțiunile spirituale. Acest punct devine apoi germenul sufletului meu, calitatea mea de dăruire, calitatea conexiunii cu ceilalți, în care încep să simt Creatorul.

Atunci ar trebui să devină clar modul în care aceste acțiuni sunt contrare naturii noastre, de a ne respinge, cât de incredibil de dificil este să ne imaginăm calitatea atracției față de ceilalți, atât eu față de ei, cât şi ei față de mine, de parcă ar trebui să rup ceva din mine.

Nu putem face nimic în acest sens, trebuie doar să cerem. Cu toate acestea, cererea noastră ne poate duce la succes atunci când atragem forța superioară, lumina superioară. Apoi, punctul din inimă începe să se dezvolte ca o plantă dintr-o sămânță. Volumul, aria, toate tipurile de calități apar în ea și devine un embrion al sufletului nostru. La fel cum o persoană se dezvoltă dintr-o picătură de spermă, la fel și dezvoltarea sufletului.

Acest punct inițial există în fiecare dintre noi; a provenit din spargerea sufletului comun, care a fost rupt în mod special, astfel încât să-l putem restabili și astfel să dobândim calitățile lumii spirituale, calitățile Creatorului. Trebuie să ne apropiem de această acțiune.

Din  Convenţia mondiala de Cabala din Moldova 9/5/19, Lecția 0

Ruga — Conversaţia cu Creatorul

Întrebare:  Cum folosim diferența dintre slăvirea Creatorului și recunoștința față de El, în rugăciune?

Răspuns:  Există o mulțime de expresii în rugăciune. Este o cerere, laudă, recunoștință pentru trecut și chiar, într-un anumit sens, promisiunile mele pentru viitor.

Rugăciunea este o conversație cu Creatorul. Nu ar trebui să te adresezi Lui printr-un clișeu. Doar de la tine. Poate fi sub forma unui dialog intern, când fiecare dintre voi vorbește cu Creatorul. Poate fi sub forma unei pledoarii într-o singură direcție. În orice formă doriți.

Un exemplu de rugăciune sunt Psalmii regelui David. A fost un mare cabalist care a trăit în secolul al IX-lea î.Hr. El a scris o colecție de psalmi de rugăciuni, care sunt populare în întreaga lume, în toate religiile. Citiți, vă veți regăsi și acolo, pentru că includ absolut toate condițiile – de la zero la 100%, până la corectarea completă a tuturor sufletelor.

Din  Convenţia Mondiala de Cabala din Moldova 9/5/19, Lecţia 0