O fărâmă de plăcere spirituală

232.07Întrebare: Sursele cabaliste spun că dacă însumăm plăcerea tuturor oamenilor de-a lungul istoriei existenței umane, atunci un gram de plăcere spirituală va fi mult mai mare decât plăcerea tuturor oamenilor care a existat vreodată pe Pământ. Cum poate fi aceasta?

Răspuns: Faptul este că un singur contact cu Creatorul acoperă toate celelalte tipuri de studiu, include absolut tot ceea ce o persoană ar fi putut să simtă vreodată.

Întrebare: Dacă da, atunci toată lumea ar trebui să fie nerăbdătoare să dezvăluie Creatorul acum?

Răspuns: Nu, nimeni nu are o asemenea dorință. Ne dorim ceea ce se presupune că există aproape de noi și ne atrage. Deși acest lucru nu pare să existe pentru noi și nici să nu ne atragă.

Întrebare: De ce Creatorul Însuși nu este interesat să Îl descoperim? De ce nu stârnește El această dorință în noi?

Răspuns: El o agită, dar treptat, pentru a ne păstra libertatea de voinţă .

Întrebare: Cel care Îl dezvăluie pe Creator experimentează în mod constant o asemenea plăcere?

Răspuns: Desigur. Este cea mai înaltă formă de plăcere care împlineşte complet o persoană. Și atunci se dezvăluie o nouă dorință, una goală. Deci o persoană se străduiește să o umple și pe aceasta. Astfel se avansează de la o mică plăcere la una din ce în ce mai mare, în modul de a dezvălui goliciunea din sine.

Dacă iei plăcerea tuturor furnicilor și o compari cu o plăcere umană, atunci o secundă de plăcere la nivel uman atunci când iubești pe cineva, să spunem un copil, este mult mai mare ca şi calitate decât toate plăcerile furnicilor la un loc. La fel este și cu Creatorul.

KabTV “Stări Spirituale” 6/7/22

Cum determinăm recompensa și pedeapsa?

543.02Întrebare: Există o zicală obișnuită conform căreia o persoană este răsplătită pentru faptele bune pe care le face în lumea aceasta în lumea următoare și invers, că dacă greșește, atunci este pedepsit pentru aceste acțiuni. Ce credeţii despre asta?

Răspuns: Acestea sunt toate concluziile oamenilor și desigur, există o bază pentru ele. Dar, în principiu este necesar să vorbim despre asta doar în următorul context: Dacă Creatorul este o putere veșnică superioară care ne controlează complet, atunci despre ce fel de răsplată și pedeapsă putem vorbi?

Este vorba doar de a permite unei persoane să se ridice la nivelul Creatorului cu ajutorul corectării. Numai în asta poate fi răsplătit sau pedepsit. Dar nu pentru că greșește, că nu aplică suficientă forță sau așa ceva, pentru că până la urmă, Creatorul este cel care l-a creat astfel.

Cum poți spune că ceva poate depinde de o persoană? La urma urmei, în orice întreprindere care se manifestă într-o persoană, Creatorul este primul.

Comentariu: Dar suntem creați în așa fel încât să nu simțim o putere superioară și prin urmare, avem libertatea de a alege .

Răspunsul meu: Se presupune că avem.

Comentariu: Chiar dacă „se presupune că”, eu așa simt. Rezultă că atât pedeapsa cât și recompensa sunt determinate în raport cu mine.

Răspunsul meu: Numai raportat la noi. Și doar în modul în care o acceptăm. Este ca și cum noi înșine creăm un astfel de mediu, astfel de condiții, în care discutăm: „Da, se presupune că există libertate de alegere aici și suntem în această libertate a voinței”.

Din KabTV “Stări Spirituale” 5/31/22

Arborele Vieții din punctul de vedere al materiei

760.1Întrebare: Ce simbolizează Arborele Vieții?

Răspuns: În lumea noastră, un copac este un simbol a ceea ce crește din pământ (din natura minerală), se ridică și își continuă dezvoltarea până la înflorire și apariția fructelor. Prin urmare, arborele simbolizează ceea ce se transmite de la nivelul mineral la nivelul animal și uman. Adică, Arborele Vieții însuflețește și hrănește întreaga natură.

Deși primește doar apă, minerale și alți nutrienți din natura minerală, ceea ce produce este deja nivelul vegetal, din care se hrănește lumea animală și cea umană.

KabTV “Stări Spirituale” 6/14/22

Creatorul este ceea ce este revelat în dorință

610.2Întrebare: Este scris: „El și numele Lui sunt una.” Ce înseamnă?

Răspuns: Creatorul și numele Lui sunt una, deoarece ceea ce percepem în numele din patru litere al Creatorului este Creatorul Însuși pentru noi.

Nu există „El” și „Numele Lui” separate. În raport cu noi, sunt la fel. Nu putem vorbi încă despre ceva mai înalt.

Numele din patru litere al Creatorului „Yod-Hey-Vav-Hey” este structura dorinţei noastre. Ceea ce se dezvăluie în dorință este Creatorul. Și ceea ce este dincolo de dorință, nici nu putem explora.

Este scris în surse: „Întregul univers este o manifestare a numelor Creatorului”. Adică, Creatorul în toate manifestările Sale în raport cu noi, ne apare ca natură.

Din KabTV “Stări Spirituale” 6/7/22

Arborele vieții și Arborele cunoașterii binelui și răului

629.3Întrebare: Care este diferența dintre conceptele Arborele cunoașterii binelui și răului și Arborele vieții? Aţi spus că binele și răul sunt munca pe două direcții.

Răspuns: Faptul este că Arborele Vieții simbolizează atingerea Creatorului. Atitudinea Lui față de noi în concordanță cu atitudinea noastră față de El se numește Arborele Vieții.

Arborele Cunoașterii binelui și răului este un sistem al interacțiunii noastre cu forța Creatorului, atunci când învățăm cum ne putem conecta unii cu alții și cu Creatorul pentru a folosi cât mai corect calitățile care ni s-au oferit.

Adică, chiar procesul de atingere a Forței Superioare merge de-a lungul a două linii ale Arborelui Cunoașterii binelui și răului. O persoană începe să constate acțiunile corecte cu privire la Creator și el numește acest lucru bun, iar pe cele greșite le numește rele. Când ajunge la corectarea finală, această stare se numește Arborele Vieții.

KabTV “Stări Spirituale” 6/14/22

Fiecare are propriul lui Creator

226Comentariu: Se spune că nu există Creator în afara creației și fiecare are propriul Creator.

Răspunsul meu: Desigur. La urma urmei, nici măcar nu putem compara modul în care El poate părea sau ni se dezvăluie fiecăruia dintre noi.

Întrebare: Dar toată lumea poate vedea cercetările acestei lumi, să spunem legile gravitației. Fiecare simte asta, dar fiecare în felul lui. Nu știu cum simțiţi legea gravitației, dar înțelegem același lucru prin acest termen. Dar Creatorul? Ce vreţi să spuneţi, eu Îl am pe al meu, în timp ce tu Îl ai pe al tău?

Răspuns: Aceasta este o investigație complet personală a fiecărui individ. Putem schimba unele acțiuni și impresii, dar nu vom ști niciodată cât de asemănătoare sunt unele reflecții sau consecințe ale studiului nostru asupra Creatorului pentru fiecare dintre noi.

Acesta este un studiu părtinitor. Creatorul este de neatins. În măsura limitărilor noastre, începem să o înțelegem și să realizăm limitările noastre. Dar ca urmare a dezvoltării calităților Creatorului în noi, începem să-L dobândim în aceste calități. Apoi putem vorbi despre modul în care Îl percepem în calitățile obiective pe care le-am dezvoltat în noi înșine. Atunci Creatorul poate fi deja definit de noi ca ceva obiectiv.

KabTV “Stări Spirituale” 6/7/22

O singură autoritate

962.2Întrebare: Sursele spun că „Nu există nimeni altul în afară de El”. Este aceasta o lege?

Răspuns: Cu siguranță. Nu există altă voință și forță care ar putea schimba ceva sau să facă ceva, nici alta la care să ne putem întoarce sau de la care ceva să poată radia. Totul este o singură forță.

Întrebare: Ar trebui o persoană să creadă în asta?

Răspuns: Trebuie să o descopere.

Comentariu: Dar vedem o imagine diferită. Nu putem spune că nu există altul în afară de Creator.

Răspunsul meu: Pentru noi, întreaga natură se descompune în miliarde de diverse surse și ne afectează. Trebuie să dezvăluim că totul este o singură forță, autoritate și intenție și să ne apropiem în acest fel de ea.

KabTV “Stări Spirituale” 6/7/22

Numai empatia nu este suficientă

600.04Comentariu: Într-un experiment, participanților li s-a alocat un buget virtual și li s-a cerut să decidă câți bani sunt dispuși să doneze pentru caritate. Li s-a spus că pot păstra orice sumă rămasă nedonată. Participanții cu trăsături puternice de empatie și simpatie au fost în mod natural mai altruiști, așa că au dat mai mult.

Ulterior, participanții au fost supuși stresului. Și imediat după aceea, li s-a cerut să decidă încă o dată câți bani sunt dispuși să dea pentru caritate. Interesant este că oamenii cu empatie scăzută și simpatie scăzută nu s-au schimbat, oricare sumă pe care au dat-o înainte, ea a rămas aceeași. Dar cei care puteau empatiza au redus semnificativ cantitatea.

Răspunsul meu: Da. Dacă am experimentat stres, știu cum este, așa că trebuie să mă protejez de stresul prin care am trecut.

Întrebare: Și rezultatul este să te gândești mai puțin la alții?

Răspuns: Da, este o reacție naturală a organismului.

Întrebare: Deci, dacă sub stres nu vom mai putea ajuta pe alții? Să spunem că sunt stresat, dar încerc să nu mă gândesc la mine și să mă gândesc în continuare la alții.

Răspuns: Dacă este stres real, atunci nu poţi.

Întrebare: Dar mereu apelez la o stare în care să ies din mine și să mă gândesc la alții. Este aceasta trecerea la o stare diferită de a fi?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să simți sensul vieţii. De dragul cui facem asta. Nu doar pentru a ajuta pe altul. A ajuta pe altcineva este o motivație foarte slabă.

Întrebare: Dacă am înclinația de a fi un altruist atât de materialist, să-i ajut pe alții, atunci într-o situație extrem de stresantă voi pica testul?

Răspuns: Desigur! Suntem oameni. Ce vrei de la oameni?

Întrebare: Deci nu voi ajuta Africa, săracii sau nefericiții; Nu voi ajuta pe nimeni. Voi ține strâns de banii mei?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci omenirea nu va avansa cu toate aceste lucruri?

Răspuns: Nu, nu de una singură.

Întrebare: Dar cum pot să mă ridic deasupra acestei stări astfel încât să pot rămâne un om cu „O” mare chiar și într-o situație stresantă?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să educăm oamenii. Pentru a face acest lucru, trebuie să arătăm posibilitatea de a realiza ceva prin faptul că cineva își neglijează interesele personale, bogăția personală, liniștea sufletească și le poate reduce în mod conștient.

Întrebare: Și restul îl dă altora?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și aceasta permite cuiva să pătrundă înțelegerea scopului vieții?

Răspuns: Acesta nu este scopul vieții, ci mijlocul.

Întrebare: Și care ar trebui să fie scopul vieții în acest caz pentru ca cineva să devină o astfel de persoană?

Răspuns: Trebuie să-ți pui viața pe scala ‘eu sau toţi ceilalți”. Ceva trebuie depășit. Pentru asta este scara.

Întrebare: Am această scală: de dragul meu sau de dragul altora. Mă va aduce această decizie mai aproape de scop?

Răspuns: Da, un pas mic. Și apoi încă unul și încă unul.

Întrebare: Deci spuneţi că această scală este prezentă până la scop?

Răspuns: Până la scop și tot timpul, de fiecare dată devine mai dificil să decid ce pot oferi. Este din ce în ce mai greu să mergi pe partea dreaptă.

Întrebare: Deci, până la scop cineva este pe această scală – a fiecărui pas?

Răspuns: De aceea este o ascensiune.

Întrebare: Care este acest scop?

Răspuns: Scopul este dăruirea și iubirea completă, calitatea Creatorului în care te topeşti cu El.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/21/22

Pentru ce acțiuni pedepsește Creatorul o persoană?

621Întrebare: Există recompense și pedepse care vin direct de la Creator și nu prin natură, oameni și societatea înconjurătoare? O persoană simte că pur și simplu Creatorul îi trimite ceva.

Răspuns: Da. Dar pentru aceasta, o persoană trebuie să se adapteze și să se pună sub controlul Creatorului, apoi va simți asta.

Întrebare: Pentru ce acțiuni pedepsește Creatorul o persoană?

Răspuns: Pentru cele care nu duc la scopul creaţiei. Acestea nu sunt o pedeapsă, ci doar amendamente, restricții și un fel de ajutor. Aceasta este ceea ce se numește să lucrezi la greșeli.

Din KabTV “Stări Spirituale” 5/31/22

Mulțumirea este mai rea decât moartea

 202Întrebare: Un spectator întreabă: „Omenirea a venit cu tot felul de sărbători, dar nu există nicio sărbătoare numită „Ziua Înțelesului Vieții Umane”. De ce? Înseamnă că nimeni nu trebuie să afle care este sensul vieții?

Răspuns: „Ziua sensului vieții” ar fi o zi de doliu, nu o sărbătoare. Și care este sensul vieţii?

Cineva îşi dă seama brusc că viaţa nu are sens, că trăim degeaba. Viaţa trece pe lângă noi în fiecare zi. Poate că ar fi mai bine dacă nu ar începe deloc!

O vacanță în general, nu este pentru distracție. O sărbătoare este de comemorat. Deci, sărbătorile pot fi contaminate cu mesaje în general triste, cum ar fi „sensul vieții”.

Comentariu: Ar fi minunat dacă oamenii ar începe să caute sensul vieții.

Răspunsul meu: Ei bine, oamenii îl caută de mii de ani. Şi ce dacă?

Întrebare: De ce nu îl pot găsi?

Răspuns: Pentru că nu există sens în viaţă.

Întrebare: Pentru ce trăiește o persoană?

Răspuns: Să pună această întrebare în fiecare generație și să nu găsească un răspuns.

Întrebare: Este important să punem această întrebare?

Răspuns: Această întrebare se ridică din interiorul unei persoane, indiferent dacă vrei sau nu.

Comentariu: Se pare că este mai bine să nu punem această întrebare, ci pur și simplu să ne trăim viața fără să ne întrebăm. Este mai ușor așa.

Răspunsul meu: Atunci rămânem la nivel animal. Oamenii continuă să evolueze și de aceea ne punem tot mai multe întrebări despre sensul vieții în fiecare nouă generație.

Întrebare: Adică nu putem să nu ne punem această întrebare?

Răspuns: Nu, nu o vom face. Simplul fapt că continuăm să ne întrebăm noi înșine ne va aduce într-o zi la punctul în care vom începe să o descoperim. Sper să fie foarte curând.

Întrebare: Care este sensul vieții umane? De ce sunt născut în această lume? Să te naști, să trăiești între 70 și 80 de ani și apoi să mori? Pentru ce?

Răspuns: Trăiești pentru a căuta. Fiecare persoană caută în subconștient. Oricine, zidar, lăcătuș, artizan, academician, curățător stradal… indiferent cine sau cum! Un bețiv… nu contează. Toți sunt angajați în căutarea sensului vieții. Și nici nu știu ce îi motivează să se angajeze în căutarea sensului vieții. Dar fiecare persoană, toată lumea o face.

Comentariu: Mulți oameni spun: „Mi-am trăit viața atât de bine! Am realizat multe.” Ei par atât de liniștiți de parcă nu ar fi căutat niciodată sensul vieții.

Răspunsul meu: Ei pur și simplu se conving singuri.

Întrebare: Dar au totuşi această întrebare în interior, nu-i așa?

Răspuns: Altfel, nu ar mai fi în viață. Fiecare secundă a vieții noastre începe cu faptul că o persoană își pune întrebarea: „Pentru ce trăiesc?”

Întrebare: Altfel, nu ar trăi. El nu își dă seama și prin urmare, trăiește această secundă dată și își pune din nou aceeași întrebare: „Pentru ce trăiesc?” Din nou și din nou, mergem pe această cale cu viața noastră, dar încă ne lipsește un răspuns. Cu toate acestea totuși, intrăm din nou în căutare: „Pentru ce trăiesc?” Astfel, trăim următoarea secundă etc. Așa se întâmplă de-a lungul întregii noastre vieți. Acesta este ceea ce numim fluxul vieții?

Răspuns: Da. O întrebare continuă despre sensul vieții și o căutare constantă a unui răspuns pe care oamenii nu-l descoperă niciodată.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă nu îmi pun niciodată această întrebare? Vreţi să spuneţi de fapt, că nu există așa ceva?

Răspuns: Nu, nu depinde de tine! Adică, această întrebare precede în general percepția noastră fiziologică. Este cea mai importantă și fundamentală întrebare dintre toate. Este o căutare spirituală: „Pentru ce trăiesc?” După ce o pune cineva, corpul nostru, toate organele noastre încep să revină, să înflorească și să se dezvolte. Ca rezultat al trăirii a milioane de vieți diverse, ajungem la concluzia că într-adevăr vom găsi sensul vieții.

Întrebare: Care este acesta?

Răspuns: Să-L simți pe Creator, sursa întregii vieți. Și Îl vom descoperi. Cu toate acestea, până acum am continuat să-L căutăm. Cu toate acestea, ne apropiem deja de o stare în care vom începe să-L căutăm într-un mod conștient.

Adică, deja ne putem imagina mai bine care este sursa vieții, ce este Creatorul. Cum, pe ce bază, cu ce calități și cu ce intenții mă pot apropia de El, să mă prind de El, să mă îndrept către El și să mă lipesc de El ca un bebeluș de mama lui?

Întrebare: Acesta este sensul vieții?

Răspuns: Nu, nu este. Este pur și simplu un instrument de conectare cu sensul vieții. Și atunci când ajungem în acest stadiu, de acolo vom căuta cine este El, Creatorul, sensul vieții. Ce vrea El de la noi, ce așteptăm noi de la El, de ce întregul sens al vieții trebuie doar să fiu atras către El și să ader la El? Și abia atunci, de la El vom începe să absorbim care este sensul vieții.

Comentariu: Ne spuneţi că nu există mulțumire, ci doar o căutare constantă.

Răspunsul meu: De ce ai nevoie de mulțumire? Este mai rea decât moartea. Este negarea existenței, este inexistența, neantul!

Întrebare: Nu există pensionare în această chestiune? Nu există o pauză? Căutările noastre vor continua în mod constant? Nu există o pauză?

Răspuns: Deloc! Doamne ferește!

Întrebare: Este aceasta calea către eternitate?

Răspuns: Eternitatea înseamnă să fii într-o apropiere constantă de El, ținându-te de El, agățându-te de El și aderând la El din ce în ce mai mult, fără încetare.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 5/12/22