Atunci când simți goliciune…

Întrebare: Ce ar trebui să faci atunci când simți goliciune totală în dorințe și nu poți scăpa de neliniște din cauza acestui lucru?

Răspuns: Când simt goliciune totală și nu am nimic altceva la îndemână, iau Prefață la Înțelepciunea Kabbalah sau Studiul celor Zece Sefirot, care au fost scrise într-un limbaj sec, științific și încep să citesc, încercând să înțeleg ce spun.

Aceasta mă aduce la un nivel normal de percepție a realitatii, perceptia Kabbalah. De acolo trec la alte materiale, la articole de Baal HaSulam, din cartea Shamati (Am auzit) și la articole de Rabash.

Din Lecția de Kabbalah în Limba Rusă 13/05/2018

Vezi-ţi sufletul prin prieteni

Întrebare: Este scris (Psalmii 1): “…şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori”. O persoană care ştie că “batjocoritorii” sunt stările sale interioare, acum vede dintr-o dată “batjocoritorii” în grupul de zece. Cum ar trebui să lucreze cu asta?

Răspuns: Ar trebui să se schimbe pe el însuşi, prin grup, până când ei apar ca perfecţi în ochii săi. Asta este munca lui. Prin prieteni, el ar trebui să-şi vadă sufletul, adică toate cele zece Sefirot.

Comentariu: Ai spus că în stările mai avansate, noi, în mod intenţionat, uneori, trebuie să trezim în noi înşine aceşti “batjocoritori”.

Comentariul meu: Nu imediat. Întâi de toate avem nevoie să construim sistemul corect, metodologia şi apoi să ne uităm în interior, pentru rezervele pentru o trecere rapidă. Apoi vom avea nevoie şi de forţa negativă.

De pa KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Ce determină viteza avansării

Întrebare: Dacă o persoană care studiază de mulţi ani continua să întrebe aceeaşi întrebare în toţi aceşti ani: “Ce este conexiunea? Ce este anularea? Cum se poate anula cineva?” este natural?

Răspuns: Da. Noi nu ştim exact cum ar trebui să se întâmple toate acestea în timpurile noastre, deoarece timpul nostru este special. Totuşi, în ceea ce priveşte numărul şi calitatea oamenilor care ni se alătură, eu cred că procesul nu poate merge mult mai repede.

Din păcate, noi vrem să accelerăm timpul fără să facem eforturile corespunzătoare. Este necesară iniţiativa tuturor. Nu este suficient încă.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/12/2018

Nu sta pe scaunul celor batjocoritori

Versul spune (Psalmii 1): “nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori”. Trebuie să înţelegem interdicţia pentru “scaunul celor batjocoritori”. Este datorită calomniei ori a cuvintelor goale? Deci interdicţia nu este din cauza unui “scaun al celor batjocoritori”. Atunci ce ne adăugă “scaunul celor batjocoritori”? (Rabash “Conform cu ceea ce este explicat în ceea ce priveşte “Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”)

Aparent această interdicţie este cumva diferită de primele două.

Interdicţia de a fi în scaunul celor batjocoritori este o direcţie complet diferită a dezvoltării unei persoane, a întregii societăţi, a întregii lumi şi a întregului univers. Totul începe cu o mică intenţie care stă la baza căutării: de ce şi cu ce scop apare această societate. Această intenţie trebuie să fie în mod radical opusă de toate celelalte.

Prin urmare, este necesar să găsim punctul iniţial şi cel final al dezvoltării, să se manifeste şi pe această bază să înţelegem cum este posibil să ajungem de la primul la ultimul. Asta este o problemă!

Pentru a avansa spiritual, este necesar să ştim de ce anume ne îndepărtăm.

Cei batjocoritori şi duşmanii sunt calităţile noastre interioare. Prin urmare, este necesar să identificăm acele calităţi pe care trebuie să le suprimăm, de care trebuie să luăm distanță şi de care într-un fel să ne protejăm.

Sau poate uneori să le trezim pentru a înţelege pe baza căror definiţii ne putem da seama de direcţie, în contrast cu aceste calităţi: argumentele pro şi contra ale scopurilor noastre. Noi astfel mergem înainte.

Întrebare: A nu sta pe scaunul celor batjocoritori înseamnă să mă gândesc la Creator tot timpul?

Răspuns: Nu doar să te gândeşti, ci combinarea tuturor acţiunilor, gândurilor şi sentimentelor tale cu conceptul numit Creator.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Când vor simţi toţi oamenii o trezire spirituală?

Întrebare: Ştim că este nevoie de mulţi ani înainte ca o persoană angajată în munca spirituală să înceapă să simtă un răspuns interior faţă de regula: “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Acei oameni din afara grupului au nevoie de asemenea de aceeaşi cantitate de timp pentru a ajunge la acest sentiment?

Răspuns: Dacă aceşti oameni nu au o dorinţă interioară, iar providenţa superioară nu îi aduce la grup pentru a o realiza, atunci ei nu vor putea să facă nimic.

Acestea sunt două condiţii necesare: punctul din inimă şi condiţia că, Creatorul pune mâna unei persoane pe o soartă bună şi să înceapă să o ajute în asta. Altfel nimic nu va funcţiona.

Mulţi oameni din lume au un punct în inimă, dar dintr-un anume motiv ei nu sunt aduşi în rândurile noastre. Probabil este încă devreme sau sunt alte circumstanţe de care noi nu ştim.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Nu te izola de Creator

Întrebare: Ce înseamnă să asociez un gând sau o senzaţie cu Creatorul? Este posibil să dai un exemplu de cum să faci această acţiune interioară?

Răspuns: Pentru început, cel puţin gândeşte-te că tot ceea ce se întâmplă cu tine în fiecare moment, în cap şi în inimă, în minte şi dorinţă, vine de la Creator. Tu doar simţi gândurile Lui, dorinţele Lui.

Nu atribui toate gândurile şi dorinţele tale, indiferent care sunt ele, ţie însuţi, ci numai Lui. Tu atunci vei vedea cât de mult se va schimba atitudinea ta faţă de aceste dorinţe şi gânduri, cum se vor schimba singure şi cum lumea se schimbă prin ele. Acest lucru este foarte interesant.

În mod natural, tu constant vei uita de El, te vei îndepărta de Creator. Nu poţi să te simţi controlat în mod complet de către El. Tu eşti considerat ca o fiinţă creată numai atunci când conectezi totul cu Creatorul şi când accepţi că toate gândurile şi dorinţele tale vin de la El. Altfel tu nu exişti!

Întrebare: Asta înseamnă că sunt considerat fiinţă creată atunci când ajung la starea în care eu nu sunt deloc liber?

Răspuns: Da. Nu este o altă stare. Toată această curgere în gândurile şi dorinţele de la Creator şterge o persoană din sistem.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/17/18

Cum poate cineva să fie neutru?

Întrebare: Dacă eu mă nasc un egoist şi întregul meu “sine” este egoismul, atunci cum pot să fiu neutru?

Răspuns: Adevărul este că, atunci când o persoană este adusă la scopul creaţiei, i se dau condiţii în care este cumva neutră. Are liber arbitru şi i se dau exact stările în care poate să aleagă. Iar asta, de regula, se poate întâmpla numai într-un grup cabalistic.

Nu există niciun rău în lumea noastră despre care vorbeşte Cabala. Acest rău se manifestă numai între prietenii care caută să se unească, iar răul – egoismul lor – îi împiedică să obţină acest scop.

În afară Cabalei, este rău numai la nivelul animalelor din pădure. De aceea, este necesar doar să aducem umanitatea la un grup de cabaliști.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/17/18

Asociaţiile Cabaliste

Rabash, Scrierile Sociale “În conformitate cu ce este explicat în ceea ce priveşte iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”: Şi vedem că în realitate există iubirea de prieteni şi printre laici. Şi ei se adună în diferite cercuri pentru a avea iubirea de prieteni. Atunci care este diferenţa dintre religioşi şi laici.

Versetul spune (Psalmii 1) “…nici să nu stai pe locul celor dispreţuitori”.

În lume există nenumărate asociaţii de bărbaţi, femei, grupuri mixte, copii, etc., care sunt formate în conformitate cu diferite interese şi subiecte. Cu toate acestea, ele au drept scop să se împlinească pe ei înşişi şi astfel să-şi decoreze vieţile.

Asociaţiile de Cabalişti, care se adună împreună, au scopul de a ieşi din ei înşişi, ridicându-se deasupra lor. Cabaliştii caută să se unească, în aşa fel încât să atragă o forţă specială a naturii, care să-i eleveze deasupra esenţei lor egoiste, originale. În timp ce fac aceasta, relaţii complet noi apar între ei, numite “Arvut” (“garanţia reciprocă”).

Scopul lor este să se străduie dincolo de lumea noastră, dincolo de natura noastră. Asemenea oameni sunt foarte neobişnuiţi în asociaţiile lor, care sunt diferite de toate celelalte comunităţi din umanitate.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Intrarea în munca spirituală

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! 1

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. 2

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. 3

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. 4

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Care este diferenţa dintre frică şi dorinţa de a dărui?

Întrebare: Rabash scrie că frica faţă de Creator apare atunci când o persoană se teme că nu va putea să îi aducă Lui încântare. Care este diferenţa dintre frica faţă de Creator şi dorinţa de a dărui?

Răspuns: Dorinţa de a dărui este ceea ce eu am deja şi o pot folosi.

Este neclar de unde a venit, deoarece nu există o asemenea dorinţă în lumea noastră. Dacă dăm ceva cuiva, este o primire ascunsă și nu dăruire. De exemplu, o mamă care are grijă de copilul ei, de fapt ea nu îi dăruieşte lui, deoarece el îi oferă o asemenea împlinire, încât ea este pregătită să facă orice pentru el. Asta nu este aşa în lumea spirituală.

În lumea spirituală, sub influenţa Luminii superioare, noi primim adevărata calitate a dăruirii şi începem să simţim plăcere în dăruire, ieşind din noi înşine şi ridicându-ne deasupra noastră. La început sunt egoist, dar apoi mă simt bine, deoarece mă ridic deasupra mea, dăruiesc, simt plăcere şi, în mod inconştient, lucrez de dragul lui, dar mă străduiesc să dăruiesc.

Aceasta încă nu este o ieşire din egoism, dar este deja o stare intermediară, când încep să apreciez acţiunea de dăruire, deoarece îmi aduce anumite dividende.

Întrebare: Următorul grad este frica. Dacă tremur în fata Creatorului şi vreau să-I dăruiesc, de ce încă nu este starea finală?

Răspuns: Nu este o dorinţă completă, deoarece este o intenţie, iar intenţia ar trebui să fie conectată cu dorinţa şi apoi realizată. Frica singură nu este suficientă aici, este necesar să descoperim dorinţe clare, care pot lucra cu frica de Creator.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 4/12/18