Întrebare: De ce atunci când pronuntam Tetragrammaton, cele patru litere ale numelui Creatorului (HaVaYaH-יהוה), în ebraică, nu spunem „Yod-Khey-Vav-Khey„, înlocuind sunetul „h” cu „kh”?

Răspuns: Nu este nimic special despre asta; oamenii o fac doar din respect pentru Creator. Acest lucru este, de asemenea, obişnuit în înţelepciunea Cabalei. Nu strigi pe tatăl tău pe numele lui, nu? Mai degrabă, i te adresezi ca „tată” şi. într-un mod similar, vă adresati Creatorului.

Dar, într-adevăr, toate numele pe care le atribuim Creatorului sunt manifestări ale Luminii Superioare în raport cu noi. Ne referim la ele ca „Boreh,” Creatorul, deoarece cuvântul „Boreh” constă din două cuvinte: „Bo” (vino) şi „Reh” (si vezi). Cu alte cuvinte, tu nu-L numesti, ci mai degrabă este fenomenul pe care il experimentezi inauntrul proprietatilor tale (Kelim, vase). Lumina care lucreaza asupra ta evocă în tine anumite senzatii, iar tu le atribui un nume.

La urma urmei, ce înseamnă „Creator milostiv” ? Simt că acum El mă tratează în acest fel, cu compasiune. Dar dacă El este într-adevăr milostiv, eu nu știu asta. Tot ce ştiu este că pentru mine, de exemplu, El a arătat milă. Prin urmare, toate numele Creatorului sunt reacţia mea fata de influenţa Luminii Superioare in mine.

În plus, „Elokim” este Bina; „HaVaYaH” este Zeir Anpin, iar „Adni” Malchut. Acestea sunt fenomene care ne sunt dezvăluite din sistemul superior. Ceea ce noi numim „Creator” este manifestarea unei anumite forţe  care este superioară în raport cu noi, nu ceea ce stabileşte această forţă în mişcare. Esenţa Creatorului, Azmuto, nu ne poate fi dezvăluita .

Pe scurt, „un judecător are doar ceea ce ochii lui pot vedea!” Când vei ajunge sa-L cunosti pe Creator, ii vei gasi tu insuti nume, deoarece noi suntem cei care numim fenomenele manifestate de Lumina Superioara.

Din Prelegere introductivă în Netanya 12/12/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce chiar şi atunci când o persoană ştie ce este bun pentru ea, încă mai merge şi face lucruri care-s rele?

Răspuns: Vedem ca acest lucru se întâmplă si cu copiii mici. De câte ori trebuie sa pedepsesti un copil până când începe să înţeleagă ceva? Şi chiar şi atunci, aceasta este un rezultat al pedepsei,  sau pur şi simplu a crescut şi a devenit mai inteligent? Poate pedepsele nu fost deloc benefice? Aceasta este într-adevăr o întrebare: Ce ne determina sa schimbam actiunile noastre?

În realitate, nu ne schimbăm fiind pedepsiti. În general, nu există astfel de lucruri, cum ar fi recompensa si pedeapsa aşa cum le înţelegem. Noi nu invatam niciodata sub influenta   nenorocirilor sortii. Noi pur şi simplu crestem până când  învingem Reshimo-urile noastre. Apoi altele noi apar în noi şi schimbări ale mediului înconjurător şi ne vom schimba sub influenţa acestora. Ne vom schimba doar prin confruntarea cu doi parametri: datele noastre interioare informationale (Reshimot) şi societatea înconjurătoare. Dupa cum acestea interacţionează unul cu altul, determină starea noastră.
Trebuie sa aducem Reshimot-urile noastre la echilibrul cu mediul. Acest lucru este tot ceea ce aspiram. Aceasta este legea de bază a universului: similitudinea, echilibrul, balanta. Totul în natură în mod automat aspiră la acest lucru. De aceea, de îndată ce apare un dezechilibru între noi si mediul inconjurator, atunci constient sau nu (în funcţie de dezvoltarea unei persoane) punem imediat toata energia noastra in faţă, incercand sa ne aducem la echilibru.

De exemplu, atunci când intri intr-o anumită societate sau un anumit grup de oameni, te adaptezi întotdeauna pentru ca doresti sa fii similar. Acesta este modul în care lucrurile sunt construite, aceasta este legea echivalenţei, legea iniţială pe care Creatorul a pus-o in capul tuturor lucrurilor. Creând o natura opusa fata de El, dorinta de a primi,  El doreşte să ajungem treptat la echivalenţa cu El, dorinta de a darui. Asta deoarece creşterea crează o minte în interiorul dorinţei şi apoi creatia castiga conştientizare, senzatii si il dezvaluie pe Creator, devenind egala şi identica cu El.

O persoană diferă fata de orice creaţie minerală prin apariţia unei minti care direcţionează conştient creatia spre asemănarea cu Creatorul. Prin urmare,  întreaga libertate de alegere constă în crearea în mod constan ta mediuuil înconjurător, pentru noi înşine, care ne „va trage în sus „, la Creator. Asta înseamnă că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător ca si cum ar fi la un nivel mai ridicat decât noi. În acest caz, vom dori să devenim similari cu acesta, şi astfel vom păstra avansarea spre Creator. Prin imaginarea grupului ca fiind mai sus, mai mare şi mai ideal decât noi înşine, vom avansa înainte.
Prin urmare, totul depinde de crearea mediului corect, deoarece aceasta ne va permite să ne miscam în mod automat pe noi înşine înainte. Aici se află întreaga lege a creşterii.
Din lecţia de la Moscova de pe 1/17/11, Shamati

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Primesc puterea de a ajunge la spiritualitate din mediul înconjurător şi este o forţă unică. Ajungem la intelepciunea Cabalei cu o dorința pentru spiritualitate, dar această dorinţă este egoista: de a obţine atat lumea aceasta, cat si pe cea viitoare.

Aceasta dorinta enorma impinge o persoană inainte, dar atunci când intenţionează să țina legatura cu prietenii, ea trebuie să se anuleze şi sa creasca importanţa prietenilor. Astfel, ea ridică atitudinea sa fața de prieten la un nivel minim spiritual. Ea însuşi se anulează, doreşte să se unească şi recunoaşte prietenul ca fiind cel important.

Este un efort foarte neplăcut, respingător, dar nu există nici o altă opţiune: Noi trebuie să ne unim. Şi dacă o vom face, primesc de la prieten importanţa obiectivului, puterea de a urca. Această putere este spirituală. După toate, cu scopul de a ma intoarce la un prieten, ma anulez şi ridic valoarea lui. Din moment ce sunt legat de el în acord cu regula spirituala, importanţa prietenului, primesc de la el puterea de a urca în ciuda faptului că el este la fel ca mine.

Chiar daca ma comport fara speranța, deoarece doresc să obţin lumea spirituală in mod egoist, primesc adevarata putere de la prieten, care ma ridica mai presus de mine insumi. Acţionând în acest fel cu prietenii, obţin o abordare corectă a spiritualitatii. În plus, prietenii pot sa nu investeasca nici o atenţie pentru aceasta, nici măcar să fie conştienţi de ceea ce ma alimenteaza cu puterea spirituală.  O dobandesc prin efectuarea unui act egoist, anulându-ma pe mine însumi, în raport cu acestia, în ciuda  resentimentelor.
Este foarte dificil, dar dacă reuşesc să mă depăşesc, primesc de la prieteni puterea de a progresa în continuare. Aceasta este esenţa activităţii noastre şi acest lucru este obiectivul convenţiei viitoare.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→