Societatea umana este divizata in doua parti. Oamenii in care punctul din inima a fost trezit reprezinta o mica parte a umanitatii; acestia suntem noi. Restul oamenilor nu au punctul din inima, insa o puternica dorinta egoista este concentrata inca in ei.

Doua forte, una pozitiva si alta negativa, actioneaza in noi. Noi inaintam creand o conexiune intre ego-ul nostru si dorinta de a atinge lumea spirituala, pe care o dezvoltam prin studiu si prin fortele primite din mediu. Conexiunea construita prin combinarea acestor doua forte este numita linia de mijloc.

Restul oamenilor; asa cum explica stiinta Cabalei, ni se alatura treptat, simtind ca nu exista alta alternativa: Egoismul lor, care cere permanenta satisfactie, ii va face sa sufere. Pe parcursul dezvoltarii umane,  egoismul uman a fost in constanta crestere si s-a luptat sa se umple cat a putut de mult. Astazi, cand egou-ul uman a pierdut speranta de a obtine satisfactia, se confrunta cu o  criza.

Asta incurajeaza oamenii sa ni se alature, desi nu stiu cui si cum. Pentru a le usura drumul, trebuie sa le transmitem intelepciunea Cabalei si sa le explicam ca exista o metoda de corectare a crizei. Atunci cand ei ni se vor alatura, vom incepe sa lucram impreuna pe linia de mijloc si astfel vom ajunge la lumea Inifinitatii.

Ce vom castiga in schimb? Vom ajunge la eternitate si perfectiune. Ne vom ridica deasupra realitatii noastre, deasupra punctului creatiei Universului si intregii noastre lumi, la realitatea superioara.

Astazi, in multi oameni se trezeste punctul din inima: Sunt deja milioane. Si oamenii in care punctul din inima nu a fost inca revelat simt pe langa egoismul lor si criza. Ei simt ca le lipseste forta pozitiva fara de care nu pot trai. Ei stiu ca trebuie sa solutioneze criza, simt ca solutia este ascunsa in unitate, insa nu inteleg cum sa realizeze asta.

Intr-o lume globala si integrata, totul trebuie sa fie unificat; natura ne arata asta. Astazi, ne arata ca trebuie sa ajungem la lumea Inifinitatii, ca suntem un intreg. Exact catre asta ne indreapta criza.

In oamenii care conduc umanitatea catre acest scop, criza reveleaza punctul din inima, forta pozitiva, pe care o pot obtine din grup si studiu. Cu acest ajutor ei se pot misca independent spre lumea Infinitatii. Si cei carora criza nu le da forta unificarii insa simt ca le lipseste aceasta forta, vor primi gradat explicatii de la aceia in care punctul din inima a fost trezit si impreuna  se vor indrepta spre scop.

Din Lectia 2, Conventia  din Spania, 6/4/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singura creatie este dorinta care apare “din absenta” in virtutea Luminii si ajunge gradat la conditia sa. La inceput vrea pur si simplu sa se bucure, insa mai tarziu incepe sa inteleaga ca este sub completa guvenare a acestei dorinte.

In acest fel, dorinta creste gradat pana cand realizeaza completa opozitie a Luminii. Prima data, are loc in timpul fazei 4 a expansiunii Luminii Directe, in starea numita Malchut a Lumii Inifinitatii.

Creatura nu poate sustine conditia si se limiteaza ea insasi. Asta o forteaza sa stabileasca o relatie noua cu Creatorul. O obliga sa devina ca El  si se straduieste sa faca asta, pana cand toate eforturile sale duc la contopirea reciproca unul in celalalt, care este numita “ spargerea dorintelor”.

Pare ca spargerea este ceva negativ. In realitate insa, este invers. Din aceasta cauza, creatura intelege totala sa incapacitate de a fi asemenea Creatorului.

Pentru a deveni o persoana care daruie si similara cu Creatorul in starea spargerii, lipsesc doar eforturile. Mai tarziu, va fi capabila sa ajunga la daruire si sa se ridice din o stare mult mai rea. Insa, in primul rand, trebuie sa experimenteze realizarea raului, rugaciunea, munca, faptele bune, si pana cand nu are toate acestea, nu va fi capabila sa devina egala cu Creatorul si sa fie ca El.

Pana cand creatura nu a obtinut vasul spiritual, adica intelegerea, senzatia, efortul propriu, realizarea dorintei, este imposibil de spus ca aceasta creatura este similara Creatorului. Cel mic nu poate fi persoana care daruieste. El poate face ceva mic, sa se joace cu jucariile sale. Insa daca el vrea cu adevarat sa devina adult, el trebuie sa dezvolte o varietate de senzatii in sine insusi.

In acest fel, dupa evolutia istorica si spirituala data noua de Sus ca o pregatire, descoperim ca doua dorinte co-exista in noi: a noastra si una aditionala. Omul din noi incepe cu asta. Dorinta naturala a unei persoane o impinge pe aceasta catre placerile pe care le vede in fata sa. Acesta dorinta aditionala il impinge catre o placere speciala, un fel de placere spirituala; insa, el nu poate simti nimic in afara de placere.

Noi vedem intr-o persoana din lumea noastra, corpul sau material, fizic. Nu este vorba despre acesta, ci despre dorinta care il trage in doua directii. Una este dirijata catre ceea ce ii este revelat prin intermediul celor cinci oragane de simt. Cealalta este numita “ punctul din inima” si ii este inca neclar persoanei unde il trage dorinta sa si daca  merita sa o foloseasca.

Din momentul in care aceste doua dorinte sunt manifestate in persoana, el este numit om. Datorita acestor doua stari, el poate deveni similar cu Creatorul (Edome), adica, de a fi numit om (Adam de la cuvantul “Domeh” sau similar). Persoana trebuie doar sa afle mijloacele, sa invete cum sa foloseasca aceste doua dorinte trezite in el sau ea.

O dorinta este veche si este numita “rege batran si necugetat”, cealalta este noua si creste asemeni unui “copil destept”. Daca omul doreste sa le foloseasca in mod corect, acest lucru este posibil doar cu ajutorul fortei superioare. Asadar, el nu poate avansa singur si are nevoie de un mentor.

Totul este dat de Sus: Oamenii sunt condusi spre locul potrivit de studiu; sunt create pentru ei toate conditiile necesare astfel incat sa accepte acesta calauzire si sa beneficieze de ea. Totul este dat de Sus cu exceptia efortului pe care trebuie sa il adaugam noi insine! Aceste eforturi construiesc omul.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Shamati #161

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot persoanele care nu au un punct in inima sa se asocieze mesajelor noastre de unitate?

Raspuns: Da, pot. Exista un volum mare de informatii care vorbesc despre necesitatea unirii. Oamenii care gandesc, inteleg ca egoismul distruge rasa umana, in timp ce umanitatea distruge in mod egoist Pamantul, si de aceea trebuie sa schimbam egoismul cu unitatea si sa ne ridicam spre altruism. Doar atunci vom invata  sa fim alaturi unii de ceilalti si sa salvam planeta noastra, singura casa pe care o avem. La urma urmelor, nu ne putem muta in alt “apartament”. Multi autori din intreaga lume descriu aceasta imagine cu claritate si precizie.

Problema este cum sa facem tranzitia. Este evident ca umanitatea este in pragul razboiului si se confrunta cu un viitor intunecat spre care o indreapta egoismul lacom. Solutia este de asemenea evidenta: sa fiti “copii buni”, “prieteni unii cu altii”, sa reduceti cosumul, si sa invatati cum sa gestionati corect resursele. Insa cum ne miscam de la punctul A la punctul B daca natura umana este aceea de a cauta distractie? Cum reformam aceasta? Cum o transformam in daruire?

Una este cand discutam despre instinctele de baza, ca de exemplu iubirea materna. Insa oamenii nu simt astfel; iubirea apare doar atunci cand apar problemele, adica la nevoie. Prin urmare, incercati sa le deschideti ochii astfel incat ei sa poata vedea cat este de serioasa situatia si faceti-le cunoscuta si conditia: Lumea va scapa de colaps doar pe calea unitatii si participarii reciproce. Atunci, in lipsa altei solutii, vor fi de accord.

Totusi, aceasta tranzitie cere ca in fiecare moment, in fiecare detaliu, fiecare mica particula, fiecare farama de paine si picatura de apa, persoana sa simta in mod clar: Daca nu impart asta cu ceilalti, sunt mort. Aceasta atitudine ar trebuie sa patrunda fiecare sentiment, actiune, si alegere. Acesta este modul in care ar trebui sa fie.

Si motivul este unul singur: In dorinta sa egoista, care este in cautarea constanta de satisfactie, omul simte ca va muri daca cedeaza in fata egoismului. Daca situatia este un pic diferita si moartea nu vine instantaneu, atunci va fura. Astfel este natura umana. Nu putem cere de la oameni ceva peste puterile lor, care le depaseste natura.

Pare deci ca toti se tem de asta? Este imposibil. In “Introducere la TES” Baal HaSulam scrie ca in antichitate, Cabalistii au apelat la ascetism, dupa cum este scris:” Traieste cu paine si apa, dormi pe pamant, si lucreaza la Tora. Daca faci asta, vei fi un om norocos”. Rezulta ca, desi esti pe calea unei asemenea suferinte, ai nevoie de puterea Torei. Altfel, va trebui sa simti in mod constant ca nenorocirea planeaza asupra ta: Te unesti sau pieri.

De aceea Cabalistii explica faptul ca in timp ce trece prin asemenea stari dureroase, omul ar trebui sa “ munceasca la Tora”. La urma urmelor, trebuie sa atrageti Lumina care Reformeaza. Daca nu, atunci nu exista viata si nu exista solutie. Orice erou al acestei lumi poate fi pacalit usor. Traim ghidati de senzatii egoiste si oricine poate fi facut sa reactioneze in felul in care se doreste. In fond, omul este dorinta de a primi, nu un erou.

Asadar, este in puterea noastra sa le dam solutia. Oamenii vor crede ca au gasit ei insisi solutia, pe cand in realitate, aceasta vine de Sus. Si cu cat avansam mai repede, cu atat mai usor va fi pentru noi sa prevenim ca ei sa fie pacaliti.

Trebuie sa ne bazam pe logica si sa explicam ca am folosit forta interioara a naturii, puterea unitatii, forta datatoare de viata care insufleteste tot ceea ce exista. Toate definitiile noastre trebuie sa fie formulate pe intelesul oamenilor, astfel incat ei sa nu creada ca noi vorbim despre niste forte supranaturale care actioneaza dincolo de natura lucrurilor. Nu, ea sta la baza naturii insasi, si este acolo pentru a ne ajuta.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 5/26/2011, “Prefata la Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Criza globală si-a anunţat deja public aparitia. Când va începe publicul să pună întrebări despre ce se întâmplă? Când va veni furtuna?

Răspuns: Asta depinde de noi. Noi trebuie să facem tot ce putem mai bine ca să diseminăm metoda noastră de corecţie. Mesajul nostru e simplu, air noi îl putem oferi guvernelor statelor care au deja probleme.

Cheia problemei este ce să facem cu egoismul uriaş. Un om are o dorinţă normală, pământeană, să-i fie furnizate toate cele necesare existenţei sale. Are nevoie de mâncare, familie şi altele fără de care nu poate trăi. În afară de astea, dorinţa lui egoistă de a primi cât mai mult, continuă să crească. Este atât de evident în fiecare din noi că nu putem nici măcar defini ce înseamnă necesitate de bază.

Poate un om să fie satisfăcut dacă-şi primeşte să zicem, pâinea zilnică? Nu, nu va fi! Ce facem cu egoismul atunci? Cu ce să umplem această gaură neagră?

Răspunsul la asta este următorul: egoismul creşte şi astfel noi îl putem transforma în dorinţă spirituală, un vas spiritual plin de realizări, dăruire, iubire, iar, în final, plin cu Lumina Superioară. Cum aşa? Cum să facem o tranziţie de la societatea de primitori, nesătulă în cererea ei de bunăstare materială, la o societate de consum minim, dezvoltată pe nevoile de bază?

Altfel, lumea nu va fi capabilă să existe din cauza scurgerii rapide a resurselor. Consumul nu va mai fi capabil să ne satisfacă egoismul nostru. Lumea nu va mai putea să bată magazin după magazin umplând cărţile de credit la maxim. Petrecerea s-a terminat, de acum în colo, fiecare primeşte numai cât are nevoie.

Atunci, cum vor ajunge oamenii împlinţi? Trebuie să trimitem toate aceste milioane la şcoală. Vor primi toate bunurile necesare în schimbul studiului lor. Altfel, nu vor fi îndreptăţiţi nici la atât. Şi într-adevăr, de ce ar fi? Necazul e necaz şi toţi sunt în el. Guvernul le furnizează necesităţile de bază, fiecare continuă să locuiască unde deja locuieşte, stabilitatea este asigurată, iar în acelaşi timp, toţi încep să studieze.

Ce studiază exact? Studiază legile vieţii într-un sistem integral. În realitate sunt legile grupului, dar Cabala nu este menţionată în timpul lecţiilor. Subiectul este despre sisteme şi mecanisme referitoare la o societate unificată. Primind ceea ce au nevoie, cel puţin în timpul cursurilor, oamenii aud şi studiază faptele care dovedesc că nu avem un alt drum de supravieţuire decât prin unitate.

Avem de a face cu „sălbatici” care au venit să înveţe, care vor numai să facă bani şi să obţină beneficii. Dar treptat, vor începe să înţeleagă că nu există o altă opţiune, că am intrat într-un nou sistem şi lumea se va dezvolta diferit de acum încolo. Societatea de consum e terminată, este pe cale de dispariţie. Ea nu a trăit atât de mult oricum, maxim o sută de ani de la sfârşitul secolului 19 până în anii 70 – 90 din secolul 20. Şi şi în acea perioadă au fost crize, inclusiv crahul economic din anii 30.

De aceea, oamenii încep să înveţe, între timp guvernele le asigură necesarul care-i va costa oricum mai puţin decât să le creeze locuri de muncă, fiindcă nimeni nu va cumpăra ceea ce ei produc. În plus, resursele de materiale şi energie sunt aproape epuizate.

De aceea, soluţia cea mai concisă şi ieftină este să trimită oamenii la şcoală, nu contează unde va fi, acasă, pe internet, în teatre sau oriunde în altă parte. Cheia este să-i plasezi pe toţi în reţeaua de învăţământ. În acest fel, studiul urmează să-l facă pe om mai înţelept şi îl face să înţeleagă că el intră într-o lume nouă, unde legile anterioare nu mai merg. Baal HaSulam a scris asta clar: „noi, trebuie toţi să mergem la şcoală şi să învăţăm din nou cum să trăim în viitor”.

Eventual, datorită studiilor, oamenii vor dobândi o nouă dorinţă şi vor începe să perceapă schimbările în ea până când ajung să înţeleagă că împlinirea poate veni de la un alt grad, mai înalt. Procesul va fi gradat, fiindcă avem de-a face cu o masă gigantică de oameni care începe să se „coacă”. Aceasta ne va transforma la fel de bine şi pe noi.

Aşa că de azi, noi nu avem alte opţiuni. De aceea nimeni nu poate găsi nimic. Dar numai imaginaţi-vă cât de multă Lumină pot atrage aceste sute de milioane prin simpla ascultare la ce li se predă. Aceasta este soluţia spre care s-a orientat Baal HaSulam, soluţia care ne sugerează ea însăşi, logic, că nu există niciun alt mijloc în afara aducerii oamenilor un pic mai aproape de Lumină.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→