Cea mai rea şi cea mai dureroasă stare trăită de Malhut este starea de umplere totală cu Lumină în Lumea Infinitului fiindcă nu are încă cu ce să se acopere pe sine. Toate acestea forţează Malhut să se supună la transformări multiple, pe care noi le numim mişcări, acţiuni.

Acest lanţ de reacţii pe care Malhut trebuie să le treacă sunt considerate din partea sa ca mişcare. Dar este vorba de senzaţii interioare, de înţelepciune interioară, de mişcare interioară, şi despre faptul că totul este făcut numai de dorinţă şi de intenţia care o însoţeşte. Nimic nu este real în afară de asta!

Lumea pe care o observăm în jurul nostru este imaginară. Totul are loc în interiorul lui Malhut al Lumii de Infinit, până când se completează pe sine şi începe să primească pentru a dărui, adică, abandonează sentimentul de primire pentru binele propriu pe care îl avea înainte de Prima Restricţie. Este aşa, chiar dacă aceste prime senzaţii nu sunt calificate ca egoiste, deoarece Malhut nu a făcut asta conştient şi nu a ştiut ce stare intra.

De aceea, mişcarea spirituală nu este măsurată şi evaluată printr-un număr de acţiuni corporale, ci numai prin stările interioare prin care trece omul. De aceea este atât de dificil de măsurat. Toată lumea continuă să întrebe: cum pot să ştiu cât de mult am avansat? De fapt, aceasta se poate măsura numai când ai intrat în Lumea Spirituală şi poţi să numeri cu precizie câte acţiuni spirituale ai executat.

Privind un copil mic, vedem că el nu are nicio idee unde este şi ce face. Numai dacă el continuă să crească îşi perfecţionează calităţile minţii lui şi începe să socotească ce s-a întâmplat ieri, azi, şi ce se va întâmpla mâine. El învaţă să simtă timpul şi mai târziu, mişcarea. El se gândeşte să facă una sau alta. Cu alte cuvinte, el începe să obţină lucruri concrete şi să le conecteze între ele. El învaţă cum să treacă de la o stare la alta conştient, ascultă şi urmează ce îi pot recomanda cei mari.

Este la fel şi în Lumea Spirituală, şi noi începem să executăm acţiuni spirituale. Dar toate au loc numai în interiorul omului. În afară nu se petrece nimic, şi nimic nu depinde de acţiunile externe. Dar totuşi, ceea ce facem în exterior poate influenţa starea interioară fiindcă are de-a face cu psihologia omului.

Devenim implicaţi în societatea înconjurătoare prin modul participării noastre personale, prin acţiunile corporale concrete şi datorită lor, ne unim cu ele în interior. Această legătură internă ne impulsionează şi începe să fie socotită ca munca noastră spirituală.

Deci, totul depinde de cât conştientizăm răul – de aceea studiem şi facem muncă spirituală. În momentul în care omul îşi simte egoismul, este gata să facă acţiuni spirituale, adică să se schimbe în interior, pentru a scăpa de acest rău. Şi atunci întrebarea este, ce fel de rău este? Cât este de mare în calitate şi cantitate în ceea ce priveşte dăruirea sau primirea?

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 6/6/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Şamati (Am auzit) 161, „Chestiunea dăruirii Torei”: Referitor la darea Torei pe Muntele Sinai: asta nu înseamnă că Tora a fost dată atunci şi acum nu este. Desigur, darea Torei este un fapt etern – Creatorul totdeauna dă. Dar, noi nu suntem capabili să primim. Însă atunci, pe Muntele Sinai, noi am fost primitorii Torei. Şi singurul merit pe care l-am avut a fost că am fost „un om într-o singură inimă”. Asta înseamnă că noi toţi am avut un singur gând – primirea Torei.

Dar, din perspectiva Creatorului, El totdeauna dă, după cum este scris: …, „omul trebuie să audă cele zece porunci de pe Muntele Sinai în fiecare zi”.

Asta înseamnă că Tora ne este dată acum, şi totdeauna a fost, dar când noi am fost ca un om cu o singură inimă. De aceea noi am putut primi Tora, dar acum nu putem fiindcă suntem separaţi. Odată ce am devenit uniţi, dăruirea va avea loc din nou.

Cele zece porunci primite de la Creator sunt totdeauna în faţa omului, şi există totdeauna posibilitatea să foloseşti lumina numită Tora, în beneficiu sau în detriment. Munca corectă si dorinţa de a obţine o stare mai avansată atrag asupra noastră Lumina Înconjurătoare. Asta înseamnă studiul Torei şi aspiraţia de a învăţa ce este scris în ea, să simţi ce spune ea despre folosinţă, despre starea noastră, despre calităţile noastre.

Eu trebuie să le simt când învăţ şi să devin asemănător lor. Vreau să intru în acest tablou şi să se vorbească despre mine şi să încep să trăiesc acolo, să las această poveste pe care o citesc acum, să se realizeze în interiorul meu. Acestea sunt eforturile pe care trebuie să le depunem, să dorim să devenim adulţi. Dacă noi acceptăm aceste condiţii şi le folosim corect, asta înseamnă că am făcut eforturi, după cum este scris: „Am muncit şi am găsit”.

Apoi, realitatea mea se schimbă fiindcă dorinţa mea se schimbă. Începe să se construiască pe ea însăşi din Lumina Înconjurătoare şi să perceapă în ea imaginea Dăruitorului Torei, imaginea Creatorului. Lumina corectează dorinţa mea, şi atunci încep să înţeleg proprietatea de dăruire, devin din cel căruia i s-a dat Tora în cel care a primit Tora, şi de aici, dăruitorul Torei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 Şamati 161

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil sa simtim macar o mica parte a lumii spirituale prin punctul din inima?

Raspuns: Cum este posibil sa simti ceva intr-un punct fara volum? Pentru a face asta, trebuie sa adaugati o dorinta si intentii. Punctul in sine este fara forma; nu are nici intentii nici dorinte. Este doar un punct.

Ce dorinta ii pot adauga? Cabalistii raspund astfel: In afara acestui punct, aveti dorinte ale trupului (mancare, sex si familie) si dorinte umane (bani, onoare, si cunoastere). Le puteti combina pe acestea cu punctul din inima? Incercati, insa fiti constienti de faptul ca toate acestea apartin acestei lumi.

De unde puteti lua dorintele, aspiratia pentru lumea spirituala? Doar din mediu, daca il valorizati si il laudati. Nu aveti alta posibilitate. Nu veti putea ajunge la punctul din inima si sa intrati in lumea spirituala cu dorintele voastre materiale. Singura voastra sanasa este sa va alaturati unui mediu bun si sa luati de la prieteni dorinta lor, aspiratia lor catre acest scop important.

Atunci, veti incepe sa avansati catre acesta, pentru a forma vasul spiritual. Punctul devine baza, si dorinta pe care o primiti devine vasul. Voi cereti Luminii sa vina. Va va influienta si va crea un ecran. Atunci, veti avea Lumina Reflectata. In acest fel, veti avea toate componentele necesare.

Lumina asteapta, mediul este prezent, punctul a fost trezit, iar dorintele corpului si cele umane sunt inerente. Totul este gata. Continuati!

Intrebare: Exista repere pe aceasta cale? Exista o posibiltate de a verifica directia? Cum pot apasa doar acest punct, sa il stimulez pe acesta si nu dorintele egoiste?

Raspuns: Pentru a face asta, va indreptati catre mediul care va influenteaza. Aceasta creste punctul vostru din inima, si ca rezultat primiti o noua dorinta, singura dorinta cu care puteti adresa o cerere mai sus.
Din partea 4  Lectia Zilniac de Cabala 6/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Punctul din inima starneste indoiala in persoana: „Cine si ce sunt? Pentru ce traiesc? Exista oare un punct pe calea spirituala in care persoana inceteaza sa se mai indoiasca asupra Creatorului si planului Sau, sau aceasta indoiala il insoteste pana la sfarsit?

Raspuns: Indoielile ii vor insoti cu siguranta, deoarece fara ele este imposibila avansarea si propria examinare. Indoiala este o stare in care orice este posibil, in orice directie, in care nu poti face deosebirea dintre ingerul vietii si cel al mortii, dintre rau si bine, Creator si opusul Sau.

Cu fiecare nou grad, in fiecare stare, ar trebui sa treceti prin stari care sa reflecte intregaga cale, inclusiv raul si binele in minte si in inima. Fara indoiala ca stare intermediara, nu vom reusi.

Asa cum este scris: „ Si a fost seara si a fost dimineata, ziua intai”. Fiecare grad nou incepe cu o seara, adica din amestecul lucrurilor despre care nu pot spune: „Pare a fi lumina, da nu mai este… Pare ca sunt in intuneric, insa nu este acel intuneric”. Totul este neclar in fata ochilor mei.

Prin urmare, atunci cand indoiala si confuzia va coplesesc, trebuie sa stiti ca este pe cale sa apara o noua stare: „Totul este din nou incetosat, am uitat chiar si cele mai simple lucruri pe care le-am invatat, sau nu mai exista ceva care sa imi fie sprijin”. In acest fel treceti de la un grad la urmatorul. Bucurati-va de aceasta trecere.
Din partea 4, Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→