Întrebare: Este adevărat că putem deveni conștienți de rău numai după Machsom (bariera către spiritualitate)? Ce pot face până atunci?

Răspuns: Fiecare grad are propria măsură, criteriul și standardul lui. La fel și eu am diferite vederi asupra mea la vârsta de patru, cinci, șase sau șapte ani.

Chia acum, am posibilitatea să recunosc răul. Fizic, sunt prezent în grup, dar sunt acolo cu sufletul? Nu, nu sunt. La ce mă va conduce această stare? Ce se va întâmpla cu mine? Nu pot atinge spiritualitatea în acest fel. Este prea rău. Îmi pare rău pentru timpul pierdut, viața pierdută, de la care nu am câștigat nimic.

Apoi, încep să urăsc ceea ce mă împiedică să mă conectez cu prietenii: diferența mea față de ei. Desigur, toate acestea se întâmplă în egoism, în dorința de primire care vrea să obțină spiritualitatea ca să nu piardă nimic din viață. Totuși, asta mă pune într-o condiție corectă egoistă a Lo Lishma (pentru sine) și apoi influența Lumină o schimbă în starea altruistă Lishma (de dragul Creatorului).

Oricum, rușinea este prezentă aici, de asemenea. Mai întâi, sunt rușinat de posibilitatea de a fi prins pentru hoție, apoi observ că nu merită să furi, cel puțin nu întotdeauna. Ca rezultat, mă schimb intern astfel încât să nu vreau nimic de la nimeni. Tot ceea ce vreau este să dăruiesc. Asta este aspirația mea și sunt bucuros cu ea.

Minunat, asta este Lo Lishma și voința de dăruire, acțiunea dăruiriii este deja infiltrată în ea. Cu toate astea există o compensație: un sentiment bun. În acest fel, ne conectăm la bine și nu cerem nimic deocamdată.

În stadiul următor, Lumina reformează o persoană chiar și fără ca această să realizeze și o conectează cu adevărat cu Bunul Care face Bine. Astfel, mai întâi mă conectez cu binele care mă face să mă simt bine și apoi comut către adevărata dăruire, către Creator.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă Creatorul, în acord cu Gândul Său al Creației, nu ar fi presupus ridicarea noastră la cel mai înalt grad al evoluției, El nu ar fi creat în noi senzația că suntem diferiți de El. Problema nu este  în diferența dintre Dăruitor și receptor. Este clar faptul că Creatorul este la conducere. El este bun și face bine. Este Absolut și, fiind Dăruitorul, El ne-a creat implicit ca primitori. Cu siguranță că nu vrem să simțim rușine atunci când primim de la El. Care ar fi problema dacă am primi de la Cel care Dăruiește? În fond, El ne-a făcut așa.

Cu toate astea, rușinea derivă numai din senzația de a fi diferiți, așa cum am fost proiectați de către Creator, senzația de separare dintre El și noi, care ne face la început să simțim primirea ca ceva greșit. Această regulă se răsfânge și în lumea noastră, în care ne simțim inconfortabili atunci când primim plăcere de la cineva cu care avem o relație specială, de la cineva care ne este cumva superior.

Există o problemă adițională aici. În comparație cu spiritualitatea, aici ia o formă opusă în legătură cu noi și ridică o problemă: Pot opri acest sentiment de rușine? În spiritualitate, întrebarea mea este cum pot intensifica rușinea, pentru că ea devine un instrument cu care mă analizez, un vehicul cu care îmi măresc cunoașterea răului din mine.

Așa cum știm, în afară de revelarea răului, nu avem nevoie de nimic altceva. Restul este făcut de către Lumina superioară. Dar de fapt, ce este răul? Nu este faptul că eu sunt un primitor, prin natura mea. Realizez cât de rău sunt atunci când descopăr cu adevărat cât de mare este diferența dintre calitățile mele și cele ale Creatorului.

Îmi doresc foarte mult să amplific această senzație, această cunoaștere, deoarece asta este ceea ce mă conduce la cererea pentru corecție. Privim această cerere ca poarta lacrimilor. Principalele detalii ale percepției se strâng în mine până când cunoașterea stării mele finale de rău mă face să țip pentru că nu mai pot suporta această discrepanță dintre mine și Creator.

Astfel, răul nu este doar o distincție dintre primitor și Dăruitor. Clar, Creatorul dăruie în timp ce eu primesc. Acest aranjament rămâne la toate nivelele spirituale, la sfârșitul corecției și după acesta. Problema constă în a deveni conștient de distincția interioară, calitativă, dintre proprietățile mele și ale Lui. Asta este ceea ce îmi produce rușine.

Din partea a cincea a Lecției zilnice de Cabala 6/26/2011, “Matan Torah (Dăruirea Torah)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Matan Tora (Daruirea Torei)”: Astfel, acea creatura de dezvolta si urca in gradele de sus ale asa zisei exaltari, pana cand isi pierde toate ramasitele iubirii de sine si toate poruncile care se ridica din trupul sau si intreprinde toate actiunile numai spre daruire, asa incat, pana si necesarul pe care il primeste se revarsa in directia daruirii, ca ea, creatura, sa poata darui. De aceea au spus inteleptii nostri, “ Poruncile au fost date doar ca sa se purifice oamenii cu ele.”

Prin principiul “iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti”, ajungem la capatul drumului: la adeziune. Fie ca ne place, sau nu, trebuie s-o obtinem. Libera noastra alegere este sa ne miscam repede, ceea ce putem face daca profitam de mediu. Altfel, natura ne va impinge, pana cand ne va forta sa facem asta – si noi vom vrea, oricum, sa ne miscam mai repede decat natura.  

Cum avansam? Prin dezvoltarea interioara. Cum se intampla? Se intampla datorita “Poruncilor Torei”, adica a metodei de corectie prin care trebuie sa ne purificam. Bineinteles, nu vorbim despre actiunile externe ale acestei lumi. Baal HaSulam mentioneaza un fragment din Gemara, ca sa clarifice asta pentru noi: Trebuie sa intreprindem numai corectia interioara a calitatilor noastre. Asta inseamna ca relatiile noastre ar trebui directionate, exclusiv, spre daruirea la acelasi nivel inalt ca si al Creatorului.

Cum poate fi obtinuta asta? Se realizeaza in etape. Prima data, persoana nu stie nimic, asemeni unui copil care abia a inceput sa creasca. Apoi, incet, incet, primeste explicatii si intelege din ce in ce mai mult. In final, totul depinde de mediu, de explicatii, de eforturile depuse de persoana in timpul procesului de educatie si de eforturile sale cand urmeaza sa puna in practica sarcinile alocate.

In esenta, persoana este invatata sa faca parte din mediu si sa-l foloseasca in mod corect, in concordanta cu principiul: ”Am creat inclinatia rea si Am creat Tora ca si condiment.” Inclinatia rea este dezvaluita numai in mediu; nu exista nici o alta posibilitate.

In afara de asta, este nevoie de Tora ca si “condiment”, adica de Lumina care Reformeaza. Omul simte raul in relatie cu Lumina. Lumina imi scoate la iveala vasele si eu Ii cer sa le corecteze. Apoi, Lumina le umple.

Astfel, pas cu pas, persoana ajunge la corectie.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 27.06.2011, “Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Conform naturii noastre, caracterului actiunilor noastre, noi suntem primitori. Asadar, cu cat primesti mai mult de dragul daruirii, cu atat mai sus esti ca si daruitor. Actiunea, in sine, nu se schimba, doar intentia e alta. Asta este ceea ce te transforma intr-un daruitor, in loc de primitor.

Creatorul simte asta? Se poate spune ca nimic nu se schimba pentru Daruitor, ci numai pentru fiinta umana. Nu exista nimic ce ar putea fi adaugat la perfectiune. Toate raspunsurile si amprentele Lui sunt, de fapt, manifestate in tine, in imaginea pe care ti-ai format-o despre Creator.

Multumita acestui fapt, poti ajunge la echivalenta de forma cu El: tie ti se pare ca schimbarile se petrec in El, pentru ca ii oferi mai multa, sau mai putina placere. Suferi, sau te bucuri din cauza Lui, in functie de cat de mult sufera, sau se bucura El, datorita tie, etc.

Toate aceste relatii se desfasoara in creatura doar ca s-o inalte la gradul Creatorului, adica de a-i adauga acesteia perfectiune din proprietatea daruirii. Deducem ca, Creatorul, se joaca cu creatura doar ca s-o educe.

Tot astfel, noi le aratam copiilor diverse fete: radem cu ei, devenim seriosi si aratam suparare. Totul este de dragul educatiei, ca sa-i aratam copilului cat mai multe nuante posibile si, in acest fel, sa-l educam cum sa munceasca in mod corect cu el insusi si cu mediul. Si, de fapt, nu ne motiveaza nimic altceva, decat iubirea.

In „Prefata la Cartea Zohar”, alin. 33, Baal HaSulam scrie despre asta:”Adevarul este ca aici exista o vointa Divina, incat aceste asemanari, care actioneaza numai in sufletele primitorilor, vor apare sufletelor ca si cum El Insusi ia parte la ele, ca sa sporeasca foarte mult realizarea sufletelor.

Este ca un tata care se straduieste sa-i arate copilasului sau dragalas o fata trista si o fata multumita, desi nu exista nici tristete, nici multumire in sinea lui. El face asta numai ca sa-l impresioneze pe scumpul sau copil si sa-i largeasca intelegerea, asa ca se joaca cu el.”  

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, din 26.06.2011, „Matan Tora” (Daruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→