Dacă suntem garanţi unul pentru celălalt, suntem garanţi în tot, în bucurie şi în tristeţe. Asta pentru că garanţia reciprocă nu înseamnă doar semnarea unui document. Ne legăm noi înşine astfel încât toate stările ajung la noi ca la un singur întreg. Aşa lucrează şi giranţii la bănci: dacă o persoană nu plăteşte, atunci tu plăteşti, fără nicio împotrivire.

Iar pentru noi, este chiar mai mult: Trebuie să îţi iubeşti prietenul mai mult decât pe tine însuţi. De fapt, porunca de a-ţi iubi aproapele îţi cere să îl pui pe celălat în locul preţiosului tău eu. Aceasta este garanţia reciprocă: un angajament de la care îţi este imposibil să dai înapoi.

Lumina superioară ştie cum să aranjeze unitatea, dar noi trebuie să ne pavăm drumul. La început am devenit parteneri şi ne-am conectat unul cu celălalt. Dar toate aste sunt încă „noi”: mai mulţi şi nu unul singur. Şi până la urma dorinţa noastre se va contopi într-una singură, iar acest întreg complet va fi deasupra noastră, ca un copil mic de care toţi îşi fac griji.

Este scris: Ochiul Creatorului este asupra acelora cărora le este frică de El, asupra celora care speră la bunătatea Lui iubitoare. (Psalmul 33). Îl privim în mod constant pe acest bebeluş şi îl sprijinim cu toată inima noastră, sperând că va creşte, că este sănătos, fericit şi că se simte bine.

În acest fel îl privim pe bebeluşul nostru care este deasupra noastră şi ne aparţine tuturor. Noi toţi, în mintea şi inima noastră, suntem acolo, într-o singură dorinţă. Vrem să descoperim acolo înăuntru spiritul vieţii: Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haideţi să facem lumină asupra anumitor întrebări legate de noţiunea de iubire a prietenilor:

1. Care este baza pentru nevoia de a obţine iubrea pentru prieteni?

2. Ar trebuie să îmi aleg prietenii şi ar trebui ca ei să mă aleagă pe mine?

3. Ar trebui ca fiecare prieten să îşi spună în mod deschis sentimentele sale către ceilalţi membri din grup, sau este suficient să simtă iubirea pentru ei în inima sa, fără a-şi exprima aceste sentimente în exterior? Ar trebui să rămănă modest şi nu entuziast datorită realizării lui?

Cu siguranţă, fiecare persoană trebuie să îşi exprime în mod deschis iubirea pentru prieteni, care se găseşte în inima ei, pentru că exprimarea deschisă a sentimentelor poate trezi şi inima prietenilor în aceaşi măsură. Ca rezultat, sentimentele prietenilor se vor uni într-un singur sentiment, care va fi mult mai mare decăt suma aritmetică a acestora.

Astfel, fiecare membru din grup va primi un sentiment puternic al iubiri pentru prieteni şi va simţi, de asemenea, o nevoie de a împărtăşi acest sentiment. Pe de altă parte, dacă membri din grup nu îşi exprimă în mod deschis sentimentele, ei nu pot fi îmbibaţi cu forţa comună, colectivă şi nu îşi pot depăşi egoismul.

În acest caz, este foarte dificil să îţi vezi prietenul într-o lumină pozitivă. Fiecare persoană gândeşte că ea este singura persoană dreaptă şi că numai ea îşi iubeşte prietenii, în timp ce reciproca nu este valabilă.

Reiese că forţa persoanei este prea slabă să obţină iubirea pentru prieteni şi să îşi exprime sentimentele îm mod explicit, în loc să le ascundă.

Omul trebuie să îşi amintească în mod constant scopul existenţei grupului, altfel egoismul său va încerca să înţeţoşeze acest scop, pentru că singura lui grijă este doar pentru propriul beneficiu.

Omul are nevoie de grup pentru a obţine calitatea de a fi învăluit în gândul de a-i delecta pe prieteni, fără să ceară nimic în schimb şi nu pentru ca grupul să îi satisfacă dorinţele egoiste. De fapt, dacă toţi membri grupului se aşteaptă doar să primească de la ceilalţi, grupul este fondat pe egoism şi lucrează numai la creşterea acestuia. În acest caz, omul vede grupul numai ca un mijloc pentru a-şi satisface nevoile egoiste.

De aceea, trebuie sa avem în minte faptul că grupul este construit pe iubirea aproapelui. Tot ceea ce trebuie să primească un membru de la grup este iubirea pentru aproape şi ura pentru propriul egoism. Atunci când o personă vede că că prietenii ei încearcă să îşi suprime egoismul, asta îi dă o forţă în plus pentru a lupta cu propriul egoism. Apoi, toate intenţiile prietenilor se contopesc într-una singură. Astfel, dacă grupul constă din 10 membri, fiecare dintre ei va primi forţa tuturor celor 10 prieteni care îşi suprimă egoismul şi aspiră către iubirea pentru prieteni.

Dar dacă membrii din grup nu îşi exprimă sentimentele unul către altul, datorită modestiei lor prefăcute, atunci sentimentele lor nu devin mai puternice şi fiecare dintre ei pierde gradual dorinţa de a progresa către iubirea pentru aproape şi regresează în iubirea pentru sine.

Pe baza articolului lui Rabash Iubirea pentru prieteni 2

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există anumită stări sau circumstanţe când o persoană nu are şansa să doarmă. Contează asta? Merită să luăm o pauză de 30 de minute de somn în timpul zilei?

Răspuns: Depinde de persoană. Totuşi, dacă o persoană munceşte din greu asupra sa, atunci îi recomand să ia o pauză în mijlocul zilei pentru a se odihni. Îi recomand, de asemenea, să practice o anumită tehnică care învaţă o persoanăn să doarmă 15 sau 20 de minute şi să se simtă cu adevărat foarte odihnit după aceea.

Este necesar în munca noastră, pentru că suntem în mod constant într-o stare de concentrare interioară către ascensiune, unire şi depunem eforturi mentale şi emoţionale mai mari decât cele normale. De aceea, trebuie să ne odihnim. Este mai important să ne odihnim în timpul zilei decât să dormim o întreagă noapte.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr.12, 12/16/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Noi nu realizăm că suntem înrobiţi de egoismul nostru. Ne conduce şi ne spune ce să facem. Iar noi nici măcar nu simţim că lucrăm conform ordinelor lui pentru că suntem conectaţi în aşa fel la el încât dorinţa lui devine dorinţa mea şi suntem contopiţi într-un singur întreg. Astfel, omul face tot ceea ce egoul vrea, gândindu-se la acesta ca propria viaţă şi propria dorinţă.

Asta reprezintă un exemplu al stării opuse pe care trebuie să o atingem prin unirea cu Creatorul, agăţându-ne de el într-o asemenea măsură încât să nu mai percep diferenţa dintre dorinţa Lui şi dorinţa mea. Pentru moment, eu împlinesc cu devotament toate capriciile egoismului meu, care îmi arată unde să întorc, când să inspir, când să acţionez într-un fel sau altul.

Simt acelaşi lucru fiind unit cu Creatorul, ridicându-mă deauspra stării mele curente şi împlinind dorinţele lui, fără ezitare sau vreun calcul, astfel încât voi deveni corectat. Normal, trebuie să merg împotriva dorinţei mele şi calculului meu personal, depunând mari eforturi pentru a atinge o asemenea corecţie. Dar în final, scopul meu este de a ajunge la acelaşi nivel cu Creatorul, aşa cum sunt acum unit cu dorinţa mea de a primi, fără să simt vreo diferenţă între mine şi ea.

Iar atunci când sunt în stare să ies din dorinţa egoistă, încep să simt că ea este duşmanul meu, că îmi face rău. Câteodată iubesc pe cineva şi suntem buni prieteni, dar apoi descopăr că el mă foloseşte şi îmi face rău. Îmi ia timp până să pot să mă eliberez de el şi descopăr anumite lucruri legate de acesta. Numai atunci mă pot elibera de el, numai atunci văd că nu există altă alternativă decât să îl părăsesc şi să încep să îl urăsc.

Astfel, întreaga lume începe să înveţe faptul că egoul este inamicul ei. Fiecare persoană descoperă asta, în măsura în care lucrează cu el. Ca rezultat, începem să realizăm nevoia pentru schimbare, pentru că simţim că pierdem în această cursă împotriva egoismului nostru. Asta însemnă un pas mare înainte, pentru că astfel o persoană devină separată de natura ei, de calitatea sa iniţială care o forţa să aibă grijă numai de ea şi începe să se analizeze în mod critic.

Asta înseamnă că devine separată de înclinaţia rea şi începe să asculte şi să caute ce sa facă în continuare. Aşa găseşte Tora, un mijloc de a corecta egoismul. Are nevoie de o forţă care este capabilă să îi schimbe atitudinea către dorinţa sa egoistă şi care îi dă abilitatea de a deveni complet separată de ea, de a nu mai face niciun calcul asupra a ceea ce merită să primească şi când să primească.

Această tranziţie se numeşte Lo Lishma. Omul este încă înăuntrul dorinţei de a primi plăcere, dar trebuie să îşi imagineze că lucrând deasupra ei ar fi mult mai benefic, că ar câştiga mai mult aşa. Deci lucrează deja deasupra dorinţei de a primi plăcere, nemaivrând să îi urmeze ordinele. Dar rezultatul acestor acţiuni şi munca lui sunt încă înăuntrul egoismului, pentru că altfel nu ar avea combustibil pentru a o face.

În această etapă, omul trece prin diferite stări, începând de la a munci pentru a primi plăcere în dorinţa lui de a se bucura pentru a avea energie şi combustibil să continuie munca. Dar de fapt el vrea să fie în dăruire. Astfel el îi cere Lumini care Reformează puterea de a face calcule asupra dorinţei de a primi plăcere nu în interesul său egoist ci numai din disperare, pentru că este o maşină care trebuie alimentată.

De fapt, ar rămâne mai degrabă în calitatea de dăruire, dar nu de dragul primirii plăcerii din acest lucru. Realizează că nu este o altă cale şi că trebuie să plătească pentru a i se dă o anumită libertate atâta timp cât este sub puterea stăpânului, a dorinţei egoiste. Lucrează în acest fel până când devine complet separat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/14/12, Shamati nr. 20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoana care nu poate veni fizic la convenţia din Lituania, să participe in unificare?

Răspuns: În primul rând, locaţia este lipsită de relevanţă. Dacă o persoană nu poate veni, din motive care nu depind de ea, este un semn că aceste condiţii i-au fost date de Sus.Faptul că stă în faţa ecranului nu conteaza. Dacă în acelaşi timp face tot ce depinde de ea, se conectează cu prietenii 100%.

În plus, trebuie să înţelegem că Lumina vine la noi prin veşminte, iar noi ar trebui să schimbam dificultăţile pe care ni le trimite pentru determinarea partii noastre. Este necesar sa fiu incapatanat, să fac un efort, să tânjesc: depăşesc dificultăţile trimise mie de Sus prin determinarea mea. Mereu tanjesc dupa conectare. Aceasta este toata munca noastra.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 14/03/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce omul parcurge evoluţia, toată dezvoltarea lui se petrece prin dezvoltarea dorinţei de a primi plăcere, numită iubire de sine sau egoism. De aceea, dacă o persoană nu simte că va primi ceva, este incapabilă să facă nici măcar cea mai mică acţiune. Simte o lipsă de motivaţie sau energie, necesară pentru a face o mişcare interioară sau fizică.

Dar Natura este calitatea altruismului, dăruirii şi iubirii, opusă egoismului. Iar ea îl conduce pe om să obţină această calitate dezvoltându-l printr-o chiar mai mare suferinţă, ceea ce îl face ca gradual să înţeleagă şi să se vadă ca un derivat al propriului egoism şi să vadă egoismul întregii umanităţi. În alte cuvinte, Natura setează ca dezvoltarea pentru om obţinerea echivalenţei de formă cu Ea. Iar acest obiectiv este îndreptat în mod expres către om pentru că egoismul este absent în nivelul mineral, vegetal şi animal al naturii, care sunt guvernate şi există în mod instinctiv, supunându-se pur şi simplu naturii.

Deoarece suprimarea egoismului este un lucru contradictoriu naturii noastre şi întregii noastre fiinţe, avem nevoie un grup de oameni care să ne dea o forţă mai mare pentru a face asta. De aceea avem nevoie de un grup care uneşte oamenii care au o singură dorinţă: să obţină şi să asceadă deasupra egoismului şi repulsiei reciproce şi să se ridice la iubire reciprocă.

Rezultatul unirii către un scop comun este acela că în loc de a fi slab şi incapabil de a rezista egoismului nostru, fiecare dintre noi obţine o forţă imensă care ne ajută să ne ridicăm deasupra propriului egoism către unitate.

Această forţă imensă apare ca rezultat al punerii împreună a forţelor noastre mici, individuale sau, mai degrabă, nici măcar forţe ci doar dorinţe. Aceste mici forţe ale noastre se vor combina împreună şi se vor multiplica, permiţându-ne fiecăruia dintre noi să ne ridicăm deasupra egoismului propriu către unitate. În acest fel obţine o persoană o imensă dorinţă de a se ridica deasupra propriului egoism şi a obţine un singur scop.

Dar pentr ca asta să se întâmple, fiecare membru din grup trebuie să îşi suprime sau să îşi micşoreze propriul Eu în relaţie cu ceilalţi. Aceasta se poate face prin neobservarea defectelor prietenilor şi acordarea atenţiei numai calităţilor bune. Dacă un membru al grupului se consideră chiar şi numai un pic mai bun decât alţii, el nu mai este capabil să se unească cu adevărat cu ei.

În timpul angajării grupului în educaţia integrală, trebuie să fim serioşi şi să nu deviem de la scopul pentru care ne-am adunat acolo, obţinerea unei singure dorinţe de dăruire reciprocă şi iubire, a similarităţii pe care Natura ne-o cere.

Dar cu cei din afară tre buie să ne purtăm simplu, cu politeţe, având grijă să nu impunem ideea de unitate, dăruire reciprocă şi iubire asupra lor. Asta pentru că efortul cuiva de a se ridica deasupra egoismului nu poate fi făcut în întâlniri întâmplătoare ci numai într-un grup constant de prieteni sub îndrumarea unui instructor. În timpul muncii lor în grup şi în general în viaţă, membrii grupului trebuie să încerce să blocheze

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Talmudul Babilonian, Taanit 7: Pentru cel care se anajează în Tora de dragul acesteia, Tora devine o poţiune a vieţii pentru el, iar cel care se angajează în Tora nu de dragul acesteia, ea devine o poţiune a morţii pentru el.

Dacă există un asemenea pericol ascuns în Tora, poate este mai bine să nu ne anagajăm deloc în ea? De fapt, dacă studiezi corect te ridici la cer, iar dacă nu te scufunzi în pământ, în abis.

Problema este aceea că dacă nu studiezi corect, Lumina ascunsă în Tora te pune înt-o stare care este opusă adevărului iar tu nici măcăr nu realizezi asta. Tora nu îţi aduce moarte ci mai degrabă poţiunea morţii, atunci când nu simţi că eşti mort. Poţi să studiezi Tora zi şi noapte, să memorezi pagină după pagină prin inimă şi, în acelaşi timp, să fii mort, adică să nu înţelegi că este total opus scopului pentru care a fost dată Tora.

Tora ne-a fost dată pentru ca noi să ajungem la iubirea pentru alţii. Ea spune: Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca mirodenie pentru că Lumina din ea reformează. Ce înseamnă că ea reformează? Este marea lege a Torei – iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi sau, în alte cuvinte, scopul general a tot ceea ce facem, conform Torei.

În fiecare acţiune pe care o facem, în fiecare detaliu, trebuie să avansăm către iubirea faţă de alţii. Numai prin iubirea faţă de alţii vom obţine scopul final, iubirea pentru Creator şi adeziunea cu El, conform echivalenţei formei între o persoană şi Creator.

De aceea, înainte de studiu, trebuie să ne pregătim şi să păstrăm toate condiţiile necesare astfel încât studiul Torei să ne aducă scopul dorit: adeziunea, asta este, corectarea intenţiilor noastre de la egoiste la altruiste. Această muncă este clarificată numai în grup, unde ne putem verifica în mod practic.

De fiecare dată descoperim ura între noi şi vom avea o şansă de a ne ridica deasupra ei către iubire. Pentru a face asta, trebuie să ne organizăm noi înşine în mod corect: Vrem să ne conectăm pentru a obţine adeziune şi pentru a-L descoperi pe Creator în ea, aducându-I astfel mulţumire. Îl putem descoperi pe Creator numai în vasul nostru colectiv al dăruirii. În acest fel trebuie să ne pregătim pentru lecţie, astfel încât să abordăm studiul în mod corect.

Întrebare: Dacă poţiunea morţii nu mă lasă să simt că sunt mort, atunci poţiunea vieţii îmi permite acest lucru, să simt moartea?

Răspuns: Simt că trăiesc din poţiune. Nu mai este o existenţă obişnuită. În intenţia de dăruire, deasupra naturii mele, obţin viaţa. Poţiunea are efectul de a mă face să mint dorinţa mea egoistă şi nu pe mine însumi. Pe de altă parte, poţiunea morţii mă trage în minciună, pe care nu o observ şi mă văd eu însumi un „om drept”, cu toate că nici măcar nu am intrat în nivelul de „păcătos”.

Întrebare: Cum poate înţelepciunea Cabala să salveze o persoană de poţiunea morţii?

Răspuns: O poate face prin Lumina care Reformează. Dacă îţi aranjezi toate condiţiile corect, dacă intri într-un grup şi diseminezi, ceea ce în zilele acestea este o parte inseparabilă, şi dacă participi în tot ceea ce grupul experimentează pentru a descoperi conexiunea, atunci te pregăteşti corect pentru studiu şi intenţia ta în timpul acestuia nu este să citeşti încă un paragraf ci să primeşti Lumina care Reformează. Nu a scris degeaba Baal HaSulam în „Introducere în Studiul celor Zece Sefirot”, articolul 18: „… în timp ce practicau Tora, nu şi-au setat minţile şi inimile pentru a atrage Lumina din Tora…”

Totul este rezolvat de pregătire. Studiul corect este studiul pe care ţi l-ai pregătit în mod corect. Atunci citeşti textul în mod corect, cu intenţia corectă, în grupul corect, cu toate condiţiile necesare. Şi ce obţii de la studiu? Obţii şansa de a munci şi de a te ridica: senzaţia urii şi respingerii prietenilor…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În procesul oricărei activităţi există un criteriu al eficienţei muncii. Este foarte important ca oamenii să înţeleagă dacă îşi fac treaba bine sau nu, pentru a creşte calitatea acesteia, pentru a pune mai mult efort, etc. Care poate fi criteriul eficienţei în grupurile integrale, astfel încât o persoană să aspire să îşi îndeplinească activităţile mai bine?

Răspuns: Avem pentru asta un sistem de auto-evaluare foarte serios. Pentru că tu eşti în mod constant într-o mică societate, poţi întodeauna să te controlezi înăuntrul ei: Cât de conectat eşti la ea, cât de apropiat interacţionezi cu ea, cât de mult te influenţează, dacă te plasezi sub influenţa ei, cât de mult o influenţezi tu, cât de mult poţi să te laşi în jos în faţa ei şi cât de mult te simţi ca fiind vocea deciziei luată pentru a influenţa societatea.

Înseamnă că toate aceste criterii sunt mediul şi eu: Eu sunt deasupra lui pentru a-l influenţa în mod poziti; sunt sub el pentru a primi influenţa pozitivă. Şi la fel este în ceea ce priveşte mediul relativ la mine: mă influenţează de sus şi vrea să primească de jos de la mine partea mea de participare la el.

Sunt metode foarte simple, directe, ale evalulării stării cuiva. O persoană poate ştii în fiecare secundă unde se află.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr. 11, din 16.12.2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: La şcoală, învăţătorul întreabă de obicei iar studentul răspunde. Tu ai o abordare complet diferită. Pui întrebări foarte rar iar ca regulă aştepţi să fii întrebat. De ce?

Răspuns: Pentru că eu vreau ca eplicaţiile mele să trezească în student lipsuri, spaţiile goale, adică întrebări pentru a cunoaşte, a învăţa. O explicaţie făcută în mod corectă nu „îl face să tacă”, nu îi dă satisfacţie, împlinire. Relevă un pic din ceea ce explic, iar apoi studentul începe deodată: „Dar de ce este aşa? Dacă nu este aşa ci este total diferit?”

Este ca şi cum pun în explicaţiile mele şi întrebările mele, oportunitatea de a întreba şi perplexitatea adusă de ele, şi  o fac în avans. Vreau ca ei să găsească defecte în explicaţiile mele. Asta îi va ajuta să înţeleagă explicaţiile mai bine şi să le absoarbă. Este foarte important.

De aceea, dacă explic şi totul este clar tuturor şi nu există nicio întrebare, consider că nu am explicat de fapt nimic. Mă simt foarte rău atunci. Când sunt multe întrebări – „asta nu este aşa, nu de acolo, nu aşa” – atunci acesta este un material care va fi cu siguranţa absorbit.

Comentariu: O întrebare totuşi, nu este întodeauna o întrebare…

Răspuns: De cealaltă parte, fă tot ceea ce crezi că este necesar astfel încât audienţa să înveţe din asta. Mulţi oameni întreabă dar nu ştiu să îşi formuleze întrebările exact. Înţelegem că atunci învăţătorul trebuie să îl ajute pe student, să îl simtă.

Cred că dacă transmit informaţia în 15-20 minute şi apoi întrebările durează de două ori mai mult, atunci acea lecţie este absorbită cu adevărat. Este foarte important. Este ca şi cum aruncaţi momeala apoi ei o înghit şi se reped la ea. Cu ajutorul acestei momeli ei se vor apropia cu siguranţă de voi, se vor ţine de voi. Asta pentru că întrebarea sau răspunsul sau explicaţia, încep cu faptul că voi aveţi ceva iar ei nu au. Încercaţi să le transpuneţi lor ceea ce aţi decis la un anumit moment.

Transferul trebuie să se faca astfel: voi oferiţi informaţia iar ei, ca răspuns, pun orice fel de întrebare din întregul material pe care l-au auzit (numai auzit!), pentru a-l experimenta, stăpânii şi absorbii.

Întrebare: Care este caracteristica unui răspuns cu care să facă să înceteze interesul unei persoane?

Răspuns: Eu nu fac niciodată asta. Încerc să dau un răspuns în care ating în mod intenţionat un alt aspect. Studentul are imediat o reacţie: „Chiar? Şi cum se întâmplă asta?” Asta înseamnă că răspunsul la întrebare îl conduce către alte întrebări.

Vreau ca întregul material, pe care îl transmit pe durata primelor 15 minute, să fie mai târziu penetrat din toate părţile de întrebări. Atunci acesta va rămâne în ei. Prin răspunsurile mele îi ajut cu să pună o nouă întrebare. Răspunsul corect poartă următoarea întrebare în el, iar întrebarea corectă este deja o jumătate de răspuns.

Din “Discuţie asupra Educaţiei Integrale” 11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Opinie (de la AgoraVox) Criza pe care o experimenteaza lumea astazi, nu este financiara, ci o criză a sistemului; aceasta subminează întregul sistem al capitalismului ca ideologie, care îmbrăţişează ideea că suma intereselor individuale corespunde intereselor colective .

„Acest sistem nu mai funcţionează. De aceea, toţi economiştii din lume nu pot face nimic in legatura cu acest lucru. Şi de aceea este absolut în zadar să se aştepte întoarcerea la o creştere economică, locuri de muncă şi profitabilitate.

„Ce poate urma capitalismului? Avem nevoie sa construim o nouă ideologie şi sa rezolvam alte probleme, referitoare la viaţa socială a fiinţelor umane: Sunt banii atât de necesari, ce este democraţia, care sunt nevoile reale ale oamenilor, şi aşa mai departe?

„Naţiunile nu au nevoie de economişti cu calculele lor goale, ci de o ideologie nouă, care va fi capabila sa creeze toate condiţiile pentru o viaţă demnă, indiferent de locul naşterii sau de statutul social. O viaţă lipsita de sărăcie este ceea ce toţi oamenii au nevoie. Iar capitalismul este pur şi simplu incapabil sa le ofere asta.”

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→