În Ştiri (din Noutatile de la Universitatea din Toronto) „O creatură bizară, care a trăit în ocean cu mai mult de 500 de milioane de ani în urmă, a apărut din faimosul Cambrian Mijlociu Burgess Shale în Canadian Rockies.

„Numit oficial Siphusauctum gregarium, fosilele dezvăluie o creatură în formă de lalea, care are aproximativ lungimea unui cuţit de cina (aproximativ 20 de centimetri) şi un sistem unic de filtrare a hranei.

„Siphusauctum are o tulpina lunga, cu un caliciu – o structura in forma de cupa de lalea – în partea de sus, care cuprinde un sistem neobişnuit de filtrare a hranei şi un intestin. Animalul se presupune ca s-a alimentat prin filtrarea particulelor din apa pompată în mod activ în caliciul său, prin găuri mici. Stemul se încheie cu un disc mic, care ancoreaza animalul la fundul marii. Siphusauctum a trăit în grupuri mari, dupa cum este indicat de dalele care conţin peste 65 de exemplare individuale.

” Cel mai interesant este faptul că acest sistem de alimentare pare să fie unic printre animale. Descoperirile recente au adunat mai multe animale bizare Burgess Shale ca membrii primitivi ai multor grupurilor de animale care se găsesc în prezent, dar Siphusauctum sfidează această tendinţă. Noi nu ştim unde se încadrează, în raport cu alte organisme „, a spus autorul principal O’Brien [Lorna O’Brien, o candidata la doctorat in cadrul Departamentului de Ecologie si Biologie Evolutionara de la Universitatea din Toronto].

„” Descrierea noastră se bazează pe mai mult de 1100 de exemplare de fosile dintr-o nouă localitate Burgess Shale, care a fost poreclita Paturile Lalelelor „, a adăugat ea.

„Situate in Yoho National Park, British Columbia, Paturile Lalelelor au fost descoperite în 1983 de către Muzeul Regal Ontario.”

Comentariul meu: In lucrarea sa cabalistica fundamentală „Copacul vietii”, Ari descrie stari ale naturii: minerala- coralii (o formă intermediară între mineral şi vegetativ), vegetativa-Kelev Sadeh, un aşa-numit „câine de câmp „(o formă intermediară între planta şi animal) şi animala -o maimuţă (o formă intermediară între animal şi om).

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Din moment ce noi percepem lumea prin constiinta noastra, percepem doar o parte a lumii înconjurătoare şi numai în măsura în care conştiinţa noastră o poate percepe şi simţi ca pe o imagine generala- în vederea noastră (Partzuf), în cele zece Sefirot ale noastre. Şi pentru că Reshimot (genele informaţionale) şi, în consecinţă, Partzuf-ul (vasul în care simţim lumea) sunt în continuă schimbare în interiorul nostru, se pare că lumea, de asemenea, se schimba. Tot studiul nostru despre lume este relativ atributelor noastre. Prin urmare, indiferent ce simţim şi cercetam în senzaţiile noastre, percepem ca fiind adevărul.

Bazat pe starile precedente (Partzufim), facem ipoteze cu privire la viitoarele stari. Ipotezele teoretice ştiinţifice sunt, de asemenea, bazate pe asta. Le numim „modele ale lumii.” Acest lucru înseamnă că ştiinţa este o metodă a modelelor şi, prin urmare, se poate insela. Dacă greşim în înţelegerea noastră despre lume, adica, dacă nu putem construi modelul corect bazat pe Reshimo nostru (datele noastre interne de dezvoltare), ne aflăm într-o lume pe care nu o înţelegem. Dacă vom continua s-o privim în conformitate cu modelele anterioare, esuam, experimentam crize şi chiar dezastre.

Noi trebuie să construim în mod constant noţiuni noi (modele) ale lumii. În caz contrar, vom veni în conflict, opoziţie faţă de ceea ce ne înconjoară şi vom simţi un răspuns negativ de la natură şi societate. Problema este că egoismul ne conduce şi ne dorim sa cream modele ale lumii care il satisfac, si nu modele care vor reflecta lumea in felul în care ne este descoperit (în Reshimot). Suntem convinşi că ipotezele noastre sunt corecte şi nu vrem să recunoastem că este egoismul nostru cel care ne împinge la o astfel de percepţie a lumii.

Trebuie să recunoaştem faptul că stadiul de dezvoltare pe care l-am atins nu ne permite să urmărim orbeste imaginea noastră distorsionată a lumii. De fapt, trebuie să ne ridicam deasupra naturii noastre egoiste, în scopul de a percepe dezvoltarea noastră în mod corect şi de a construi modele adecvate ale unei lumi noi.

Pentru a face acest lucru, înţelepciunea Cabalei ne este revelata. Acesta explică cum ar trebui să simtim această lume în mod corect şi obiectiv, mai presus de egoismul nostru. Apoi, ne vom opri sa luptam prosteşte cu natura; în schimb, ii vom înţelege totalitatea şi sublimul şi, împreună cu ea, vom ajunge la perfecţiune.

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Puterea daruirii este puterea conectarii. Fără ea, nu am nici o legătură cu familia mea sau vreun contact cu alte persoane sau copii; nu am nici o legătură cu societatea umană ca întreg. Ne omoram pur şi simplu pe noi înşine şi comunitatea noastră prin esuarea de a folosi puterea daruirii.

Acesta este motivul pentru care acum a devenit absolut necesar pentru noi sa dobândim această putere. Aceasta este pur şi simplu o chestiune de viaţă sau de moarte. De aceea criza a venit să ne arate unde suntem. Am ajuns in aceasta stare pe cont propriu. Acum, avem nevoie doar s-o examinam şi s-o evaluam pentru a înţelege ceea ce ne lipseste. Ne lipseste puterea de a darui. Deci cum o dobandim? Doar prin construirea unui mediu bun.

Acest mediu nu există în natură. Trebuie sa-l construim în mod artificial, astfel incat sa ne serveasca ca exemplu, sa ne preseze şi sa ne împinga, ajutându-ne sa începem sa daruim un pic. Această societate va trata pe toţi ca si cum le-ar da un avertisment: „Tu nu vei primi nimic, dacă nu daruiesti. Nu numai ca nu vei primi nimic, dar vei pierde si respectul pe care il ai acum, astfel încât să simţi ca esti un nimeni, un zero absolut pe care toata lumea il dispretuieste. ”

Societatea te va influenţa prin copiii tai şi prin alte persoane a căror opinie o preţuiesti. Aceasta va submina sentimentul de auto-valoare şi respectul de sine în fiecare persoană care nu va depune eforturi spre daruire, arătându-i-se cât de mica şi corupta apare în ochii societăţii. Toată lumea se va tine pur şi simplu departe şi nu va dori să fie aproape de el sau ea.

În acest fel, vom obliga o persoană să se gândească la dobandirea puterii de a darui. S-o învatam ce este si s-o lasam sa vrea sa fie ca ea. Apoi, societatea o va trata invers: O va respecta şi o va preţui foarte mult.

Noi nu avem nici o altă alegere, deoarece avem nevoie sa invatam ce înseamnă sa daruiesti. Când vin să învaţ, sunt interesat in a avea munca mea cu mediul în aceste două planuri: cu un băţ impotriva egoismul meu, pedepsindu-mă cu dispreţul lor, iar pe de altă parte, lăudându-mă pentru dăruire. În acest fel, egoismul meu va alege sa pretuiasca puterea daruirii îndreptata împotriva sa.
Eu voi primi împlinire socială şi aprobare atunci când daruiesc. Societatea se va apropia de mine şi nu-mi va ofensa marele meu egoism si nu ma va ruşina.

Cu alte cuvinte, vom vedea că, în acest fel, acţionam mai presus de egoismul nostru care a crescut şi si-a umflat proporţia în fiecare dintre noi. Putem educa o persoană în special cu ajutorul egoismului,  prin influenţa mediului. Acest lucru se numeşte educaţie integrală, deoarece invatam o persoană să fie parte integrantă, conectata cu toată lumea.

O persoană începe să aprecieze forţa daruirii, prin virtutea careia dobândeşte respectul şi onoarea mediului. Oamenii o invidiază pentru  creşterea ei atât de mare şi pentru pretuirea atât de mare din partea mediului său. În acest fel, un egoist începe sa pretuiasca forta daruirii, sa vada ce se poate face cu mediul corect.

Aici, mediul joacă rolul de educator, ca un tată şi mamă în relatia cu un copil, ca educatorii şi profesorii în legătură cu un copil, sau ca un profesor în legătură cu un student. Marea societate umană acţionează în acelaşi mod în ceea ce priveşte fiecare adult.

Modul în care mediul tratează o persoană depinde de avansarea lui sau a ei. Apoi, datorită acestor două forţe: de primire şi de daruire la societate, o persoană dobândeşte un instrument de a săpa mai adânc în interiorul ei, al societatii şi al naturii. El sau ea începe să înţeleagă ce se întâmplă în domeniul forţelor, în psihologia lor lăuntrică şi in psihologia interioară a naturii şi societatii.

Acest lucru ajută o persoană sa înceapa sa simta modul în care aceste două forţe acţionează în toata realitatea, modul în care acestea funcţionează într-o stâncă, în plante şi animale, în interiorul omului şi în mediul înconjurător şi in familie-  peste tot. Ea lucrează cu aceste două forţe ca si cum ar fi proprietarul lor. În acest fel le analizează şi învaţă despre tot.

Ea intră într-o reţea care conectează toata realitatea, o reţea creată prin întrepătrunderea acestor două forţe. Acesta este motivul pentru care înţelege întregul program al creatiei, întregul nostru proces de dezvoltare şi unde conduce.

La urma urmei, totul este conform cu un anumit proces. Doar că noi nu vedem acum, deoarece operam doar cu o singură forţă. Atunci când o persoană începe să utilizeze ambele aceste forţe pe cont propriu, i se da un instrument ştiinţific de cercetare, cu ajutorul caruia examinează tot ce se intampla in natura. În acest fel, ea devine un adevărat maestru al soartei ei şi a tot ceea ce se întâmplă. Toate acestea se fac prin ridicarea constiintei la un nou nivel.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală”  12, 16/12/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In general noi nu folosim materiale adaptate. Singura exceptie este textul Zohar L’Am ( Zohar pentru Toti), pe care il pregatim nu pentru noi ci mai degraba pentru oameni. Am vazut ca nu ne ajuta sa cream un contact strans cu sursa. O parte a ajutorului pe care trebuie sa il oferim umanitatii care se scufunda in criza,  il reprezinta intoarcerea catre aceasta.

De exemplu, Baal HaSulam a fost chiat si in Polonia pentru a se acomoda cu miscarile de inaltare. In general, el a depus multe eforturi pentru a crea un dialog cu lumea: a publicat un ziar, a elaborat Scrierile Ultimei Generatii, incercand sa se apropie de oameni, a vorbit cu Ben Gurion despre necesitatea schimbarilor in societate, in educatie, etc. Prin urmare, noi, care mergem pe urmele lui Baal HaSulam, trebuie sa promovam si sa aducem masele mai aproape de metoda pe care Baal HaSulam si Rabash ne-au lasat-o.

Desigur, noi nu putem scrie noi insine materialele. In fond, noi nu ne aflam la nivelul care sa ne ingaduie sa ii umplem cu Lumina care Reformeaza. Noi nu avem contact cu Lumina superioara asa cum au avut profesorii nostri. Insa pentru a servi ca legatura, prin care sa transmitem Lumina catre oameni, noi trebuie sa incercam sa fim „Israel”, ceea ce inseamna ca, cu ajutorul profesorilor nostri, sa ne indreptam cat de mult putem direct catre Creator (Yashar – El) si de asemenea sa fim „un regat de preoti si o natiune unita” fata de umanitatea.

Prin urmare, noi ar trebui sa ne adaptam un pic materialele, scrise de sfintii nostri parinti, publicului – sa le adaptam pentru exterior, schimband continutul cat de putin posibil, in masura in care il intelegem. Aceasta va fi cu siguranta o alterare a materialului, insa cel putin prin asta vom incepe sa corectam ceva. Apoi, lumea va incepe sa citeasca scrierile lui Baal HaSulam si Rabash in original.

Prin urmare, noi adaptam articolele care se refera la persoana si vorbesc despre munca sa interioara, despre conexiunea sa cu grupul si despre cum sa se apropie de natura, de Creator. In fond, Gematria (valoarea numerica) a cuvantului „Dumnezeu” (אלה-ים) este la fel cea a „naturii” (הטבע). Noi speram ca acestea ii vor ajuta pe oameni sa se apropie de metoda corectiei.

Sa speram ca publicul va folosi aceste texte. Ele nu resping cititorul pentru ca au fost adaptate astfel incat sa nu mai semene cu o religie, sa faca referinta la o secta sau nationalitate. Este vorba despre echilibrul de astazi dintre om si natura, care este o preconditie esentiala pentru a salva umanitatea de criza si rabusire totala

Din partea 4-a a Lectia Zilnica de Cabala 11/03/2012

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce avansam catre revelare, trebuie sa intelegem cum sa colectam vasele sparte (dorintele). Baal HaSulam scrie despre toate acestea in Igrot(Litere), pag 70: „Totusi datorita spargerii vaselor, toate Otiot (literele) au fost varsate in corpurile oamenilor. Atunci cand cineva se corecteaza si ajunge la radacina sufletului sau, el trebuie sa le adune, una cate una, si sa le aduca inapoi la radacina, in sfintenie. „

Odata cu spargerea vaselor in lumea spirituala, s-a format un strat de dorinte mult mai brute numit „lumea noastra” acolo unde noi ne aflam acum. Tot ceea ce s-a intamplat la momentul spargerii este acum revelat in lumea noastra intr-o forma corupta, printre oameni.

Si daca o persoana realizeaza ca tot ce se intampla intre ea si ceilalti este ca rezultat al spargerii dorintelor, atunci persoana ia toate conexiunile cu ceilalti oameni si le indreapta catre radacina, le corecteaza una cate una. Asta inseamna ca persoana „se aseaza pe sine si intreaga lume pe o scala a meritelor.

„Problema unificarii Creatorului si Divinitatii pe care cineva o induce atunci and si-a umplut dorintele seamana cu procesul, care da nastere corpului material. Se extinde de asemenea prin intermediul cauzei si efectului, adica prin greutatea pe care o are o anumita masura a nazuintei, numita asprime in limbajul nostru. Apoi, samanta este de asemenea binecuvantata…..” (Baal HaSulam, Igroti [Litere], Pag, 70).

Persoana ajunge la unitatea cu Creatorul doar cand doreste cu ardoare. Noi avem o dorinta catre implinire spirituala, care ne este insa daruita de Sus si nu ne apartine. Fiecare dintre noi a ajuns intr-un grup la un moment dat, si vine sa studieze pentru ca este trezit de Sus. Tot ceea ce face are loc prin indrumare de Sus; actiunile sale nu sunt inca ale lui, ci lucrarea Creatorului asupra sa.

In afara de dorinta exista de asemenea si nazuinta, care este  notiune speciala: un adaos la dorinta. Ea nu vine de la Creator ci de la mediu. Cand ma conectez cu ceilalti, primesc nazuinta lor catre spiritualitate. Este adaosul la dorinta pe care il iau din munca cu mediul. Doar aceasta nazuinta conteaza in munca spirituala, adica doar plusul de dorinta pe care l-am castigat cu propriile mele eforturi, in concordanta cu care avansez.

Simpla dorinta catre spiritualitate poate fi mare, si persoana poate fi gata sa studieze si sa disemineze non-stop. Aceasta insa nu este dorinta sa. El a fost trezit de Sus la fel ca o papusa la care daca intorci cheia, incepe sa se miste. Si persoana poate face multe, insa intrebarea este daca acestea pot fi atribuite dorintei pe care castigat-o sau unei dorinte pe care a primit-o de Sus.

Din afara nu stim care este situatia. Doar omul poate cerceta si descoperi asta. Si facand astfel, nu va putea sa se planga cu privire la faptul ca a studiat atat de mult, a invatat atat de mult, fara sa aiba o revelatie. Asta pentru ca dorinta cu care lucreaza nu este a sa, ci apartine Creatorului care l-a creat. El trebuie sa primeasca un adaos la aceasta dorinta care este numit nazuinta spirituala.

Este foarte important. Insa, foarte multi fac greseala sa lucreze cu dorinta initiala gandindu-se ca totul este in ordine: „Uite cat de mult fac”. Insa doar adaosul pe care il catig prin propriile mele eforturi este important in spiritualitate. Tot ceea ce ne-a fost dat de catre Creator nu este luat in calcul, pentru ca exista in lumea Infinitatii. Nu aceasta este cauza dezvoltarea lumilor si spargerea Adam HaRishon. Totul exista deja in lumea Infinitatii.

Singurul lucru care nu exista in Infinitate si care ne este necesar pentru a incepe sa ne ridicam este nazuinta spirituala, presiunea, si propria noastra trezire. Care este numita MAN, rugaciunea.

Noi trebuie sa luam acest adaos care nu exista in lumea Infinitatii de la mediu. Trebuie sa ii multumim pentru soc! Din acest motiv simt ca ceilalti imi sunt straini. Daca ei sunt separati de mine, eu pot primi impresii de la acestia. Aceastea sunt numite „invidie, pofta, si ambitia care conduc persoana in aceasta lume”.

Invidiez ce au ceilalti si astfel imi cresc dorinta. Acest adaos la dorinta mea, care este numit nazuinta, presiune, sau perseverenta cu care imi realizez dorinta, este cea care ma ajuta sa imi construiesc vasul spiritual.

Din Congresul de la Arava 25/02/2012, Lectia 7

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Stiu ca acordati atentie rutinei zilnice in grup si modului in care elevii au grija de sanatarea lor fizica.

Raspuns: Asa este. Daca oamenii din grup ar fi eliberati de munca inutila care doar polueaza mediul si ar putea petrece intre doua si trei ore pe zi lucrand in beneficiul societatii integrale, ei ar avea timp si ar participa cu siguranta la activitati sportive si ar face exercitii fizice.

O parte a activitatilor fizice ar avea loc in aer liber: in natura, pe plaja, la picnicuri, si alte activitati care in anumite conditii pot dura cateva zile. Noi deja facem aceste lucruri. Nu neglijam importanta dezvoltarii fizice.

In grupul nostru avem maseuri, chiropracticieni, dansatori minunati.Noi vedem ca grupul are propria sa viata, si prietenii se ajuta pentru a-si rezolva problemele de sanatate. Noi acordam o mare atentie acestui lucru, si eu consider ca este o parte inseparabila a cestui proces integral.

In afara pauzelor de masa si a altor evenimente, noi alocam exercitilor fizice.cel putin treizeci de minute pe zi, de trei ori pe zi (daca nu mai mult). In fiecare moment cineva poate lua o cafea, sau daca doreste poate fuma o tigara. Nimeni nu este ingradit in vreun fel. Insa, exercitiile fizice, mersul rapid, masajul, etc sunt absolut necesare.

Din  “Discutii despre Educatia Intergrala” #11, 12/16/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Diferenta fundamentala a vietii  noi pe care trebuie sa o construim este faptul ca in trecut noi am avansat in mod instinctiv pentru ca am fost condusi doar de forta primirii. Am cautat sa primesc doar, cat mai mult din orice loc.

Si acum trebuie sa dezvoltam o abordare care arata cat mai multa empatie pentru altii, sa ne corectam, sa ne completam si sa ne unim cu ei. Apoi, in mine incep sa lucreze doua forte: cea pe care o dezvolt acum, care este forta daruirii, conexiunea, reciproca participare, si iubirea, si vechea forta a primirii din mine.

Forta primirii nu moare. Nu ramane aceeasi, ci continua sa creasca si sa se dezvolte impreuna cu forta daruirii. Astfel aceste doua forte se completeaza reciproc la gradul uman, si asta imi lasa loc pentru mai multa creativitate.

Aceasta dezvoltare nu actioneaza orbeste; eu nu ma mai misc in directia in care ma impinge egoismul, cand alerg ascultator catre fiecare ispita, in toate directiile. Acum ma dezvolt simtind si intelegand, evaluand constient si critic ce se intampla. Ma corectez combinand cele doua forte, adaugand una la cealalta, alaturandu-ma lor pentru a fi intr-o stare de echilibru tot timpul.

Exista un echilibru in fiecare atom, molecula, sau organism viu. Apoi peste acest echilibru, noi descoperim o dorinta adutionala si ajungem la un echilibru de nivel mai inalt. Astfel, noi evoluam catre o stare mult mai perfecta. Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem.

Obiectivul major al acestui proces este sa ne dezvoltam constiinta: ce suntem si in ce sistem putem exista cu adevarat? Apoi, patrunzand in profunzimea propriei noastre naturi prin echilibrul celor doua forte interioare, noi incepem sa simtim straturile ascunse, si spatiile care nu ne sunt accesibile acum.

Apoi, vom intra in sistemul fortelor care sunt deasupra timpului, spatiului si miscarii. Noi vom ajunge la realizarea si implinirea interioara in sentimente si minte, si care nu au legatura cu existenta corpului nostru. In fond, acest lucru are loc doar in realizarea spirituala, in noua constiinta pe care o obtinem. Corpul nostru este doar purtatorul fortelor instinctive initiale, necesare pentru a ajunge la gradul de om.

De aceea noi trebuie sa apreciem aceasta perioada si aceste stari tranzitorii, intelegand unicitatea timpului si conditiilor. Ne-am apropiat de momentul nasterii noastre ca fiinte umane, Adam, „similari” cu natura. Avem in fata noastra o dezvoltare blanda si draguta care include intelegerea si realizarea personala, care ne duce catre o viata minunata fara restrictii.

Din KabTV’ “O Viata Noua” Episodul 12, 1/10/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Pentru prima data, in locul miliardelor, aproape haoticelor si neconectatelor legi ale naturii, incepem sa simtim ca o noua lege actioneaza asupra noastra. Noi toti ne aflam sub influenta acesteia, ca unitate si ne indreptam in aceasta directie.

Niciodata nu au fost diverse parti ale umanitatii intr-o asemenea stare. America de Nord si de Sud, Europa si Africa, Asia si Siberia, chiar si Australia si Noua Zeelanda, se afla intr-un proces de declin, in recesiune, si nu conteaza in ce societate traim, carei civilizatii sau religii apartinem, si cum este societatea structurata. Nori imensi coboara asupra lumii noastre si ne cuprind pe toti.

Noi depindem cu adevarat unii de altii. Oamenii descopera asta, si noi simtim acest lucru datorita crizei si ca o consecinta a interconectarii dintre noi. Reiese de aici ca toti suntem inruditi printr-un lung sir de oameni; exista „efectul fluturelui”; unele cercetari arata ca gandurile unei persoane afecteaza clima, si ca tsunami si cutremurele sunt strans legate de relatiile dintre oameni si stilul lor de viata.

Ceea ce inseamna ca fiecare dintre noi se confrunta cu o singura lege care ne uneste cu forta, si daca vrem sa avem o viata mai buna, trebuie sa gasim o cale sa ne apropiem de aceasta in loc sa ne indepartam, si sa dorim sa ne conectam impreuna intr-o aspiratie corecta, frumoasa si buna.

Apoi vom avansa impreuna cu legile naturii si nu impotriva lor deoarece indiferent de situatie natura va castiga! Noi nu putem schimba legile naturii; ele nu sunt asemeni guvernelor care pot schimba forma legilor societatii in functie de interesele lor mercantile.

Aceasta lege este deasupra noastra, precum legile fizicii, chimiei sau cele biologice. Noi putem doar sa le studiem si sa le folosim in forma corecta. De aceea noi trebuie sa intelegem aceasta lege si sa ne conectam la ea cat de mult posibil. Si aceasta lege este legea generala a naturii.

Din KabTV’ “O Viata Noua” Episodul 4, 1/1/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Sperăm că cunoasterea pe care o vei obţine la cursul de educatie integrală te va ajuta sa intelegi toate aspectele vieţii, mai mult decât crezi. Să vorbim despre forta daruirii pe care vrem s-o obţinem şi ce ne dă aceasta. Daruirea constituie ajutor, atenţie, includere in punctul iubirii, care este cea mai mare forţă dintre toate. O persoană poate dezvolta toate aceste calităţi prin construirea unui mediu corect, care ii va arăta în mod constant un exemplu şi, prin urmare, o va schimba.

De-a lungul evolutiei ne-am dezvoltat prin forta egoismului care ne-a împins înainte. Această forţă dezvoltă dorinţa de a primi plăcere în noi, datorita careia ne luptam pentru cunoaştere, putere şi dominaţie. Ne simtim gelosi pe alţii şi dorim să obţinem tot ceea ce au. Şi acesta este modul în care ne dezvoltam. Pe seama acestei forţe, dobândim cunoştinţe despre această lume; ne simtim confortabil în ea şi chiar începem să o controlam. Problema este că, fără a echilibra forta noastra egoista, cu forta daruirii, care există în natură, existăm în mod constant sub influenţa unei forţe distructive a egoismului. La urma urmei, dacă ne străduim numai pentru primire, atunci aducem mediul nostru, societatea noastră şi pe toţi oamenii la un dezechilibru.

Dacă ne uităm la dezvoltarea noastra, vom vedea că în prima parte a vieţii noastre începând de la naştere, primim toate cunoştinţele despre lume de la parintii nostri sau de la oameni care sunt strâns legati de creşterea noastră. În adolescenta noastra, vom continua să primim exemple despre cum să ne comportam şi să ne stabilim în viaţa de la educatorii nostri. Când intrăm într-o viata de adult, vom continua învăţarea artei de a trăi în această lume din mediul nostru şi din experienţele noastre. Şi atunci putem sta ferm pe picioarele noastre, înarmati cu puterea şi cunoştinţele pe care le-am primit în copilărie şi în anii adolescenţei noastre şi vom începe sa-i invatam pe altii. Când avem proprii nostri copii, ii învăţăm şi-i pregătim pentru viaţă.

Acesta este modul în care oamenii s-au dezvoltat dintotdeauna. Este clar pentru noi că fără cunoştinţe despre această lume, nu vom fi capabili să supravieţuim în ea. Cu cat mai mult stim despre această lume şi cu cat mai mult vom aplica aceste cunostinte, cu atat mai mare va fi succesul nostru. În cele din urmă, succesul nostru depinde de cunoştinţele noastre despre această lume. Deci, vom încerca să transferam această cunoaştere copiilor noştri, astfel incat aceasta sa le asigure puterea de a trăi. Pana la urma, calitatea vieţii depinde de cantitatea de cunoştinţe.

Dar, după ce ne-am dezvoltat in mai multe mii de ani, în ultimii 50-60 de ani, am început brusc să observăm că dezvoltarea noastră egoistă în dorinta de a primi şi de a lua totul fara sa ne gandim la ceilalti sau la natura, se apropie de sfârşit. Nu putem continua sa avansam în acest fel, mai ales că încercam sa înţelegem, sa simţim şi sa cercetam mai adânc această lume. Vedem că puterea noastră nu este suficienta. Doar ne distrugem pe noi înşine, împrejurimile noastre, iar în cele din urmă toata natura. De aceea ne intrebam din ce in ce mai mult pe noi insine despre forţa iubirii şi daruirii, care par sa ne lipseasca.

În realitate, această forţă uriaşă a Mamei Naturi conduce întreaga lume şi actualizează dezvoltarea noastră. Dezvoltarea noastră apare ca urmare a forţei daruirii. Exact aşa cum acţionam în legătură cu copiii noştri, la fel actioneaza Mama Natura în legătură cu noi toţi. Ne lipseste această forţă a daruirii. Noi doar o folosim si primim totul de la ea, dar nu ne asemănăm ei deloc. Şi când ne gândim la noi înşine, la esenţa existenţei noastre, la dezvoltarea noastră şi procesul prin care trecem, atunci ne dăm seama că trebuie sa ajungem la un  anumit scop, pentru ca toata dezvoltarea naturii are un fel de scop.

Dacă dorim să ştim acest scop, atunci trebuie să înţelegem mai bine natura, s-o examinam şi să înţelegem forţele care operează în ea. Apoi am putea intelege ceea ce se întâmplă de fapt cu noi şi cum să ne dezvoltam în continuare, în scopul de a obţine o viaţă cu adevărat bună.

Din Emisiunea KabTV  „O nouă viaţă” Episodul 12, 10/01/12

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este grupul la evenimentele de Purim, în povestea lui Haman şi Amalec?

Răspuns: Il găsesti pe Mordechai-ul tau, pe Haman-ul tau şi pe toţi cei care te împiedică să te conectezi la grup şi, prin aceasta sa multumesti Creatorul-  în grup.

Mai intâi de toate, este necesar să găsesti direcţia spre nord, pentru a afla, ai această atitudine extrem de interna prin care te străduiesti să-L multumesti pe Creator? Ai descoperit acest punct în tine, cea mai slaba şi foarte delicata dorinţa interioara? O ai?

Dar dacă nu o ai, nu este teribil, totusi va veni; va fi dezvăluita prin intermediul Luminii care corecteaza, iar în cele din urmă vei începe să simti ca si cum cumva apartii Creatorului. Şi, mai presus de toate, avem nevoie sa găsim această aspiraţie in noi care ne determină direcţia principală, iar acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul grupului.

Din acest motiv, tot ceea ce facem în grup, cu prietenii noştri, toate întâlnirile noastre, totul trebuie făcut cu scopul ca cel putin sa venim mai aproape de a-L multumi pe Creator. Iar atunci când nu acţionam în acest scop, nu vom fi nimic mai mult decat „o adunare de nebuni.”

Este asa pentru ca factorul unităţii într-un grup nu înseamnă încă nimic. Este o realitate că, atunci când diferite grupuri, cum ar fi armata sau o echipa de fotbal sunt instruite, ele trec printr-o pregătire psihologică specială care pregateste o persoană să-şi dea viaţa pentru grupul său. Ea începe să simtă că grupul este mai presus de ea. Şi apoi operează printr-un calcul simplu, ea se compară cu grupul şi vede că acesta are o valoare mai mare, şi, astfel, este dispusa să se omoare.

Acesta este un fals altruism, care permite unei persoane să se sacrifice pe sine pur şi simplu pentru că a dezvoltat o nouă scară de priorităţi, care determină ceea ce ea consideră a fi mai mult sau mai puţin important. Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu daruirea; este doar un rezultat al unei  manipulari psihologice.

Şi aceasta este o capcană periculoasă, deoarece mulţi cred că ei sunt pe calea daruirii atunci când, în realitate, ei participă la o adunare de fatarnici- un grup, care insuflă valoarea daruirii la grup. În esenţă, acesta este un egoism chiar şi mai mare, deoarece este un ego al grupului comun, care te trage înainte. Este peste o persoana, dar nu conduce în direcţia Creatorului. Şi aceasta este o greşeală pe care multi oameni o fac. Toate religiile s-au dezvoltat ca urmare a acestui tip de greşeală, făcuta candva la început .

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/3/12, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →