Scopul nostru e sa atingem o rugaciune perfecta, care inseamna a intelege ceea ce ne lipseste. Este adevarat pentru ca este acceptata Deasupra. Asta inseamna ca deficienta celui inferior si deficienta celui superior trebuie sa fie egale, cel inferior trebuie sa ceara exact ceea ce cel superior doreste sa-i ofere.

Asta inseamna ca trebuie sa simt ca imi lipseste doar daruirea si sa inteleg ca doar Creatorul imi poate oferi aceasta satisfactie: forta daruirii si abilitatea de a darui, toate conditiile necesare. Creatorul trebuie sa reveleze dorinta de a darui si cum sa o dobandesc in interiorul mei aratandu-mi cui si ce pot darui.

Acest intreg sistem al conectarii e numit Tora. Si ambele, atat Lumina cat si abilitatea de a darui, sunt incluse in el. Dar pana acolo trebuie sa trudesc si, mai intai de toate, sa verific ce doresc,  ce dorinte sunt in interiorul meu si in ce masura ele toate sunt indreptate catre receptie.

Apoi devin inclus in mediul favorabil si cu ajutorul sau treptat incep sa ma schimb. Incep deja sa aud ca lumea spirituala nu e menita dragostei de sine, ci pentru binele celorlalti. Realizez asta treptat si cu mare dificultate. Aud despre asta, dar necesita timp indelungat pana inteleg cu adevarat asta in minte si o simt in inima.

Exista o mare distanta intre simpla constientizare si a face propriu-zis ceva. Trebuie sa ne  straduim ceva timp pentru a intreprinde actiuni care sunt total opuse egoismului nostru natural, actiuni care sa fie indreptate catre conectare si daruire. Desi ar putea fi artificial si impotriva vointei mele, se numeste totusi „deasupra ratiunii.”

Dar ce anume imi poate alimenta masina, care ar putea fi recompensa? La urma urmei, nu pot munci pentru ca altii sa se simta bine, nu vad nici un beneficiu in asta si chiar nu pot misca un deget pentru aceasta cauza, nu pot intreprinde nici cea mai neinsemnata actiune. Natura mea nu functioneaza pe daruirea energiei. Nu vad dorinta nimanui ca a mea intr-un mod pe care sa il satisfac si sa simt ca si cum  m-as satisface pe mine.

Intre timp, nu simt nimic si este ca si cum altii nu ar exista pentru mine. A-i satisface pe altii este impotriva intereselor mele. Asa ca actionez mecanic, ca si cum le-as darui lor si m-as conecta cu ei. Dar de fapt o fac pentru mine insumi.

Totusi inteleg ca asta reprezinta ceea ce inseamna ”Ai muncit si ai gasit.” Depun efort iar intre timp Lumina ma influenteaza si schimba ceva in suufletul meu. Treptat incep sa simt maretia Creatorului si importanta mediului, dar necesita ani de zile pentru a dobandi aceasta atitudine interioara.

Avansez, realizand prima oara ca daruirea este buna pentru mine insumi, iar treptat incep sa percep importanta atributului daruirii in sine. Exista urcusuri si coborasuri pe aceasta cale. Uneori s-ar putea sa pretuiesc daruirea mai mult iar alta data s-ar putea sa prefer sa o folosesc pentru binele meu, sa ma bucur de faptul ca sunt pe acest drum. Alteori nu ma gandesc la asta deloc, ci doar la primire, iar apoi ma intreb despre ce rost are sa imi pierd timpul astfel si am dubii despre intregul drum. Asa ca avansez parcurgand toate aceste stadii.

Scopul avansarii este sa ma conduca catre o rugaciune adevarata. Primesc toate elementele acestei rugaciuni de la mediu. Nu exista nimic in persoana insasi care sa o poate aduce la atingerea spirituala. Are nevoie de un profesor care sa il ghideze constant, are nevoie de un grup in care sa indeplineasca intregul proces, si mai are nevoie de carti prin care primeste Lumina care transforma.

Aceste trei elemente nu sunt parte a dorintei noastre de a primi si nici ale vietii corporale. Si trebuiesc organizate astfel incat cu ajutorul lor sa atingem importanta proprietatilor spirituale.

Acest lucru este posibil doar prin Lumina. Cum altfel pot dori ceva care nu imi aduce nici un beneficiu ci doar necesita eforturi. Dar Lumina ma purifica treptat si imi da aceasta abilitate, iar apoi incep sa pretuiesc valoarea conexiunii spirituale cu Creatorul.

Dobandesc o adevarata deficienta care este foarte puternica. Pe deasupra, adevarul ei imi este demonstrat din moment ce Creatorul acepta si raspunde cerintei mele. De aceea ne intalnim pentru prima oara „fata-n fata”, deficienta Creatorului se conectetaza cu deficienta fiintei create.

Asta inseamna ca Creatorul devine revelat iar apoi persoana se ridica deasupra egoismul ei si incepe sa lucreaza pentru daaruire. Acest intreg proces este impartit in doua: Prima faza este pregatirea pentru rugaciunea corecta. In momentul in care o atingem, incepem sa progresam reveland gradual o si mai mare deficienta. Dar din momentul ce atingem aceasta mare deficienta incepe atingerea Creatorului.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Kabbalah 24/4/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Care este conexiunea dintre ura fata de rau si salvarea de rau? Pe de o parte, find simple fiinte umane, intelegem ca atunci cand urasc ceva ma departez de el. Asta ma pazeste si ma protejeaza, ma ajuta sa fiu in siguranta fata de rau. Dar asta nu functioneaza in spiritualitate. Acolo trebuie sa trezesc lumina superioara pentru a ma corecta.

Exista o alta instructiune pentru a intelege asta care indica ca lumea este creata pentru 2 stari, fie nivelul, perceptia si intelegerea raului absolut fie starea de bine suprem. Nu exista nici o alta optiune. Cu alte cuvinte, lumea este creata fie pentru pacatosii absoluti fie pentru cei drepti in totalitate; este una sau cealalta, nu exista o a treia optiune. De aceea este mai rau sa fii un drept incomplet decat un pacatos complet. Cum poate fi asa? -Asta este scris. Deci ce ne arata invatatorii?

Adevarul este ca ei scriu aceea ca din perspectiva Creatorului nu este nimic in lume care ar putea avea inteles dublu, putin bine cat si putin rau. Din punctul de vedere al Creatorului exista doar absolutul- fie bine suprem fie absolut rau, altfel spus daruire absoluta sau receptie absoluta.

Si din acest motiv, cand o persoana doreste sa avanseze catre scop, nu are nici un drept sa accepte ca este si putin bine si putin rau in ea! Aceasta este cea mai proasta calitate, cea mai rea stare!

Acceptand-o este o calitate rea. Aflandu-te in aceasta stare si consolandu-te ca nu este nimic oribil despre asta este o starea rea: e putin din asta si putin din cealalta in mine. Nu sunt mai bun sau mai rau decat ceilalti, sunt asa sau asa. Cand ma consolez cu asemenea ganduri nu voi fi capabil sa ating starea de pacatos absolut sau drept absolut.

Cand dau gres in a atinge aceste stari, raman suspendat undeva si imi lipseste punctul de sprijin pentru avansare.

Din perspectiva Creatorului nu e nici o diferentta intre bine si rau. Nu exista un  inteles dublu din punctul Sau de vedere: absolut totul este bun.

In starera noastra, in lumea noastra cand o persoana incepe sa perceapa ca totul vine de la Creator, atunci el deja isi analizeaza atitudinea sa fata de lume. Daca totul vine de la Creator, fie percep ca lumea vine de la o sursa buna, eterna, perfecta sau ca lumea e plina de suferinta, contradictii si lipsita de sens. Si daca e asa atunci nu cred, nu stiu si nu inteleg ca lumea este cu adevarat eterna, perfecta si buna  precum Cel care a creat-o si desavarsit-o.

De ce avem nevoie de astea? Cand, de la inceput percepem lumea ca perfecta, buna, eterna si plina de Lumina atunci problema este in noi, in perceptia noastra asupra lumii, in senzatiile noastre. Cand simt ca e opusa acestei desavarsiri pe care sunt capabil sa mi-o imaginez, atunci ma evaluez pe mine, calitatile mele ca fiind opuse si egoiste. Cu toate acestea cand nu vad nimic bun in lume, atunci sunt un pacatos- nu justific Creatorul, Il acuz pentru ca a creat acestea. Iar daca nu simt nici unul din lucruri atunci nici macar nu confirm faptul ca El exista si ca a creat si mentine toate acestea; cu alte cuvinte neg prezenta fortei superioare.

O persoana trebuie sa inteleaga clar aceasta atitudine fata de lumea din care vine si cum este el in relatie cu Creatorul.

Lectia 5 de la Conventia Vilnius 25/3/2012

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

În lumea noastră, scânteia spiritualităţii, punctul în inimă, nu s-a trezit în mulţi oameni. Ei sunt în minoritate comparativ cu restul umanităţii care este atrasă numai de plăcerile corporale ale acestei lumi. Totuşi, oamenii care doresc să îl reveleze pe Creator au o putere calitativă şi, dacă se unesc, pot obţine o forţă mai mare decât a restului umanităţii.

Este posibil să fii mare în cantitate şi în calitate. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Astfel, dacă zece oameni, care cercetează scopul şi vor să îl obţină se unesc, forţa creată de ei este mai mare decât forţa externă a umanităţii, a tuturor miliardelor de oamenii din întreaga lume.

Este mulkt mai meningful că sunt neafectaţi de influenţa societăţii broad şi de puterea ei cantitativă. Astfel, prin crearea unui grup nu aşa de mare, ei pot avansa. Omul cade sub influenţa mediului şi singurul său liber arbitru este de a alege un mediu potrivit lui.

Dacă se anulează constant înaintea acestui mic grup, din ce în ce mai mult, poate fi sigur că aşa va obţine scopul. În măsura în care se anulează şi se conectează cu prietenii din ce în ce mai mult, el se apropie în mod constant de scop. De fapt, scopul se găseşte în centrul acestui mic grup.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 20.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din lecţia lui Rabash: Omul trebuie să studieze pe baza faptului că credinţa îl obligă şi nu pentru că alţii spun despre el că este înţelept, asta dându-i putere care este bazată pe mândrie şi onoare, nu pe credinţă, adică pe egoism în loc de sfinţenie.

Astfel, omul trebuie să fie foarte atent să nu primească nicio aprobare externă. Este exact opusul: Dacă mediul ignoră persoana, este cu adevărat un cadou de Sus, pentru că i s-a dat oportunitatea de a continua munca de dragul dăruirii.

Iar dacă cineva este onorat, astfel i se dă energie să muncească în mod egoist, de dragul respectului. Şi nu contează cât de mult încerci să îi explici unei persoane, nimic nu o va ajuta – aşa lucrează corpul nostru, egoul nostru.

Astfel, nu este uşor să ne detaşăm de pedeapsa şi recompensa care vin de la mediu, muncind numai într-o singură linie direct către scopul creaţiei. Dar fără această detaşare, toată munca noastră ar fi în beneficiul forţelor impure, Faronului, egoului nostru.

În măsura în care omul este influenţat de atitudinea bună sau rea a lumii faţă de el, prin feedbakul pe care îl primeşte de la lumea externă, putem vedea clar unde se află. Dacă nu dă atenţie acestora şi continuă pe drumul lui, va primii tot felul de critici ca ajutor de Sus.Cu cât este mai atacat din toate părţile, cu atât mai mult este ajutat.

Din Pregătirea pentru lecţie din 20.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nici nu ne putem imagina faptul că, distanţa dintre mine şi Creator şi distanţa dintre mine şi aproape este la fel. Îi spunem celui care este aproape de  noi „aproape”, în timp ce acesta este la aceaşi distanţă ca şi Creatorul. La aceaşi distanţă!

Încearcă să ajungi la aproape nu fizic, ci interior şi vei descoperi acelaşi abis. De aceea subestimăm ceea ce ne-a fost dat. „Pai, de ce avem nevoie de aproape? Tot felul de figuri umblă pe aici…” Nu ne putem imagina că acesta este un indicator care ne arată exact atitudinea noastră faţă de ce este ascuns în natură. La fel cum Creatorul este în ascundere, la fel este şi prietenul.

Imaginează-ţi cât din acest abis dintre noi nu este încă revelat. Tot timpul adăugăm peste el, îl umplem cu ceva superficial, dar nici măcar nu vedem aceste imesn abis negru.

Totuşi, dacă lucrezi serios în grup, atunci, conform cu munca depusă, începi să înţelegi că trebuie să loveşti exact în acest punct; aici vei descoperi totul. Doar să nu uiţi că atunci când lucrezi la relaţia cu prietenii, lucrezi la relaţia cu Creatorul. Sfârşitul acţiunii trebuie să fie în El; atunci vom primi Lumina superioară.

Aceasta este diferenţa între metoda Cabala şi orice altă metodă, pentru că atunci când ajungem la sfârşitul acţiunii, îndreptând-o spre forţa superioară, primim Lumina superioară care ne schimbă. Principalul lucru este să nu uităm că toate acţiunile noastre sunt aţintite către a ajunge aproape de El, la această forţă superioară, la a deveni similar cu Ea, a ne dizolva în Ea, acţionând ca Ea, obţinând nivelul Lui, înţelegând şi conectându-ne astfel încât întreaga mea parte interioară este absolut egală cu El.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La convenţii, în special în America, există oameni care stau deoparte si nu se conecteaza cu uşurinţă. Mai mult, deoarece ştiu dinainte că vor petrece trei zile, sprijinindu-se de perete, uneori se descurajează sa vina la convenţie. Ce le-ai sugera sa faca? Cum ii putem ajuta?

Răspuns: Cu siguranta le sugerez sa vina şi să fie inclusi în mulţime cat de mult pot. După cum este scris: „Educa un copil potrivit felului sau.” Oamenii care consideră că este dificil să se uneasca într-un cerc, se vor găsi unul pe altul. Ei pot forma propriul lor cerc, iar în cadrul acestuia, poate fi cineva care ii va agita un pic.

Nu va opuneti convenţiei şi nu vă forţaţi. Toată lumea are un loc acolo. La urma urmei, toţi suntem diferiţi, şi există oameni care nu se pot conecta cu alţii. Ei stau deoparte şi asculta, absorbiti în propriile lor gânduri. Sau dimpotrivă, sunt cei care fac prea mult zgomot. Aceste persoane încă nu simt unde sunt şi în ce sunt incluse. Ritmul lor interior nu este sincronizat încă cu oricine altcineva, iar euforia sau introversiunea lor îi controlează.

Cei mai multi dintre prietenii noştri ştiu deja şi înţeleg metoda. Ei lucrează la avansare într-un mod mai mult sau mai puţin metodic şi se confruntă cu suişuri şi coborâşuri. Dacă o persoană cu adevărat înţelege că este detaşata de la fluxul general, care vizează scopul creaţiei, este deosebit de important pentru ea să vină, deoarece acesta este un semn că, între timp, trece prin stări speciale de pregătire. Influenţa mediului o va ajuta in asta. Va recomand din toata inima să vă înregistraţi.

Pe ansamblu, sunt oameni speciali, cu scântei speciale. Acesta este modul în care au fost creati şi nu este o problema de eroism sau de slăbiciune. Principalul lucru este de a realiza ceea ce este în tine. Doar îndepliniti rolul pe care natura vi l-a dat, iar în cele din urmă, daca fiecare face eforturile sale speciale si unice, vom deveni toţi cu adevărat egali, fara urme ale diferenţelor anterioare.

În cele din urmă, toată lumea face o muncă echivalenta. Noi pur şi simplu nu înţelegem încă cat de perfect este sistemul general.

Dar pe drum, există diferenţe între noi. Unii oameni au sarcini speciale; este ca şi cum ei au propria lor istorie, propria lor dezvoltare. În consecinţă, ar trebui să fie tratati în mod diferit. Ei arată diferit de alţii, iar suişurile şi coborâşurile lor sunt diferite. Ei acţionează diferit pe plan extern şi trec prin diferite stări interne – în contrast cu orice logică a lumii noastre.

În mod similar, în comunitatea ştiinţifică şi filosofică, sunt genii excepţionale. Destul de puţini oameni inteligenţi au demonstrat atribute excepţionale. În cazul nostru, este chiar si mai important. Cu toate acestea, este chiar si mai important pentru astfel de oameni să fie în societate, deoarece, în raport cu acestia, suntem ca şi umanitatea în raport cu noi.

Scânteile din inima sunt împărţite în două părţi: GE (Galgalta ve Eynaim) şi AHP (Awzen, Hotem, Peh). Aceia dintre noi care aparţin GE sunt speciali. Uneori, ei simt o aversiune puternică faţă de societate, dar este foarte important pentru ei să vină la convenţii, chiar dacă nu simt nici o nevoie să se amestece cu prietenii, privindu-i ca umanitate. Este totusi esenţial.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012 , Scrieri de Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce citim articolele, noi trebuie să învăţăm să urmam gândul autorului, să tânjim sa intram în starile pe care invatatorii nostrii le descriu. Atunci când o persoană începe să se uite la un film captivant, ea uita de întreaga lume şi traieste cu eroii de pe ecran, experimentand tot ceea ce se intampla cu ei.

Acesta este modul în care trebuie să ne raportam la citirea textelor. Trebuie să ne anulam pe noi insine şi să aderam la autor, la starile sale din momentul în care a scris articolul şi la gânul sau, şi să curgem în mod constant cu acest gând, mentinandu-ne în el. Este ca şi cum eu nu exist, ceea ce înseamnă că ma agaţ de cărţi şi de autorii lor.

Nu avem nici o altă cale de a ajunge la invatatorii nostri. În acest moment, nu văd o astfel de disponibilitate din partea studentilor. Chiar înainte de lecţie, înainte de a citi textul, ar trebui să ne gândim că suntem pe cale de a face ceva special. Prin a citi sau a asculta un text scris de un cabalist şi prin a face eforturi constante pentru a ne mentine in gândurile sale, ne agăţăm de Creator.

Nu trebuie să ne gândim la altceva sau să avem orice alte calcule, ci pur şi simplu sa curgem cu cabalistul pe aceeaşi undă. Nu contează dacă am înţeles ceea ce spune textul sau nu. Mă simt ca un copil în braţele unui adult. Cineva m-a ridicat şi are grijă de mine. Astfel, încep treptat să cresc şi să înţeleg de ce şi cum se întâmplă totul.

În primul rând, aflu pur şi simplu ceea ce se întâmplă, iar după aceea voi înţelege motivele. Această atitudine este esenţială în timp ce citesc articolele.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din Lecţia lui Rabash: Este imposibil să se lucreze fără combustibil. O persoană trebuie să primească ceva, ea nu poate munci fără un scop. Astfel, scopul nostru este de a simţi pentru cine lucram.

Oamenii întreaba de multe ori cum pot verifica cat de aproape au ajuns de spiritualitate. Acest lucru este stabilit în mod specific în funcţie de clarificarea pentru cine lucrez. Am avansat dacă am început să acţionez ca şi cum nu sunt împotriva Creatorului, ci langa El, de partea Lui, încercând să-l ajut, sa-L slujesc şi sa lucrez în conformitate cu programul Său.

Mă gândesc cum să dau Luminii posibilitatea de a ma influenţa mai puternic, cum sa ajut Lumina sa intre in toate dorinţele mele mai profund, pentru a le conecta. Simt că sunt sclavul Creatorului, legandu-ma de El tot mai puternic sub influenta Luminii.

În conformitate cu acest semn, este posibil sa simti cum se schimbă o persoana. În locul gândirii: „Eu, eu, eu”, ea acum se ingrijoreaza cu privire la modul de a asista Lumina sa intre in dorinţe şi sa le corecteze.

Din Pregătirea pentru Lecţie 22/04/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→