Daily Archives: 17 iulie 2013

Dragostea în lumina dorinţelor care se trezesc

Întrebare: Dragostea înseamnă prietenie şi prietenia înseamnă iubire. De ce există dragoste între părinţi şi copii dar nu există prietenie?

Răspuns: De fapt, astăzi, nimic nu există. Suntem într-o asemenea stare de egoism sporit, încât copiii şi părinţii nu simt mai multă dragoste, unul pentru celălalt. Nu suntem de vină, este doar ceea ce este.

Astăzi, în umanitate se schimbă multe lucruri. Oamenii nu mai doresc să facă copii, nu vor să mai întemeieze o familie. Aceia care acceptă să întemeieze o familie nu vor să facă copii, şi invers, ei vor să aibă copii dar nu mai vor o familie. În general, totul este incorect.

În tinereţea mea,  totul era un pic diferit şi acum, privesc tinerii şi nu-i înţeleg. Ei sunt o natură complet diferită. Este vorba despre o schimbare bruscă de generaţie, accelerarea timpului şi schimbări mai mari ne aşteaptă.

De fapt, nu este decât o creştere a dorinţelor care nu se exprimă clar în noi, dar sunt detaşate de nivelul anterior, adică, ne îndepărtăm mai mult, de lumea animală. Cu alte cuvinte, natura umană, egoismul uman se manifestă, mai mult, în noi. Prin urmare, noi ne detaşăm de nivelul animal precedent şi pierdem instinctele naturale care vizează întemeierea unei familii şi creşterea copiilor. Ele primesc un caracter simbolic.

Toate acestea ne conduc la corectare. Între timp, oamenii avansează sub influenţa noilor dorinţe care se trezesc în ei şi apoi, ei vor începe să le recunoască, mai mult, să le recunoască ca fiind dăunătoare. Cum putem corecta asta ? Doar corectând intenţia noastră, muncind asupra erorilor.

Din Congresul St Petersburg, „Lecţia pregătitoare”

 

Noul nivel al congreselor

Întrebare: Ce am obţinut de la acest congres ? Este un sentiment comun de iubire între prieteni?

Răspuns: Nu există sentimente comune. Avem nevoie doar de o corecţie completă. Nu vrem mai puţin. Vom deveni o singură imagine a unei unice fiinţe umane, aducând întreaga lume într-un sistem unificat. Asta-i tot şi nimic altceva!

Este primul congres pentru care ne-am pregătit, în avans, cu conştiinţa că am venit aici pentru a munci serios. Nu este un congres în care eu urc pe scenă şi toată lumea ascultă, aşteptând poveşti interesante şi apoi să danseze şi să cânte. Este vorba despre un congres în care muncim în noi înşine, împreună.

Acţiunea cea mai importantă are loc între noi, în noi! Eu nu vă corectez decât puţin şi amintiţi-vă că asta ar trebui să fie între toată lumea şi eu sunt acolo cu voi.

Noi ne pregătim pentru prima dată de la congres şi toate congresele noastre ulterioare vor fi organizate în acest mod. Poate că, în timp, vor lua o formă diferită şi vor deveni practic, virtuale, dar toate au ca scop concentrarea, pentru a comprima intenţiile noastre de a le îmbina.

Din Congresul de la St Petersburg, “Lecţia pregătitoare”

 

Neglijenţa criminală a inactivităţii

Noi nu realizăm cât rău aducem prin lipsa noastră de participare în această muncă. Acela care nu investeşte eforturile necesare este deja considerat un hoţ care fură pe toată lumea şi distruge vasul comun. Există reguli foarte stricte în lumea spirituală ca şi în lumea materială.

 Aceasta se datorează faptului că suntem în vasul colectiv şi suntem uniţi între noi aşa cum este dezvăluit acum în această lume, care se manifestă ca integrală şi închisă. Şi, dacă sunt deja inclus în sistem, dar nu particip la funcţionarea acestuia, asta înseamnă că eu îl închid şi nu îi las pe ceilalţi să atingă nivelul necesar de participare mutuală. Se pare că am furat pe toată lumea.

Este ca şi cum ar exista un mare sistem în care un mic element s-a rupt şi a încetat să funcţioneze. Este de înţeles că acesta întrerupe întregul sistem. Nu putem spune că nu este de vină, deoarece nu a reuşit să adauge partea sa mică. Dar, deoarece el este sudat în sistem, trebuie să funcţioneze în funcţie de locul său, nu are niciun mijloc de a scăpa. Este necesar să fie conştient de aceste condiţii şi să înţeleagă că suntem în aceeaşi reţea.

Deci, nu puteţi spune că nu doriţi să faceţi nimic sau să cereţi să fiţi lăsat singur. Şi, dacă lăsaţi sistemul să cadă complet, vă veţi regăsi sub forţa mâinii care corectează, care este mult mai nemiloasă decât grupul vostru.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Atât cu o linie cât şi cercuri

Întrebare: Astăzi, practic, toate se deteriorează, regresând spre o gestionare totalitară rigidă. Aceste companii demonstrează un maxim de eficacitate şi un minim de conflicte în colectiv. Metoda integrală poate schimba structura conducerii companiilor?

Răspuns: Este imposibil să iei un singur tip de structură, deoarece sistemul este circular, analogic. Este posibil doar într-un colectiv în care oamenii se regăsesc la acelaşi nivel şi lucrează împreună. Într-o companie sau uzină trebuie să existe o ierarhie care are dreptul de a controla toate conexiunile, dar la fiecare nivel, oamenii au nevoie să fie organizaţi în cercuri integrale.

Prin urmare, nu se contrazic. Marile colectivităţi ca acestea, ar trebui să fie construite, mai degrabă, şi cu o linie şi cu cercuri.

Împreună cu aceasta, în fiecare împrejurare, sistemele de control vor da instrucţiuni, deoarece oamenii, care au trecut prin acest proces de învăţare unic şi care lucrează acolo, ştiu, înţeleg şi se gândesc la tot şi sunt responsabili pentru că au înţelepciune, voinţă, dorinţă şi o capacitate de a-şi asuma responsabilităţi.

Pentru restul oamenilor, nu: ei sunt experţi într-un anumit domeniu al lor. Pentru a se simţi, ei înşişi, ca aparţinând nivelului de cunoaştere superioară a naturii,  ei trec printr-o formare completă, ce îi face capabili să se unească pentru activitatea de cooperare şi pentru a nu-şi pune beţe în roate, reciproc.

Într-un colectiv ca acesta, productivitatea creşte, ei încep să fie în măsură să se înţeleagă reciproc, de la o jumătate de cuvânt şi probabilitatea de eroare asupra unui anumit proiect scade la nivel minim, deoarece ei trăiesc în interesul unui scop unic.

Din kab.tv, “Prin timp”, 20.03.2013